Sunteți pe pagina 1din 4

Studiu independent:

Febrele paratifoide A si B

Elaborat : Vasilica Ariadna Gr 49

Febra paratifoida -septicemie provocata de un bacil Gram negativ din familia


enterobacteriaceelor, salmonella paratyphi A, B sau C. febra paratifoida este apropiata de
febra tifoida prin modul ei de propagare, repartita ei geografica si simptomele ei clinice.
tratamentul consta in administrarea precoce de antibiotice.
Etiologie si epidemiologie : Agentul cauzal al febrei paratifoide A este bacilul paratific S. pa-
ratyphi A, al paratifoidei B — S. paratyphi B. Unica sursă de agenţi patogeni în febra
paratifoidă A sînt bolnavii şi eliminatorii de bacili, în febra paratifoidă B aceasta poate fi repre-
zentată şi de animale (bovine, cai etc.). Căile de transmitere şi caracterul epidemiologie al
acestor infecţii sînt similare celor de febră tifoidă. Rezistenţa microbilor paratifici A şi B în
mediul extern este ceva mai mare decît a bacililor tifici. şi B. Agentul febrei tifoide pătrunde în
organismul uman pe cale orală. O parte din aceşti microbi sînt evacuaţi cu masele fecale, iar
altă parte rămîne în lumenul intestinal şi se încorporează în structurile limfatice ale intestinului
subţire

Febra paratifoida A -mai des decît varianta B şi febra tifoidă, debutează acut cu dispepsie
(nausee, vomă, diaree) şi fenomene catarale (tuse, guturai). Se poate semnala hiperemie a
feţei, herpes. Erupţiile cutanate apar de obicei devreme — în a 4—7-a zi de boală, deseori sînt
abundente, rozeolice, papulo-rozeolice, uneori apar peteşii. Pe parcursul afecţiunii de obicei
se produc cîteva puseuri de erupţii cutanate. Febra poate fi remitentă sau hectică. Paratifoidă
A, mai frecvent decît febra tifoidă şi cea paratifoidă B, poate evolua sub forme grave (în 25%
din cazuri). Totodată, se constată mai rar splenomegalie, aproape nicicînd bradicardie şi puls
dicrot. în sîngele periferic deseori se constată limfopenie, leucocitoză, persistă eozino-filele.
Reacţiile serologice deseori sînt negative. Paratifoidă A recidivează mai frecvent decît febra
tifoidă şi paratifoidă B.

Febra paratifoida B-Această variantă de febră paratifoidă realizează un tablou clinic foarte
divers, polimorfism determinat în mare parte de factorul principal de vehiculare a infecţiei.
Vehicularea germenului infecţios cu apa va cauza mai frecvent un debut treptat, cu evoluţie-
abortivă şi relativ uşoară. în infecţiile cu mecanism alimentar de transmitere are loc ingestia
masivă de germeni agresori, de aceea vor domina semnele de gastroen-terită, care evoluează
spre generalizarea procesului. în paratifoidă B, mai frecvent decît în paratifoidă A şi febra
tifoidă, se înregistrează forme uşoare şi medii ale afecţiunii. însă concomitent cu formele
uşoare, abortive şi cu evoluţie frustă se întîlnesc şi procese extrem de grave, cu manifestări
septice, meningită purulentă, septicopioemie, leziuni hepatice. Erupţiile pot lipsi sau, din
contra, pot fi abundente, variate şi timpurii (apar în a 4—7-a zi de boală). Hipertrofierea
ficatului şi splinei se produc mai timpuriu decît în cazul febrei tifoide, bradicardia şi pulsul
dicrot se constată mai rar. Hemograma deseori este atipică. Persistă eozinofilele, poate fi
leucopenie, leucocitoză. Recidivele sînt posibile, însă mai rar decît pe fondul febrei tifoide şi
paratifoidei A.

Diagnostic-Insămîntările pentru izolarea de hemoculturi rămîn unul din testele principale de


laborator. Sîngele (5—10 ml) se cercetează la toate etapele afectiu deoarece agentul poate fi
detectat în ultimele zile de incubaţie, pe parcur întregului interval febril şi la începutul
perioadei de convalescenţă. în aceleaşi termene se realizează uro- şi coproculturi, care se
repetă şi înainte externare din staţionar pentru depistarea eliminatorilor de bacili (triplă p bă
după suspendarea antibioticoterapiei). Unui examen bacteriologic este supus şi conţinutul
duodenal (bilă B şi C) pentru detectarea stării de eliminator bacili în perioada de
convalescenţă. însămînţările din măduva osoasă (pu tat sternal sau trepanat din osul ileon) se
efectuează în caz de rezultate ne tive în alte explorări de laborator. Dintre testele serologice se
face apel la a liza imunoenzirnatică, RHAP, reacţia de hemaglutinare agregată. Mai pt
informativă este reacţia de aglutinare Widal, foarte solicitată anterior pen recunoaşterea
febrei tifoide. în identificarea febrei tifoide ajută aprecierea hemogramei. în primele 2 zile de
boală e posibilă leucocitoza, care în a 3—4-a zi de boală trece în leu penie (3000—4000).
Caracteristice sînt şi stările cu aneozinofilie, limfociti relativă, neutropenic cu deviere a
formulei leucocitare spre stînga. Afecţiunea necesită diferenţierea cu o serie de infecţii :
tuberculoză milia tifos exantematic, malarie, pneumonie, mononucleoză, septicemie etc.

Tratament -trebuie să fie complex şi să includă îngrijire, regim diete remedii etiotrope şi
patogenetice, iar la indicaţii — preparate imunocorectare şi tonice generale.
Bolnavii necesită repaus strict la pat pînă la a 6—7-a zi de apirexie, din a 7—8-a zi cu
temperatură normală bolnavului i se permite poziţia şezîndă, ziua a 10—11-a — să umble. în
cazurile cînd nu se aplică antibioticotera] aceste termene pot fi reduse.
Se recomandă alimente uşor asimilabile şi dietă menajantă pentru tu digestiv, (dieta nr. 4)
Printre remediile cu acţiune specifică preparatul de elecţie este levomicitina (cloramfenicolul).

În Chişinău au fost depistate primele cazuri de febră paratifoidă A

Primele cazuri de febră paratifoidă A, din ultimii cinci ani, au fost depistate în Chişinău. Este
vorba despre un băiat de 15 ani, venit din Italia şi un bărbat sosit din Turcia. Specialiştii
Centrului de Sănătate Publică (CNSP) spun că băiatul s-a molipsit în Italia. „Adolescentul a
venit recent din Italia, de unde şi s-a molipsit. El a fost internat la Spitalul de Boli Infecţioase
din Capitală cu febră mare, dureri abdominale şi puls scăzut. La moment, starea băiatului este
satisfăcătoare”, a declarat pentru NOI.md medicul epidemiolog de la CNSP, Vladimir Sliusari.
Potrivit medicului, ambii bolnavi au primit tratament în condiţii de staţionar. Cazuri secundare
în focarele de la domiciliu n-au fost depistate. „Noi am examinat toate rudele şi persoanele cu
care au fost în contact pacienţii şi nici un caz nu a fost depistat. Putem spune cu siguranţă că
nu este vorba de o epidemie”, a precizat Sliusari. Febra paratifoidă este o boală infecţioasă din
grupul infecţiilor intestinale, fiind produsă de bacteria Salmonella paratyphi A, B sau C,
caracterizîndu-se printr-o evoluţie a simptomelor de intoxicaţie, catarale, febră îndelungată,
erupţii cutanate, afectarea tractului gastrointestinal etc.