Otologie

• . ANATOMIA APARATULUI ACUSTICO-VESTIBULAR

• Urechea, segmentul periferic al analizatorului acustico-vestibular, este un
organ pereche si conţine aparatele receptoare a doua simţuri:
• simţul auzului, asigurat prin analizatorul acustic,
• simţul poziţiei spaţiale si a echilibrului corpului asigurat prin aparatul
vestibular.
• Urechea este localizata la nivelul extremităţii cefalice, la joncţiunea
cervico-neuro-splanho-craniana, fiind situata in cea mai mare parte in
grosimea porţiunilor pietroasa si mastoidiana ale osului temporal.
• Urechea este alcătuita din trei componente principale, fiecare având
caractere distincte structural si funcţional:
– urechea externa;
– urechea medie;
– urechea interna.
• . Ureche externaeste formata din:
• pavilion (auricula sau pinna);
• conductul auditiv extern (meatul auditiv extern).
• Pavilionul urechii reprezintă o expansiune fîbrocartilaginoasa, lamelara cu suprafaţa neregulata, răsucită sub forma unui cornet, acoperita cu
pericondru si tapetată cu tegument si ţesut celular subcutanat, de forma ovalara eu axul longitudinal orientat cranio-caudal.
• Pavilionul este localizat pe partea laterala a capului, anterior de procesul mastoidian, posterior de articulaţia temporo-man dibui ara si a regiunii
maseterine, inferior de regiunea temporala si superior de regiunea parotidiana.
• Dimensiunile medii ale pavilionului Ia adult sunt:
• inaltimea: 60-65mm;
• lăţimea: 25-35mm;
• unghiul auriculo-cefalic: 30°.
• Pavilionul urechii prezintă:
• o fata externa;
• o fata interna;
• o circumferinţa.
• o Fata externa sau laterala a pavilionului este orientata puţin anterior si se compune din proieminente si şanţuri situate in jurul unei depresiuni
centrale numite concha, din care porneşte meatul acustic extern.
• In jurul conchai se dispune proieminenta antehelixului circumscrisa de relieful helixului care formează conturul porţiunii superioare a pavilionului.
Concha este delimitate anterior de un tubercul numit tragus.
• La capătul inferior al antehelixului se găseşte un tubercul numit antitragus.
• Antehelixul se bifurca la capătul sau superior cuprinzând intre capete o scobitura alungită care se numeşte fosa scafoida sau naviculara.
• Intre tragus si antitragus exista o scobitura care poarta numele de incizura intertragica.
• Deseori tragusul este dedublat, iar porţiunea superioara a fost numita de către His tuberculul supratragic.
• Partea inferioara a pavilionului (1/5 inferioara)este neteda, moale, formata din ţesut adipos si tegument si poarta numele de lobul urechii.
• o Fata interna sau posterioara a pavilionului este invers conformată decât fata externa, adică şanţurile de pe fata externa sunt aici creste, iar crestele,
şanţuri descriindu-se următoarele elemente:
• convexitatea helixului;
• sântul antehelixului;
• convexitatea conchala;
• ponticula (proieminenta pentru inserţia muşchiului auricular posterior);
• fata interna a lobului urechii.
• La unirea dintre porţiunea orizontala (superioara) si cea verticala (posterioara) a helixului se găseşte frecvent un mic tubercul, semnul descendentei
simiene, care este prezent totdeauna si care poarta numele lui Darwin.
• Din punct de vedere structural, pavilionul urechii este format din:
• tegument;
• foliculi pilosi;
• glande sebacee, sudoripare (si ceruminoase in concha si meat);
• ţesut celular subcutanat cu tractusuri fibroase.
• Ligamentele sunt:
• patru ligament intrinseci, care menţin forma accidentata a pavilionului;
• doua ligament extrinseci: unul anterior, care uneşte spina helixului si tragusul de apofiza zigomatica, unul posterior, care uneşte ponticulus de
mastoida.
• Musculatura este:
• extrinseca (rudimentara la om, dar foarte dezvoltata la animal)
• muşchiul auricular superior, in forma de evantai, se insera cu marginea lata pe aponevroza epicraniana, iar cu marginea mai ingusta pe convexitatea
fosetei naviculare a antehelixului;
• muşchiul auricular anterior se insera cu un capăt pe aponevroza epicraniana, deasupra arcadei zigomatice, iar cu cel de al doilea capăt pe rădăcina
helixului;
• muşchiul auricular posterior format din doua sau trei fascicule se insera cu un capăt pe baza apofizei mastoide si cu celalalt pe convexitatea conchai.
• Conductul auditiv extern (CAE) este un canal de aproximativ 2-3cm, care continua
pavilionul pana la urechea medie (membrane timpanica, mai precis), fiind
fîbrocartilaginos in 2/3 externe si osos in 1/3 interna.
• Are forma cilindrica, aplatizată antero-posterior, direcţie orizontala si o serie de
sinuozităţi, la unirea celor % externe cu 1/4 interna prezintă o strangulatie
denumita istm.
• CAE prezintă doua curburi in plan orizontal, reproducând forma literei "S", iar in
plan vertical prezintă o curbura cu concavitatea in jos. Cele doua porţiuni,
fibrocartilaginoasa si osoasa, ale CAE se unesc sub un unghi si sunt acoperite de o
membrane care, morfologic aparţine tegumentului. In grosimea acesteia glandele
sudoripare suferă o transformare devenind glande ceruminoase, care secreta o
substanţa galbena, unsuroasa, cerumen sau ceara urechii.
• La intrarea in conduct exista numeroşi foliculi pilosi, rigizi, foarte sensibili.
• Raporturile CAE:
• anterior: articulaţia temporo-mandibulara;
• posterior: procesul mastoidian, apeductul fallopian;
• superior: fosa cerebrala medie;
• inferior: baza glandei parotide.
• . Urechea medieeste compusa:
• dintr-o cavitate săpata in grosimea osului temporal denumita casa timpanului;
• tuba auditiva (trompa lui Eustachio);
• blocul mastoidian.
• Casa timpanului (cavitatea timpanica sau regiunea cavo-timpanica) a fost comparata cu o lentila biconcava de către Poirier, Gulbe si Testut, cu un cilindru orizontal cu doua baze concave
de Bonnier, cu un hexaedru neregulat de către Troeltsch.
• Forma sa neregulata face dificila definirea si precizarea dimensiunilor casei timpanului.
• Didactic, casa timpanului, este comparata cu un paralelipiped cu 6 fete cu axul longitudinal >rientat antero-posterior, oblic antero-intern si inferior, iar axul vertical este oblic infero-
intern.
• Dimensiunile, la adult, sunt următoarele:
• lungime 15mm;
• înălţimea maxima:
• posterior 14mm;
• anterior 8mm
• latime 5mm in atica si 2mm la promontoriu.
• Mucoperiostul endocavitar este foarte subţire, de culoare roz albicios si este alcătuit din:
• epiteliu pavimentos (atical si promontorial), poliedric ciliat (in hipotimpan si retrotimpan) si cilindric ciliat in protimpan;
• corpusculi Paccini;
• corion;
• submucoasa aderenta la periost.
• Conţinutul casei timpanuiui:
• lanţul osicular:
• ciocan (malleus)
• nicovala (incus)
• scăriţa (stapes)
• doi muşchi osiculari:
• muşchiul tensor timpani
• ■ muşchiul stapedian
• cinci articulaţii:
• tympano-mallearis
• incudo-mallearis
• incudo-petrosa
• incudo-stapedia
• stapedo-vestibularis.
• ligamente si mezouri
• nervi:
• nervul facial
• nervul coarda timpanului.
• Pereţii casei timpanului:
• Peretele lateral (extern sau timpanic): prezintă, in porţiunea sa mijlocie, un orificiu aproximativ circular in care este
aşezat timpanul.
• Porţiunea superioara a peretelui extern al casei timpanului este osoasa si formează zidul atical sau peretele
externai aticei.
• Porţiunea anterioara a peretelui extern al casei timpanului este formata de cornul anterior al osului timpanal, care
se uneşte cu o prelungire vertical a zidului atical formând scizura Glasser pe unde iese nervul coarda timpanului si
ligamentul maleolar anterior si pe unde intra artera timpanica.
• Timpanul (membrana tympanicus in latina, miring, membrane miringiana in greaca) este o membrana circulara,
fibroasa, elastica, subţire si rezistenta, inserata pe un inel fibrocartilaginos ce aparţine osului temporal si inchide
complet orificiul profund al CAE, separând ureche externa de urechea medie.
• Dimensiunile membrane timpanice:
• diametrul:
• vertical: lOmm;
• orizontal: 9mm.
• grosimea: 0,1 mm;
• suprafaţa 60-65mm .
• Poziţia membrane timpaniee variază de la adult la sugar, dar si de la un individ la altul si prezintă o inclinare de sus
in jos si din afara inauntru, astfel incat peretele inferior al CAE este la adult mai lung cu aproximativ 6mm decât
peretele superior.
• Înclinarea sa fata de verticala atinge la adult 45 , iar la nou născut este foarte mare, aproape orizontal.
• Timpanul este fixat de cadrul sau osos printr-o banda de ţesut conjunctiv, ligamentul Gerlach.
• La partea superioara exista o intrerupere in cercul timpanal de circa 1/6 din lungimea cercului care poarta
denumirea de segmentai Rivinius. Inelul timpanal se continua prin banda fibroasa Gerlach, care se răsfrânge spre
gatul ciocanului formând ligamentul timpani-maleolar anterior si ligamentul timpani-maleolar
posterior.Membrana timpanica trece peste aceste ligamente si se insera superior, direct pe periostul peretelui
superior al conductului.
• La examenul otoscopic membrana timpanica prezintă o coloraţie alb-sidefie, mai alba la periferie si roz deschis in
porţiunea superioara (pars flaceida) si se disting următoarele repere:
• in porţiunea superioara transpare prin timpan proieminand uşor scurta apofiza a ciocanului
• de Ia care pornesc ligamentele timpani-maleolar anterior si posterior
• ce delimitează membrane Schrapnell (pars flaceida) ce corespunde aticii
• de la scurta apofiza coboară cu direcţie oblica in jos si inapoi mânerul ciocanului care-i incastrat in grosimea
membranei timpaniee
• mânerul ciocanului se termina in apropierea centrului timpanului — arie uşor deprimata ce se numeşte umbo
• deaici porneşte triunghiul luminos a lui Politzer sau conul luminos Wilde, datorat reflexiei luminii pe timpan.
• Din punct de vedere structural membrana timpanica este alcătuita din trei straturi:
• stratul epidermic, format la rândul sau din strat cornos, strat granulat, stratspinos, stratbazal, membrana bazala;
• stratul subepidermic, este trofostratul extern vasculo-nervos cu reţea vasculara subdermica, filete nervoase,
fibroblasti, fibre de colagen;
• stratul fibros (colageno-elastic), singurul strat funcţional cu fibre sistematizate pentru pars tensa si nesistematizate
pentru pars flaceida, compus din substanţa extracelulara amorfa, rari fibrociti si fibroblasti, puţine filete nervosa.
Fibrele sunt colagenice in mare parte.
• Peretele intern al casei timpanului (labirintic) separa casa timpanului de ureche
interna si este constituit in totalitate de baza stâncii, pe suprafaţa sa existând
accidente osoase de importanta majora.
• In centrul peretelui intern al casei timpanului exista o ridicatura osoasa circulara
numita promontoriu. Acesta reprezintă relieful osos pe care iî face in casa
timpanului primul tur de spira al melcului.
• Superoposterior promontoriului se găseşte fereastra ovala sau vestibulara lunga de
3mm si larga de l,5mm inconjurata de pereţi ce transforma locul ei intr-o foseta
sau nisa ce poarta numele ferestrei ovale.
• Inferoposterior promontoriului se găseşte fereastra rotunda sau timpanica, fiind
găzduita intr-o foseta sau nisa mai profunda cu diametrul de 2-3mm. Aceasta pune
in contact rampa timpanica cu casa timpanului.
• Deasupra ferestrei ovale, urmând un traiect de aproximativ ll-12mm dinainte
inapoi si uşor oblic de sus in jos se afla canalul Fallope, care găzduieşte nervul
facial. In unele cazuri canalul Fallope formează peretele superior al ferestrei ovale,
fiind foarte aproape de marginea superioara a acesteia. Dedesubtul canalului
Fallope si anterior se găseşte o proieminenta osoasa din care iese muşchiul
ciocanului.
• Peretele superior al casei timpanului (cranian sau tegmen tympani Gruber) are o
direcţie oblica in jos si in afara. Este extrem de fin uneori dehiscent fiind traversat
de mici ramuri arteriale ale
• arterei meningee mijlocii care iriga casa timpanului si care pot constitui drumul
infecţiei din casa timpanului in endocraniu.
• Peretele anterior al casei timpanului (tubar) este cel mai mic dintre toţi pereţii
casei timpanului.
• In '/2 superioara a peretelui anterior se găseşte orificiul tubar, iar in 1/4 inferioara
este format de blocul osos ce acoperă carotida interna, canalul carotidian.
• Peretele inferior al casei timpanului (mastoidian)
• In unghiul superior al acestuia se deschide un canal osos ce leagă sistemul celular
mastoidian de casa timpanului si care se prezintă sub forma unei deschideri
triunghiulare orientate cu vârful in jos, denumit aditus ad antrum.
• Inferior acestei deschideri se afla o suprafaţa articulara mica pentru scurta apofiza
a nicovalei.
• In grosimea peretelui posterior al casei timpanului se găseşte nervul facial găzduit
in cea mai compacta regiune osoasa pe care o traversează masivul osos Geîle. In
canalul sau osos nervul facial este insotit de artera stilo-mastoidiana.
• Conţinutul casei timpanului
• Lanţul osicular
• Ciocanul (malleus) este cel mai mare dintre oasele ce alcătuiesc lanţul osicular. Are o lungime de 7-9mm si o
greutate de 22-24mg si este alcătuit din:
• Capul ciocanului turtit si torsionat situat in atica având o faţeta postero-interna articulara ce corespunde zidului
atical;
• Colul este si el turtit si torsionat, corespunde in afara shrapnellului, iar intern corzii timpanului;
• Mânerul face un unghi de 120°-135° cu axul capului si este intim aderent la membrana timpanica;
• Scurta apofiza a ciocanului, este situata extern si măsoară aproximativi mm, delimitează colul de mâner si in ea se
insera ligamentele timpani-maleolare;
• Lunga apofiza a ciocanului, este situata anterior, măsoară 2-4mm, se desprinde de pe fata anterioara a colului si se
continua cu ligamentul anterior pana la spina sfenoidului.
• Ciocanul reprezintă un sprijin al membrane timpanice mentinand-o in poziţie.
• Nicovala (incus) este localizata in atica posterioara, are o lungime de 6mm, o inaltime de 7mm si cântăreşte 6mg.
• Nicovala se compune din:
• Corp aplatizat cu faţeta externa plana si cea interna concava;
• Marginea sa anterioara este articulata cu capul ciocanului;
• Marginea posterioara se continua cu apofiza orizontala;
• La nivelul marginii superioare se insera ligamentul superior;
• Marginea inferioara se continua cu apofiza descendenta si lenticulara.
• Nicovala este osul de legătura intre celelalte doua oase ale lanţului osicular si are rolul de a diminua amplitudinea
mare a mişcărilor miringo-maleare nesonore (tuse, strănut).
• Scăriţa (stapes) este cel mai uşor os din organism cântărind 2,5mg si o inaltime de 3,5-4mm.
• ♦ Trompa lui Eustachio (tuba auditiva) este un conduct osteo-condro-membranos de aproximativ 4,5cm la adult,
care face legătura dintre casa timpanului si rinofaringe. Este inclusa in peretele lateral epifaringian de la val la
foramen lacerum.
• Direcţia trompei lui Eustachio este oblica antero-intero-inferior si face un unghi de 45° cu planul orizontal sagittal.
• Istmul tubar reprezintă porţiunea cea mai strânsa a tubei auditive, fiind localizat la joncţiunea cu protimpanul.
• Dimensiunile medii la adult sunt următoarele:
• Lungimea 24mm
• Calibrul la orificiul cavo-timpanic:
• Inaltime2mm;
• Latime 1mm
• • Calibrul la orificiul faringian:
• înălţimea 8mm;
• Lăţimea 5mm.
• Mucoasa trompei lui Eustachio este cilindrica ciliate, cilii având o mişcare dinspre casa timpanului spre faringe.
• Submucoasa conţine:
• Glande acinoase ce se deschid prin cate un canal in lumenul tubar
• Ţesut limfoid in grămezi.
• Cu cat ne apropiem de orificiul faringian, ţesutul limfoid creste cantitativ culminând cu amigdala tubara descrisa
de Gerlach, in jurul deschiderii faringiene a tubei.
• Urechea lnterna este constituita din:
• • Labirintul osos:
• Vestibul;
• Canale semicirculare osoase;
• Apeductul vestibulului;
• Melcul sau cohleea;
• Apeductul melcului.
• • Labirintul membranos:
• Utricula;
• Sacula;
• Canale semicirculare membranoase;
• Canalul cohlear;
• Sistemul endolimfatic.
• • Lichidele sau umorile labirintice:
• Peri limfa;
• Endolimfa;
• Corti limfa.
• Labirintul osos (capsula otica) reprezintă un ansamblu de cavităţi de forme variate si complexe care
comunica intre ele săpate in interiorul porţiunii petroase a osului temporal.
• Labirintul osos este impartit in:
• Labirintul anterior sau auditiv (melcul sau cohleea);
• Labirintul posterior vestibular (stato-cinetic) (vestibule si canale semicirculare).
• Melcul sau cohleea este un tub cu pereţii duri care se roteşte in jurul unui ax osos central numit columela in jurul căruia melcul realizează doua ture si
jumătate si se termina in "fund de sac".
• Primul tur de spira se termina antero-intern fata de vestibul de care este separat printr-un spaţiu denumit defileul intervestibulo-cohlear, ocupat de
prima porţiune a apeductului lui Fallope.
• Al 2-lea tur de spira este orientat anterior fata de primul.
• Al 3-lea tur de spira este mai mic, incomplet si se termina in cupola melcului.
• Melcul detaşat de labirintul posterior in poziţie verticala cu baza inferior este constituit din:
• Nucleul central sau columela;
– Tub osos sau lama contururilor, înfăşurata in jurul columelei de jos in sus;
– Lama osoasa sau lama spirala care parcurge traiectul lamei contururilor, fiind ataşata la columela, formandu-se doua compartimente in lama contururilor:
• Rampa vestibulara, superior;
• o Rampa timpanica, inferior.
• Rampa vestibulara este situate in fata lamei spirale si se formează in regiunea anterioara si externa a planseului vestibulului printr-un orificiu eliptic.
• Rampa vestibulara urmează traiectul elicoidal al lamei spirale si se termina la nivelul cupolei unde ocupa porţiunea anterioara sau terminala, situata
intre cârligul lamei spirale si bolta. La acest nivel comunica cu rampa timpanica printr-un orificiu denumit helicotrema.
• Rampa timpanica se formează in fundul de sac al ferestrei rotunde sub porţiunea planseului formata de originea lamei spirale. Se termina la nivelul
cupolei unde ocupa regiunea posterioara. La acest nivel comunica cu rampa vestibulara.
• Vestibulul este situat intre casa timpanului si conductul auditiv intern, de forma ovoidala neregulata, aplatizată din afara inauntru.
• Vestibulul este comparat cu un paralelipiped cu 6 pereţi:
• > Peretele extern: este peretele abordului chirurgical, este convex spre inafara si prezintă 3
orificii:
• Fereastra ovala in porţiunea antero-inferioara acoperita de platina scăriţei;
• Orificiul anterior al canalului semicircular extern ampular;
• Orificiul posterior al canalului semicircular extern neampular;
• > Peretele intern separa vestibulul de conductul auditiv intern.
• Este convex spre conductul auditiv intern si concave pe fata endovestibulara:
– Foseta semi-ovoida sau foseta eliptica sau utriculara si corespunde utriculei o Foseta emisferica sau foseta saculara si
corespunde saculei
– Foseta posterioara: spaţial dintre peretele posterior al vestibulului si creasta ampulara inferioara
– Creasta vestibulului.
• > Peretele inferior sau planseul vestibulului
• Porţiunea sa posterioara corespunde orificiului ampular al canalului semicircular posterior;
• Porţiunea sa anterioara corespunde orificiului prin care se deschide rampa vestibulara a melcului.
• > Peretele superior:
– anterior prezintă orificiul ampular al canalului semicircular superior;
– posterior prezintă orificiul trunchiului comun al canalelor superior si posterior.
• Peretele anterior se intinde de la creasta ampulara superioara la orificiul prin care se deschide rampa vestibulara a
cohleei.
• Peretele posterior se intinde de la orificiul comun al canalelor semicirculare vertical la orificiul ampular al canalului
semicircular posterior.
• Canalele semicirculare sunt in număr de trei, au aspect de tuburi care se deschid in
vestibul prin extremităţile lor.
• ♦ Canalul semicircular extern (orizontal) este cel mai scurt, iar cele doua
deschideri se
găsesc la nivelul peretelui extern al vestibulului.
• ♦ Canalul semicircular superior (anterior) se găseşte deasupra peretelui
superior al vestibulului.
• Extremitatea ampulara se deschide in regiunea anterioara a peretelui superior al
vestibulului. Extremitatea neampulara este comuna cu cea a canalului posterior.
• ♦ Canalul semicircular posterior se găseşte intr-un plan care prelungeşte in
afara peretele
posterioral vestibulului.
• Orificiul ampular se deschide in vestibul la nivelul planseului, iar cel neampular se
deschide la nivelul plafonului.
• Labirintul membranos este reprezentat de un .sistem de cavităţi cuprinse in
interiorul labirintului osos. Acesta formează un sistem inchis cu un conţinut
lichidian denumit endolimfa.
• Intre labirintul membranos si cel osos circula perilimfa.
• ♦ MALFORMAŢIILE CONGENITALE ALE PAVILIONULUI AURICULAR
• > Urechile decolate sau in ansa:
• frecvent la sexul masculin;
• frecvent bilateral;
• unghiul cefalo-auricular ajunge pana la 90° (valori normale 30°);
• tratamentul este chirurgical.
• > Macrotia:
• Pavilionul auricular este mărit de volum cu tendinţa la aplatizare si reliefuri şterse;
• Bilaterala;
• Tratamentul este chirurgical.
• > Microtia:
• Pavilion auricular mic, atrofiat ca un mugure cartilaginous asociat cu poziţia sa antero-inferioara, la nivelul obrazului;
• Tratamentul este chirurgical.
• > Poliotia:
• Rudimente supranumerare de pavilion cu localizare anterioara fata de pavilionul care este frecvent normal ca dimensiune si constituţie;
• Tratamentul este chirurgical si consta in ablatia acestor rudimente.
• > Malformaţii ale conturului pavilionului:
• absenta rulării helixului;
• prezenta tuberculului Darwin;
• pavilionul "in cornet" (helix de dimensiuni mari, tratamentul este chirurgical).
• > Malformaţii ale lobului auricular:
• Modificări de poziţie;
• Lobul hipertrofic;
• Lobul aderent;
• Bifiditatea sau coloboma lobului (congenitala sau dobândita la femeile care poarta cercei).
• > Aplaziile pavilionare:
• Se asociază cu aplaziile conductului auditiv extern;
• Intervenţia chirurgicala se practica in jurul vârstei de 7 ani când leziunea
• este unilaterala si are ca prim scop rezolvarea transmisiei sonore in cavum
• tympani, apoi plastia pavilionului;
• când aplazia este bilaterala intervenţia chirurgicala se practica la 3-4ani.
• > Fistulele auriculare:
• Traiectul fistulos prezintă o extremitate superficiala, preauriculara, iar cealaltă extremitate este profunda terminandu-se simplu sau prin bifurcarela nivelul helixului;
• Pot exista doua-trei traiecte fistuloase;
• Frecvent sunt bilaterale;
• Asimptomatice sau dureroase sau pot fistuliza tegumentar prin suprainfectie;
• Tratamentul este chirurgical si consata in extirparea totala a traiectului fistulos
• . INFLAMATIILE URECHII EXTERNE
• ♦ OTITA EXTERNA DIFUZA
• Reprezintă inflamatia tegumentului conductului auditiv extern (dermoepidermita).
• ETIOLOGIA:
• Infectioasa;
• Eczematiforma;
• Seboreica.
• Agenţi etiologici:
• Stafilococi (auriu, epidermidis) Pseudomonas aeruginosa Streptococci
• - Proteus vulgaris
Colibacili
• Factori favorizând:
• Climatul cald si umed;
• Traumatismele locale; Prezenta detritusurilor epidermice;
• Purtarea protezei auriculare; Diminuarea secreţiei ceruminoase; Otoree cronica;
• Status postiradiere;
• Persistenta corpilor străini;
• Introducerea unor substanţe medicamentoase iritante in conduct.
•
• SIMPTOMA TOLOGIA:
• Iniţial apare pruritul local;
• Otalgie intense cu exacerbare nocturna si la mobilizare (mişcarea articulaţiei temporo-mandibulare);
• Hipoacuzie;
• Otoree iniţial seroasa, apoi devine vâscoasa, purulenta;
• Semne generale: febra, adenopatie satelita (regiunea parotidiana sau retroauriculara).
• DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:
• Furunculul de conduct auditiv extern; Epidermoza de conduct auditiv extern;
• Otita externa virala; Otita externa micotica;
• Otita medie acuta insotita de reacţie inflamatorie a conductului auditiv exten.
• TRATAMENT:
• Curativ:
• Local;
• Recoltarea secreţiei otice pentru examen bacteriologic si antibiograma;
• Toaleta locala zilnica: aspirarea secreţiilor, spălarea CAE cu soluţie antiseptica (rivanol, apa oxigenata), mesa auriculara cu rivanol;
• Uneori peste mesa se instileaza soluţie antibiotica cu spectru larg (Neomicin sulfat, Polimixin B sulfat, Colistin sulfat);
• 5-7 zile;
• Tratament antialgic si antiinflamator;
• Tratament general antibiotic daca apar manifestări generale (febra, complicaţiilor, simptomatologia nu se remite).
• Profilactic:
• înlăturarea factorilor favorizanti.
• OTITA EXTERNA ECZEMATIFORMA
• - Cuprinde toate formele de hipersensibilitate ale tegumentelor din CAE datorita
similitudinii macroscopice a leziunilor.
• Etiologie:
• Soluţii topice antibiotice sau alte substanţe folosite in exces;
• Alergia la diferite substanţe chimice sau metale (cercei, spray);
• Contactul prelungit al tegumentului cu otoreea in cadrul otitelor medii.
• Aspectul macroscopic:
• - Zona confluenta care prezintă exudat cu cruste pe un tegument edematiat si hiperemic.
• ♦ OTITA EXTERNA SEBOREICA
• - Se asociază cu dermatita seboreica cu alte localizări ale corpului (in special la nivelul
• scalpului);
• - Etiologia nu este cunoscuta, se presupune existenta unui factor ereditar;
• - Macroscopic: cruste unsuroase galbene cu localizare la nivelul CAE cartilaginos,
• concha, regiunea retroauriculara.
• ♦ FURUNCULUL DE CONDUCT AUDITIV EXTERN
• Inflamatie circumscrisa a foliculilor pilo-sebacei la nivelul CAE membranos;
• Forma localizata de otita externa difuza.
• Etiologie:
• Staphyloccocus;
• Obstrucţia canalului excretor al unei glande sebacee cu infectare ulterioara, foarte rar.
• Factori favorizanti:
• Mediul cald si umed;
• Traumatismele locale;
• Dermatoza asociata cu leziunile de grataj; Diabetul zaharat.
• Simptomatologie:
• - Simptomul dominant este durerea cu iradiere in hemicraniu si exacerbare in timpul
masticaţiei;
• Stare generala influenţată;
• Hipoacuzie uşoara;
• Acufene;
• Obiectiv:
• Zona indurata, tumefiata difuz, hiperemica dureroasa spontan si la palpare;
• Burbionul;
• Pustula;
• Abcedare spontana;
• Crater roşu;
• Otoree purulenta.
• Evoluţie naturala: remisiune spontana. Diagnostic diferenţial:
• Alte leziuni dermatologice localizate la nivelul CAE;
• Otomastoidita acuta/cronica supurată reîncălzită.
• Tratament:
• Netratat determina complicaţii locale (celulita), locoregionale (limfadenita satelita). Scop: calmarea durerii;
• Aplicaţii locale (comprese, mese) cu soluţii slab alcoolizate;
• Tratament general antibiotic (Oxacilina 500mg/6ore);
• Antiinflamatorii si antialgice;
• Daca după 24-48 ore nu fîstulizeaza se practica incizia in punctual de maxima fluctuenta;
• Vaccin stafilococic tipizat sau autovaccin la pacienţii cu repetate furuncule.
• ♦ OTITA EXTERNA MALIGNA
• Infecţie rara a CAE;
• Agentul etiologic Pseudomonas aeruginosa.
• Factori favorizanti:
• • Personae cu apărare imunitara deficitara: SIDA, diabetici;
• Debutul insidios cu semene minime de infecţie meatala.
• Punctul de plecare: leziuni CAE
• Celulita de CAE;
• Ţesut de granulatie la nivelul planseului CAE profund;
• Afecţiunea se răspândeşte de la CAE prin fistule natural la:
•
• Glanda parotida;
• Articulaţia temporo-mandibulara;
• Ţesutul moale de la baza craniului;
• Vârful mastoidei putând determina paralizie de facial;
• Baza sfenoidului determinând sinuzita sfenoidala;
• Paralizia nervilor cranieni: IV, V, VI, IX, X, XI, XII.
•
• Complicaţii: meningita, abces intracerebral, tromboza de sinus lateral si sinus cavernos, extensia infecţiei la stanca controlaterala.
• Mortalitatea este crescută.
• Tratament:
•
• Controlul diabetului;
• Antibiotic conform antibiogramei, de electie raman chinolonele (ciprofloxacina);
• Debridarea ţesuturilor necrozate.
• ♦ OTOMICOZA (OTITA EXTERNA MICOTICA)
• Infecţie a tegumentelor CAE produsa de fungi (Candida albicans, Aspergillus niger, Aspergillus fumigatus,
Aspergillus flavus) Factori favorizanti:
• Exogeni: umiditate, căldura, pătrunderea apei in conduct.
• Endogeni: absenta cerumenului, dop epidermic, factori hormonali, diabet zaharat.
• - Frecvent: stări imunodepresive, cavităţi de evidare, purtători de proteze auditive cu mulaj
ocluziv al meatului.
• Simptomatologie:
• Pruritul este cel mai important simptom;
• Senzaţie de plenitutide auriculara;
• Hipoacuzie uşoara. Exista 3 forme clinice:
•
• Forma tipica: otoscopic la nivelul CAE deşeuri gri-albe sau firisore negre (Aspergillus niger) printre detritusuri sau
masa de filamentefina ieşind din peretele meatal.
• A doua forma: mase cazeoase albicioase sau negre cu pereţii conductului inflamaţi si acoperiţi cu membrane
difteroide. După îndepărtarea membranelor se observa eroziuni superficiale hemoragice si dureroase.
• A treia formaeste de fapt o complicaţie: miringita buloasa: flora fungica asociata cu flora microbiana (Gram
negativ) timpanul este congestiv, edematiat si se poate perfora.
• - Diagnosticul pozitiv se pune pe aspectul clinic.
Tratament:
• o Curativ: toaleta riguroasa locala zilnic sau la 2-3 zile: agent antifungic specific (Nistatin, Stamicin, derivaţi
topici de imidazol: Econazole, Ketoconazol, Clotrimazol). Antifungicele per os sunt inutile. o Profilactic:
• tratament local cel puţin doua săptămâni evitarea factorilor favorizanti.
• PERICONDRITA PAVILIONULUI
• = inflamatie subacuta a pavilionuluiurechii ce interesează cartilajul si in principal pericondrul.
• Etiologie:
• Idiopatica;
• Postraumatica (intepaturi, plăgi, muşcaturi, othematom);
• Postinterventii chirurgicale otice 95% bacilul Piocianic;
• Stafîlococul auriu;
• Proteus, streptococul - rar
• Factori predispozanti:diabetul zaharat.
• Simptomatologie:
• Exista doua forme:
• Pericondrita supurată clasica;
• Pericondrita seroasa (chist seros al paviliomului).
• Forma supurată:
• o Durere violenta cu iradiere spre gat sit ample;
• o Tumefactia pavilionului cu ştergerea pliurilor;
• o Tegumentul pavilionului este lucios si hyperemic;
• o Frecvent apare febra.
• Forma seroasa:
• o Afebrilitate;
• o Durere mai redusa ca intensitate decât in forma supurată.
• Diagnosticul: se stabileşte pe baza aspectului clinic.
• Evoluţie: in forma supurată evoluţia este spre fistulizare si necroza intinsa a cartilajului.
• Tratament:
• Antibiotic conform antibiogramei;
• Incizie si drenaj după constituirea abcesului;
• In pericondrita postraumatica plaga trebuie explorata, debridata si cartilajul devitalizat trebuie îndepărtat.
• ♦ PERICONDRITA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN Apare frecvent in cadrul pericondritei pavilionului.
• Etiologie:
• Posttraumatic;
• Postoperator;
• Asocieri microbiene (Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus).
• Simptomatologie:
• Durere pulsatile la nivelul tragusului; Tragus infiltrate, tumefiat.
• Tratament:
• Antibiotic;
• La 10-12 zile după tratament antibiotic, daca simptomatologia se menţine se practica
• rezectia ţesutului subcutanat necrozat.
• ♦ CELULITA AURICULO-TEMPORALA
• = inflamatie extensive a ţesutului cellular subcutanat din regiunea auriculo-temporala post-traumatic (înţepături, plăgi), postinterventie chirurgicala.
• Etiologie:
• Streptococul piogen din grupul A; Staphylococcus aureus.
• Simptomatologie:
• Debut brusc printr-un eritem dureros;
• Fenomene generala: febra,frison, astenie;
• Frecvent se asociază cu limfangita si limfoadenopatie inflamatorie regional.
• Diagnosticul diferenţial:
• Erizipelul.
• Tratament:
• Antibiotic;
• Local: pansamente reci.
• ♦ ERIZIPELUL AURICULAR
• = placard de dermita a regiunii auriculare cu tendinţa extensive si fenomene generale.
• Etiologie:
• Streptococul p hemolitic grup A;
• Foarte rar Streptococul din grupul C sau G sau Stafilococul;
• Poarta de intrare a germenilor: soluţia de continuitate a tegumentului auricular; Frecvent la
persoanele tarate (diabet zaharat, alcoolism).
• Simptomatologie:
• Debut brusc cu febra, frison, cefalee, curbatura;
• Placard roşu supradenivelat cu burelet marginal bine delimitat care se extinde periferic;
• La nivelul placardului apar flictene cu conţinut clar sau uşor gălbui care evoluează cu
• formarea de cruste melicerice;
• Adenopatie regionala dureroasa.
• Tratament:
• Netratat evoluează cu ulceraţii cutanate, abces, adenoflegmon, septicemia, nefrita in focar;
• Glomerulonefrita acuta difuza, boala reumatismala după 2-3 săptămâni;
• Penicilina G 10 zile;
• Eritromicina in cazul alergiei la penicilina; Tratament antipyretic, antiinfîamator; Local pansament
cu soluţie slab antiseptic.
• HERPES ZOSTER OTICUS
• = boala infectioasa acuta determinata de virusul varicelo-zosterian caracterizata printr-o eruptive eritemato-
veziculoasa asociata cu durere vie cu topografie radiculara unilaterala.
• Simptomatologie:
• Exista 3 forme clinice:
• Herpes zoster oticus - forma simpla;
• Herpes zoster oticus cu paralizie faciala;
• Herpes zoster oticus cu paralizie facial si tulburări cohleo-vestibulare (zona totala Sicard).
• Diagnosticul:este clinic pe baza simptomatologiei: durere vie si eruptive eritemato-veziculoasa la nivelul
conductului auditiv extern.
• Evoluţie:
• Leziunile cutanate se vindeca in 2-4 săptămâni, dar durerea poate sa persiste săptămâni sau luni.
• Complicaţii:
• Nevralgii persistente;
• Paralizie de facial;
• Sindrom vestibular;
• Surditate;
• Meningita;
• Encefalita.
• Tratament:
– Simptomatic, in formele simple;
– Local: pansamente uscate sau pudre calmante;
– General: antivirale: Aciclovir 800mg x 5/zi, antialgice, antiinflamatorii.
• . TRAUMATISMELE AURICULO-MEATALE
• Frecvente in cadrul traumatismelor cranio-cerebrale
• Pot fî si iatrogene postoperatorii in intervenţiile pe mastoida.
• 4 LEZIUNILE PAVILIONULUI
• Escoriatii;
• Plăgi:
• o Tăiate;
• o înţepate;
• o Transfixiante. Smulgeri:
• o Parţiale;
• o Totale.
• Tratamentul:
•
• înlăturarea cartilajului sau pericondrului necrozat;
• Sutura plăgii;
• Seroterapie antitetanica;
• Grefe tegumentare pediculate sau nepediculate;
• Epiteze in cazul lipsei totale a pavilionului.
• OTHEMATOMUL
• = colecţie sanguine intre cartilajul pavilionar si pericondm;
• Frecvent interesează fata externa a pavilionului (helix, fosa scafoida sau
intreg
• pavilionului);
• Proieminenta violacee nedureroasa;
• Produce compresiune cârtilaginoasa cu necroza acestuia;
• Evoluează spre supuratie sau pericondrita sau daca nu se infectează se formează
un
• process dur cu ştergerea reliefurilor pavilionului (ureche cu aspect conopidiform).
• Tratament:
• Incizie si drenaj;
• Pansament compresiv 5 zile;
• Antibioticoterapie;
• Rar, rezectii fenestrate de tegument si cartilaj.
• . CORPII STRĂINI MEATALI Exista doua categorii de corpi străini meatali:
• Endogeni: dopul de cerumen;
• Exogeni:
• Animaţi (insectele): sunt transformaţi in inanimate prin introducere in conduct de substanţe uleioase sau eter după care se va proceda la extragerea
lor; Inanimate: vegetali: se introduce alcool absolut in conduct pentru ;i se evita creşterea acestora in volum.
• Dopul de cerumen
• Cerumenul este constituit din nu doar din secreţiile glandelor sebacee si ceruminoase cum se
credea ci si din scuame cornoase ce provin din epiderm, detritusuri celulare ale aparatului pilo
• sebaceu, ale tijei sebacee si a glandelor.
• Dopul de cerumen se formează ca urmare a impiedicarii evacuării libere a cerumenului prin
– Angulare importanta a conductului auditiv extern;
– Comprimarea cerumenului prin utilizarea port-cotonului in scop igienic;
– Orificiu extern ingust;
– Producerea in exces a cerumenului.
• Dopul de cerumen poate fi:
• Parţial, când exista spaţiu intre do psi peretele conductului si nu există în acest caz manifestări clinice;
• Obstruant: apare hipoacuzie de transmisie cu o scădere de auz de 15-35 dB frecvent se insoteste de autofonie, acufene, si rar otalgie.
• Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului otoscopic sip e simptomatologie.
• Tratamentul: ablatia dopului de cerumen:
• Lavajul auricular nu se efectuează in cazul existentei suspiciunii de perforație timpanală
• in acest caz se utilizează pensa Hartmann, inelul Trautmann, ansa Snellen. - Lavajul auricular
• seringa Guyon (50-100ml);
• pavilionul auricular se tractioneaza in sus si posterior;
• jetul de apa este directionat de-a lungul peretelui superior al conductului
• - aspiraţia in cazul dopului de cerumen moale.
• INFLAMATIILE URECHII MEDII
• > OTITA MEDIE SEROASA (OTITA MEDIE SERO -MUCOASA/OTITA MUCOID A/CAT AR TUBO-TIMPANIC)
• = insuficienta tubara + hipersecretia glandelor sero-mucoase din cavotimpan.
• ■ OTITA MEDIE SEROASA ACUTA (OTITA MEDIE CATARALA ACUTA) = inflamatia mucoasei cavo-timpanice.
• Frecventa la copii Simptomatologie:
• Subiectiv:
• Hipoacuzie;
• Autofonie;
• Senzaţie de plenitudine auriculara;
• Acufene
• Obiectiv:
• Otoscopic: membrana timpanica mata, aspirate, hipomobila;
• Otomicroscopic: memebrana timpanica gălbui rozata cu nivel de lichid si bule de aer,
• uşor aspirate,manerul ciocanului orizontalizat, triunghi luminos amputat sau absent.
• Rinoscopie: deviaţii septale, creste septale, vegetaţii adenoide.
• Diagnosticul pozitiv:
• Simptomatologia;
• Examenul otomicroscopic;
• Audiograma tonala liminara: hipoacuzie de transmisie;
• Impedansmetria: curba plata tip B.
• Diagnosticul diferenţial:
• Barotia;
• Serozitatea din casexie.
• Tratament:
• Instilatii nazale cu vasoconstrictoare (Efedrina, Nafazolina); Insuflaţii tubare cu para Politzer 6-10 sedinte/zi; Injecţie transtimpanala cu hidrocortizon
acetat, in formele rebele; Ulterior se practica: adenoidectomie, rezectie septala după caz.
• ■ OTITA MEDIE SEROASA CRONICA (OTITA CATARALA CRONICA/CATAR TUBO-TIMPANIC CRONIC)
• = cronicizarea otitei medii seroase acute.
• Simptomatologie:
• o Subiectiv:
• Hipoacuzie;
• Autofonie;
• Senzaţie de plenitudine auriculara;
• Acufene. o Obiectiv:
• Otoscopic: membrana timpanica mata cenusiu-galbuie, aspirată, hipomobila;
• Otomicroscopic: membrana timpanica mata, mânerul ciocanului orizontalizat, triunghi
• luminos amputat sau absent;
• Rinoscopie: creste sau deviaţii septale, vegetaţii adenoide, formaţiuni tumorale de cavum
• (la persoanele in vârsta).
• Diagnosticul pozitiv:
• Simptomatologie;
• Examenul otomicroscopic;
• Audiograma tonala liminara: hipoacuzie de transmisie;
• Impedansmetria: curba plata de tip B.
• Diagnosticul diferenţial:
• Otita seroasa simptomatica din cancerul de cavum.
• Tratament:
• Miringostomia Armstrong;
• Instilatii nazale cu vasoconstrictoare;
• Antihistaminice;
• Antibioticoterapie, in cazul suprainfectiei;
• > OTITA MEDIE ADEZIVA (ATELECTEZIA CAVO-TIMPANICA) = degenerarea atrofica a laminei proprii
miringiana + insuficienta tubara. Simptomatologie:
• o Subiectiv:
• Hipoacuzie o Obiectiv:
• Otoscopic si otomicroscopic: membrana timpanica subţire, atrofica, palida, aderenta de
• lanţul osicular si de peretele vestibular al cavo-timpanului.
• Evoluţie:
• Lent progresiva;
• Patru stadii evolutive: o Punga de retractile
• o Retractia si aderenta membranei timpanice de apofiza descendenta a nicovalei o Atelectazie
cavo-timpanica cu membrana timpanica aderenta de peretele vestibular o Otita medie adeziva in
care membrana timpanica este aderenta de lanţul osicular
• Tratament:
• • In forme uşoare sau incipiente:
Instilatii nazale cu vasoconstrictoare,
Insuflaţii tubare,
• Injecţie transtimpanala, Drenaj diabolo in scop aerator.
• • In faze avansate (otita medie adeziva + colesteatom):
• Aticotomie sau chiar mastoidectomie pentru a ameliora aerarea urechii medii Protezare auditiva, in
caz de eşec terapeutic.
• OTITA MEDIE SUPURATĂ CRONICA
• = inflamatie cronica a mucoasei urechii medii (> 3 luni de la debut)
• Clasificare:
• A. Otita medie supurată cronica simpla;
• B. Otita medie supurată cronica propriu-zisa.
• > OTITA MEDIE SUPURATĂ CRONICA SIMPLA (MEZOTIMPANITA/OTOREE
• BENIGNA/OTITA MEDIE MUCOPURULENTA)
• = otoree purulenta + perforaţie timpanica central
• Etiologic:
• Cauze de vecinătate: obstrucţie tubara, nazala, rinofaringiana; Cause generale: deficit imunitar, alergia, malnutritie protein-calorica; Factori favorizanti: poluarea, condiţiile de mediu,
condiţiile de igiene.
• Patogenie:
• Obstrucţie tubara
• incetarea ventilaţiei casei timpanului
• opresiune negativa la acest nivel
• vasodilatatie
• transudat
• exudat
• leziuni inflamatorii,
• perforaţia membranei timpanice.
• Anatomie patologica:
• Macroscoplc: prin perforaţia membranei timpanice se observa ingrosarea mucosei cavităţii timpanice, acoperita de un strat de puroi mucofîlant, strălucitor, NEFETID.
• Microscopic: epiteliul este intact, cel mai frecvent, microchiste in stratul subepitelial
• Simptomatologia:
• • Subiectiv:
• o Săraca in simptome subiective
• o In faza de acutizare: jena locala, senzaţie de greutate in hemicraniu de partea urechii afectate, hipoacuzie.
• • Obiectiv:
• o Otoree cronica cu intermitente; o Otomicroscopic:
• perforaţie antero-inferioara nemarginala (mezotimpanala),
• poate cuprinde întreaga membrana timpanica, dar respecta cadrul osos al inserţiei
acesteia,
• marginile perforaţiei sunt libere cicatriciale, uneori congestive acoperite de granulaţii si
• polipi,
• restul membranei timpanice este cenuşiu, fara reflexe, uneori cu placi calcare.
• Diagnostic pozitiv:
• anamneză;
• simptomatologia;
• audiograma tonala liminara: hipoacuzie de transmisie;
• radiologie aspect sclero-eburnat al mastoidei.
• Diagnostic diferenţial:
• otita externa furunculoasa si difuza; otita medie acuta;
• otita medie supurată cronica propriu-zisa; otita cronica tuberculoasa.
• Evoluţie:
• persistenata otoreei cu perioade variabile de timp de remisiune (un an sau mai mult); rar: otita fibroadeziva sau
timpanoscleroza.
• Complicaţii:
• excepţionale, daca excludem evoluţia spre forma osteitica; otita externa circumscrisa (furunculul), difuza; edem de
conduct auditiv extern; erizipelul auricular; micoza auriculara.
• Tratament:
• simptomatic: are drept scop: oprirea supuratiei; suprimarea leziunilor osoase.
• patogenic: are drept scop: înlăturarea cauzelor nazo-faringiene generatoare ale afecţiunii.
• Prognostic:
• benign;
• nu da niciodată complicaţii endocraniene ameninţătoare de viata;
• funcţia auditiva este moderat afectata.
• > OTITA MEDIE SUPURATĂ CRONICA PROPRIU-ZISA (OTOREE PURULENTA)
• = forma osteitica a otitei medii supurate cronice cu evoluţie insidioasa, simptomatologie puţin
caracteristica pe fondul căreia apar brusc complicaţii grave care pun viata in pericol si necesita
rezolvare chirurgicala.
• Etiopatogenie:
• Obstrucţia tubara;
• - Poate fi continuarea unei otite medii supurate acute din copilărie sau poate sa apară sub
forma cronica de la inceput (cel mai frecvent).
• Anatomie-patologica:
• Osteita:
• Parietala (pereţii casei timpanului);
• Osiculara (frecvent nicovala).
• Ţesut fongos = ţesut de granulatie cu inflamatie intensa si importante dilataţii vasculare dispus in
mase vegetante;
• Polipul auricular alcătuit din ţesut de granulatie, pediculat inserat pe o zona osteitica, fixat parietal
sau pe osisoare;
• O leziune frecvent întâlnită: colesteatomul = formaţiune tumorala albicioasa, moale, constituit din
lamele epiteliale multiple concentrice (ca un bulb de ceapa), acoperit la periferie de o membrana
epiteliala de tip pavimentos malpighian constituind matricea. Mijlocul este format dintr-o masa
purulenta galben-cenusie conţinând cristale de colesterina si detritusuri celulare cu miros fetid.
• > OTITA MEDIE SUPURATĂ CRONICA PROPRIU-ZISA (OTOREE PURULENTA)
• = forma osteitica a otitei medii supurate cronice cu evoluţie insidioasa, simptomatologie puţin
caracteristica pe fondul căreia apar brusc complicaţii grave care pun viata in pericol si necesita
rezolvare chirurgicala.
• Etiopatogenie:
• Obstrucţia tubara;
• - Poate fi continuarea unei otite medii supurate acute din copilărie sau poate sa apară sub
forma cronica de la inceput (cel mai frecvent).
• Anatomie-patologica:
• Osteita:
• Parietala (pereţii casei timpanului);
• Osiculara (frecvent nicovala).
• Ţesut fongos = ţesut de granulatie cu inflamatie intensa si importante dilataţii vasculare dispus in
mase vegetante;
• Polipul auricular alcătuit din ţesut de granulatie, pediculat inserat pe o zona osteitica, fixat parietal
sau pe osisoare;
• O leziune frecvent întâlnită: colesteatomul = formaţiune tumorala albicioasa, moale, constituit din
lamele epiteliale multiple concentrice (ca un bulb de ceapa), acoperit la periferie de o membrana
epiteliala de tip pavimentos malpighian constituind matricea. Mijlocul este format dintr-o masa
purulenta galben-cenusie conţinând cristale de colesterina si detritusuri celulare cu miros fetid.
• Simptomatologie:
• Subiectiv: durere loco-regionala ca o senzaţie de greutate si apăsare, frecvent noaptea,
• otoree purulenta. • Obiectiv:
• puroi in conductul auditiv extern albicios, cremos, grunjos, roşu sangvinolent murdar, totdeauna FETID;
• Flora bacteriana este mixta (streptococ, stafilococ, pneumococ, enterococ, anaerobi);
• Otomicroscopic:
• o perforaţia este marginala, de obicei,
• o la nivelul membranei Schrapnell (aticita),
• o antero-superior,
• o postero-superior, frecvent,
• o duble.
• Evoluţia:
• se poate vindeca spontan;
• vindecarea se realizează prin sechele cicatriciale: retractil timpanice, perforaţii,
• modificări la nivelul lanţului osicular;
• complicaţii endocraniene care pot periclita viata.
• Complicaţii:
• • locale:
– Osteita;
– osisoarelor;
– pereţi casa timpan;
– regiunea antro-aticala;
– celule antro-mastoidiene
– polipi;
– colesteatom.
• • De vecinătate:
• - Tumefierea regiunii mastoidiene;
Paralizii faciale;
• Semne de labirintita;
• Tromboza sinuso-jugulara;
• Meningita otica;
• Abces cerebral.
• Tratament:
• Conservator: medical când nu exista complicaţii, polipi, colesteatom si când exista o
• larga perforaţie pentru drenaj si obligatoriu control continuu otoscopic.
• Chirurgical.
• Prognostic:
• Rezervat;
• Daca procesul otic a cuprins ambele urechi exista riscul de cofoza.
• > OTOMASTOIDITA ACUTA
• = osteita celulelor otomastoidiene ± exudat purulent la nivelul mastoidei.
• complicaţie a unui proces inflamator acut al urechii medii.
• Reacţie mastoidiana=inflamatia mucoasei mastoidiene insotita de exudat purulent, dar
• fara focare osteitice.
• Exista doua forme:
• Secundara: se instalează la 2-3saptamani de la debutul otitei acute, cel mai frecvent;
• Primara: debut simultan cu al otitei acute.
• Epidemiologie:
• afecţiune rara in era antibioticelor;
• ambele sexe;
• la toate vârstele, dar in principal la copii (47% din otomastoiditele acute apar la sugari); frecvent bilaterala.
• Etioloşie:
• frecvent: pneumococul si streptococul p hemolitic;
• rar Haemophilus influenza;
• mycobacterii (M. tuberculosis, M. avis); Staphylococcus;
• Klebsiella pneumonia;
• Escherichia coli;
• Pseudomonas aeruginosa;
• Bacteroides.
• Patogenie:
• Virulenta microbiana: streptococul, pneumococul au caracter osteofil;
• Structura mastoidei: bine pneumatizata facilitează propagarea procesului supurativ;
• Retentia exudatului purulent;
• Terenul pacientului;
• Factorul climatic (clima rece, umeda);
• Propagarea infecţiei pe cale vasculara;
• Insamantare directa postraumatica.
• Anatomie-patologica:
• hiperemia si edemul mucoasei si periostului—îngustarea aditusului + tulburări de ventilaţie a mastoidei—»exudat seros dar nu exista leziuni osteitice, iar sub tratament-^restitutio ad
integrum
• Persistenta inflamatiei, vasodilatatia, acumularea secreţiilor purulente—Hromboze vasculare, staza, acidoza locala—-KÎemineralizarea septurilor osoase.
• Simptomatologie:
• • Subiectiv:- Debut: lent, progresiv, excepţional debutul este brusc;
• După 2-3 săptămâni de la debutul otitei medii acute se instalează otoreea Durerea:
• Retroauriculara cu iradiere spre vertex, regiunea temporala, occipitala, orbito-dentara.
• Pulsatila;
• Exacerbare nocturna;
• însoţita de hemicranie si insomnie;
• ± torticolis
• Febra 38-39°;
• Stare generala alterata; Uneori:
• Durere de mica intensitate;
• Sub febrilitate;
• Stare generala uşor modificata.
• • Obiectiv:
• Ţesuturile retroauriculare sunt îndemne sau impastate;
• Modificare de culoare a tegumentelor;
• Tumefactie dureroasa a regiunii retroauriculare cu împingerea inainte si in afara a
• pavilionului auricular (abces mastoidian subperiostal);
• Otomicroscopic:
• o Secreţii purulente vâscoase abundente, galben verzui, sau brune, care se refac uşor
• după aspiraţie;
• o Membrana timpanica rosu-turgescent, îngroşata, infiltrata, fara repere, ± perforaţie cu sediu si mărimea variabile, margini granuloase
prin care se exteriorizează secreţii purulente sincron cu pulsul;
• o Frecvent perforaţia este nedecliva, de dimensiuni mici îngreunând drenajul urechii medii.
• Paraclinic: semene de inflamatie acuta: leucocitoza (neutrofilie) si VSH crescut.
• Diagnosticul pozitiv:
• Anamneză;
• Examenul clinic local si general;
• Examenul radiologie.
• Diagnosticul diferenţial:
• Inflamaţii ale urechii externe;
• Adenita supurată retroauriculara;
• Morbul Pott;
• Algii occipitale si auriculare din spondiloza cervicala.
• Complicaţii:
• - Loco-regionale:
• o Paralizie faciala;
• o Labirintita;
• o Tromboflebite sinuso-jugulare;
• o Meningite otogene;
• o Abcese epidurale sau cerebrale.
• Tratament:
• - Chirurgical: antrocelulotomie (antromastoidectomia).
• Prognosticul depinde de agentul etiologic incriminat, de momentul debutului, tratamentul efectuat, complicaţiile
apărute.
• OTOMASTOIDITA SUPURATĂ CRONICA
• = leziuni osteitice, osteonecroza septica, granuloame inflamatorii sau hiperplazie inflamatorie difuza sau colesteatom care interesează regiunea
antromastoidiana.
• Poate fi o complicaţie a unei otite medii supurate;
• Poate fi o cronicizare a unei otomastoidite acute.
• Etiologic:
• Germeni banali: Pseudomonas aeruginosa, colibacili, mai frecvenţi. Factori favorizând:
• Persoane tarate (diabet zaharat, TBC, teren hipoproteic etc);
• Condiţii socio-economice precare;
• Precaritatea asistentei medicale;
• Anatomie-patologica:
• Congestie, edem, infiltrat inflamator al mucoasei;
• Leziuni osoase: osteita, osteonecroza, granuloma, colesteatom.
• Forme clinice:
• Otomastoidita cronica osifianta (dispare complet celularitatea mastoidei);
• Otomastoidita cronica pseudotumorala (proces granulomatos hiperplastic);
• Simptomatologie:
• o Subiectiv:
• Otoree purulenta sau piosangvinolenta fetida, care se reface imediat după aspiraţie;
• - Perforaţie miringiana (inShrapnell sau postero-superior);
• - Hipoacuzie de transmisie sau mixta;
o Obiectiv:
• Imagistic (radiografii sau tomografii): leziuni de osteoliza, osteonecroza, geode si sechestre osoase;
• Proba terapeutica: lipsa de răspuns la tratamentul medicamentos local.
• Diagnostic pozitiv:
• Anamneză; Simptomatologie;
• - Imagistic;
Proba terapeutica.
• Diagnosticul diferenţial:
• Otita medie supurată cronica; Tumori ale urechii medii;
Granulomatoza Wegener; Osteita polipoasa si colesteatomatoasa.
• Evoluţie: silenţioasa: otoree purulenta sau piosangvinolenta,
hipoacuzie, acufene.
• Reacutizarea sau complicaţiile modifica simptomatologia.
• Tratament:
• Obligatoriu chirurgical: evidare timpanomastoidiana.