MANDA PATRICIA GEORGIANA

GRUPA 3 , AMG LUGOJ

Determinarea presiunii intraoculare si examenul campului vizual

Presiunea intraoculara normala este de 21 mmHg.

Presiunea intraoculara poate fi apreciata cu ajutorul unor metode care realizeaza o deformare mai mica
sau mai mare, constanta sau variabila prin indentatie sau aplanatie a globului ocular.

 Principalele metode de tonometrie sunt :

Tonometria prin indentatie -masoara gradul de indentare (infundare) asupra fetei corneene la o forta
constanta. Dezavantaj : rigiditatea sclerei care poate fi scazuta in miopie, operatii oculare.

Tonometria prin aplanatie – masoara forta ce produce o aplatizare standard sau suprafata
aplatizata de o forta standard

Tonometrele non-contact - care folosesc jeturi de aer proiectate asupra corneei.

Tonometria se efectueaza dupa anestezia globului ocular si dupa sterilizarea elementului presor.Pentru
tonometria prin aplanatie se folosesc instalatii de fluoresceina . Tonometria se practica in pozitie
sezanda pentru aplanatie si noncontact iar culcat pentru indentatie .

Cea mai veche metoda de apreciere a presiunii oculare este metoda digitala. Ea poate fi folosita atunci

cand ochiul este infectat, cand prezinta leziuni corneene ( plagi, eroziuni, arsuri, edem cornean).
Bolnavul priveste in jos cu amandoi ochii deschisi. Degetele 3 si 4 de la ambele maini ale medicului se
sprijina pe fruntea bolnavului iar degetele aratatoare vor palpa globul deasupra limbului.

EXAMINAREA CAMPULUI VIZUAL

Campul vizual se masoara in urmatoarele situatii:

- la persoane in varsta, cand se presupune un glaucom, in caz de ambliopie, in caz de hemeralopie

- cand se presupun probleme neurologic

- cand studierea campului vizual este ceruta de profesie.

Metode de examinare :
Perimetrie cinetica - implica prezentarea unui stimul cu luminozitate cunoscuta în miscare
dinsprenevăzut spre văzut până când pacientul raportează că stimulul a fost  perceput . Metodele
cinetice nu sunt optime pentru examinarea unor arii cu depresie relativă a campului vizual de aceea nu
sunt sensibile în detecţia deficitelor precoce dar sunt relativ usor şi rapid de realizat.
Metodele cinetice sunt:
-metoda prin comparatie permite obtinerea de informatii grosiere privind campul vizual dar poate
fi efectuat fara un aparat special . Pacientul si examinatorul se plaseaza la o distanta de 60-100 de cm
astfel incat ochii sa fie plasati la aceeasi inaltime , examinatorul va plasa la mijlocul distantei un obiect
pe care il va deplasa treptat in cele 4 sau 8 directii ale privirii dispre vezut spre nevazut respectiv
dinspre periferie spre centru . Deplasarea obiectului se face treptat iar dupa fiecare deplasare se
intreaba pacientul daca a vazut obiectul dupa ce pacientul a vazut obiectul se continua deplasarea
acestuia in acelasi mod pana in centru.
Rezulatul se interpreteaza in fuctie de simultanitatea perceperii de catre pacient si examinator a
obiectului si va fi raportat la campul vizual al examinatorului
Perimetria Goldmann este cea mai folosita metoda de examinare . Instrumentul consta intr-o cupola
hemisferica cu raza de 30 33 cm iar fondul este alb mat, poseda un sistem constant de iluminare
al fondului şi un proiector de test cu un indice mobil cu suprafaţa şi intensitatea luminoasă variabilă în
timp ce fondul rămâne fix ca valoare suprafaţa testului scade în progresie geometrică iar intensitatea
luminoasă creşte în progresie geometrică.
Instrumentul permite trasarea a 24 izoptere pentru fecare nivel de luminanţă al fondului din aceste
izoptere sunt izoptere echivalente de sumaţie . In general se consideră că este suficientă a 4-5 izoptere.
In alegerea lui trebuie sa se tina cont de scaderea sensibilitatii retiniene cu varsta care dupa 45 de ai
determina pierderea , cate un izotop la fiecare 20- 25 de ani la 65 ani izotopul l/1 iar la 85 ani izotopul
l/2 exclud pata oarba

Perimetria statica - perimetria statică manuală nu se mai utilizează în schimb perimetrele

computerizate reprezintă metoda cea mai întrebuinţată dintre perimetrele automate cel mai larg
utilizate sunt Humphrey field analyser perimetrul dicon şi octopus. Aceste aparate au o bază de date ce
caracterizează subiecţii normali faţă de care se face analiza computerizată a
fiecărui test efectuat .In plus aceste aparate cuprind diverse programe adaptate fecărui tip de patologie
special pentru zona centrală a campului vizual pentru periferie sau pentru întreg campul vizual.

Exista două tehnici principale de testare în perimetria statică:

*tehnica prag care utilizeaza un sistem stationar cu o intensitate variabila pentru a masura pragul
vizual la o anumita opzitie. Este o metoda sensibila in a detecta si localiza depresii relative ale campului
vizual.

*tehnica supraliniara care conta in prezentarea unui stimul cu intensitate data constanta ce
permite sesizarea lui in orice parte a campului vizual

Pacientul va trebui să fixeze lumina spotului de culoare galbenă ce apare permanent în

centrul cupolei în jur vor apărea spoturi luminoase albe cu diferite mărimi şi
intensităţi pacientului i se explică să nu privească după acele spoturi dar  să semnalizeze
receptionarea lor prin apăsare pe un buton pe care-l va ţine în mână .Se alege tipul de test dorit
-se introduc datele personale ale pacientului ,se calculează
corecţia optică necesară funcţiei de corecţia determinată pentru distanţă AV şi alte date specifice
afectiunii se plasează lentila pentru corecţie se acoperă ochiul lateral al pacientului cu un ocluzor special
se aşează pacientul cu capul pe suport astfel încâ tsă stea într-o pozitie cât mai comodă (pacientul
trebuie să ţină fruntea şi bărbia permanent în contact cu suportul) şi se începe testarea .