Curs 13

FRACTURILE PLATOULUI TIBIAL

• Fracturi destul de rare in randul copiilor, insa atunci cand sunt prezente, se asociaza
frecvent cu leziuni vasculare
• Tibia este osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei, celălalt fiind fibula.
Tibia conectează femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană
și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând
o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză.
• Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman.
• Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize.
• Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața
superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență
intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare
servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența
intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si
posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru
fibula.
EPIDEMIOLOGIE:
• Incidenta sub 1% din fracturile copilului
• Cel mai frecvent intalnite la varste cuprinse intre 12-14ani
MECANISM DE PRODUCERE:
• Include traumatisme de energie mare
• Prin hiperextensie
• Prin fortare in varus sau valgus
LEZIUNI ASOCIATE:
• -fracturi ale tuberculului tibial
• Leziuni vasculare, in special in cazul fracturilor produse prin hiperextensie
• Leziuni ale nervului peronier
• Leziuni ligamentare
• Sindrom de compartimient
PARTICULARITATI LA COPIL:
• Gamba creste pana in jurul varstei de 16 ani la baieti si 14 ani la fete
• Inchiderea cartilajului de crester tibial proximal are loc într-un model previzibil:-
plan sagital – din posterior spre anterior- in plan coronal – din medial spre
lateral- in plan axial –din posteromedial spre anterolateral
• Gamba creste aproximativ 23mm pe an, mare parte din regiunea genunchiului
CLASIFICARE:
• SALTER-HARRIS
• TIP I- Fractura epifizara, varsta medie 12 ani, de obicei deplasat (>50%) din
cauza efectului de contrafort al tuberculului tibial și al fibulei
• TIPII-Fractura prin epifiza și ieșire prin metafiză, varsta medie 14 ani, de obicei
deplasate (>67%), cel mai frecvent model este decalajul medial cu fragment
lateral și fractura de peroneu proximal
• TIP III-Fracturi prin metafiză și ieșire prin epifiză, de obicei fracturi ale
tuberculului tibial
• TIP IV-fractura diafizo-metafizo-epifizara
TABLOU CLINIC:
• Imposibilitatea incarcarii pe gamba afectata
• Durere
• Tumefactie in regiune
• Deformare locala decelabila la palpare, chiar vizibila in cazulo fracturilor cu deplasare
• Instabilitate varrus-valgus
• Important de examinat din punct de vedere neurologic si vascular
EXAMEN RADIOLOGIC:
• AP si profil
• Incidente optionale:, oblica, incidenta varus-valgus stress
• Examen CT-indicat atunci cand exista dubii de diagnostic
• Angiografie –atunci cand exista suspiciunea de leziune vasculara
TRATAMENT
• ORTOPEDIC:
• Indicat in fracturile fara deplasare, sau in fracture stabile Salter-Harris I si II
• Consta in imobilizare in apparat gipsat lung, pentru 6 saptamani
• In unele cazuri este necesara reducere fracturii anterior fixarii, insa de cele mai
multe ori aceasta reducere se pierde sub gips
• CHIRURGICAL
• Indicat in fracturile cu redeplasare, fracturi instabile, fracture cu deplasari mari,
fracture deschise, fracture care asociaza leziuni nervoase sau vasculare
• Ca mijloace de osteosinteza se folosesc suruburi, brose K., placi cu suruburi
COMPLICATII
• Perturbari ale cresterii
• Sindrom de compartiment
• Instabilitati ligamentare
• Pierderea reducerii