Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRANSMITERE AEROGENA
• Bolile infecţioase cu transmitere aerogenă
au ca izvoare de infecţie mai ales omul
• Infecţiile acute cu transmitere aerogenă
reprezintă peste 25% din totalul patologiei
infecţioase umane, afectând cu o incidenţă
ridicată diverse colectivităţi.
• Mecanismul de transmitere este: prin picături,
nucleosoli, pulberi, ceea ce face ca această
grupă de îmbolnăviri să aibă o contagiozitate
foarte mare.
• Receptivitatea faţă de infecţiile respiratorii este
foarte mare, de la valori de 90-100% în rujeolă
sau gripă şi până la valori mici în meningita
meningococică.
• Influenţa factorilor naturali este resimţită de
influenţa variaţiilor unor factori meteo-climatici,
majoritatea bolilor au evoluţie sezonieră.
Airborne Transmission of
Respiratory Pathogens
• Deoarece infecţiile respiratorii nu
beneficiază de mijloace eficiente de
blocare a transmiterii, profilaxia are în
vedere în mod special, aplicarea imunizării
active, cu respectarea indicaţiilor de vârstă
Gripa
• Gripa este o viroză respiratorie acută,
determinată de virusurile influenzae tip
A, B, C
• transmisă prin picături
• incubaţie de 1-3 zile
• Clinic: febră de 39-40 C, cefalee,
curbatură, stare de prostraţie, coriză, tuse
chinuitoare persistentă,durei musculare,
articulare
• Virusul gripal tipul A este generator de
pandemii sau mari epidemii
• tipul B de epidemii locale sau regionale
• tipul C de cazuri sporadice sau de mici
epidemii locale.
Influenza Virus
Electron Micrograph of Viral
Particle (Influenza)
• Virusurile gripei, membre ale familiei
Orthomyxoviridae, genul Influenzae, sunt
virusuri de 80-100 nm cu ARN
monocatenar
• In structura virusurilor gripale se disting
două porţiuni:
1). componenta centrală
2). învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
componenta centrală
• constituie antigenul solubil al virusului
gripal
• este formată din ribonucleoproteină (RNP/
nucleocapsidă), în a cărei componenţă
intră nucleoproteina 8
• segmente de ARN monocatenar,
reprezentând fiecare câte o genă
învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
acoperit de structuri glicoproteice sub formă
de spiculi, unele având funcţie de
hemaglutinină şi altele de
neuraminidază.
Influenza Gene Segments and
Proteins
• Virusurile gripale suferă variaţii antigenice
naturale, care se produc prin schimbări
survenite în cele două antigene de înveliş,
mai ales la nivelul hemaglutininei (H) şi
mai puţin la nivelul neuraminidazei (N).
• variaţii antigenice minore ("drift" antigenic)
• schimbarea secvenţei unor aminoacizi din
structura H sau N.
• Se produc la intervale de 1/mai mulţi ani, prin
mutaţie sub influenţa imunităţii populaţiei;
• in urma acestor mutaţii apar noi variante ale unui
subtip de virus gripal A.
• Ele declanşează epidemii de amploare
moderată.
• variaţii antigenice majore ("shift" antigenic)
• produse printr-un proces de rearanjare a genelor
virale.
• Sunt variaţii discontinue, bruşte, profunde care
generează noi subtipuri de virus A, cu schimbări
atât pentru H, cât şi pentru N.
• Aceste virusuri „noi" sunt capabile să producă o
mare epidemie sau chiar o pandemie de gripă,
deoarece populaţia va fi lipsită iniţial de anticorpi
faţă de ele.
• Deosebit de importanta este din punct de
vedere epidemiologic problema
rezervorului extrauman de virusuri gripale,
reprezentat de:
• porci
• cai
• păsări domestice/sălbatice.
The H1N1
• Virusurile gripale au rezistenţă redusă în mediul
extern, astfel decontaminarea se poate realiza
prin aerisire şi igienizare comună, fără utilizarea
decontaminanţilor chimici.
• Sursa de infecţie este constituită de omul
bolnav, cu forme clinice tipice şi atipice de boala,
contagios din perioada de incubaţie, în primele
3-5 zile de boală, prin norul lui Phlugge
• Ponderea majoră o reprezintă persoanele care
suportă infecţia inaparentă, cu rol epidemiologic
deosebit.
• Transmiterea în gripă este indirectă simplă,
aerogenă, prin norul Phlugge în spaţii închise.
• In măsură redusă este posibilă transmiterea prin
obiecte, mâini recent contaminate.
• Este certă posibilitatea transmiterii din rezervorul
animal la specia umană, şi apoi transmiterea
interumană a virusurilor animale.
Rezervor de infecţie
• se referă la totalitatea speciilor gazde
naturale posibile ale unui agent infecţios:
Persoană
• Animal
• Insectă
• Plantă
• Sol
• Substanţă sau orice combinaţie dintre
acestea
• Plecând de la acest considerent, infecţiile
posibile la om se împart în două grupe
mari :
• Antroponoze
• Zoonoze
• Antroponozele sunt boli infecţioase
produse de agenţi patogeni specifici
omului, specia umană fiind singura specie
gazdă naturală a acestor paraziţi. Deci,
unicul izvor de infecţie este omul.
• Ex: rujeola, rubeola, scarlatina, febra
tifoidă etc
Zoonozele
• boli ale animalelor care accidental pot fi
transmise şi omului.
• I. antropozoonoze sau zoonoze active în
care izvorul de infecţie poate fi animal sau
uman, omul poate juca un rol activ în
răspândirea naturală a bolii (gripa,
turbarea, febra Q etc).
• Receptivitatea este generală pentru persoanele
care nu posedă titruri protective de anticorpi
corespunzători cu structura antigenică a
subtipurilor circulante.
• Toate persoanele infectate sunt contagioase
• într-o situaţie particulară de risc se pot găsi
copiii, vârstnicii, gravidele, imunosupresaţii
Tablou clinic
Inhibitori de neuraminidaza(NA)
oseltamvir(Tamiflu), zanamvir,
activi pentru Virusul gripal A si B,
si in profilaxie
ca sa fie eficienti, trebuiesc administrati in mai putin de 40 de ore de la aparitia
simptomelor.
oseltamvir(Tamiflu), oral, 75 mg/zi 5 zile
zanamvir, intranazal, 5 zile
Terapia antigripala
• Avantajele prescrierii antiviralelor sunt reducerea
severitatii bolii, duratei ei si a complicatiilor
aferente(encefalite,mielite,bronşiolite,
pneumonii,miocardită, pericardită)
• Eficienţa variabilă, dificil de cuantificat, costurile
ridicate, prezenţa reacţiilor adverse şi inducerea
rezistenţei virusurilor gripei nu permit utilizarea
prevenţională, la nivel populaţional, a
antiviralelor.
• Prevenţia specifică se realizează prin
vaccinare care, deşi trebuie să învingă,
an de an, dificultăţile legate de variaţia
antigenică, în primul rând a virusului tip A,
şi să aibă în vedere durata relativ redusă
a protecţiei, aduce mari beneficii la nivel
populaţional, prioritar grupurilor cu risc
major
Protectia vaccinala apare dupa 10-14 zile de la
vaccinare, dureaza 1 an
IMUNIZAREA
• Procesul de a induce activ
sau
de a conferi artificial imunitate
prin administrarea de produse
imunobiologice
Imunizarea: activa
pasiva
Imunizarea Activa
• Inducerea productiei de anticorpi si/sau altui raspuns
imun prin administrarea unui vaccin/anatoxina
• Maculopapular rash Face of boy with measles. Third day of rash. CDC
• Koplik's spots
• Sursa de infecţie este exclusiv umană reprezentată de omul bolnav cu forme
tipice de boală, cu exantem
• Contagiozitatea apare la sfârşitul perioadei incubaţie, este maximă în
perioada catarală şi se menţine încă 4-6 zile după apariţia erupţiei
• HSV-1 se manifesta clinic cu leziuni orale in aproximativ 80% din cazuri si leziuni
genitale in 20% din cazuri.
• HSV – 2 determina mai ales leziuni genitale (80%);