 Ce sunt BTS-urile?

Bolile cu transmitere sexuala sunt, dupa cum le spune si numele, boli care se
raspandesc prin contact sexual vaginal, oral sau anal. De asemena, se pot transmite
si prin contact cu sange infectat sau, in cazul mamelor bolnave, prin alaptare si prin
nastere naturala (se transmite fatului).

Majoritatea BTS-urilor nu prezinta simptome in stare incipienta, ceea ce

ingreuneaza depistarea si tratarea lor. Astfel creste si riscul de transmitere al bolii
altor persoane.

Riscul de a contacta BTS creste in mai multe situatii:

Contact sexual - neprotejat

- cu mai multi parteneri

- cu parteneri anonimi
- sub influenta alcolului/drogurilor

Printre simptomele si semnele BTS se numara:

- secretii vaginale/peniene atipice

- leziuni, ulceratii, pustule in jurul anusului/ organelor genitale
- mancarimi, usturimi la niv organelor genitale
- durere la urinare
- durere pelvina
- contact sexual dureros
- sangerari in afara menstruatiei
- febra, frisoane, iritatii ale pielii

Nedepistate si netratate la timp, BTS-urile pot avea consecinte grave, ireversibile:

- Deteriorarea organelor reproductive

- Infertilitate
- Sarcini extrauterine, cu complicatii
- Cancer cervical, vaginal, anal, orofaringian (in infectia cu HPV)
- Afectarea functiei inimii si a altor organe , afectarea vederii
 - Paralizii
- Probleme mintale
- Moarte
- Noul nascut poate suferi daune ireversibile sau chiar moarte

 Metode de Preventie
Cea mai eficienta metoda de preventie impotriva BTS este abstinenta.

Toate celelalte metode reduc foarte mult riscul, dar NU il elimina.

Contaceptivele NU protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala. Ele au doar

rolul de a impiedica o sarcina nedorita.

1. Metode de bariera – prezervativ masculin

– prezervativ feminin

!Folosit constant si corect.

Prezervativul este singura metoda contraceptiva care previne BTS care se transmit
prin fluidele corporale. Acesta nu este insa eficient in prevenirea BTS care se pot
transmite prin contactul cu pielea din zona genitala (HPV, Herpes).

1. Testarea regulata pentru BTS

- Necesara chiar daca e folosit mereu prezervativul si nu exista simptome!

- Majoritatea oamenilor cu BTS nu au simptome si nu stiu ca sunt infectati,
astfel incat pot da boala partenerilor.

!Testarea e singurul mod prin care putem sti sigur daca cineva e bolnav sau nu.
Evitarea consumului exagerat de acool si alte droguri
Acestea pot influenta modul de a rationa al unei persoane si pot duce la luarea unor
decizii care cresc riscul de a contacta BTS.

2. Vaccinuri pentru BTS

Acestea sunt folosite pentru prevenirea bolii, NU pentru tratare.

Este vorba despre vaccinul impotriva Hepatitei B si impotriva anumior tipuri de

HPV.

3. Educatia sexuala

Are un rol foarte important in prevenirea, tratarea si limitarea raspandirii BTS

pentru ca sporeste constientizarea asupra riscurilor si luarea masurilor de preventie.

4. Reducerea numarului de parteneri sexuali

5. Abordarea unui comportament sexual responsabil

! In cazul primirii diagnosticului de BTS, pacientul trebuie sa ia legatura cu toti

partenerii sexuali avuti in ultimul an, astfel incat acestia sa se poata testa, la randul
lor, pentru a afla daca au fost sau nu infectati.
  BTS - moduri de transmitere și cauze

Multe BTS sunt răspândite prin contact cu fluidele corpului infectat, cum ar fi:
sânge, fluide vaginale sau spermă. Acestea pot fi, de asemenea, răspândite și prin
contactul cu pielea infectată sau cu mucoasele, de exemplu: rănile localizate la
nivelul cavității bucale.

Expunerea la infecție se face prin intermediul sexului vaginal, anal sau oral. De
menționat că, sexul anal are un risc ridicat de transmitere al BTS din cauza riscului
că poate provoca, de obicei, sângerări.

Majoritatea BTS sunt răspândite doar prin contact sexual direct cu o persoană
infectată. Cu toate acestea, păduchii pubieni pot fi răspândiți prin contact non-
sexual cu o persoană infectată, sau cu haine infectate, prosoape etc.

 Statistici despre BTS

Conform Centrului National de Supraveghere si Control a Bolilor Transmisibile, in
cadrului raportului anual din 2017, bolile cu transmitere sexuala cu cea mai mare
incidenta din tara noasta au fost:

1. Sifilisul (prevalenta=840 cazuri, incidenta=4,28 %000 [4,28 cazuri/100000

locuitori])

2. Gonoreea (prevalenta=78, incidenta=0,39%000)

3. Infectia cu Chlamydia trachomatis (prevalenta=21, incidenta=0,11%000)

(Prevalenta=nr de cazuri noi aparute in anul respectiv. Incidenta=procentul din

populatie care prezinta afectiunea respectiva la un anumit moment)
Sifilisul

Comparativ cu anul 2016, incidenta sifilisului in populatia Romaniei este in

scadere (de 1,1% mai mica), tendinta ce este mentinuta de 10 ani (vezi figura 85).
Cu toate acestea, Romania este inca una dintre tarile cu incidenta crescuta pt sifilis
in randul tarilor UE.

• Distributia pe sexe a cazurilor de sifilis din 2017 este in raport mai mare pt
barbati decat pentru femei (1,2:1), iar grupa de varsta cu incidenta cea mai mare
este de 20-24 ani pt ambele sexe (vezi figura 87).

• In anul 2016 au fost inregistrate 6 cazuri de sifilis congenital, adica 0,7% din
totalul cazurilor de sifilis, incidenta sa fiind de 3,39%000 de nou-nascuti vii.

Gonoreea

La fel ca si siflisul, incidenta gonoreei este in scadere in ultimii 10 ani (figura 90).

• Distributia pe sexe este in favoarea barbatilor (72 cazuri), in timp ce in

populatia de sex feminin s-au inregistrat doar 6 cazuri de gonoree si toate in mediul
urban.

o Discutie: avand in vedere ca infectia este de obicei asimptomatica la femeie,

se explica de ce au fost diagnosticate doar 6 persoane de sex feminin, desi cu
siguranta mult mai multe purtau gonococul (portaj).

Infectia genitala cu Chlamydia trachomatis

In anul 2017 au fost raportate doar 21 de cazuri de infectie genitala cu Chlamydia,

dintre care majoritatea (11) depistate in urma: controlului periodic, a investigatiilor
epidemiologice si altor investigatii.

• Distributia pe sexe este in favoarea persoanelor de sex masculin (18 cazuri

vs. 3 cazuri la sexul feminin), iar calea de transmitere a fost heterosexuala in toate
cazurile.
  Metode de igiena
Folosirea prezervativului scade incidenta ITS atata timp cat leziunea este localizata
la nivelul pielii/mucoasei acoperite de prezervativ. Spre exemplu, un herpes genital
localizat perianal nu va fi acoperit de prezervativ si deci se va transmite in timpul
actului sexual protejat. Prezervativul ofera protectie (dar nu 100%) impotriva
infectiei HIV, gonoreei, infectiei cu Chlamydia (transmise prin secretii genitale)
(CDC).

Igiena organelor genitale externe:

1. La persoanele de sex masculin

Pentru buna spalare a penisului este necesara retractarea pielii care inveleste
glandul, numita preput. Pe fata interna a acestuia se gasesc niste glande ce secreta
o substanta albicioasa numita smegma ce are rol lubrifiant. Spalarea se face cu apa
si sapun si presupune indepartarea smegmei ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor.
Se vor evita sapunurile ce contin alcool – iritant pentru mucoasa. Circumcizia nu
reprezinta o metoda de de protejare impotriva infectiilor genitale, deoarece prin
indepartarea chirurgicala a preputului glandul devine vulnerabil si expus mediului
extern si deci si microbilor.

2. La persoanele de sex feminin

Trebuie facuta diferenta dintre organe genitale externe (vulva, alcatuita din
muntele pubisului, labii mari si mici, vestibulul vaginal, clitoris si glande ) si
vaginul.

Igiena de rutina se face la nivelul vulvei (extern), prin spalare cu sapunuri/geluri

special create pentru acesta zona – trebuie sa aiba un pH mai acid, sa nu contina
parfum sau alti iritanti. Igiena vulvei trebuie sa se realizezi dinspre anterior spre
posterior, pentru a nu aduce bacteriile din zona ano-rectala spre orificiile vaginal si
uretral.

Vaginul se curata singur prin secretiile sale. O igiena corespunzatoare contraindica

spalaturile vaginale, intrucat acestea pot distruge flora normala vaginala si lasand
loc patogenilor sa se dezvolte. In mod normal, vaginul este populat de o flora
microbiana alcatuita predominant din lactobacili, asociati cu mycoplasme
nepatogene, stafilococi, streptococi, enterococi, clostridii, Candida spp.*,
Bacteroides spp. In plus, mucusul cervival omoara bacteriile (efect bactericid),
deoarece contine lizozim. *Toate persoanele de sex feminin prezinta Candida la
nivel vaginal, dar nu toata lumea face candidoza.

 HEPATITELE B SI C

Hepatita reprezinta o afectiune necroticoinflamatorie la nivel hepatocitar cu

etiologie diversa – toxica, alcoolica, autoimuna, metabolica, medicamentoasa,
etc. – foarte frecvent asociata insa cu cauze infectioase, in special de natura
virala.

Virusuri cu transmitere preponderent parenterala, adica prin solutii de

continuitate la nivelul tegumentelor si mucoaselor cand organismul vine in
contact cu secretii infectioase inclusiv transfuzii, interventii chirurgicale,
injectabile, echipament incomplet sterilizat.

Hepatitele pot fi:

• Acute

• Cornice

- hepatita cronica persistenta virusul ramane in organism cu replicare

intermitenta, leziuni hepatice minime si in special de natura inflamatorie si
evolutia pe termen lung a pacientului este nesemnificativa

- hepatita cronica agresiva replicare continua, leziuni hepatice evoluate, cu

infiltrat inflamator nelimitat la nivelul spatiului port, cu inflamatie masiva, care
depaseste spatiul port cu necroza hepatocitara importanta. Tesutul fibrotic
inlocuieste parenchimul hepatic, apar noduli de regenerare, benzi fibroase cu
concretizarea cirozei hepatice cu insuficienta hepatica.
Din punct de vedere clinic astfel, hepatitele virale au o simptomatologie nu
foarte diferita, dar evolutia este foarte distincta.

Clinic afectiunile sunt relativ silentioase, decurg asimptomatic, singurul semn

descris fiind o stare de astenie profunda, fizica si psihica, somnolenta, cu
senzatie de corp batut, incapacitate de concentrare persistenta, semne
pseudodigestive inapetenta, meteorism si usoare dureri difuze abdominale,
greata; sau simptomatologie asemanatoare gripei mialgii, artralgii si cefalee.

Hepatitele virale se complica cu aparitia icterului, hepatomegaliei dureroase

mai ales la palpare in epigastru/hipocondru drept.

VHB

Concentratia virului este diferita in diferitele medii ale organismului:

o Inalt : sange, ser, exsudat, rani

o Moderat: lichid spermatic, saliva, secretie vaginala,

o Scazut: urina, materii fecale, secretie sudoripara, secretie lacrimala, lapte

matern

Prin urmare, contactul cu sangele unui purtator este cea mai periculoasa, de aici
aparand si precautiile utilizate in spital: reducerea manipularii instrumentelor
taioase, utilizarea masunilor de catre personalul medical si schimbarea acestora,
separarea si eliminarea deseurilor contamine, dezinfectia si sterilizarea
mediului.

VHB este o boala cu transmitere sexuala, fiind un principal factor de

transmitere la adulti, dar si maternofetal in special in cursul nasterii, perinatal.

Saliva contine o cantitate mare de VHB, ceea ce predispune transmiterea mai

ales interfamiliala prin utilizarea in comun de obiecte casnice, in colectivitati de
copii prin contact direct, cu cat persoanele vizate sunt si mai imunodeprimate
( eventual chiar in colectivitati infectate HIV ).
In urina, materii fecale, secretiile glandelor sudoripare, lacrimi, lapte matern
titrul este scazut, indetectabil, iar transmiterea este teoretic imposibila.(=>de la
mama la fat doar in timpul nasterii).

Tratament:

- Infectia acuta cu VHB nu se trateaza, pentru ca rata de cronicizare este mica

- Toate formele de hepatita cronica agresiva se trateaza, dar costul este ridicat,

Preventia

Exista vaccin care trebuie executat corect, cu 3 doze de vaccin, admnistrate la

0-1-6 luni pentru adulti si 0-2-6 luni pentru copii. Daca nu se vor face toate cele
3 doze, vaccinul nu isi va face efectul.

VHC

Transmitere preponderent parenterala, iar infectarea se poate face prin

transfuzie deoarece fereastra serologica (durata dinre infectare si producerea de
anticorpi este de 82 de zile) cea mai lunga perioada dintre toate virusurile
transmise prin sange. Se datoreaza circularii prin sange asociat de LDL, care
ecraneaza antigenicitatea virala.

Principala grupa de risc este reprezentata de toxicomanii care folosesc droguri

injectabile si pentru care VHC determina epidemii. (1% din populatia
Bucurestiului foloseste droguri injectabile).

O alta grupa expusa este reprezentata de personalul medico sanitar in urma unor
leziuni accidentare in mediul intraspitalicesc.

Se transmite si pe cale sexuala cu incidenta mai mare in cazul homosexualilor,

totusi este rar intalnit in cuplurile monogame.
Evolutia este in general proasta, catre cronicizare in 85% din cazuri. Infectia
cronica are insa o evolutie lenta, evolutia spre hepatopatie terminala cu fibroza
masiva si dezvoltarea cirozei apare doar in 10-20%, cu evolutia facuta pe
parcursul catorva decade.

Tratamentul:

Scopul este obtinerea de raspuns virusologic sustinut – stoparea replicarii virale

cu ARN VHC. Spre deosebire de VHB care se replica la nivel nuclear, VHC se
replica la nivel citoplasmatic si odata obtinut un raspuns virusologic sustinut,
pacientul este considerat vindecat.

In Romania, tratamentul este totusi foarte scump (20 mii dolari / pacient),
acoperit de CAS in conditiile in care dosarul pacientului este aprobat.

 HIV
• CE ESTE HIV?

HIV(Human Immunodeficiency Virus / Virusul Imunodeficienței Umane)

cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite. Aparținând
retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip
de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă.
Afectează anumite celule ale sângelui – cellule albe ( mai exact limfocite
CD4) care ne protejează împotriva infecţiilor. Celulele infectate devin
producătoare ale virusului şi după o vreme mor.

Virusurile nou produse circulă în sânge, căutând noi celule pe care să le

infecteze. În felul acesta numărul de celule albe din organism scade
treptat şi împreună cu acestea, scade şi imunitatea. În timp organismul
pierde capacitatea de rezistenţă chiar şi în faţa unei boli obişnuite.

O persoană cu HIV este numită corect "persoană HIV pozitivă" sau "persoană
care trăieşte cu HIV". Alţi termeni şi exprimări ar putea fi clasificate drept
discriminatorii.
• CÂND APARE SIDA?

Când numărul de limfocite CD4 scade, imunitatea este serios afectată şi

organismul nu se mai poate apăra împotriva altor virusuri, ciuperci, bacterii. În
acest mod, infecţia cu HIV evoluează la stadiul de SIDA – Sindromul
Imunodeficienţei Dobândite. SIDA nu reprezintă o singură boală, ci un complex
de boli diferite, cărora un organism normal le-ar face faţă fără probleme, dar
care la persoanele infectate cu HIV au o altă evoluţie.

SIDA este un sindrom, adică un ansamblu de semne și simptome care apar la

persoanele infectate cu HIV, într-o stare avansată de distrugere a sistemului
imunitar.

• CUM SE TRANSMITE HIV?

Virusul HIV se găseşte în sângele şi fluidele sexuale ale persoanei infectate,

precum şi în laptele mamelor infectate. Transmiterea HIV are loc atunci, când o
cantitate suficientă de fluide pătrund în organismul altei persoane. Sunt diferite
căi de infectare cu HIV:

1.CONTACT SEXUAL NEPROTEJAT CU O PERSOANĂ INFECTATĂ

Contactul sexual fără prezervativ este riscant, fiindcă virusul aflat şi în fluidele
sexuale ale persoanei infectate poate să treacă direct în organismul partenerului.
Aceasta este valabil atât pentru sexul vaginal, cât şi cel anal. Sexul oral prezintă
mai puţin risc, însă transmiterea HIV poate avea loc şi în acest caz, dacă nu este
folosit un prezervativ – de exemplu, dacă la unul din parteneri sângerează
gingiile, sau are o tăietură deschisă, oricât de mică, în gură.

2.CONTACT CU SÂNGELE PERSOANEI INFECTATE

Dacă sângele unei persoane infectate pătrunde în volum suficient în organismul

unei persoane neinfectate, atunci virusul poate fi transmis.

3.DE LA MAMĂ LA FĂT

HIV poate fi transmis de la mama infectată la fătul ei în timpul sarcinii, naşterii

şi alăptării. Există medicamente speciale care pot reduce considerabil
probabilitatea de transmitere în aşa cazuri, însă acestea nu sunt accesibile în
multe din ţările cu venituri scăzute şi medii.

4.UTILIZAREA PRODUSELOR SANGVINE INFECTATE

În trecut mulţi oameni au fost infectaţi cu HIV în urma transfuziilor de sânge şi

folosirii produselor de sânge contaminate, de exemplu în spitale. În majoritatea
ţărilor transfuziile de sânge şi produse sangvine nu mai prezintă risc, întrucât
donaţiile de sânge sunt testate regulat.

5.DROGURI INJECTABILE

Persoanele care utilizează droguri injectabile sunt de asemenea vulnerabile la

infecţia HIV. Un volum foarte mic de sânge poate transmite HIV şi poate fi
injectat direct în sânge împreună cu drogurile. În multe părţi ale lumii, deseori
din motiv că posesia acestora este ilegală, există programe care distribuie
echipament injectabil steril sau produse pentru dezinfecţie.

HIV NU SE TRANSMITE PRIN:

Utilizarea în comun a veselor şi tacâmurilor

Înţepături de insecte / animale

Atingeri, îmbrăţişări sau strângere de mână

Mâncare pregătită de o persoană HIV pozitivă

Toaletă / baie

• EVOLUTIA VIRUSULUI

STADIUL 1: INFECŢIA HIV PRIMARĂ

Acest stadiu al infecţiei durează câteva săptămâni şi este deseori acompaniat de

o boală scurtă asemănătoare cu gripa. În până la 20% cazuri, simptoamele sunt
destul de serioase pentru a consulta un doctor, dar diagnosticul infecţiei HIV
este foarte des omis.
Pe parcursul acestui stadiu, există o cantitate mare de HIV în sângele periferic,
iar sistemul imun începe să răspundă la virus prin producerea anticorpilor HIV
şi a limfocitelor citotoxice (T-killer). Acest proces este cunoscut sub denumirea
de sero-conversie. Dacă testul HIV este efectuat înainte de terminarea sero-
conversiei, rezultatul nu poate fi pozitiv.

________________________________________

STADIUL 2: STADIUL CLINIC ASIMPTOMATIC

Acest stadiu durează aproximativ 10 ani şi, după cum sugerează denumirea, se
caracterizează prin lipsa unor simptome majore, cu toate că în unele cazuri
nodulii limfatici sunt inflamaţi. Nivelul de HIV în sângele periferic scade
semnificativ, dar persoanele rămân infectate şi anticorpii HIV sunt detectabili în
sânge, astfel testul la anticorpi va da rezultat pozitiv.

Cercetările au arătat că HIV nu este dormant pe parcursul acestui stadiu, dar

este foarte activ în nodurile limfatice. Există un test care măsoară mica cantitate
de HIV care evită nodulii limfatici. Acest test care măsoară ARN HIV (material
genetic HIV) este numit testul la încărcătura virală şi are un rol important în
tratamentul infecţiei HIV.

________________________________________

STADIUL 3: INFECŢIA HIV SIMPTOMATICĂ

În timp sistemul imun devine serios afectat de HIV. Acest fapt se întâmplă din
câteva motive:

Nodulii limfatici şi ţesuturile devin afectate sau "istovite" datorită activităţii

prelungite pe parcursul anilor;

HIV mutează şi devine mai patogen, în alte cuvinte mai puternic şi mai variat,
ducând la distrugerea a şi mai multe celule T helper;

Organismul nu mai reuşeşte să înlocuiască celulele T helper pierdute.

Odată cu deteriorarea sistemului imun, se dezvoltă simptomele. Iniţial multe

simptome sunt slabe, dar odată cu deteriorarea sistemului imun, acestea se
acutizează
 STADIUL 4: PROGRESUL DE LA HIV LA SIDA

Odată ce sistemul imun devine tot mai afectat de boli, este stabilit diagnosticul
de SIDA.

Atunci cand imunodepresia este majoră, riscul de infecții oportuniste este

important; se numește infecție oportunistă o infecție legată de un
microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoză, de exemplu) care
"profită" de starea precară a apărării imunitare pentru a se dezvolta. În afara
infecțiilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea
anumitor tumori canceroase: tumorile care afectează bolnavii de SIDA sunt
sarcomul lui Kaposi și limfoamele maligne.

• DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Diagnosticarea infecției cu HIV se face prin punerea în evidență în sânge a

anticorpilor îndreptați împotriva virusului. Se face apel la două teste specifice,
testele ELISA și Western-Blot.

Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu
actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o
combinatie de medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop
controlul cantitatii de virus din organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea
unui bun sistem imunitar, prin folosirea medicatiei prescrise si prin
monitorizarea numarului de celule CD4+ din sange, toate acestea in scopul
incetinirii multiplicarii virusului in organism.

CONCLUZIE:

Infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu
HIV. Bolnavii SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta anumite boli intalnite
mai ales la imunosupresati, boli infectioase si anumite forme de cancer.

HPV
Virusurile papiloma umane sunt virusuri mici, cu ADN dublu catenar care
infecteaza epiteliul. Au fost identificate mai mult de 100 de tipuri de HPV.
Aproximativ 9 din 10 infecții HPV dispar pe cont propriu într-un an sau doi. Dar,
unele dintre cele care rămân în jur pot cauza schimbări în anumite celule care pot
duce la cancer. Acest lucru poate dura între 10 și 30 de ani.

Modalităţi de transmitere a virusului HPV:

 Virusul HPV se infiltrează în piele sau în mucoase şi în general, majoritatea

persoanelor purtătoare nu prezintă niciun semn al infecţiei. Virusul se poate
transmite pe cale sexuală, fără ca partenerii să stie de existenţa acestuia.
 Virusul nu se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, ci este suficient
ca partenerii să intre în contact cu zona genitală, penetrarea nefiind o
condiţie obligatorie a transmiterii HPV. Nici prezervativul nu
protejează zonele expuse, pentru că există porţiuni neacoperite de piele din
zona genitală care vin în contact direct.

Cum depistăm virusul HPV?

Întrucât virusul HPV este asimptomatic, trebuie în mod obligatoriu efectuate
anumite teste periodice. Pentru fiecare caz în parte se recomandă efectuarea
anumitor investigaţii în funcţie de rezultatul testelor de screening:

Examenul clinic
Testul Papanicolau
Testul HPV (denumit şi tipajul HPV)
Colposcopia
Biopsia cervicală

Patogeneza
Infectia HPV apare la nivelul epiteliului bazal. Desi incidenta infectiei este
ridicata, majoritatea infectiilor dispar spontan. O mica parte din persoanele
infectate dezvolta o infectie persistenta; infectia persistenta este cel mai important
factor de risc pentru dezvoltarea leziunilor precursoare cancerului de col
uterin.Majoritatea infectiilor cu HPV sunt asimptomatice si nu rezulta in boala
clinica.

Manifestarile clinice ale infectiei cu HPV includ papiloame anogenitale,

papilomatoza respiratorie recurenta, manifestari precursoare cancerului de col
uterin (neoplazia intraepiteliala cervicala), precum si tipuri de cancer, inclusiv
cancerul de col uterin, anal, vaginal, vulvar, de penis si unele tipuri de cancer
localizate la nivelul capului si gatului.

Diagnosticul de laborator
HPV nu a fost izolat pe cultura. Infectia se identifica prin detectarea ADN HPV
in probele clinice. Testele pentru detectarea HPV difera considerabil ca
sensibilitate si specificitate a tipului, iar detectarea este si ea afectata de regiunea
anatomica analizata, precum si de metoda recoltarii specimenului.

Management medical
Nu exista tratament specific pentru infectia HPV. Managementul medical depinde
de tratarea manifestarilor clinice specifice ale infectiei (cum ar fi papiloamele
genitale sau citologia anormala a celulelor cervicale).

Vaccinul anti-HPV
Vaccinul autorizat in prezent este un vaccin anti-HPV tetravalent (Gardasil,
Merck) aprobat de FDA in iunie 2006.

Măsuri pentru evitarea infecţiei cu virusul HPV

Pentru minimizarea riscului apariţiei infecţiei cu HPV, iată câteva măsuri care vă
feresc, în cele mai multe cazuri, de un asemenea pericol:

1. Începerea vieţii sexuale după vârsta de 18 ani;

2. Respectarea măsurilor de igienă (virusul HPV poate fi luat şi prin atingere);

3. Consult ginecologic anual.

4. Efectuarea testului Papanicolau anual.

5. Evitarea comportamentului sexual cu risc crescut

6. Menţinerea unei imunităţi puternice a organismului;

7. Alimentaţie sănătoasă;

8. Vaccinarea

 HERPES
Prima infectie cu oricare dintre HSV 1 sau HSV 2 (herpes simplex virus) se
numeste infectie primara sau primoinfectie si rezulta in manifestari
simptomatice la poarta de intrare a virusului (in jurul gurii/in zona genitala) sau
e lipsita complet de simptome si semne, boala ramanand, astfel, neidentificata.
In afara infectiei virale locale, persoana infectata poate prezenta simptome
sistemice asemenatoare oricarei alte infectii virale acute (stare generala alterata,
dureri musculare, dureri de cap, stare de oboseala accentuata). Dupa
primoinfectie, virusul intra in perioada de latenta in interiorul ganglionilor
senzitivi locali, recidivand periodic si provocand leziuni simptomatice, sau
descarcari virale asimptomatice, care sunt, insa, la fel de contagioase. Herpesul
genital poate fi provocat de ambele tipuri de virusuri: HSV 1( cauza principala a
herpesului oro-labial) sau HSV 2, iar semnele si simptomele infectiei cu oricare
dintre cele doua tipuri sunt identice, cu mentiunea ca recidivele sunt mai
frecvente in cazul infectiei cu HSV2 decat in cazul infectiei cu HSV1.

Desi procentajele variaza foarte mult de la tara la tara, prevalenta oamenilor

infectati la nivel mondial este de 67% pentru HSV1 si 11,3% pentru HSV2,
aceste numere fiind influentate de factori socioeconomici si geografici.
Riscul de a transmite boala partenerului sexual este crescut in perioada
prodromala (perioada dinaintea dezvoltarii leziunii propriu-zise) si pe toata
durata vindecarii si dezvoltarii leziunilor, astfel pacientii ce sufera de infectie
herpetica sunt sfatuiti de medic sa nu aiba contacte sexuale in timpul recidivelor
cu leziuni. Totusi, infectia poate fi transmisa si in lipsa unei leziuni
simptomatice, prin saliva/secretiile genitale ale purtatorilor, din cauza
descarcarii virale subclinice, iar eficacitatea prezervativelor in protectia fata de
infectia cu herpes simplex nu a fost studiata formal. In practica medicala, se
considera ca protectia cu prezervativ nu este suficienta pentru a evita
transmiterea virusului de la o persoana la alta, intrucat virusul se transmite prin
contact direct sau prin picaturi ale secretiilor. Recurentele sunt de cele mai
multe ori declansate de traumatisme minore, raze UV, temperaturi extreme,
imunosupresie, stress, fluctuatii hormonale, interventii chirurgicale sau prezenta
altor infectii in organism.

Desi herpesul genital clasic poate fi usor recunoscut prin leziunile papulare
dureroase (adesea acompaniate de disurie) care ulcereaza si se asociaza cu
adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici) locala (iar in recidive fiind
precedate de simptome prodromale precum mancarime si usturime locala),
manifestarile difera mult de la un pacient la altul, multi avand leziuni atipice,
usor de confundat cu alte infectii genitale sau dermatoze. Din acest motiv,
diagnosticele bazate doar pe semne si simptome ar trebui evitate, de preferat
fiind diagnosticul de laborator.

Ca tratament al primoinfectiei, care deseori se intinde pe o durata mai mare de

timp si se manifesta agresiv, se recomanda terapia cu antivirale ca metoda de
prevenire a complicatiilor locale si sistemice. Pacientilor care se prezinta in 5
zile de la debutul simptomelor sau in timp ce leziunile inca se dezvolta, li se
recomanda un tratament cu antivirale orale, acestea fiind mai eficiente decat
tratamentele locale, topice.

Complicatiile posibile ale herpesului genital inclus suprainfectare bacteriana

(cea mai frecventa complicatie la nivel genital), meningita aseptica, retentie
urinara si proctita.
 SIFILIS
Sifilisul este o infectie cu transmitere sexuala produsa de bacteria Treponema
pallidum. Aceasta bacterie, desi usor transmisibila prin contact sexual (de cele
mai multe ori) sau extragenital( prin intermediul veselei, obiectelor de toaleta
intima, periutei de dinti - este foarte slaba, ea putand fi distrusa prin spalarea pe
maini cu apa si sapun la 15-20 de minute dupa contact, prin administrarea de
antiseptice slabe si prin expunerea la temperature la mai mari de 41* C). Se
transmite prin sange, saliva, lapte, lichid spermatic si prezinta 3 etape.

SIFILISIUL PRIMAR

- incepe in momentul contactului infectant

- perioada de incubatie este de 21 de zile

- leziuni:

șancrul sifilictic( primar) are aspectul unui sancru hepetiform, gigant, ulceratsau
hipertrofic, cu cruste. In general apare ca o ulceratie mica, ca o zgarietura, care
va creste in diametru. Ea este rotunda sau ovala, tare si de culoare rosu inchis,
cu marginile estompate si nedureroasa.

OBS: sancrul clinic poate lipsi (sifilis decapitat)

-inflamatii ale ganglionilor

-fara tratament: se cicatrizeaza in 30-40 de zille

-transmiterea in timpul sarcinii produce sifilis congenital.

SIFILISUL SECUNDAR

-se manifesta la ~45 de zile dupa aparitia sancrului

-leziuni:

Rozeolele sifilictice au aspect de pete maculare rotunde sau ovale, roz-pal,

nedureroase, fara prurit si care dispar la vitropresiune (= metoda de examinare
dermatologica constand in a privi printr o lama de sticla sau o spatula
transparenta aplicata pe piele).

-se gasesc la nivel: -mucoase( genitala, anala, bucala)

-fara tratament: - leziuni hepatosplenice si osoase

- meningita

- poliadenopatie ganglionara

SIFILISUL TERTIAR

-apare la 2-12 ani

-fara tratament: -paralizie generala si leziuni distructive si ireversibile de SN,

aparat vascular, locomotor, tegumentar

*SIFILISUL CONGENITAL

Sifilisul congenital este o forma de sifilis care se manifesta la bebelusii

mamelor ce au fost infectate cu Treponema pallidum in timpul sarcinii.

-semne: -dinti in forma de cuier (Hutchinson)

-dureri de oase si tibii arcuite

-scaderea sau pierderea auzului sau a vederii

-umflarea incheieturilor

-cicatrici la nivel cutanat oral, genital si anal

-tratarea se face cu administrare de penicilina in timpul sarcinii (tratamentul

scade sansa copilului de a se naste cu sifilis congenital, dar nu o elimina)

 GONOREE
-boala cu transmitere sexuala
-cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae;

-transmisibilitate ridicata;

-localizata, in principal, in zona vaginului, penisului sau anusului, dar poate

afecta si gatul si cavitatea bucala, in sexul oral neprotejat;

CAUZE SI TRANSMITERE

Cel mai des se transmite prin contactul sexual neprotejat cu o persoana

infectata, dar se poate transmite si prin alte cai: contactul zonei intime cu
suprafete contaminate (lenjerie intima, prosoape, scaune de toaleta).

EXISTA RISCUL TRANSMITERII DE LA MAMA LA FAT. In acest caz,

fatul va manifesta infectii articulare, orbire (oftalmie gonococica) sau chiar
infectii ale sangelui.

De asemenea, mamele care prezinta infectia pe parcursul sarcinii pot

manifesta travaliu prematur sau pot da nastere unui fat decedat.

Este foarte important de mentionat ca la un al doilea contact cu bacteria,

boala se reinstaleaza, organismul nepund sa confere imunizare de la primul
contact. Boala poate aparea dupa fiecare contactare a bacteriei.

SIMPTOME

Simptomele apar, de obicei, la o distanta cuprinsa intre 2 zile si 3 saptamani

de la contactarea bacteriei. Exista, insa, multe persoane care nu manifesta
niciun simptom, desi au bacteria prezenta; in acest caz, prezenta bolii este
semnalata mai tarziu, prin complicatii severe.

La femei: secretii vaginale de culoare galbena, disurie (durere la urinat),

dispareunie (durere in timpul contactului sexual), fragilitate vasculara.
 La barbati: durere sau senzatie de usturime la urinat, secretii uretrale
purulente galben-verzui, in special aparute dimineata (apar la 50% din cazuri si
reprezinta un simptom comun al infectiei).

SCREENING

Screening-ul in ceea ce priveste gonoreea este recomandat tuturor femeilor

cu risc ridicat de infectie, anume femeile active sexual cu varsta sub 25 de ani.
De asemenea, se recomanda screening pentru gonoree persoanelor care au
contact sexual cu mai multi parteneri, persoanelor care au relatii sexuale cat
timp sunt sub influenta drogurilor sau a bauturilor alcoolice.

PROFILAXIE

Exista cateva metode prin care poate fi prevenita dobandirea, cat si

transmiterea gonoreei:

a) abstinenta de la sex;

b)folosind prezervative pentru contact sexual vaginal, oral, anal;

COMPLICATII

Daca gonoreea nu este tratata la timp, aceasta poate producee complicatii

severe atat pentru femei, cat si pentru barbati.

La femei, gonoreea poate duce la:

•boala inflamatorie pervina, o afectiune care poate provoca abcese;

• durere pelvina cronica;

• infertilitate;

• sarcini ectopice - sarcina in care embrionul se ataseaza in afara uterului.

 La barbati, o infectie gonoreica poate duce la:

• epididimita - inflamatia epididimului, care controleaza productia de

spermatozoizi;

•inferitilitate.

Persoanele infectate cu gonoree sunt, de asemenea, expuse la un risc mai

mare de a contracta HIV sau, daca sunt deja HIV pozitivi, pot raspandi ambele
boli.

TRATAMENT

Dupa prezentarea la medic si diagnosticarea cu gonoree, se vor administra

antibiotice, fiind la momentul actual singura metoda de indepartare a bacteriei.

CONCLUZIE

Gonoreea este o boala cu transmitere sexuala, de origine bacteriana, ce poate

fi eliminata daca este depistata la timp. Este necesar, deci, mersul la medic inca
de la primele simptome pentru a evita aparitia unor complicatii severe.

 CHLAMYDIA
Chlamydia se afla printre cele mai raspandite boli cu transmitere sexuala. Este
determinata de un germen care locuieste in interiorul celulelor, numit
Chlamydia trachomantis.

La femeie:

Chlamydia afecteaza in general colul uterin, uterul, trompele uterine si/sau

uretra.
Printre simptome se numara:

• scurgere vaginala, galben-verzuie, putin abundenta

• dureri abdominale joase

• dureri si usturimi la urinat, insotite de nevoia de a urina frecvent

• sangerare in afara menstruatiei

• durere in timpul actului sexual

• mancarimi in zona vaginului

Netratata, chlamydia poate duce la boala inflamatorie pelvina sau chiar la

infertilitate. De asemenea, creste riscul unei sarcini ectopice (in afara uterului)
sau a nasterii premature.

La barbat:

Chlamydia determina cel mai frecvent inflamatia uretrei, dar poate afecta si
prostata sau testiculele.

Simptome:

• usturimi la urinare

• secretie albicioasa, tulbure din penis

• mancarimi si senzatie de usturime la nivelul penisului

• durere la nivelul testiculelor

Netratata provoaca la barbati uretrita non-gonococica (infectie a uretrei),

epididimita (infectie a epididimului, tub ce transporta sperma) si proctita
(inflamatie a rectului)

Preventie si tratament
Infectia cu chlamydia poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului la fiecare
contact sexual si poate fi tratata cu antibiotice orale, care vor duce la disparitia
infectiei in 1-2 saptamani. Este recomandata re-testarea dupa 3 luni pentru a fi
siguri ca pacientul este complet vindecat.

Atentie! Chlamydia este cunoscuta ca fiind o infectie “tacuta”: doar 25% dintre
femei si 50% dintre barbati prezinta simptome. Din acest motiv, infectia cu
chlamydia este foarte greu de descoperit si de tratat.

 SCABIA:

În medicină, se diferențiază o categorie majoră și o categorie minoră de boli cu

transmitere sexuală. Scabia face parte din categoria minoră, fiind o afecțiune
contagioasă care irită pielea și conferă o senzație de mâncărime foarte
supărătoare.

Scabia este o dermatoză parazitică infecțioasă cauzată de căpușa Sarcoptes

scabiae. În general, transmiterea acestei căpușe are loc prin contact direct
corporal, de obicei prelungit, contact sexual sau poate să aibă loc și prin hainele
sau lenjeria infectată.

Parazitul cauzator are dimensiuni microscopice şi nu poate fi vizualizat cu

ochiul liber. Femelele sapă în piele canale la capătul cărora îşi depun ouăle,
acestea căpătând la nivel cutanat aspectul unor şanţuri liniare sau sinuoase de 1-
10 mm. Din ouăle depuse vor ieşi larve care se vor transforma în adulţi şi care
au capacitatea de a se deplasa pe piele mai multi centrimetri pe oră. Departe de
corpul uman pot trăi doar 2-4 zile şi pot fi distruse la temperaturi de peste 55
grade Celsius.

Tratamentul (crema + tratament oral) se aplică atât partenerilor sexuali, cât și

persoanelor care coabitează cu cei infectați cu scabia. Lenjeriile și obiectele
personale folosite de persoanele infectate necesită dezinfectarea.
De asemenea, hainele trebuie spălate la temperaturi de peste 50 de grade sau
depozitate în saci de plastic pentru ca parazitul să moară.

 Tricomoniaza

Tricomoniaza este o boală parazitară cu transmitere sexuală dată de

Trichomonas vaginalis, un parazit unicelular.

Atât bărbații cât și femeile pot face această boală, dar este mai frecventă la
femei.

Tricomoniaza urogenitală este o afecţiune care survine mai ales la femeile de

vârste între 16 şi 35 ani. Modul său de transmitere este, în principal, sexual, dar
nu obligatoriu, parazitul putând supravieţui mai multe ore pe obiecte de toaletă
(prosoape, de exemplu); umiditatea şi mediul alcalin favorizează supravieţuirea
şi multiplicarea sa.

SIMPTOME

Uneori simptomele sunt mai discrete: arsuri şi mâncărimi uşoare, dureri în

timpul raporturilor sexuale.

La ambele sexe, se întâmplă ca boala să nu se traducă prin nici un semn ( 50%

cazuri femei, 90% cazuri barbati); totuşi, ea nu este mai puţin contagioasă.

În ceea ce privește tratamentul, este recomandată tratarea ambilor parteneri

pentru a se evita reinfectarea prin contact sexual. De asemenea, se recomandă
ca pe parcursul tratamentului să se evite contactul sexual și chiar o saptamană
după terminarea tratamentului este indicată abstinența.