DEZVOLTAREA EMPATIEI LA COPII

Studentă anul III, IF, Facultatea de Psihologie

Universitatea Ecologică Bucureşti
Deaconu Alexandra Simona
 Studiile științifice relevă faptul că un nivel primar al empatiei este prezent începând
cu prima copilărie, din ziua în care copilul se naște. S-a constatat că un sugar, care aude un alt
copil plângând, plânge și el. Totodată, copii între 0-1 an reacționează emoțional la suferință, ca și
cum li s-ar întâmpla lor (de exemplu, un copil de 1 an, deși nu plânge, duce mâna la ochi ca și
cum s-ar șterge de lacrimi dacă își vede mama plângând; acest act a fost denumit inițial „imitație
motorie”, ulterior „empatie” de către psihologul american E. B. Titchener.
L. Kohlberg consideră că „întreaga viaţă a copilului este grefată de empatie”. Empatia
copilului este un fenomen primar. Ceea ce se dobândeşte prin socializare şi evoluţie este
organizarea fenomenului empatic” (apudMarcus, 1997, p. 76).Potențialul empatic este înnăscut;
empatia nu este înnăscută, ci se dezvoltă în cursul etnogenezei. Empatia se construiește
pe conștientizarea de sine.
M. L. Hoffman (1982) delimitează patru stadii ale dezvoltării empatiei:
I. Empatia globală, care presupune imitarea emoțiilor celuilalt; se poate observa la vârsta de
1 an;
II. Empatia egocentrică, care apare la copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 luni; se
caracterizează prin diferenṭierea emoțiilor celuilalt, dar oferirea unor soluṭii egocentrice;
III. Empatia pentru emoțiile celuilalt vine cu creșterea în vârstă, astfel încât copiii
discriminează mai subtil între emoții și actionează mai puțin egocentric la răspunsul lor;
IV. Empatia pentru condiṭiile vieṭii celuilalt, care apare în copilăria târzie/ începutul
adolescenṭei, când aceștia răspund la condiṭia generalizată a celuilalt, și nu doar la situația
imediată în care sentimentele sunt exprimate.
Modul în care se dezvoltă empatia copiilor depinde inițial de educația primară pe care
copiii o primesc de la părinți. Dacă părinții pun accent pe efectul emoțional al comportamentului
(„ai suparat pe X”, în loc de „nu este frumos să faci Y”), copiii devin mai empatici.
Psihiatrul Daniel Stern (apud Goleman, 2001), prin vizionarea unor înregistrări video a
studiat relațiile dintre mamă și copil, vizând schimbul de empatie dintre cei doi; autorul a ajuns
la concluzia că cele mai importante momente sunt cele în care atitudinea mamei îl determină pe
copil să se simtă înțeles și în siguranță,prin receptarea cu empatie a emoțiilor. Acest proces nu
este o simplă imitație, ci un schimb emoțional profund. S-a constatat că lipsa acestui schimb
emoțional empatic și neglijarea emoțională, duce în timp efecte negative,precum:
-copilul evită să se mai exprime, își reprimă sentimentele sau chiar le pierde;
-declanșarea emoțliilor negative, cu dezechilibre în plan socio-afectiv;
-copii menținuți într-un astfel de mediu ajung adulți aproape lipsiți de emoții și de capacitate
empatică;
alexitimie: persoana nu-și poate recunoaște propriile sentimente, emoții și nu-și exprimă
sentimentele față de ceilalți:
® par lipsite de orice fel de sentiment, dar nu este vorba despre o absență a emoțiilor, ci
despre o incapacitate a acestora de a le exprima;
 ® prezintă dificultatea de a diferenția emoțiile de senzațiile corporale;
® au tendința să descrie evenimentele factual, fără simboluri și au un vocabular emoțional
limitat.
® lipsa empatiei s-a constatat și în cazul persoanelor care comit crime, psihopați, violatori,
cei care molestează copii. Blocarea empatiei în cazul agresorilor presupune o parte a unui
ciclu emoțional care pornește de la furie, deprimare, singurătate, sentimente care pot fi
declanșate atunci când, de exemplu, agresorul vede la televizor cupluri fericite.
Tatamentele aplicate pe agresorii de copii sau atacatori constau în programe prin care
aceștia trec printr-o reconstruire a delictului, prin joc de rol, terapie care încearcă să-i
determine să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, pentru a-i determina să se lupte
cu pornirile lor. S-a constatat că doar jumătate dintre agresorii care au urmat aceste
programe au mai repetat delictele. Șansele pentru a activa sau a „trezi” simțul empatic
sunt reduse în cazul criminalilor psihopați.
Corecția dezechilibrelor emoționale se poate face, însă ca proces permanent și de durată.
S-a constatat, de asemenea, că abuzul emoțional intens are un efect diferit la copii, aceștia
devenind hiper-receptivi și mulți dintre ei sesizează mai ușor emoțiile celor din jur,
empatizeză cu alții.
Care sunt beneficiile/ efectele pozitive ale experimentării și dezvoltării empatiei la copii?
® crearea încrederii și respectului;
® exprimarea emoțiilor - premisă a interacțiunii și construirii unei comunicări sănătoase;
® reducerea tensiunii și încetarea conflictelor;
® flexibiitate, receptivitate/ deschidere la nou (premisă pentru dezvoltarea personală
continuă);
® crearea unui mediu sigur, propice pentru rezolvarea problemelor;
® dezvoltarea toleranței la diferența de opinii ale altora, chiar dacă acestea nu coincid cu ale
persoanei în cauză, ceea ce dezvoltă cunoașterea, înțelegerea și acceptarea celorlalți etc.
Un exemplu de bună practică privind rolul benefic al empatiei în școlile defavorizate, de
reducere a fenomenelor negative din școlile contemporane (violență, abuzul verbal sau fizic între
elevi, anxietate și stres etc.) îl reprezintă Școala Francis Street CBS din Dublin prin modelul
propus și implementat de către Fiona Collins (specialist în domeniul Educației Persoanelor
Dezavantajate și director al școlii respective). În anul 2014, Școala Francis Street CBS a fost
selectată în rețeaua globală Ashoka Changemaker Schools.
Acest model de succes (apud ASHOKA, 2017), conceput și implementat de către Fiona
Collins în Școala Francis Street CBS din Dublin (elevii acestei școli provenind din zone sau
familii defavorizate) are la bază următoarele:
-punerea accentului pe diminuarea/ eliminarea inechităților economice și sociale (școală
incluzivă);
 -introducerea empatiei ca valoare principală în activitatea școlară: înlocuirea abordării
bazate pe reguli și pedepse cu una centrată pe dezvoltarea empatiei, a inteligenței sociale și
emoționale, având ca efect o educație bazată pe respect, înțelegere reciprocă, dezvoltarea
relațiilor pozitive între elevi, între elevi și profesori;
-încrederea în potențialul tuturor elevilor;
-dezvoltarea empatiei la elevi prin antrenarea acestora de a se pune în locul celorlalți;
-încurajarea constantă a elevilor, profesorilor și a întregului personal al şcolii pentru
flexibilitate, idei noi, pentru acțiuni care să producă schimbare pozitivă în comunităţile lor,
astfel încât să devină „lideri” şi „oameni care fac lucrurile să se întâmple”;
-elaborarea de noi metodologii și programe educaționale, de către profesori și elevi,
bazată pe empatie, inteligență emoțională și socială;
-conștientizarea faptului că performanța/ eficiența actului de învățare nu se poate realiza
decât în concordanță cu satisfacerea nevoilor sociale și emoționale ale copiilor, astfel încât
aceștia să-și poată antrena abilitățile empatice atât în cadrul școlii, precum și în alte situații -
conflictuale sau stresante de zi cu zi.
-dezvoltarea unui program de predare care să contribuie la dezvoltarea rezilienței
emoționale a copiilor, prin interconexiunea empatiei cu comportamentul prosocial și
echilibrul emoțional;
-o abordare mai mult terapeutică decât autoritară: programe educaționale ce includ ore
de exerciții meditative/ spirituale (yoga, mindfullness) și justiție restaurativă care îi ajută pe
copii să-și gestioneze emoțiile, să-și reducă nivelul de anxietate, stres și frustrare;
-promovarea înțelegerii de sine, a capacității de autoreglare, asumării perspectivei,
eliminarea agresivității, intimidării și dezvoltarea unei comunități sănătoase;
-copiii sunt încurajați să nu fie pasivi ci să „acţioneze” dacă sunt martori la acţiuni de
nepăsare, să-și exprime problemele și să găsească soluții ei înșiși sau să ceară ajutor atunci
când au nevoie;
-exerciții de predare în cerc pe o temă comună: cercuri ale păcii, cercuri pentru
rezolvarea conflictelor, cercuri de timp etc. - astfel, toți elevii se simt egali.
Crearea unui mediu centrat pe bunăstarea emoţională: exerciții prin care elevii învaţă
cum să facă faţă anxietăţii și să reducă riscurile problemelor de sănătate mintală, deseori
prezente în comunități defavorizate (de exemplu: în cazuri de furie, li se spune: „Respiră,
împărtăşeşte unui adult şi numără până la 20”).
Efecte pozitive prin abordarea empatică a activității școlare:
-îmbunătățirea comportamentelor;
-diminuarea incidentelor de agresiune;
-promovarea incluziunii și a sustenabilității;
 -atmosferă plăcută, deschisă, calmă în şcoală;
-creșterea ratei de alfabetizare şi a competențelor matematice;
-creșterea nivelului de atenție al elevilor;
-creșterea motivației cadrelor didactice și, implicit, creșterea performanțelor școlare ale
elevilor, academice şi sociale.
 BIBLIOGRAFICE:

Goleman, D. (2001). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche.

Hoffman, M. L. (2000). Hoffman, M.L. (2000). Empathy and Moral Development. New York:
Cambridge University Press.
Marcus, S., David, T., & Predescu, A. (1987). Empatia și relația profesor -
elev. Bucureşti: Academiei Române.
Marcus, S. (1997). Empatie şi personalitate. Bucureşti: ATOS.