Haemophilus Influenzae tip B

Haemophilus Influenzae tip B

• Este un Coccobacil Gramm negativ (0,5- 2
mμ, dispus uneori in lanturi scurte):
– descrise 6 serotipuri “a-f”
– nesporulat
– aerob sau facultativ anaerob
– putin  rezistent  in mediul extern, in sputa rezista 24 –
48 de ore.
– distrus de caldura uscata, antiseptice uzuale si
antibiotice
– penicilinorezistent
 Patogenie
• Microorganismul intra in corp prin
nazofaringe si  poate ramane acolo timp
de cateva luni, in absenta simptomelor
(purtator asimptomatic).
• In anumite circumstante (persoane
succeptibile sau cu infectii virale asociate)
poate cauza boala invaziva, cu
diseminare hematologica catre diverse
organe (meninge).
Bolile determinate de Haemophilus
Influenzae tip B

Boli infectioase transmisibile determinate de
Haemophilus influenza cu manifestari clinice variate

la nivelul cailor respiratorii:

Otite

Epiglotite

Pneumonii


si forme invazive:

bacteriemie

meningita
 Epidemiologie
• Sursa  de  infectie:  omul  sanatos  sau 
purtatorul sanatos de germeni.
• Calea si mecanismul de transmitere – directa –
aerogena, prin picaturi Flügge.
• Receptivitatea – generala indiferent de varsta,
cu predominenta pentru copiii 0- 5 ani .
• Sezonalitate – se descrie o incidenta sezoniera,
cu 2 varfuri, in septembrie-decembrie si martie-
mai.
 Factori de risc

• varsta, sub cinci ani

• boli subiacente: afectiuni hematologie si
imunologice (HIV) severe
• infectii virale anterioare
• factori care cresc probabilitatea expunerii
la agentul patogen (locuinta mare,
aglomerata, ingrijirea in centre de zi, frati
de varsta scolara)
 Manifestari clinice

• Meningita
• Otita medie
• Sinuzita
• Epiglotita
• Traheobronsita
• Bacteriemie
• Pneumonie
• Celulita
• Artrita
• In mod obisnuit cauzeaza infectii otice, la copii si
bronsitice, la adulti
 Complicatii
• Meningita- deces in 5% din cazuri si in
20-50% din cazuri raman cu handicapuri
multiple:
–  tulburari de limbaj
–  surditate
–  hipoacuzie
–  retard mental
– tulburari motorii
–  deteriorare vizuala
 Complicatii
• Bacteriemie – pierderea membrelor, prin
coagulare intravasculara diseminata cu
gangrena in infectii septicemice
• Epiglotita
– deces prin sufocare
• Otita – rare
• Sinuzita –rare
 Diagnostic

• Izolarea cocobacililor gram-negativi in cultura:

– lichid cefalorahidian
– sange
– lichid articular
– lichid pleural
– lichid pericardic
– secretie otica
– aspirat bronsic

Tulpinile izolate de H. influenzae trebuiesc
serotipate – procedura de laborator
efectuata mai ales pe tipurile de H.
influenzae  obtinute de la copiii sub 15 ani
si care determina daca tulpina izolata este
de tip b (singura prevenibila prin vaccin).
 Diagnostic
• Detectarea PRP (antigenul capsular
poliribozofosfat al haemophilus
influenzae ), in diagnosticul rapid  prin:
– imunelectroforeza
– aglutinarea cu latex
– co-aglutinare
– test ELISA.
 Tratament

• Adaptat formei si gravitatii bolii.

• In bolile invazive este necesara spitalizarea.
• Tratamentul etiologic include antibioticoterapie:
    – in meningite antibiotice cu buna permeabilitate in
LCR (cefalosporine de generatia a III-a)
III-a
    – in infectii mai usoare se poate administra
(ampicilina, cefalosporine, sulfamide)
• Durata tratamentului este in medie de 10 zile.
• Administrarea de corticoizi poate reduce edemul cerebral
si implicit sechelele neurologice.
• Epiglotita constituie o urgenta medicala care necesita
sustinerea functiei respiratorii.
 Profilaxie
• Profilaxie – nespecifica
• se realizeaza prin cresterea rezistentei
generale a organismului
• Profilaxia – specifica
• vaccinare cu un vaccin conjugat preparat din
polizaharidul capsular legat de toxoidul tetanic.
• Vaccinarea nu impiedica portajul, motiv
pentru care in circumstante epidemiologice
se indica profilactic antibioticoprofilaxia
(rifampicina).
Vaccin disponibil in PNI din 2010

• Vaccin liofilizat care conţine polizaharid Haemophilus

influenzae tip b conjugat cu proteina tetanica 10 ng.
• Reconstituit cu solvent sau cu vaccinul tetravalent DTaP
+ VPI, respectiv pentavalent VPI+DTaP+VHB.
• Vaccinul hexavalent Hexacima (Sanofi)-(DTaP-
IPV-Hib-HepB), nu necesita reconstituire(siringa
preumpluta)
• Primovaccinare – la 2, 4 si 6 luni
• Rapel 6- 12 luni de la ultima doza.
• Calea de administrare: i.m.
• Contraindicaţii şi precautii:
• – reacţii alergice severe la componentele vaccinului sau
la o doză anterioară
• – boli acute moderate sau severe
• – sub varsta de 6 saptamani de viata
• Reacţii adverse:
• – locale – eritem, induraţie
• – febra, afectarea stării generale sunt puţin frecvente
• – Reacţii generale grave- anafilaxia,
• complicaţii neurologice- extrem de rare
 Streptococcus pneumoniae
(pneumococ)

bacterie gram pozitivă, alfa-hemolitică.

• Este un germen comensal, care face
parte din flora normală a căilor respiratorii
superioare
• procentajul de purtători oro-faringieni
asimptomatici în populație variind între 30-
70%.
21
Classification Based on O2

Aerobes Anaerobes

Growth on BA Peptostreptococci

α hemolysis β hemolysis γ hemolysis

Incomplete hemolysis Complete hemolysis α / β / no hemolysis

(green color)

Lancefield grouping grp

Viridans sp carbohydrate Ag Enterococcus
streptococci fecalis
Streptococci Group A – U (21 groups)
pneumoniae
Griffith typing of Group A on MTR proteins into > 100 types
01/28/23 22
23
• Streptococcus pneumoniae este agentul
etiologic a mai mult de 80% din
pneumoniile bacteriene si a numeroase
cazuri de otite medii, meningite si
septicemii, fiind astfel o cauza importanta
de mortalitate si morbiditate.
 Etiologia pneumoniilor
• Cei mai frecvent intalniti:
Streptococcus pneumoniae (30-70%)
Haemophilus influenzae (5-18%)
Mycoplasma pneumoniae (1-20%)
Chlamydia pneumoniae (1-6%)
Stafilococcus aureus (3-8%)
Legionella pneumophilla (2-7%)
Moraxella (1-7%)
Bacili gram-negativi (Pseudomonas aeruginosa,
Klebsiella, Enterobacter spp) – in special in infectiile
nosocomiale
virusuri
 În anumite condiții, poate provoca
boli:

• infecții prin propagare în regiuni anatomice

învecinate nazo-faringelui (otite, sinuzite, infecții ale
căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonia)
• infecții invazive prin diseminare în sânge
(bacteriemie) și apariția de focare infecțioase la distanță:
• Septicemie
• Meningită
• Endocardită
• Pericardită
• Osteomielită
• Artrite septice
 Tablou clinic
• fenomene generale:
febră, frison, astenie, anorexie, artralgii, mialgii, transpiraţii, vărsături,
uneori stare confuzională
fenomene locale:
tusea productivă cu spută mucopurulentă sau hemoptoică, caracteristică
pneumoniilor bacteriene (în penumonia pneumococică, sputa are aspect de
„peltea de coacăze”)
• junghiul toracic (caracteristic pneumoniei bacteriene), se poate accentua
cu respiraţia sau cu tusea
• herpes nazolabial în pneumonia pneumococică
• dispneea este corelată cu extinderea condensării pneumonice şi cu scăderea
suprafeţei de hematoză (este marcată în infecţiile cu Legionella, bacili
gram negativi şi bronhopneumonii
• sindromul de condensare pulmonară
caracteristic pneumoniilor lobare (reducerea
amplianţei mişcărilor respiratorii, vibraţii vocale
diminuate, matitate sau submatitate, murmur
vezicular înăsprit, respiraţie suflantă sau suflu
tubar, raluri crepitante sau subcrepitante)
• - frecătură pleurală (în caz de asociere a unei
pleurite uscate) sau sindrom pleuretic (în cazul
asocierii unei pleurezii para- sau
metapneumonice)
 Laborator
• -sindrom inflamator prezent în etiologia
bacteriană (VSH accelerat, hiperfibrinogenemie,
CRP pozitivă)
• leucocitoză variabilă, cu deviere spre stânga în
pneumoniile bacteriene, leucopenie în
pneumoniile severe, leucocite normale sau puţin
crescute (cu limfomonocitoză) în pneumoniile
virale sau atipice
• examenul sputei (citologie, frotiuri colorate,
culturi cu antibiograme).
• Unele microorganisme necesită medii speciale
de cultură şi condiţii speciale de incubaţie
(germeni atipici, micobacterii, anaerobi)
• serologic, ureea, bilirubina, transaminazele pot fi
crescute în pneumonii severe cu sepsis, creşte
titrul anticorpilor specifici în pneumoniile virale şi
germeni atipici, se pot identifica antigene
bacteriene
 examenul radiologic
• - opacitate de intensitate subcostală, bine
delimitată, omogenă (pneumonie lobară sau
segmentară)
• - opacităţi diseminate, de diferite mărimi, formă,
intensitate, cu contur neclar, neomogene şi
variabile (bronhopneumonie)
• - accentuarea unilaterală sau bilaterală a
desenului hilar cu infiltraţie perilobulară
(pneumonie interstiţială)
Pneumonie lob dr.mijlociu
Infiltrate bilaterale
 Complicaţii
• -pleurezie parapneumonică (concomitentă pneumoniei)
• -pleurezie metapneumonică (postpneumonică)
• -abcese pulmonare şi empiem pleural
• -miocardită, pericardită, endocardită
• -meningoencefalită
• -glomerulonefrite
• -hepatite
• -sepsis şi şoc infecţios
• -anemie hemolitică
• -coagulare intravasculară diseminată.
Pleurezie bazala dr.
• Empyema caused by Streptococcus
pneumoniae. Anteroposterior film
 Tratament

Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina si eritromicina,

insa, deoarece s-au semnalat tot mai frecvent tulpini rezistente la
penicilina, eritromicina si azitromicina, efectuarea antibiogramei a
devenit necesara
Cu toata eficacitatea antibioterapiei, mortalitatea in cazul infectiilor
pneumococice este crescuta mai ales la varstnici si
imunocompromisi (splenectomizati, infectati HIV).
De aceea la aceste persoane, se recomanda imunizarea activa prin
vaccinare antipneumococica, care asigura o protectie de lunga
durata, de pana la 5 ani.
La copiii cu hipogamaglobulinemie sau splenectomizati se recomanda
tratamentul cu penicilina orala, deoarece acestia nu raspund foarte
bine la vaccinare si fac frecvent infectii pneumococice.
Cresterea rezistentei la antibiotice si usurinta cu care se pot raspandi
tulpinile rezistente subliniaza importanta controlului prin
vaccinare.
 Profilaxia
• - nespecifică: evitarea factorilor de risc (alcoolismul,
tabagismul, infecţiile virale), tratamentul bolilor cronice
pulmonare, a tulburărilor imunologice, a diabetului zaharat,
a bolilor cronice hepatice şi renale.
• Cu exceptia vaccinarii, nici o alta masura de sanatate publica
nu are un impact semnificativ asupra incidentei acestei boli
• - specifică:
• vaccinarea antipneumococică (la copii, vârstnici şi alte
persoane cu risc)
• vaccinarea anti Haemophilus influenzae (la copii şi adulţi)
• vaccinarea antigripală (la bolnavii cu afecţiuni cardiace şi
respiratorii cronice, imunodeprimaţi, copii şi personal
medico-sanitar),
• vaccinarea cu vaccinuri polimicrobiene.
 Prevenar 13
• Prevenar 13 suspensie injectabilă
• vaccin pneumococic polizaharidic conjugat (13-
valent, adsorbit)
• Imunizarea activă în scopul prevenirii bolilor
invazive, pneumoniei şi otitei medii acute
determinate de Streptococcus pneumoniae, la
sugari, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 6 săptămâni şi 17 ani.
• Imunizarea activă în scopul prevenirii bolilor
invazive şi pneumoniei determinate de
Streptococcus pneumoniae la adulţi cu vârsta ≥
18 ani şi la vârstnici.
 Prevenar 13
• Schema primară de vaccinare la sugar
constă în trei doze, dintre care prima se
administrează de obicei la vârsta de 2
luni,cu un interval de cel puţin 1 lună între
doze. Prima doză poate fi administrată cel
mai devreme, la vârsta de şase
săptămâni. Administrarea celei de-a patra
doze (de rapel) este recomandată la
vârste cuprinse între 11 şi 15 luni.
 Prevenar 13
• Adulţi cu vârsta ≥ 18 ani şi vârstnici, 1
singură doză.
• Indiferent de istoricul vaccinării anti-
pneumococice, dacă se consideră
necesară utilizarea vaccinului
pneumococic polizaharidic 23-valent,
Prevenar 13 va fi administrat primul
 Grupe de risc la care este indicată
vaccinarea antipneumococică
Persoane imunocompetente, în următoarele situaţii:
- vârste extreme: copii mici şi persoane de peste 65 de ani
- boli cardiovasculare cronice, boli pulmonare cronice sau
diabet zaharat
- bolnavi cu alcoolism, boli hepatice cronice sau pierderi de
LCR
- persoane care trăiesc în medii sociale defavorizate sau în
condiţii de mediu speciale
- persoane cu asplenie anatomică sau funcţională

• Persoane imunocompromise:
- persoane cu infecţie HIV
- bolnavi cu leucemie, limfom, boală Hodgkin, mielom
multiplu, malignităţi generalizate
- bolnavi cu insuficienţă renală cronică, sindrom nefrotic,
chimioterapie imunosupresivă, transplant de măduvă sau organe.
• Vaccinarea antipneumococică la sugar şi
copilul mic (2 luni-2 ani) se efectuează cu
vaccin pneumococic conjugat(PCV)
PREVENAR 13 – 4 doze
• Vaccinarea antipneumococică la adult şi la
copilul peste 2 ani se poate efectua fie cu
vaccin pneumococic conjugat fie cu vaccin
pneumococic 23-valent(PPV), neconjugat,
care conţine 23 de componente polizaharidice
capsulare.(1doza)
Neisseria meningitidis

meningococul
 meningococul

• diplococ Gram negativ asociat, în general, unui

portaj nazo-faringian asimptomatic, dar care
poate provoca uneori infecţii localizate –
meningite sau invazive- de la bacteriemie ocultă
la septicemie fulminantă şi fatală
• Portajul asimptomatic se poate asocia cu
portajul asimptomatic faringian si de
Streptococcus pneumoniae si Haemophilus
influenzae
• Indicele de mortalitate în cazul meningitei este,
în medie, de 10%, fiind mai ridicat în caz de
septicemie (meningococemie)- 20%
 Epidemiologie
• Perioada de incubatie: 2-7 zile
• Raspindirea prin picaturi naso-faringiene,
mai ales de la purtatori asimptomatici
• meningococii sunt clasificati in 13 grupe
functie de tipul serologic; cele mai
importante tulpini responsabile de boala-
raspindita in toata lumea- sunt: (A, B, C, Y,
W-135, X – recent descoperita in Africa
subsahariana).
 Epidemiologie
• Există diferențe semnificative în distribuția locală
a cauzelor de meningită bacteriană.
• De exemplu, în timp ce N. meningitides de grup
B și C provoacă majoritatea episoadelor de
boală în Europa, grupul A este evidențiat în Asia
și continuă să predomine în Africa,
Africa unde
provoacă cea mai mare parte a epidemiilor
majore în zonele cu meningită, fiind responsabil
de aproximativ 80% - 85% din cazurile
documentate de meningită meningococică.
 Epidemiologie
• Boala meningococică apare în epidemii, în zone
în care trăiesc împreună multe persoane pentru
prima dată, de exemplu cazarme militare în
timpul mobilizărilor, campusuri universitare și
pelerinaje anuale
• Africa sub-sahariană a fost afectată de epidemii
importante de meningită meningococică timp de
peste un secol, ducând la etichetarea acesteia
ca „zona cu meningită”.
Areas with frequent epidemics of
meningococcal meningitis
 Definiţie:
• Boli infecţioase plurietiologice datorate
pătrunderii germenilor infecţioşi în SNC,
SNC
prin depăşirea barierei hematoencefalice,
rezultând inflamaţia meningelor, însoţită
de simptome şi semne generale de boală
acută, cu evoluţie variabilă, de la
vindecare spontană până la evoluţie letală.
 Etiologie
• virusuri: enterovirusuri (polio, Echo, Coxsackie),
arenavirusuri (v. Armstrong), myxovirusuri (v. urlian,
rujeolic, gripale şi paragripale), herpesvirusuri (v.
herpetice 1şi 2, v. citomegalic, v. Epstein-Barr),
rhabdovirusuri (v. rabic), retrovirusuri (HIV) etc
• bacterii: coci gram pozitivi (pneumococ, stafilococ,
streptococ), coci gram negativi (meningococ, gonococ),
bacili gram pozitivi (Lissteria, Bacillus), bacili gram
negativi, micobacterii, spirochete, chlamidii, micoplasme,
rickettsii
• fungi: Criptococcus neoformans, Histoplasma
capsulatum, Candida spp. etc
• protozoare: Toxoplasma gondii, Plasmodium
• metazoare: Cysticercus, Angiostrongillus
 Tablou clinic

• sindromul infecţios nespecific (febră,

frisoane, facies vultuos, curbatură, mialgii,
adinamie, indispoziţie, transpiraţii, inapetenţă)
• sindromul de hipertensiune intracraniană
------ cefalee intensă, continuă,
continuă în cască
- vărsături de tip central,
central neprecedate de greaţa
- fotofobie
- bradicardie
La sugar manifestările sindromului sunt mai
puţin evidente, bombează fontanela
anterioară.
 Tablou clinic

• sindromul de iritaţie meningeană

-redoare de ceafă
-poziţii antalgice - poziţia clasică în „cocoş de puşcă”
puşcă
-hiperestezie cutanată

sindromul encefalitic acompaniază frecvent

meningitele bacteriene şi este mai rar în cele virale
- tulburări ale stării de conştienţă până la comă
- fenomene psihice - delir, agitaţie, tulburări ale
senzoriului
- fals sindrom de localizare – pareze, paralizii, convulsii,
tulburări sfincteriene, la sugar privire plafonată)
 Laborator
• Hematologic cu hemoleucograma modificată
-leucocitoză şi granulocitoză în meningitele bacteriene
-leucopenie şi limfomonocitoză în meningitele virale

• sindromul inflamator prezent în meningitele bacteriene (VSH,

fibrinogen, CRP crescute), absent în meningitele virale
necomplicate

• Bacteriologic
• se pot identifica bacteriile prin hemocultură sau din LCR
• Identificarea virusurilor se poate face din SNF, sânge, materii
fecale, LCR, culturi pe medii celulare.
• Fungii şi paraziţii necesită metode de identificare specifică.
 Aspectul LCR în meningitele
infecţioase
• Etiologie virală
• Culoare clar sau opalescent
• reacţiaPandy + / -
• celularitate/ mm3 (limfocite tinere)
• Glicorahia normală
• Proteinorahia uşor crescută
• Clorurorahia normală
• Etiologie bacteriana comuna
• Culoare tulbure, xantocromă
• reacţiaPandy +
• celularitate/ mm3 mii poli-morfonucleare
• Glicorahia scazuta
• Proteinorahia crescută
• Clorurorahia normală
 Complicaţii
• precoce:
• şoc septic, CIVD (sindrom Waterhouse-Friederichsen)
• sepsis (meningococemie)
• abces cerebral
• tromboflebită cerebrală septică
• leziuni de nervi cranieni
• artrită sau vasculită autoimună
• suprainfecţii bacteriene (aspiraţie, hipostază,
iatrogenă)
• escare, ulceraţii corneene
 COMPLICATII
• tardive:
• cloazonări şi sinechii intrarahidiene cu
sechele motorii şi senzitive
• hidrocefalie internă
• encefalopatie cronică
• epilepsie
 Antibioticoterapia meningitelor
bacteriene
• Meningococ
• penicilină G 10-12 mil. UI/zi la adulţi, 200.000
UI/kg/zi la copii, în 4 prize, 7-14 zile
• cefalosporine generaţia a 3-a(ceftriaxonă) 2-4
g/zi la adulti, 75-100 mg/kg/zi la copii, în 2 prize,
7-14 zile
• Pneumococ
• penicilină G 20-24 mil. UI/zi la dulţi,500.000
UI/kg/zi la copii,în 4 prize 10-14 zile
• cefalosporine generaţia a 3-a 3-4 g/zi la
adulţi,100 mg/kg/zi la copii,în 2 prize, 10-14 zile
• Haemophilus influenzae
• Ampicilină 4-6 g/zi la dulţi,300-400 mg/zi la
copii,în 4 prize, 10-14 zile
• Gentamicină 4-6 mg/kg corp în 2 prize, 10-
14 zile
• cefalosporine generaţia a 3-a 50 mg/kg
corp/ziîn 2 prize, 10-14 zile
 Profilaxie
• - nespecifică (igienă şcolară şi comunitară, depistarea
purtătorilor de germeni, eradicarea rozătoarelor,
vaccinări la animale: rabie, leptospiroză, igienă sexuală
etc)
• - specifică: vaccinuri (antipneumococic,
antihaemophylus, antivirale etc) şi chimioprofilaxie
(antituberculoasă cu izoniazidă şi antimeningococică cu
rifampicină, ciprofloxacină sau ceftriaxon)
• Rifampicina timp de 2 zile600mg.la 12 ore – adulti, 10
mg/kg.corp- copii
• Ceftriaxona im.250mg,- adult, 125 mg.-copii; eficienta
97%
• Ciprofloxacin 500mg.la 12 ore timp de 5 zile, doar la
adulti
 Profilaxie
• Vaccinarea cu un vaccin meningococic C
conjugat, se realizează astfel:
• - La sugari, vaccinul se administrează la vârsta
de 2, 4 şi 6 luni.
• - La sugari între 4 şi 11 luni neimunizaţi anterior,
li se recomandă 2 doze de vaccin la interval de
cel puţin 4 săptămâni.
• - La copii peste vârsta de 1 an, adolescenţi şi
adulţi tineri neimunizaţi anterior se
administrează o doză unică de vaccin.
 Vaccin meningococic grup B
(rADN, component, adsorbit)
• Bexsero suspensie injectabilă în seringă
preumplută
• Vaccin meningococic grup B (rADN,
component, adsorbit)
• Proteine recombinante de fuziune NHBA
Neisseria meningitidis 1, 2, 3 grup B
produse în celule E. coli prin tehnologia
ADN recombinant
 Bexsero
• Bexsero este indicat pentru imunizarea
activă a persoanelor cu vârsta peste 2 luni
împotriva afecţiunilor meningococice
invazive cauzate de Neisseria meningitidis
grup B.
• Trei doze a câte 0,5 ml, prima doză fiind
administrată la vârsta de 2 luni, rapel la
12-15 luni, im.
 Profilaxie
• Meningita meningococica se izoleaza
obligatoriu in spital,cu raportare nominala
externarea se face dupa vindecare clinica si
controlul starii de portaj.
• Contactii sunt supravegheati timp de 10 zile.
• Se face controlul bacteriologic pentru depistarea
purtatorilor (portajul este un proces imunizant,
inducand aparitia anticorpilor specifici de grup
care pot proteja gazda fata de boala, dar nu
elimina starea de portaj.