Pneumo

1.
Referitor la mecanismul de producere al infecţiei din tuberculoza pulmonară

primară, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. Transmisia Micobacterium tuberculosis se realizează de la o persoană
sănătoasă, prin droplet nuclei
b. Riscul de infecțiozitate depinde de caracteristicile inoculului si ale aerului
circulant C. Mecanismul de producere al infecției diferă semnificativ față de
cel de la adult
c. Numărul de microorganisme necesare pentru a infecta un copil este în general mic
d. Proporția de persoane susceptibile expuse la o sursă contagioasă depinde de
densitatea populației evaluată în mediul respectiv
e. Proporția de persoane susceptibile expuse la o sursă contagioasă nu depinde de
densitatea populației evaluată în mediul respectiv.
f. Transmisia Micobacterium tuberculosis se realizează de la o persoană bolnavă, prin
droplet nuclei
g. Riscul de infecțiozitate nu depinde de caracteristicile inoculului
h. Mecanismul de producere al infecției este practic același ca la adult
i. Numărul de microorganisme necesare pentru a infecta un copil trebuie să fie foarte
mare
2. Progresia de la infecția primară la tuberculoza boală se caracterizează prin:

a. La copii, toate cazurile pot progresa de la infecție la boală activă după primul an de
la producerea infecției primare
b. Timpul necesar de la inhalarea bacililor până la dezvoltarea reacției de
hipersensibilitate întârziată durează în medie 4-8 săptămâni
c. Rata de progresie de la infecția primară la boală este diferită la copil față de adult
d. Rata de progresie de la infecția primară la boală la copil este aceeași ca la adult
e. La copii, majoritatea cazurilor pot progresa de la infecție la boală activă în primul an
de la producerea infecției primare
f. Timpul necesar de la inhalarea bacililor până la dezvoltarea reacției de
hipersensibilitate întârziată durează maximum 1 săptămână
g. La adulți, intervalul de la progresia infecției la boala activă este întotdeauna foarte
redus (zile)
h. La adulți, intervalul de la progresia infecției la boala activă este mult mai îndelungat
(ani sau zeci de ani)
i. Rata de progresie de la infecția primară la boală depinde de vârsta copilului
j. Rata de progresie de la infecția primară la boală nu depinde niciodată de vârsta
copilului
3. Standardul de aur în diagnosticul tuberculozei la copil se sprijină pe:
a. Testul intradermic pozitiv la tuberculină
b. Test intradermic pozitiv la tuberculină (indurație de minim 10 mm la un copil
nevaccinat BCG) C. Test intradermic pozitiv la tuberculină (indurație de minim 15
mm la un copil vaccinat BCG)
c. Demonstrarea unei legături cu un caz cunoscut de tuberculoză
d. Exclusiv test intradermic la tuberculină
e. Test intradermic pozitiv la tuberculină (indurație de maxim 10 mm la un copil
vaccinat BCG) G. Manifestări radiologice şi/sau clinice necaracteristice tuberculozei
f. Manifestări radiologice şi/sau clinice caracteristice tuberculozei
g. Absența unei legături cu un caz cunoscut de tuberculoză
h. Test intradermic pozitiv la tuberculină (indurație de maxim 5 mm la un copil
nevaccinat BCG)
4. Infecția TB latentă (ITBL) se definește ca:

a. A. Test de eliberare a interferonului gamma
(IGRA) negativ
b. B. Test de eliberare a interferonului gamma
(IGRA) pozitiv
c. Rezultate pozitive la teste imunologice la o persoană care nu prezintă simptome
sau semne fizice specifice de tuberculoză
d. Persistența bacteriilor nereplicabile și care au activitate metabolică foarte scăzută.
e. Rezultate pozitive la teste imunologice la o persoană care nu prezintă imagini
radiologice de tuberculoză activă
f. Boală ușoară-moderată (se replică bacterii active din punct de vedere metabolic) G.
Test intradermic (IDR) negativ la tuberculină
g. Test intradermic (IDR) pozitiv la tuberculină
h. Boală severă (se replică bacterii active din punct de vedere metabolic)
i. Boala incipientă (se replică bacterii care sunt active din punct de vedere metabolic)
5. În tuberculoza primară clinic manifestă se pot întâlni următoarele sindroame,

considerate patognomonice pentru tuberculoza primară:
a. Inapetență
b. Dureri articulare difuze similare celor întâlnite în afecțiunile reumatice
c. Scădere ponderală
d. Febră care evoluează și scade rapid
e. Tuse cronică
f. Leziuni oculare: flictene pe conjunctiva globului ocular, lăcrimare și fotofobie
g. Un sindrom febril particular (febră care evoluează lent, insidios și care se menține
în platou, la
h. 38-39 °C, iar apoi scade treptat)
i. Subfebrilitate
j. Eritem nodos
k. Sindrom febril particular, denumit “Tifobaciloza lui Landouzzi”
6 Despre tuberculoza (TB) se poate afirma:

a. Infectia cu M. tuberculosis afecteaza 5% din populatia globului
b. Incidenta tuberculozei multidrog-rezistente este in crestere. C.
Din totalul deceselor prin TB, 1% erau co-infectati HIV
c. Majoritatea cazurilor sunt in Africa si Asia
d. Incidenta tuberculozei multidrog-rezistente este in scadere
e. O treime din populatia globului este infectata cu tuberculoza
f. TB este una din cel mai rare boli infectioase la nivel mondial.
g. TB este una din cel mai frecvente boli infectioase la nivel mondial. I. Majoritatea
cazurilor sunt inAmerica si Europa
h. J. Din totalul deceselor prin TB, 20% erau co-infectati HIV
7. Factorii care afecteaza incidenta si riscul de a dezvolta tuberculoza sunt:

• Tratamentul cu antibiotice
• Origine dintr-o tara cu incidenta mare a TB C. Boala
cronica de rinichi
• Ulcerul gastric
• Malnutritia
• Origine dintr-o tara cu incidenta mica a TB
• Tratament cu imunosupresoare
• Diabetul zaharat I. Obezitatea J. HTA
• 8. Factorii implicati in reactivarea TB latente sunt:
a. Dia
bet
ul
zah
arat
b. Chi
mio
tera
pio
a
c. Hipertiroidia
d. Co-infectia cu Helicobacter pylori
e. Imbatranirea
f. BPOC
g. Malnutritia
h. Hipercolesterolemia
i. Hepatita B
j. Co-infectia HIV
9. Despre patogenia TB se poate afirma:

a. M. tuberculosis este un patogen intracelular aerob.
b. TB se transmite pe cale aeriana C. TB se transmite
prin sange
c. Nu toti cei infectati dezvolta boala activa
d. Nu afecteaza copiii si adolescentii.
e. Pentru dezvoltarea infectiei TB este necesara inhalarea unui numar mic de bacterii
f. TB se transmite prin tuse via picaturi respiratorii
g. TB este o boala autoimuna
h. Toti cei infectati dezvolta boala activa
i. M. tuberculosis este un patogen extracelular anaerob
10. Următoarele medicamente sunt considerate tuberculostatice de primă linie:

a. C
la
ri
tr
o
m
ic
i
n
a
b. R
if
a
m
p
ic
i
n
a
c. Levofloxacina
d. Kanamicina
e. Izoniazida F. Etambutol
f. Pirazinamida
g. Cicloserina
h. Protionamida
i. Streptomicina
11, Conform Programului Național de Control al Tuberculozei din România,

tratamentul tuberculozei are ca scop:
a. Creșterea
riscului de
recidive B.
Limitarea
răspândirii
infecției
b. Instalarea chimiorezistenței la Micobacterium tuberculosis
c. Vindecarea pacienților
d. Creșterea ratei de prevalență a tuberculozei
e. Creșterea numărului de decese G. Prevenirea deceselor
f. Prevenirea complicațiilor
g. Creșterea ratei de incidență a tuberculozei J. Reducerea
riscului de recidive
12, În tratamentul tuberculozei se folosesc următoarele regimuri terapeutice:

a. Regimul I, în caz de recidive la cazuri la care nu s-a confirmat o
chimiorezistență B. Regimul II, în caz de recidive la cazuri la care nu
s-a confirmat o chimiorezistență
b. Regimul II, în caz de tuberculoză pulmonară, caz nou
c. Regimul I, la cazuri de tuberculoză multidrog-rezistență (MDR)
d. Regimul I, în caz de reacții adverse severe la medicamente de linia I
e. Regimul I, în caz de tuberculoză pulmonară, caz nou
f. Regim individualizat în caz de reacții adverse severe la medicamente de linia I
g. Regim individualizat la cazuri de tuberculoza multidrog-rezistență (MDR)
h. Regimul I, în caz de tuberculoză extrapulmonară, caz nou
i. Regimul II, în caz de tuberculoză extrapulmonară, caz nou
13, Pentru tratamentul tuberculozei pulmonare, caz nou, este indicat următorul
regim de tratament:
a. Regim individualizat
b. Regim I, cu faza de continuare cu ritm de administrare de 7/7 (zilnic), în care se vor
asocia timp de 2 luni Izoniazidă, Rifampicină, Pirazinamidă și Etambutol
c. Regim I, cu faza de continuare cu ritm de administrare de 3/7 (de 3 ori pe
săptămână), în care se vor asocia timp de 4 luni Izoniazidă și Rifampicină
d. Regim I, cu faza de atac cu ritm de administrare de 7/7(zilnic), în care se vor asocia
timp de 2 luni Izoniazidă, Rifampicină, Pirazinamidă și Etambutol
e. Regim I, cu faza de atac cu ritm de administrare de 7/7 (zilnic), în care se vor asocia
timp de 2 luni Izoniazidă, Rifampicină, Pirazinamidă și Streptomicină la forme
severe.
f. Același regim folosit și în tratamentul tuberculozei extrapulmonare, caz nou
g. Regimul II
h. Regimul I
i. Regim I, cu faza de continuare cu ritm de administrare de 7/7 (zilnic), în care se vor
asocia timp de 2 luni Izoniazidă și Rifampicină
j. Regimul III
14. Tratamentul individualizat al tuberculozei este rezervat pentru:

a. A. Reacții adverse
minore la Etambutol
b. Tuberculoză
pulmonară, caz nou
c. Cazuri de tuberculoză cu rezistență extinsă la medicamentele
antituberculoase(XDR)
d. Cazuri de tuberculoză multidrog-rezistentă (MDR)
e. Reacții adverse minore la Pirazinamidă
f. Tuberculoză pulmonară la retratament-recidive la cazuri la care nu s-a confirmat o
chimiorezistență
g. Reacții adverse severe la Izoniazidă
h. Reacții adverse severe la Rifampicină
i. Tuberculoză extrapulmonară, caz nou
j. Micobacterioze atipice
15. Izoniazida prezintă următoarele efecte adverse:

a. Sindroame vestibulare
b. Vărsături
c. Cecitate
d. Nevrite periferice
e. Discromatopsie
f. Creșteri ale transaminazelor hepatice
g. . Hepatită toxică
h. Gută
i. Insuficiență renală acută
j. Grețuri
16. Rifampicina prezintă următoarele efecte adverse:.

a. Efecte teratogene în primul trimestrul al sarcinii
b. Sindrom pseudogripal pasager
c. Sindroame vestibulare
d. Cecitate
e. Insuficiență renală acută și șoc (mai ales în situații în care se reia administrareaa
medicamentului, la distanță de prima cură terapeutică) F. Purpură
f. Hiperuricemie
g. Efecte toxice otice(până la surzire definitivă) I
h. Colorarea în portocaliu a urinii
i. Gută
17. Pirazinamida prezintă următoarele efecte adverse:

a. Malformații ale cordului la făt
b. Roșeată a feței, care se poate instala la puțin timp după ingerarea medicamentului,
persistând câteva ore
c. Hepatită toxică
d. Nevrită periferică
e. Hiperuricemie
f. Sindroame vestibulare
g. Artralgii
h. Cecitate
i. Grețuri și vărsături
j. Efecte toxice otice
18. Etambutolul prezintă următoarele efecte adverse:

a. Discromatopsie
b. Sindroame vestibulare
c. Nevrita optică retrobulbară
d. Tulburări cromatice, motiv pentru care nu este permisă administrarea
medicamentului la copilul mai mic de 5 ani
e. Hepatită toxică
f. Dispepsie
g. Hiperuricemie
h. Poate afecta grav capacitatea vizuală, până la cecitate
i. Cefalee
j. Colorarea în portocaliu a urinii
19. Următoarele afirmații despre monitorizarea tratamentului tuberculozei sunt

adevărate:
a. Monitorizare radiologică: reducerea cavităților, ștergerea infiltratelor, fibrozarea
nodulilor
b. Monitorizare bacteriologică: la momentul diagnosticului, la sfârșitul fazei inițiale, în
faza de continuare și la sfârșitul tratamentului
c. Monitorizare bacteriologică doar la sfârșitul tratamentului
d. Monitorizare radiologică doar la 2 săptămâni de la instituirea tratamentului
e. Monitorizare biologică doar la inițierea tratamentului
f. Monitorizare radiologică: cel puțin la sfârșitul fazei intensive și la sfârșitul
tratamentului
g. Monitorizare bacteriologică doar la sfârșitul fazei inițiale
h. Monitorizare clinică: creștere în greutate, afebrilitate, dispariția tusei
i. Monitorizare biologică: la 2 săptămâni de la instituirea tratamentului și în orice
moment al tratamentului în cazul apariției simptomatologiei sugestive pentru
reacții adverse
j. Monitorizare radiologică doar la sfârșitul tratamentului
20. Simptomele principale ale tuberculozei sunt:

a. Transpiratii nocturne
b. Tusea
c. Hemoptizia
d. Scadere ponderala
e. Respiratie paradoxala
f. Wheezing
g. Rinoreea
h. Hematemeza
i. Durerea
j. Febra
21. Radiografia toracica la un pacient cu tuberculoză(TB) poate arata:

a. Aspect de
diseminare
miliara
b. Condensare
fara excavare
c. Obstructia
venei cave
d. D.
Condensar
e cu
excavare
e. Revarsat
lichidian
pleural F.
Chilotorax
f. Largirea mediastinului prin adenopatii hilare/paratraheale
g. Hemotorax
h. Atelectazie
i. Paralizie de diafragm
22. Pentru diagnosticul microbiologic al TB:

a. Este necesar un singur esantion de sputa
b. Se poate recolta exudat faringian.
c. Se poate evidentia M. tuberculosis din probe de sange
d. Cultura din probele de sputa nu permite determinarea sensibilitatii la antibiotice
e. Coloratia auramina-rodamina nu este utila in diagnosticul TB
f. Poate fi necesara provocarea sputei
g. Poate fi necesara recoltarea sputei prin bronhoscopie
h. Sunt necesare minim trei esantioane de sputa
i. Coloratia auramina-rodamina este mai sensibila decat coloratia Ziehl-Neelsen
j. Cultura din probele de sputa permite determinarea sensibilitatii la antibiotice.
23. Despre cultura M. tuberculosis se poate afirma:

a. Mediile de cultura solide sunt Lowenstein-Jensen si Middlebrook agar
b. Cultura nu permite determinarea sensibilitatii la antibiotice
c. Cultura pozitiva pentru M. tuberculosis nu este suficienta pentru confirmarea
diagnosticului de TB
d. Cultura permite determinarea sensibilitatii la antibiotice
e. Cultura nu trebuie inlocuita de testul PCR
f. Cultura a fost inlocuita de testul PCR
g. Cultura pe medii lichide dureaza 1 – 3 saptamani
h. Cultura pe medii solide dureaza 1 saptamana
i. Cultura pe medii solide dureaza 3 – 8 saptamani
j. Cultura pe medii lichide dureaza 3 zile
24. Despre tuberculoza activa se poate afirma:

a. Leziunile se limiteaza la plaman si nu afecteaza pleura
b. La pacienti cu HIV, TB nou dobandita este frecventa.
c. Majoritatea cazurilor de TB active se datoreaza reactivarii infectiei latente.
d. Se vindeca spontan in 30% din cazuri.
e. Evolutia bolii nu este influentata de statusul imunitar al pacientului.
f. Majoritatea cazurilor se localizeaza extrapulmonar
g. Majoritatea cazurilor se localizeaza la nivel pulmonar.
h. Poate sa apara si infectie extrapulmonara prin diseminare hematogena. I
i. Nu pot aparea diseminari hematogene
j. J. Poate sa apara si infectie extrapulmonara prin diseminare limfatica.
25. Amplificarea acizilor nucleici si testul PCR pentru diagnosticul TB:

a. Sunt utile pentru identificarea M. tuberculosis in probele microscopic negative.
b. Testul GeneXpert realizeaza testare moleculara in cateva saptamani.
c. NAAT si PCR sunt teste de rutina indicate la toate cazurile cu suspiciune de TB
d. Nu sunt utile pentru identificarea M. tuberculosis in probele microscopic negative.
e. Nu sunt utile pentru diferentierea M. tuberculosis de micobacteriile netuberculoase
f. Testul GeneXpert realizeaza testare moleculara in cateva ore.
g. Sunt utile pentru diferentierea M. tuberculosis de micobacteriile netuberculoase
h. Permit identificarea rapida a rezistentei la etambutol.
i. Nu inlocuiesc coloratia specifica si cultura M. tuberculosis.
j. Permit identificarea rapida a rezistentei la rifampicina.
26. Despre TB miliara se poate afirma:

a. Nu se asociaza cu leziuni abdominale.
b. Radiografia toracica arata infiltrate de 1-2 cm apical
c. Se manifesta de obicei cu simptome generale
d. Nu poate afecta sistemul nervos central
e. Poate afecta sistemul nervos central
f. Radiografia toracica arata multipli micronoduli
g. Este de obicei asimptomatica
h. Se poate manifesta prin micro- abcese hepatice si splenice
i. Se produce prin diseminare hematogena a bacililor
j. Se produce prin diseminare bronhogena a bacililor
27. Despre TB ganglionara se poate afirma:

a. Ganglionul nu devine fluctuent
b. Pentru diagnostic este suficient testul cutanat pozitiv la tuberculina.
c. Frecvent adenopatie axilara dureroasa
d. Frecvent adenopatie laterocervicala ferma, nedureroasa
e. Ganglionul nu prezinta eritem si se poate forma un "abces rece"
f. Ganglionii extratoracici sunt mai frecvent interesati decat cei intratoracici.
g. Ganglionul prezinta eritem si nu fistulizeaza
h. H. Pentru biopsia ganglionilor intratoracici se poate folosi ecografia
endobronsica (EBUS).
i. Zona centrala a ganglionului se poate lichefia si devine fluctuanta
j. J. Ganglionii intratoracici sunt mai frecvent interesati decat cei extratoracici.
28. Rezultatele testului cutanat tuberculinic pot fi fals negative:

a. La pacienti cu infectie HIV
b. La pacienti sub tratament cu medicamente anti TNF-alfa
c. La pacienti sub tratament cu bronhodilatatoare
d. La pacienti sub chimioterapie
e. La pacienti cu infectie cu Helicobacter pylori
f. La fumatori
g. La pacienti cu astm bronsic
h. La pacienti sub tratament cronic cu corticosteroizi
i. La pacienti cu varste extreme
j. La gravide
29. Chimioprofilaxia antituberculoasa este oferita urmatoarelor grupuri cu infectie

TB latent:
a. A
.
F
u
m
a
t
o
r
i
b. G
r
a
v
i
d
e
c. Pacienti imunodeprimati
d. Contacti familiali ai pacientilor cu TB pulmonara
e. Pacienti adresati chirurgiei vasculare
f. Candidati la transplant de organe
g. Cei care vor incepe un tratament biologic
h. Personal medical
i. Pacienti cu astm bronsic
j. Pacienti supraponderali
30, Despre TB osteo-articulara se poate afirma:
a. Apare prin diseminare hematogena din leziunile pulmonare
b. La nivelul coloanei, leziunile de TB afecteaza un singur corp vertebral.
c. Tratamentul antituberculos dureaza 9 luni
d. Coloana vertebrala este rareori afectata.
e. Investigatiile includ cultura si biopsia din sinoviala
f. Diagnosticul se stabileste prin hemoculturi
g. Afecteaza cel mai frecvent coloana vertebrala (boala Pott)
h. Afecteaza cel mai frecvent articulatia coxo-femurala
i. Tratamentul antituberculos dureaza 4 luni
j. J. Apar leziuni la doua corpuri vertebrale alaturate si se formeaza un "abces rece"
31, Sarcoidoza se caracterizează prin :

a. Formare de granuloame epiteloide cazeoase
b. Este idiopatică
c. Afectează cel mai frecvent cordul
d. Etiologie necunoscută
e. Acumulare de eozinofile
f. Formare de granuloame epiteloide necazeoase
g. Este determinată de infecția cu micobacterii
h. Este o afecțiune sistemică
i. Are evoluție progresivă
j. J. Acumulare de limfocite și monocite în multe organe
32. Tratamentul sarcoidozei :

a. A. Sunt suficiente 4-6
săptămâni de tratament
b. Este administrat când apar
disfuncții de organ
c. Nu este necesar în majoritatea
cazurilor
d. Nu se repetă în cazul recăderilor
e. Se bazează pe terapii imunosupresoare
f. Este necesar în afectările progresive
g. Se bazează pe antibiotice specifice
h. Se administrează întotdeauna după diagnostic pentru a preveni progresia
i. Nu este eficient
j. Durează minim 1 an
33, Stadializarea sarcoidozei :

a. A. In stadiul 2 nu există afectarea
ganglionilor limfatici
b. In stadiul 1 nu este posibilă cu
rezoluția spontană
c. Presupune evaluarea afectării pulmonare si ganglionilor limfatici
d. Blocul atrio-ventricular este un criteriu pentru stadiul 4
e. Se realizează pe baza examenului imagistic toracic
f. 80% din pacienții în stadiul I au regresie a adenopatiilor în 1-3 ani
g. In stadiul 1 nu există afectare pulmonară
h. Stadiul 4 este stadiul cu fibroză avansată
i. Se realizează pe baza examenului clinic
j. J. Leziunile pulmonare sunt în special în câmpurile inferioare
34, Abordarea diagnosticului în sarcoidoză trebuie să urmărească:

a. Confirmarea histologică
b. Istoricul medical
c. Sexul pacientului
d. Vârsta pacientului
e. Tratamente anterioare
f. Aprecierea impactului funcțional
g. Probabilitățile de evoluție
h. Oportunitatea inițierii tratamentului
i. Identificarea agentului cauzal

j. Aprecierea gravității
35, Diagnosticul de sarcoidoză se bazează pe următoarele:

a. A. Excluderea
altor
patologii
b. tablou clinic
sugestiv
c. Identificarea agentului cauzal
d. Examenul sputei
e. Istoricul medical
f. Tratamente anterioare
g. Prezența de granuloame gigantocelulare fără cazeificare centrală
h. Prezența de granuloame gigantocelulare cu cazeificare centrală
i. tablou radiologic sugestiv
j. Prezența de granuloame epiteloide fără cazeificare centrală
36, Sindromul Lӧfgren include:

a. parotidită
b. afectare articulară
c. prognostic nefavorabil
d. prognostic favorabil
e. afectarea nervilor cranieni F
f. febră
g. adenopatii hilare
h. eritem nodos
i. mai rar întâlnit la caucazieni
j. uveită
37, Sindromul Heerfordt include:

a. Este o formă de manifestare a sarcoidozei
b. febră
c. afectarea nervilor cranieni
d. Lipsa febrei
e. uveită
f. parotidită
g. eritem nodos
h. adenopatii hilare
i. afectare articulară
j. Eritem nodos
38, Stadiile sarcoidozei includ:

a. Stadiul 4 – leziuni extinse de fibroză pulmonară cu caracter retractil
b. Infiltrate interstițiale localizate preponderent în teritoriile pulmonare
inferioare
c. Stadiul 2 – adenopatie hilară bilaterală și infiltrate interstițiale
d. Stadiul 1 – adenopatie hilară bilaterală
e. In stadiul 3 rezoluția spontană este mai deseori întâlnită
f. in orice stadiu nu este posibilă rezoluția spontană
g. Stadiul 0 – afectare intratoracică prezentă
h. Stadiul 3 – reducerea dimensiunilor până la dispariția adenopatiilor hilare, extensia
afectării pulmonare interstițiale
i. Aproximativ 80% din cazurile în stadiul I au tendință de regresie în 1-3 ani
j. Stadiul 2 – adenopatie hilară bilaterală fără infiltrate interstițiale
39. Prognosticul nefavorabil în sarcoidoză este sugerat de:

a. originea africană
b. existența localizărilor extrapulmonare
c. Absența localizărilor extrapulmonare
d. evoluția rapidă
e. debutul după 40 de ani
f. originea europeană
g. debutul înainte de 40 de ani
h. prezența fibrozei pulmonare
i. evoluția îndelungată
j. Absența sindromului obstructiv bronșic
40, Criterii de inițiere a tratamentului sarcoidozei :

a. Rezultate anormale la teste de laborator: scăderea numărului de
limfocite în lavajul bronhoalveolar
b. Rezultate anormale la teste de laborator: hipercalciurie ± hipercalcemie
c. Tratamentul se inițiază imediat după diagnostic la toate cazurile
d. Simptomatologie persistentă cu impact asupra calității vieții
e. semne de disfuncție de organ
f. Rezultate anormale la teste de laborator: creșterea numărului de limfocite în lavajul
bronhoalveolar
g. Stadiul 1
h. Prezența eritemului nodos
i. Sindromul Lӧfgren
j. Rezultate anormale la teste de laborator: hipercalciurie ± hipercalcemie, creșterea
transaminazelor hepatice (în lipsa altor cauze), creșterea numărului de limfocite în
lavajul bronho-alveolar.
41, Despre sarcoidoză se poate afirma :

a. Vârful incidenței este situat la persoane cu vârsta cuprinsă între 20-30 de ani
b. eritemul nodos fiind mai comun la japonezi
c. O frecvență mai mare a cazurilor a fost raportată în țări situate în Europa de Nord
d. O frecvență mai mare a cazurilor a fost raportată în China
e. Populația de culoare este mai frecvent afectată
f. afectarea cordului este mai întâlnită la europeni
g. este ușor mai frecventă la femei
h. H. La populația de rasă albă evoluția este de obicei
mai nefavorabilă
i. Este mai frecventă după 60 de ani
j. J. La populația de culoare evoluția este de obicei mai nefavorabilă
42. Factorii genetici care au fost sugerați a fi implicați în sarcoidoză sunt :

a. DR5j cu un prognostic rezervat la japonezi
b. haplotipuri asociate cu incidența mai mare: HLA-A1, B8, DR3
c. Desi a fost identificată o agregare familială nu au fost identificate modificări
genetice
d. SERPINA1 asociată cu deficitul de alfa1-antitripsină
e. DR-17 asociat cu un prognostic favorabil la populația scandinavă
f. . asocieri nefaste ca HLA B12 și DR4
g. Nu există
h. Gena CFTR
i. HLA B22 mai frecvent la italieni
j. rpo-B
43. Pentru biopsiile pulmonare în vederea diagnosticului de sarcoidoză se pot
utiliza următoarele metode:
a. Nu aduc un aport diagnostic
b. Biopsia endobronșică dacă dacă la examinare nu se constată vascularizaţie
submucoasă net accentuată
c. puncţia transbronşică fără control vizual
d. puncţia transbronşică ecoghidată
e. Toracocsopia
f. mediastinoscopia
g. chirurgicale
h. Nu sunt necesare deoarece există metode mai puțin invazive
i. biopsia transbronşică
j. Biopsia pleurală
44, Aspectele morfopatologice descrise la biopsiile sugestive pentru sarcoidoză

includ:
a. granuloame cu cazeificare
b. Nu există modificări caracteristice
c. Leziunile sugestive apar numai în ganglionii limfatici
d. Afectare parenchimatoasă focalizată
e. granuloame mărginite de limfocite și fibroblaste
f. biopsiile cutanate din leziunile de eritem nodos
g. granuloame fără cazeificare
h. celule inflamatorii mononucleare
i. afectare parenchimatoasă extensivă
j. celule gigante multinucleate
45, Leziunile cutanate din sarcoidoză includ:

a. parotidită
b. nodulii subcutanați
c. transformarea keloidă a cicatricilor
d. uveită
e. lupus pernio
f. Plăci
g. Sarcoidoza nu determină leziuni cutanate
h. eritemul nodos
i. Ulcerații
j. Excoriații
46. Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic mediastinului
posterior :
a. chistul dermoid
b. anevrismul de aorta descendenta
c. abcesul paravertebral
d. tumorile cardiace
e. tumorile timice
f. chistul pleuropericardic
g. hernia prin foramenul Morgagni
h. hernia diafragmatica posterioara
i. schwanomul
j. neoplasmul esofagian (treime medie)
posterior :
a. abcesul paravertebral
b. neurinomul
c. anevrismul de aorta descendenta
d. tumorile timice
e. limfomul
f. chistul dermoid
g. tiroida retrosternala
h. chistul bronhogen
i. chistul neuroenteric
j. hernia diafragmatica posterioara
anterior :
a. tumorile neurogene
b. tumorile timice
c. chistul neurogen
d. tiroida intratoracica
e. tuberculoza
f. tumorile cardiace
g. abcesul paravertebral
h. timomul
i. chistul dermoid
j. hernia prin foramenul Morgagni
anterior :
a. tumorile timice
b. timomul
c. carcinomul bronsic
d. tiroida intratoracica
e. sarcoidoza
f. chistul bronhogenic
g. limfomul
h. H. hernia prin
foramenul
Morgagni
i. anevrismul de
artera pulmonara
j. chistul dermoid
50 Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic mediastinului

superior :
a. tiroida retrosternala
b. hernia prin foramenul Morgagni
c. hernia prin foramenul Bochdalek
d. chistul esofagian (treimea superioara)
e. tumori timice
f. anevrisme aortice (regiunea ascendenta)
g. chistul dermoid
h. chistul pleuropericardic
i. hernia prin hiatusul esofagian
j. tumorile cardiace
51. Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic hilului pulmonar
:
a. carcin
omul
bronsi
c
b. sarcoi
doza
c. chistul bronhogenic
d. tuberculoza
e. chistul pleuropericardic
f. anevrismul de artera pulmonara
g. hernia prin foramenul Morgagni
h. abcesul paravertebral
i. hernia prin foramenul Bochdalek
j. tumorile cardiace
52 Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic hilului

pulmonar :
a. anevrismul de artera pulmonara
b. hernia prin hiatusul esofagian
c. tumorile neurogene
d. carcinomul bronsic
e. chistul bronhogenic
f. sarcoidoza
g. tumorile timice
h. tiroida retrosternala
i. tuberculoza
j. J. chistul dermoid
53. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

a. tiroida intratoracica poate provoca paralizia corzilor vocale
b. dispneea poate fi simptomul cardinal al unei tiroide intratoracice
c. chistul bronhogen este un rest embrionar benign
d. cele mai frecvente hernii diafragmatice survin prin foramenul Bochdalek
e. cea mai frecventa formatiune mediastinala este chistul bronhogen
f. chisturile neuroenterice apar frecvent in mediastinul anterior
g. chistul pericardic are tendinta la malignizare
h. chisturile pericardice contin lichid clar
i. cea mai frecventa formatiune mediastinala este tiroida
retrosternala
j. chistul bronhogen este frecvent malign
54, Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

a. tumorile timice se asociaza cu miastenia gravis
b. tumorile timice se gasesc uzual la nivelul mediastinului superior si
anterior
c. chistul pericardic nu necesita urmarire in timp
d. chisturile pericardice sunt situate tipic pe partea stanga
e. tratamentul unei tiroide retrosternale simptomatice este chirugical
f. pozitia si caracterele imagistice ale leziunii orienteaza diagnosticul etiologic
g. majoritatea pacientilor cu tumori timice asociaza sindrom Good (defect al
imunitatii umorale si celulare)
h. tiroida intratoracica nu are niciodata caracter compresiv
i. chisturile pericardice sunt situate tipic pe partea dreapta
j. chisturile neuroenterice apartin tipic mediastinului anterior
55. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

a. cea mai fecventa formatiune mediastinala este chistul neuroenteric
b. examinarea RMN nu este utila in diagnosticul patologiei mediastinale
c. majoritatea pacientilor cu tiroida retrosternala asociaza sindrom Good (defect al
imunitatii umorale si celulare)
d. limfomul se manifesta tipic prin adenopatii interesand mediastinul mijlociu
e. chisturile pericardice pot avea diametre de ordinul centimetrilor
f. tumorile mediastinale sunt frecvente in populatia generala
g. tiroida intratoracica nu are niciodata caracter compresiv
h. cea mai frecventa formatiune mediastinala este
tiroda retrosternala
i. I. chisturile pericardice nu au tendinta de malignizare
j. J. tumorile timice se gasesc uzual la nivelul mediastinului superior si anterior
56, Spectrul etiologic al pleureziei exsudative include :

a. Sindromul nefrotic
b. Boli infecțioase
c. Embolia pulmonara
d. Afecțiuni ale pancreasului
e. Atelectazia pulmonară
f. Insuficiența cardiacă
g. Malnutriția
h. Diali
za
perit
onea
lă
i. Boli
neop
lazic
e
j. J. Boli de colagen
57, Exsudatul pleural se caracterizează prin (conform criteriilor Light):

a. Glucoza < 30 mg/dL
b. LDH pleural 200 U/L
c. LDH pleural > 2/3 din limita superioara de normalitate pentru LDH seric
d. Proteine pleurale/ proteine serice > 0.5
e. pH < 7.1-7.2
f. LDH in lichidul pleural/ LDH seric > 0.6
g. ADA > 60 U/mL
h. Amilaza x 6 fata de nivelul sangvin normal
i. Proteine pleurale > 3 g/dl
j. Limfocite > 85%
58, Funcțiile spațiului pleural:

a. Preia excesul de lichid alveolar
b. Previne supradistensia alveolelor de la suprafața plămânului
c. Permite distribuția egală a presiunilor de inflație din plămâni
d. Rol de protecție împotriva bacteriilor
e. Rezervor de sânge
f. Rol de protecție împotriva traumatismelor
g. Realizează oxigenarea sângelui venos
h. Limitează mișcările plămânilor
i. Reprezintă o zona tampon
j. J. Permite mișcarea liberă a plămânilor
59, La persoanele sănătoase, cavitatea pleurală, conține:

a. Lichid care facilitează alunecarea celor două foițe pleurale
b. Lichid care conține albumină în concentrații mai mari decât în sânge
c. aproximativ 0,3 mL/kg de lichid pleural
d. Lichid ce poate fi considerat ca un ultrafiltrat plasmatic
e. Un lichid care se formează și se resoarbe continuu (aproximativ 650 ml/
zi)
f. Lichid cu concentrația de glucoză apropiată de cea serică
g. Aproximativ 50 ml de lichid pleural
h. Aer
i. Un exsudat fibrinos
j. Lichid cu concentrația de glucoză mai mică decît de cea serică
60, Mecanisme de formare a lichidului pleural:

a. Reducerea presiunii coloid-osmotice intravasculare
b. Reducerea transportului din peritoneală în cea pleurală prin canalele
Ranvier
c. creșterea permeabilității pleurale
d. dezechilibrul presional de
la acest nivel
e. Creșterea presiunii
hidrostatice capilare
f. creșterea permeabilității
pleurale
g. Reducerea presiunii în spațiul pleural
h. Creșterea drenajului limfatic
i. Reducerea presiunii coloid-osmotice intravasculare
j. plasarea corectă a cateterului venos central
61, Diagnosticul pozitiv al pleureziei poate fi susținut prin:

a. Scintigrafi
e
pulmonar
ă
b. Examen
bacteriolo
gic
c. Radiografia de torace
d. Ecografie
e. Bronhoscopie
f. Computer-tomografie
g. Puncția pleurală
h. Simptome clinice
i. Toracoscopie
j. Mediastinoscopie
62, Etiologia TB a pleureziei poate fi susținută prin:

a. Creșterea amilazei în lichidul pleural
b. Aspectul de lichid lăptos
c. Concentrația crescută a adenozindeaminazei
d. Prezența de colonii pe mediul Lowenstein-Jensen
e. Creșterea LDH în lichidul pleural
f. Identificarea BAAR la examenul microscopic
g. Predominanța neutrofilelor în lichidul pleural
h. Identificarea de granuloame cu cazeificare la biopsia pleurală
i. Aspectul hemoragic
j. J. Teste genetice pozitive pentru ADN de M. tuberculosis
63. Spectrul etiologic al pleureziei transsudative include :

a. Malnutriția
b. Boli neoplazice
c. Boli infecțioase
d. Dializa peritoneală
e. Sindromul nefrotic
f. Sarcoidoza
g. Insuficiența cardiacă
h. Boli de colagen
i. Embolia pulmonară
j. Afecțiuni ale pancreasului
63, Următoarele afirmații cu privire la pleurezia de cauză malignă sunt adevărate:

a. Apare cel mai frecvent în cazul
neoplasmului pleural
b. Este frecvent unilaterală masivă
c. Este frecvent bilaterală masivă
d. Majoritatea pacienților cu pleurezii maligne sunt asimptomatici
e. Majoritatea pacienților cu pleurezii maligne sunt simptomatici
f. Citologia este cu predominanță neutrofilică
g. Frecvent secundară neoplasmului bronhopulmonar și de sân și limfoamelor
h. Este de obicei tip transsudat
i. Citologia este cu predominanță limfocitară
j. Este de tip exsudat în peste 95% din cazuri
64, Următoarele afirmații cu privire la pleurezia din insuficiența cardiacă sunt

adevărate:
a. Citologia este cu predominanță neutrofilică
b. Etiologia cardiacă este rareori întâlnită
c. Dozarea NT-proBNP poate fi utilă în stabilirea diagnosticului
d. Este de obicei tip exssudat
e. Este frecvent bilaterală
f. Insuficiența cardiacă este cea mai frecventă cauză de revărsat pleural lichidian
g. Este frecvent unilaterală
h. Lichidul este un
transsudat
i. Necesită de
obicei drenaj
pleural
j. Toracenteza terapeutică poate fi indicată numai atunci când este prezent un
revărsat pleural în cantitate mare.
65. Următoarele afirmații despre pleura parietală sunt corecte:

a. Nu conține fibre senzitive
b. Nu participă la formarea lichidului pleural
c. Este impermeabilă
d. trimite eferențe senzitive
e. Este formată din celule mezoteliale
f. Vascularizația arterială este asigurată de arterele bronșice
g. Vascularizația provine din arterele intercostale și mamare interne
h. delimitează spațiul pleural
i. tapetează suprafața internă a toracelui
j. tapetează suprafața plămânilor
66. Spectrul etiologic al pleureziei exsudative include :

a. Tumorile pulmonare
b. Glomerulonefrită
c. Tumorile de sân
d. Ruptura de esofag
e. Obstrucția venei cave superioare
f. Malnutriția proteică
g. Tuberculoza
h. Infecțiile virale
i. Reducerea suprafeței de absorbție
j. Tulburări de proteoliză
67. Spectrul etiologic al pleureziei transudative include :

a. Glomerulonefrită
b. Reducerea suprafeței de absorbție
c. Obstrucția venei cave superioare
d. Poliartrită reumatoidă
e. Hernia diafragmatica
f. Tulburări de proteoliză
g. Lupus eritematos sistemic
h. Malnutriția proteică
i. Tratament cu anumite medicamente
j. Atelectazie pulmonară
68. Următoarele afirmații despre durerea de tip pleuritic sunt corecte:

a. Nu poate fi difuză, este
numai localizată
b. . Este mediată de pleura
parietală
c. C. Nu poate fi prezentă
d. Pleura viscerală prezintă nociceptori
e. este resimțită în regiunea în care este localizat procesul patologic
f. Se corelează cu imaginea radiologică
g. este în strânsă legătura cu ciclul respirator
h. Pleura viscerală nu prezintă nociceptori
i. Este secundară inflamației
j. J. se poate accentua sau poate dispărea odată cu apariția efuziunii pleurale
69. Ecografia toracică în evaluarea pleureziilor este :

a. se poate evidenția și marca locul optim de efectuare a
puncției pleurale
b. poate cuantifica cantitatea de lichid
c. Nu oferă informații privind modificările pleurale
d. inutilă
e. utilă
f. Nu permite estimarea cantității de lichid
g. Este iradiantă
h. Permite diferențierea exsudatelor de transsudate
i. poate identifica existența septurilor sau a loculațiilor
j. poate realiza rapid diagnosticul diferențial al opacităților
70. Care dintre urmatoarele afirmatii despre neoplaziile tractului respirator sunt
adevarate :
a. carcinomul cu celule mari este cel mai frecvent intalnit tip histologic de
neoplasm pulmonar
b. expunerea la radon este un factor de risc pentru aparitia cancerului
pulmonar
c. cancerul pulmonar este cea mai frecventa tumora maligna la nivel mondial
d. sindromul Eaton Lambert este o forma de dermatomiozita paraneoplazica
e. expunerea la nichel este un factor de risc pentru aparitia cancerului
pulmonar
f. fumatul este responsabil pentru peste 80% dintre cazurile de cancer
pulmonar
g. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul cu celule
mari
h. H. prezenta unei cavitati cu necroza centrala sugereaza un
carcinom cu celule mici
i. I. expunerea la azbest este un factor de risc pentru aparitia

cancerului pulmonar
j. J. prezenta unei cavitati cu necroza centrala sugereaza un

adenocarcinom
adevarate :
a. Atumorile carcinoide sunt in majoritatea cazurilor neoplasme cu grad
crescut de malignitate
b. tumorile carcinoide reprezinta aproximativ 10% din totalul tumorilor
bronsice
c. tumorile carcinoide sunt tumori cu crestere rapida
d. infectia HIV este un factor de risc pentru aparitia cancerului pulmonar
e. in majoritatea cazurilor tumorile carcinoide bronsice secreta serotonina
f. expunerea la arsen este un factor de risc pentru aparitia cancerului pulmonar G.
fibroza pulmonara este un factor de risc pentru aparitia cancerului pulmonar
g. H. expunerea la hidrocarburi aromatice este un factor de risc pentru aparitia
cancerului pulmonar I
h. un pacient cu status de performanta ECOG 5 este complet activ
i. J. mutatiile EGFR (epidermal growth factor receptor) sunt mai frecvente la fumatori
adevarate :
a. metastazele suprarenaliene sunt in general extrem de dureroase
b. mutatiile EGFR (epidermal growth factor receptor) sunt mai frecvente la persoane
de origine asiatica
c. pleureziile maligne sunt in general asimptomatice
d. adenocarcinomul este cel mai frecvent tip de cancer la fumatori
e. anomalia ALK este frecvent intalnita la nefumatori sau fosti fumatori
f. radiografia toracica poate fi normala
g. mutatiile EGFR (epidermal growth factor receptor) sunt mai frecvente la femei
h. anomalia ALK este frecvent intalnita la pacienti tineri
i. metastazele suprarenaliene determina in general insuficienta suprarenaliana
j. examenul computer tomografic toracic nu este util in stadializarea bolii neoplazice
adevarate :
a. adenocarcinomul are originea in celulele glandulare secretoare de mucus
b. anomalia ALK este frecvent intalnita la persoane de origine asiatica
c. sindromul Horner cuprinde midriaza, ptoza palpebrala si anhidroza
d. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul cu celule mici
e. carcinomul scuamocelular apare din celulele epiteliale asociate cu productia de
keratina
f. radiografia toracica arata intotdeauna modificari specifice la pacientii cu cancer
pulmonar
g. carcinomul scuamocelular metastazeaza in general tardiv
h. examenul tomografic computerizat este util pentru aprecierea extinderii bolii
i. disfonia asociata cancerului pulmonar este datorata cel mai frecvent compresiei
nervului recurent drept
j. adenocarcinomul este cel mai frecvent tip histologic de cancer pulmonar la
nefumatori
adevarate :
a. carcinomul cu celule mici are origine in celulele neuroendocrine
b. carcinomul bronhioloalveolar este un subtip de adenocarcinom
c. dispneea este simptomul cel mai frecvent intalnit in cancerul pulmonar
d. carcinomul cu celule mari metastazeaza precoce
e. carcinomul cu celule mici secreta adesea hormoni polipetidici
f. carcinomul cu celule mari este de obicei slab diferentiat
g. adenocarcinomul secreta adesea hormoni polipeptidici
h. un pacient cu status de performata ECOG 4 este inca capabil sa munceasca
i. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul cu celule mici
j. mutatiile EGFR sunt frecvent inalnite la fumatori
adevarate :
a. un pacient cu status de performata ECOG 3 este inca capabil sa munceasca
b. disfonia asociata cancerului pulmonar este datorata cel mai frecvent compresiei
nervului recurent stang
c. carcinomul scuamos secreta adesea hormoni polipeptidici
d. sindromul Horner este datorat compresiei structurilor sistemului simpatic din
regiunea cervicala
e. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul cu celule mari
f. carcinomul cu celule mici metastazeaza precoce
g. tusea persistenta pentru mai mult de trei saptamani impune efectuarea unei
radiografii toracice
h. mutatiile EGFR sunt frecvent inalnite la pacienti varstnici
i. tusea este simptomul cel mai frecvent intalnit in cancerul pulmonar
j. hemoptizia este simptomul cel mai frecvent intalnit in cancerul pulmonar
adevarate :
a. A. disfonia este simptomul cel mai frecvent intalnit in
cancerul pulmonar
b. un pacient cu status de performata ECOG 2 este inca capabil
sa munceasca
c. prezenta unui cancer pulmonar poate determina aparitia unei anemii hemolitice ca
sindrom paraneoplazic
d. tumorile traheale se manifesta uzual prin dispnee progresiva si stridor
e. sediile de metastazare frecventa a cancerului pulmonar sunt ficatul si glandele
suprarenale
f. mutatiile EGFR sunt mai frecvent intalnite la sexul masculin
g. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de adenocarcinom
h. sindromul Horner cuprinde mioza, ptoza palpebrala si anhidroza
i. hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul scuamos
j. carcinomul cu celule mari secreta adesea hormoni polipeptidici
adevarate :
a. pleureziile maligne determina frecvent dispnee
b. carcinomul bronhioloalveolar este un tip de carcinom scuamos
c. adenocarcinomul tinde sa realizeze leziuni periferice
d. un pacient cu status de performata ECOG 0 nu este capabil sa se autoingrijeasca
e. sindromul Lambert Eaton presupune secretie inadecvata de hormon antidiuretic .
f. prezenta unei cavitati cu necroza centrala sugereaza un carcinom scuamos.
g. radiografia toracica este intotdeauna nespecifica
h. cea mai frecventa manifestare clinica a mezoteliomului este hemoptizia
i. carcinomul cu celule mici tinde sa se dezvolte central
j. carcinomul scuamocelular tinde sa determine obstructii bronsice si pneumonii
retrostenotice
adevarate :
a. sindromul Lambert Eaton presupune existenta unei purpure trombotice
trombocitopenice
b. rezonanta magnetica nucleara poate fi utila in evaluarea metastazelor cerebrale
c. suspiciunea imagistica a implicarii neoplazice a unui ganglion mediastinal este
formulata daca diametrul acestuia depaseste 1 cm
d. cea mai frecventa manifestare clinica a mezoteliomului este disfonia
e. un pacient cu status de performata ECOG 1 nu este capabil sa se autoingrijeasca
f. metastazele suprarenaliene nu determina uzual insuficienta suprarenaliana
g. carcinomul scuamos este cel mai raspandit tip de cancer pulmonar la nefumatori
h. pleureziile maligne se asociaza cu durere de tip pleuritic
i. carcinomul cu celule mici isi are originea in celulele gladulare secretoare de mucus
j. o persoana de 65 ani, fosta fumatoare are indicatie de principiu pentru screening
prin CT cu doza mica
adevarate :
a. cea mai frecventa manifestare clinica a mezoteliomului este
wheezing-ul localizat B. tumorile carcinoide au in general crestere
lenta
b. screeningul pentru cancer pulmonar este adresat in general persoanelor peste 55
ani
c. un pacient cu status de performata ECOG 2 nu este capabil sa se autoingrijeasca
d. screeningul pentru cancer pulmonar se face uzual prin CT cu doza mica
e. carcinomul cu celule mici este cel mai raspandit tip de cancer pulmonar la
nefumatori
f. statusul de performanta ECOG 1 corespunde unor limitari ale activitatilor fizice
solicitante cu pastrarea capacitatii de a efectua munci usoare
g. sindromul Lambert Eaton presupune existenta hipocratismului digital
h. carcinomul scuamos isi are originea in celulele gladulare secretoare de mucus
i. tumorile carcinoide sunt neoplasme cu grad scazut de malignitate
adevarate :
a. aproximativ 10% dintre cancerele cu celule mici produc hormoni ectopici
b. tumorile care determina obstructie partiala a cailor respiratori se insotesc frecvent
de pneumonie retrostenotica
c. examenul computer tomografic toracic nu este util in stadializarea bolii neoplazice
d. trombocitoza este o manifestare hematologic frecvent asociata cancerului
pulmonar
e. prezenta metastazelor hepatice poate determina durere in hipocondrul drept
f. hemoptizia este simptomul cel mai frecvent intalnit in cancerul pulmonar
g. tumorile carcinoide sunt tumori cu crestere rapida
h. . hipercalcemia paraneoplazica este cauzata tipic de carcinomul
cu celule mari
i. sindromul Horner cuprinde midriaza, ptoza palpebrala si
anhidroza
j. J. prezenta metastazelor hepatice poate determina anorexie si greata
adevarate :
a. evaluarea functionala respiratorie nu este indicata de rutina inainte unor
tratamente radicale
b. cea mai frecventa manifestare a mezoteliomului este revarsatul pleural
c. acanthosis nigricans poate surveni ca o manifestare extrapulmonara a unui cancer
pulmonar
d. scorul Brock este utilizat pentru statializarea tumorilor de apex pulmonar
(Pancoast)
e. majoritatea nodulilor pulmonari decelati fortuit prin examinari CT toracesunt de
natura maligna
f. aspectul histologic al unei tumori carcionoide poate varia de la tipic la atipic
g. mezoteliomul pleural este aproape intotdeauna legat de expunerea la azbest
h. Ganglionii limfatici cu diametrul sub 1 cm nu contin niciodata celule maligne
i. rezonanta magnetica nucleara este utila in principal in diagnosticul carcinomului in
situ
j. in general tumorile carcinoide bronsice secreta hormon adrenocorticotrop
adevarate :
a. hipocratismul digital este o manifestare extrapulmonara rara a
neoplasmului pulmonar
b. metastazele osoase pot determina aparitia unor fracturi pe os patologic
c. tumora Pancoast poate invada plexul brahial
d. prezenta unor adenopatii mediastinale voluminoase poate determina o durere
toracica surda
e. 90% dintre cancerele pulmonare secreta hormoni ectopici
f. tromboflebita migratorie poate surveni ca o manifestare extrapulmonara a unui
cancer pulmonar
g. computer tomografia efectuata cu scop de stadializare trebuie sa includa rinichii
h. ganglionii limfatici cervicali nu sunt uzual afectati
i. statusul de performanta ECOG 5 corespunde decesului
j. sindroamele paraneoplazice endocrine insotesc in majoritatea cazurilor
adenocarcinoamele
adevarate :
a. sindromul Horner invazia tumorala a nervului frenic determina paralizia
diafragmului controlateral
b. dozarea calciului seric se efectueaza uzual la pacientii cu neoplasm
bronhopulmonar
c. disfonia ce insoteste cancerul pulmonar este cel mai frecvent datorata compresiei
nervului frenic
d. hemoptizia este simptomul cel mai frecvent intalnit la pacientii cu cancer pulmonar
e. durerea intensa de tip pleuritic insoteste de obicei tumorile centrale
f. secretia inadecvata de hormon antidiuretic face parte dintre manifestarile
extrapulmonare nonmetastatice ale cancerului pulmonar
g. tumorile traheale determina tipic obstructii ale cavei superioare
h. uzual examinarea computer tomografica include ficatul si glandele suprarenale
i. determinarile secundare cerebrale pot determina manifestari clinice de presiune
intracraniana crescuta
j. dozarea sodiului seric se efectueaza uzual la pacientii cu neoplasm
bronhopulmonar
adevarate :
a. tratamentul cancerului pulmonar nu depinde de
tipul histologic
b. nodulul pulmonar solitar este in majoritatea
cazurilor benign
c. fibrobronhoscopia este o metoda utila pentru obtinerea unor rezultate histologice
si citologice
d. mezoteliomul este intotdeauna corelat cu expunerea la radon
e. expunerea la radiatii ionizante nu este un factor de risc pentru cancerul pulmonar F
f. diametrul unui nodul pulmonar solitar este prin definitie sub 3 cm
g. adenocarcinomul este un tip de cancer pulmonar cu celule mici
h. incidenta cancerului pulmonar este mai mare in mediul rural
i. nodulii reumatoizi se gasesc intre entitatile ce pot explica prezenta unui nodul
pulmonar solitar
j. punctia transtoracica ghidata ecografic este o metoda utila pentru obtinerea unor
rezultate histologice si citologice.
85. În bronhopneumopatia obstructivă cronică, spirometria evidențiază:

a. Creșterea capacității pulmonare totale în rândul pacienților cu emfizem pulmonar
b. VEMS/CVF<0,7(Volum expirator Maxim în prima Secundă/Capacitate Vitală Forțată)
c. Reducerea VEMS
d. Creșterea CVF, care este mai evidentă cu cât boala progresează
e. Reducerea CVF, care este mai evidentă cu cât boala progresează
f. Creșterea VEMS
g. VEMS/CVF>0,9
h. Scăderea capacității pulmonare totale în rândul pacienților cu emfizem pulmonar
i. Întotdeauna disfuncție ventilatorie restrictivă
j. Disfuncție ventilatorie obstructivă
86. La ora actuală sunt cunoscute următoarele fenotipuri de bronhopneumopatie

obstructivă cronică(BPOC):
a. Bronșitic cronic
b. Overlap-Astm-BPOC (ACO): coexistența criteriilor de diagnostic de astm (test
bronhodilatator negativ), fără elemente de diagnostic pentru BPOC
c. Bronşitic acut
d. Overlap Astm-BPOC (ACO)
e. Bronşitic subacut
f. Exacerbator frecvent
g. Exacerbator frecvent: o exacerbare moderată necesitând antibiotic+/-corticoterapie
h. Overlap bronșiectazii-BPOC
i. . Emfizematos
J. Bonșitic cronic: tuse productivă maximum o lună pe an
87. În diagnosticul diferențial dintre astm și bronhopneumopatia obstructivă

cronică (BPOC), sunt considerate elemente pro BPOC:
a. Progresia lentă a simptomelor
b. Debut la vârstă mijlocie
c. Debut frecvent în copilărie
d. Prezența în mod constant a alergiilor, rinitei și/sau a eczemelor
e. Antecedente familiale de astm bronșic
f. Simptomele variază întotdeauna de la o zi la alta G. Istoric de expunere la alte
gaze nocive
g. Istoric de fumat
h. Simptomatologia este mereu accentuată în timpul nopții
i. Spirometria confirmă limitarea fluxului de aer care nu este total reversibilă
88. Următoarele entități clinice sunt comorbidități frecvente ale

bronhopneumopatiei obstructive cronice:
a. Osteoporoza
b. Meningita
c. Rinita cronică
d. Depresia E. Erizipelul
e. F.
Cardiopat
ia
ischemică
G.
Sindromu
l
vestibular
f. Diabetul
g. Insuficiența cardiacă
h. Sindromul nefrotic
89. Următoarele afirmaţii referitoare la exacerbarea din bronhopneumopatia

obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:
a. Pentru a vorbi de o exacerbare, durata evenimentului trebuie să
depășească 24 de ore B. Proteina C reactivă este cel mai semnificativ
biomarker al exacerbărilor
b. Exacerbarea BPOC este definită prin schimbarea caracterului bazal al dispneei, tusei
sau expectorației pacientului, suplimentar față de variația zilnică cunoscută a
acestor simptome
c. Mediatorii inflamației aeriene și sistemice din BPOC sunt mai crescuți
d. Nu necesită niciodată o ajustare a schemei de tratament de fond al BPOC
e. Interleukina-8 (IL-8) are întotdeauna valori scăzute
f. Poate determina o modificare în schema de tratament a pacientului
g. Pentru a vorbi de o exacerbare, durata evenimentului nu trebuie să depășească 2
ore
h. Interleukina-6 (IL-6) are întotdeauna valori scăzute
i. Mediatorii inflamației sistemice din BPOC nu suferă niciodată modificări
90 Referitor la tratamentul farmacologic în bronhopneumopatia obstructivă

cronică (BPOC), sunt adevărate următoarele afirmații:
a. Printre anticolinergicele cu durată ultralungă (24 ore) de acțiune se numără
tiotropium si umeclidinium
b. β2-agoniștii cu durată scurtă de acțiune (BADSA) intră în acțiune în câteva minute și
își mențin activitatea 4-6 ore
c. β2-agoniștii cu durată lungă de acțiune (BADLA) intră mai lent în acțiune, dar au o
durată de acțiune mai lungă
d. Printre anticolinergicele cu durată ultralungă (24 ore) de acțiune se numără
aclidinium
e. Anticolinergicele se administrează pentru blocarea bronhoconstricției, prin
inhibarea acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici
f. Metilxantinele prezintă efecte adverse discrete și nu impun monitorizarea nivelelor
serice
g. β2-agoniștii cu durată lungă de acțiune (BADLA) intră în acțiune în câteva minute și
își mențin activitatea 4-6 ore
h. Metilxantinele prezintă numeroase efecte adverse și o marjă terapeutică îngustă
(dozele terapeutice sunt aproape de cele toxice)
i. Nu se utilizează niciodată antimuscarinice cu durată scurtă de acțiune (tiotropium)
j. β2-agoniștii cu durată scurtă de acțiune (BADSA) intră în acțiune în câteva ore și își
mențin activitatea 2-3 zile
91. În ceea ce privește bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) clasificată

ca grup C, sunt adevărate următoarele afirmații:
a. Definirea grupui C presupune un scor CAT>10
b. Dacă simptomele se intensifică, se poate utiliza în schema terapeutică combinația
anticolinergic cu durată lungă de acțiune+ β2-agonist cu durată lungă de acțiune
(ACDLA+BADLA) C. Definirea grupului C include include dispnee 2-3 mMRC
c. Dacă simptomele se intensifică, se poate trece la combinația β2-agonist cu durată
lungă de acțiune+ corticosteroid inhalator (BADLA+CSI)
d. Definirea grupui C presupune un scor CAT<10
e. Referitor la algoritmul de tratament, se recomandă corticosteroizi inhalatori pentru
început
f. Referitor la algoritmul de tratament, se recomandă anticolinergic cu durată lungă
de acțiune
g. (ACDLA) pentru început
h. Definirea grupului C include include dispnee 0-1 mMRC
i. Dacă se constată exacerbări recurente la un VEMS >50%, în contextul clinic de
bronșită cronică, se poate insera Roflumilast
j. Grupul C este considerat fenotip de exacerbator infrecvent
92. În ceea ce privește bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) clasificată

ca grup D, sunt adevărate următoarele afirmații:
a. Definirea grupului D presupune un scor CAT<10
b. Adăugarea de corticosteroid inhalator(CSI) în schema terapeutică se va lua în calcul
ori de câte ori simptomele nu pot fi controlate
c. Definirea grupui D presupune un scor CAT≥10
d. Grupul D este considerat fenotip de exacerbator infrecvent
e. Definirea grupului D include include dispnee 0-1 mMRC F. Definirea grupului D
include include dispnee mMRC ≥2
f. Referitor la algoritmul de tratament, se preferă asocierea unui corticosteroid
inhalator și a unui β2-agonist cu durată lungă de acțiune (CSI+BADLA)
g. Dacă se constată exacerbări recurente la un VEMS >70%, în contextul clinic de
bronșită cronică, se poate insera Azitromicină în regimul terapeutic
h. Riscul de exacerbare al pacienților cu BPOC încadrați în grupul D este mai mare,
comparativ cu riscul pacienților cu BPOC încadrați în grupul B
i. Referitor la algoritmul de tratament, se preferă asocierea unui anticolinergic cu
durată lungă de acțiune și a unui β2-agonist cu durată lungă de acțiune
(ACDLA+BADLA)
93. Următoarele afirmații referitoare la exacerbările severe din

bronhopneumopatia obstructivă cronică sunt adevărate:
a. În caz de acidoză respiratorie și semne de epuizare a mușchilor respiratori, se poate
iniția ventilație mecanică non-invazivă
b. Impun spitalizare/adresare la camera de gardă
c. Se tratează în general doar cu bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune
d. Un element de demarcare al severității este prezența sau absența insuficienței
respiratorii acute amenințătoare de viață
e. Nu necesită niciodată spitalizare
f. Un element de demarcare a severității este prezența sau absența insuficienței
respiratorii cronice amenințătoare de viață
g. În schema terapeutică sunt incluși corticosteroizii sistemici, timp de 5-7 zile
h. Nu necesită niciodată oxigenoterapie
i. Ventilația invazivă este rezervată cazurilor grave (pacient inconștient, instabil
hemodinamic, cu hipoxemie ireductibilă prin alte metode)
j. Nu necesită niciodată tratament cu corticosteroizi sistemici
94. Diagnosticul diferențial al exacerbării din bronhopneumopatia obstructivă

cronică se poate face cu:
a. Pneumonia acută comunitară, întotdeauna la tineri
b. Pneumonia acută comunitară
c. Embolia pulmonară, care presupune hipoxemie și/sau hipocapnie
d. Sindromul de apnee în somn
e. Hidropneumotorax
f. Embolia pulmonară, care poate fi pusă în evidență cu ajutorul dozării D-dimerilor
și a angioscannerului pulmonar (angio-CT)
g. Edemul pulmonar cardiogen
h. Embolia pulmonară, care presupune întotdeauna hipercapnie
i. Edemul pulmonar necardiogen, în caz de disfuncție ventriculară stângă
j. Rinita cronică
95. Sunt semne în cadrul tabloului clinic din bronhopneumopatia obstructivă

cronică (BPOC):
a. Pacienții cu hipercapnie pot prezenta asterixis
(flapping tremor) B. Polipnee și expir prelungit în
formele severe de BPOC
b. În formele ușoare pacienții prezintă frecvent polipnee
c. Edemul papilar este specific pentru diagnosticul BPOC
d. Pacienții cu hipocapnie prezintă întotdeauna asterixis (flapping tremor)
e. Plămânii pot prezenta hiperinflație
f. Pacienții care își conservă răspunsul la dioxid de carbon prezintă de obicei dispnee,
dar rareori cianoză
g. Pacienții cu hipercapnie prezintă mereu vasoconstricție periferică
h. Pacienții dezvoltă hipertensiune pulmonară și cord pulmonar încă de la debut
i. Raluri sibilante
96. Următoarele afirmații privind investigațiile din bronhopneumopatia

obstructivă cronică (BPOC) sunt adevărate:
a. La pacienții cu hipertensiune pulmonară secundară BPOC, unda P este aplatizată (P
mitral)
b. Factorul de transfer gazos al monoxidului de carbon este scăzut în prezența unui
grad semnificativ de emfizem
c. Tomografia computerizată cu rezoluție înaltă toracică (HRCT) poate fi utilă, mai ales
când radiografia pulmonară este normală
d. Testele funcționale pulmonare arată obstrucție difuză a căilor aeriene
e. Măsurarea nivelului seric și a genotipului de α1-antitripsină este recomandată
mereu la pacienții fumători sau cu debut tardiv al bolii
f. Hemoglobina și hematocritul pot fi scăzute datorită hipoxemiei persistente
g. Gazometria arterială poate fi utilă pentru identificarea insuficienței respiratorii
h. Factorul de transfer gazos al monoxidului de carbon este mereu scăzut în prezența
unui grad redus de emfizem
i. Indicele Tiffeneau este crescut întotdeauna
j. Radiografia toracică este adesea normală, chiar și în stadiile avansate ale bolii
97. Strategiile de tratament în bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
presupun următoarele abordări:
a. Utilizarea regulată a unui anticolinergic cu durată lungă de acțiune ameliorează
funcția pulmonară, dispneea și calitatea vieții pacienților
b. Utilizarea corticosteroizilor inhalatori (CSI) se recomandă exclusiv pacienților cu un
număr scăzut de eozinofile sangvine
c. Cea mai utilă masură terapeutică este cea de a convinge pacientul să oprească
fumatul
d. Oxigenoterapia continuă pe termen lung la domiciliu aduce un beneficiu pacienților
care prezintă PaO2>65mmHg în aer ambiant
e. Folosirea anticolinergicelor cu durată lungă de acțiune previne întotdeauna declinul
VEMS
f. Preparatele de teofilină cu durată scurtă de acțiune aduc un beneficiu cert în BPOC
g. Oxigenoterapia continuă pe termen lung la domiciliu aduce un beneficiu pacienților
care prezintă PaO2>70mmHg și care asociază policitemie secundară, hipoxemie
nocturnă, edeme periferice sau semne de hipertensiune pulmonară
h. Oxigenoterapia continuă pe termen lung la domiciliu aduce un beneficiu pacienților
care prezintă PaO2<60mmHg și care asociază policitemie secundară, hipoxemie
nocturnă, edeme periferice sau semne de hipertensiune pulmonară
i. Se poate utiliza ca terapie adjuvantă un inhibitor de fosfodiesterază (Roflumilast) în
tratamentul de întreținere la pacienții cu VEMS<50% din valoarea prezisă și cu
bronșită cronică
j. Oxigenoterapia continuă pe termen lung la domiciliu aduce un beneficiu pacienților
care prezintă PaO2<55mmHg în aer ambiant
98. Tratamentul exacerbării bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC)

constă din următoarele măsuri:
a. Dacă există argumente de acidoză respiratorie, în pofida tratamentului medical, se
va lua în considerare ventilația non-invazivă, dacă nu există contraindicații
b. Oxigenoterapie
c. Eliminarea secrețiilor retenționate prin fizioterapie toracică
d. Se poate utiliza mască cu procent fix (masca Venturi) pentru a furniza concentrații
controlate de oxigen
e. În ceea ce privește masca cu procent fix (masca Venturi), sunt disponibile doar
măști care furnizează o concentrație inspirată de oxigen de 24%
f. Administrare de corticosteroizi sistemici
g. Ventilație non-invazivă exclusiv în cazurile cu alcaloză respiratorie persistentă
h. Fizioterapia toracică nu este utilă în eliminarea adecvată a secrețiilor
i. La pacienții cu hipercapnie, oxigenoterapia se ajustează pentru a menține saturația
mai mare de
j. 96%
k. Ventilația non-invazivă crește întotdeauna mortalitatea
99. Următoarele afirmații referitoare la bronhopneumopatia obstructivă cronică

(BPOC) sunt adevărate:
a. Din punct de vedere histopatologic, se observă inflamația căilor aeriene și
modificări structurale ale căilor aeriene și ale parenchimului pulmonar
b. Nu se recomandă niciodată transplant uni-pulmonar la pacienții cu emfizem
terminal
c. Obstrucția căilor aeriene este de obicei progresivă şi se asociază cu un răspuns
inflamator anormal al plămânilor la particule şi gaze nocive
d. Pacienții cu BPOC ar trebui să primească vaccinare antigripală anuală
e. Vârsta înaintată nu este factor de prognostic nefavorabil în BPOC
f. Infecția respiratorie este deseori cauza precipitantă a exacerbărilor acute ale bolii
g. Stadiul 4 GOLD presupune VEMS>40% din prezis
h. Emfizemul centro-acinar se asociază mereu cu deficitul de α1-antitripsină I. BPOC
se asociază frecvent cu multiple comorbidități
i. Nu se recomandă niciodată excizia chirurgicală a bulelor emfizematoase mari care
reduc capacitatea pulmonară
100. Inflamatia bronsica din astm implica:

a. hipertrofia celulelor musculare netede
b. reticulocite
c. histiocite
d. celule gigante
e. mastocite
f. celule epitelioide
g. neutrofile
h. limfocite T
i. eozinofile
j. formarea de dopuri de mucus
101. Fiziopatologia astmului bronsic include:

a. Inflamatie de tip
granulomatos
b. Hiperreactivitate
a bronsica
c. Areactivitate
bronsica
d. Inflamatia bronsica
e. Distrugerea alveolelor pulmonare
f. Remodelarea cailor aeriene
g. Fibroza interstitiala
h. impactarea cailor aerienecu mucus
i. Dilatatii bronsice
j. Obstructia difuza a cailor aeriene
102. Astmul poate fi clasificat in functie de:

a. Aspectul radiologic
b. Factorii sai declansatori
c. Capacitatea pulmonara totala
d. Suprainfectia bacteriana
e. Varsta de debut
f. Raspunsul la tratament
g. Subtipul inflamator
h. Severitate
i. Comorbiditati
j. Testul de difuziune al monoxidului de carbon(TLCO)
103. Factori declansatori ai astmului:

a. Corticosteroizii inhalatori
b. Medicamente
c. Poluarea
d. Sensibilizanti ocupationali
e. Inhibitorii de receptori de leucotriene
f. Beta-2 agonistii
g. Expunerea la lumina polarizata.
h. Alergene
i. Efortul fizic
j. Efortul intelectual intens
104. Tabloul clinic al astmului cuprinde:
a. A.
Bronhor
ee
purulent
a
b. Tuse
nocturn
a
c. Otalgie
d. Disfagie
e. Dispnee episodica
f. Durere toracica
g. Hemoptizie
h. Alterarea calitatii vietii
i. Wheezing
j. Senzatie de constrictie toracica
105. Investigatiile de diagnostic in astm cuprind:

a. EKG
b. Spirometria
c. Poligrafia respiratorie de somn
d. Tomografia computerizata toracica
e. Testul de difuziune al monoxidului de carbon(TLCO)
f. Determinarea eozinofilelor din sange si sputa
g. Oxidul nitric din aerul expirat
h. Scintigrafia pulmonara
i. Masurarea debitului expirator de vârf (PEF)
j. Testele de provocare alergenica
106. Tratamentul medicamentos in astm:

a. A. Terapia inhalatorie este
optiunea principala
b. Se prefera medicatia
administrata injectabil
c. Se prefera medicatia
administrata oral
d. Terapia antiinflamatorie se initiaza chiar in formele usoare.
e. Se folosesc medicamente inhalatorii sub forma de pulbere
f. Efectele secundare sistemice sunt numeroase.
g. Se folosesc medicamente inhalatorii sub forma de aerosoli
h. Oxigenoterapia este obligatorie
i. Se pot utiliza camere de inhalare (spacers)
j. Corticosteroizii inhalatori se administreaza doar in astmul moderat si sever.
107. Ghidurile de tratament al astmului recomanda:

a. Bronhodilatatoarele cu durata scurta de actiune se recomanda doar pentru
ameliorarea simptomelor.
b. Bronhodilatatoarele cu durata scurta de actiune se recomanda ca terapie de
control.
c. Astmul ar trebui sa fie auto-gestionat de pacient, cu monitorizare regulata.
d. Medicatia se administreaza in trepte terapeutice.
e. Medicatia de control poate fi intrerupta cand simptomele se amelioreaza.
f. Astmul poate fi gestionat numai de catre medicul pneumolog.
g. Terapia antiinflamatorie (decontrol) nu ar trebui initiata in formele usoare de astm.
h. Folosirea crescânda a medicatiei bronhodilatatoare pentru ameliorarea
simptomelor este un indicator de ameliorare a bolii.
i. Folosirea crescânda a medicatieibronhodilatatoare pentruameliorarea simptomelor
este unindicator de deteriorare a bolii.
j. Terapia antiinflamatorie (decontrol) ar trebui initiata chiarsi în formele usoare de
astm.
108. Referitor la exacerbarile astmului:

a. Nu se amelioreaza cu terapie
prin nebulizare.
b. Pot fi declansate de un
medicament
c. Nu sunt influentate de lipsa aderentei la tratament
d. Nu pot aparea spontan
e. Pot fi declansate de infectii cu virusuri respiratorii.
f. Pot fi declansate de expunerea la un alergen
g. Pot aparea spontan
h. Nu pot fi declansate de un medicament.
i. Sunt cel mai frecvent cauzate de lipsa aderentei la tratament
j. Nu au legatura cu virusurile respiratorii.
109. Pacientii cu exacerbare astmatica severa:

a. Nu pot termina o propozitie in timpul unei singure respiratii
b. tahicardie >110/min
c. PEF de 33-50% din valoarea prezisa
d. Necesita o cura de 2 saptamani cu prednison 30-60 mg/zi
e. frecventa respiratorie >25/min
f. frecventa respiratorie ramane sub 25/min
g. Necesita spitalizare in terapie intensiva
h. Prednisonul nu este eficient
i. PEF > 50% din valoarea prezisa
j. Prezinta doar simptome nocturne.
110. Manifestarile unei exacerbari astmatice amenintatoare de viata sunt:

a. Bradicardie
b. Cianoza
c. Parestezii
d. Insomnie
e. SpO2 > 92%
f. Hipertensiune
g. Tahicardie
h. Alterarea starii de constienta
i. PEF < 33% din valoarea prezisa
j. Hipotensiune
111. Intr-o exacerbare astmatica severa,

amenintatoare de viata:
a. pH arterial este scazut sau in scadere
b. Pulsoximetria nu este utila.
c. Analiza gazelor sanguine este optionala.
d. PaCO2 < 40 mmHg
e. Analiza gazelor sanguine trebuie întotdeauna efectuata
f. PaO2 < 60 mmHg
g. pH arterial este crescut
h. Pulsoximetria este utila în monitorizarea saturatiei oxigenului
i. PaO2 > 60 mmHg
j. PaCO2 > 45 mmHg
112. Tratamentul exacerbarii astmatice severe (acasa):

a. Se administreaza 5 mg de salbutamol prin nebulizare
b. Daca SpO2 este 95-96%, ar trebui solicitata o ambulanta.
c. Se administreaza 60 mg prednison oral
d. Nu se administreaza oxigen
e. Nu se administreaza prednison oral
f. Se administreaza 5 mg de salbutamol prin nebulizare la fiecare 20 min
g. se administreaza oxigen
h. Se administreaza 600 mg hidrocortizon i.v
i. Daca debitul expirator de vârf (PEF) este <150 Lmin, ar trebuisolicitata o
ambulanta.
j. Se administreaza 200 mg hidrocortizon i.v
113. Tratamentul exacerbarii astmatice severe (in spital):

a. Se administreaza 5 mg de salbutamol prin nebulizare la fiecare 4 ore.
b. Se masoara gazele sanguine; daca PaC02 este >60 mmHg, ventilatia mecanica
poate fi necesara.
c. Se administreaza hidrocortizon 200 mg i.v.
d. Nu se asociaza bromura de ipratropium 0.5 mg prin nebulizare la salbutamol.
e. Se administreaza oxigen 40-60%
f. Se administreaza o singura doza de 5 mg de salbutamol prin nebulizare
g. Se masoara gazele sanguine; daca PaC02 este >60 mmHg, oxigenoterapia este
suficienta.
h. Se administrează Teofilină inhalator
i. Se instituie obligatoriu ventilatie non-invaziva.
j. Se asociaza bromura de ipratropium 0.5 mg prin nebulizare la salbutamol
114. Medicamentele utilizate in astm:

a. Corticostroizi inhalatori
b. Combinatii de beta-2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiune si
corticosteroizi inhalatori
c. Antagonisti ai leucotrienelor
d. Beta-blocante inhalatorii
e. Anticolinergice inhalatorii
f. Teofilina inhalatorie
g. Inhibitori ai monoaminoxidazei.
h. Beta-2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiune I.
Agonisti muscarinici
i. J. Anticolinergice orale
115. Referitor la manifestările extra-pulmonare ale pneumoniilor comunitare, care

dintre următoarele afirmații sunt adevărate?:
a. Artralgiile sunt frecvente mai ales în infecțiile determinate de Legionella
pneumophila
b. Reactivarea Herpes simplex labial este frecventă în pneumonia cu
pneumococ
c. Mialgiile sunt frecvente în infecțiile determinate de Mycoplasma
pneumoniae
d. Eritemul polimorf este întâlnit în infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae
e. Eritemul nodos nu apare în pneumonii
f. Cefaleea este rără în pneumonia cu Legionella
g. Pneumonia cu Legionella nu poate avea hepatita drept manifestare extrapulmonară
h. Diareea și vărsăturile sunt frecvente
i. Sindromul Stevens-Johnson este o complicație frecventă a pneumoniei
j. Meningoencefalita este foarte frecventă
116, Despre clinica pneumoniilor comunitare NU se poate afirma că:

a. A. Un scor CURB-65 de 2 nu necesită
internarea în spital
b. Hemoptizia însoțește uneori tusea
c. Un scor CURB-65 de 3+ înseamnă că pacientul poate fi tratat ambulator
d. Tusea nu poate fi însoțită de hemoptizie
e. Tabloul clinic variază în funcție de statusul imun al pacientului
f. Empiemul nu se caracterizează prin febră oscilantă
g. Durerea toracică are de obicei natură pleuritică
h. Un scor CURB-65 de 3+ necesită îngrijire într-o secție de terapie intensivă
i. În faza inițială a bolii se poate asculta frecătura pleurală
j. Tinerii au un tablou clinic atipic, cum ar fi stare confuzională sau căderi recurente
117. Care dintre următoarele afirmații cu privire la investigațiile necesare evaluării

bolnavului cu Pneumonie Comunitară sunt adevărate?:
a. Radiografia toracică normală exclude diagnosticul de pneumonie
b. Hemoculturile sunt necesare doar la pacienții cu comorbidități
c. Infecția cu Streptoccocus pneumoniae determină creșteri semnificative ale
probelor inflamatorii biologice.
d. Dacă saturația sângelui este sub 94% în aerul ambiental, gazometria sangvină nu
este necesară
e. Infecția HIV nediagnosticată anterior frecvent debutează cu pneumonie
f. Radiografia toracică normală la prezentare trebuie repetată la 2-3 zile de la
suspiciunea clinică de pneumonie comunitară
g. Testul „Coombs” direct este util în infecțiile cu Mycoplasma
h. În infecțiile cu Mycoplasma numărul de leucocite este, de obicei, foarte crescut
i. O neutrofilie de 90% este un indicator pentru pneumonia cu Legionella
j. J. Limfopenia și nivele mari al transaminazelor serice orientează diagnosticul către
o pneumonie cu Legionella
118. Din tratamentul pneumoniei comunitare face parte:

a. Antibiotice administrate în prima oră după identificarea oricărui
criteriu de risc înalt
b. Tratamentul unei pneumonii cu scor CURB-65 se începe cu amoxicilină
500 mgx2/zi
c. Amoxicilina se administrează în doză de încărcare inițială de 200 mg
d. Antiinflamatoriile nonsteroidiene reduc riscurile de complicații datorate restricției
respirației secundară durerii
e. Paracetamolul este inutil în tratamentul durerii pleuritice
f. Oxigenul suplimentar
g. Fizioterapia este utilă în cazurile cu retenție de spută
h. Antibioticul nu trebuie administrat până la rezultatul investigațiilor indiferent de
criteriile de risc
i. La pacientul internat peste 12 ore se recomandă o doză mică de heparină cu
greutate moleculară mică
j. Suplimentarea nutrițională parenterală, la toate formele de pneumonie
119. Care dintre afirmațiile cu privire la tratamentul antibiotic în pneumonia
comunitară sunt corecte?:
a. Dacă se suspectează infecția cu Legionella pneumophila (boala legionarilor) trebuie
administrată o fluorochinolonă
b. Pentru un scor CURB-65 de 3 sau peste 3, trebui administată doxiciclină 100 mg/zi
c. Doza de combinație amoxicilină+acid clavulanic (co-amoxiclav) este de 200 mg
x2/zi, administrată oral
d. La un pacient alergic la penicilină, se poate administra levofloxacină 500 mgx2/zi,
oral
e. La bolnavii cu pneumonie comunitară nu se asociază claritromicina la niciun regim
terapeutic
f. Doza de claritromicină este de 500 mg x2/zi
g. Doza de claritromicină este 1,2 g x3/zi
h. La bolnavii cu pneumonie comunitară nu se administrează fluorochinolone
i. Doza de combinație amoxicilină+acid clavulanic (co-amoxiclav) este de 1,2 g x3/zi,
administrată intravenos
j. Amoxicilina se poate administra împreună cu claritromicina dacă scorul CURB-65
este de 2
120. Dintre complicațiile pneumoniei fac parte:

a. Revărsatul pleural
b. Abcesul pulmonar
c. Sepsis
d. Empiem
e. Bronhopneumopatia obstructivă cronică
f. Abcesul dentar
g. Alergia la penicilină
h. Angiolupoidul Broq-Paultier
i. Insuficiența respiratorie
j. Insuficiența hepatică
121. Care dintre afirmațiile următoare cu privire la pleurezia parapneumonică sunt

adevărate?:
a. Prezența empiemului crește riscul de deces
b. Empiemul indică faptul că revărsatul pleural este un transsudat
c. Un pH mai mic de 7,2 în lichidul pleural este normal
d. Pleurezia este frecventă la pacienții cu pneumonie
e. Empiemul trebuie drenat urgent
f. Empiemul scurtează tratamentul antibiotic din pneumonii
g. Agenții patogeni sunt rareori detectați în lichidul pleural din empiem
h. Lichidul extras prin toracocenteză trebuie colorat Gram
i. Majoritatea pleureziilor din pneumonii sunt revărsate exudative simple
j. Empiemul nu este necesar a fi drenat
122. Care dintre următoarele microorganisme pot fi cauze ale abcesului

pulmonar?:
a. A. Bacili enterici
Gram-negativi
B.
Pneumocystis
jirovecii
b. Mycobacterium tuberculosis
c. Acinetobacter baumanii
d. Borrelia burgdoferi
e. Haemophilus influenzae G. Bacilul Calmette-Guerin
f. H.
Staphyloc
occus
aureus
g. Klebsiella
pneumon
iae
J. Mycobacterium gordonae
123. În legătură cu pneumonia nosocomială se poate afirma că:

a. Este o pneumonie dobândită în spital
b. Pneumonia nosocomială reprezintă un nou debut de tuse și expectorație purulentă
asociate cu condesare pe radiografia toracică la pacienții care au fost spitalizați în
decurs de 24 de ore.
c. Este a doua cea mai frecventă cauză de infecție nosocomială
d. Este frecvent produsă de germeni care colonizează în mod obișnuit tractul
respirator al pacientului
e. Pneumonia nosocomială nu este însoțită de modificări radiologice
f. Se diagnostichează la pacienții care au fost într-o instituție medicală în ultimele 3
luni
g. Acinetobacter spp. poate fi o cauză de pneumonie nosocomială
h. Poate fi determinată de bacterii gram negative
i. Pneumonia nosocomială nu crește riscul de deces
j. Microorganismele responsabile de pneumonia nosocomială sunt Klebsiella
pneumoniae și Mycobacterium tuberculosis
124. Despre pneumonia de aspirație se poate afirma că:

a. Spectrul terapeutic trebuie extins dacă nu există un răspuns sau forma de
pneumonie de aspirație este severă
b. Tratamentul pneumoniei de aspirație se face cu doxiciclină în doză inițială de
încărcare de 200 mg/zi apoi 100 mg/zi
c. Pneumonia de aspirație care persistă este întotdeauna cauzată de bacterii Gram
pozitive, aerobe
d. Pneumonia de aspirație nu se tratează antibiotic
e. Aspirația de conținut gastric în plămâni poate fi fatală
f. Cel mai frecvent se localizează în lobul mediu și lobul inferior drept
g. Datorită anatomiei bronșice, materialul aspirat ajunge frecvent la nivelul lobului
superior drept
h. Poate progresa către bronșiectazii
i. Tratamentul poate fi efectuat cu asocierea amoxicilină și acid clavulanic
j. Tratamentul cu combinația amoxicilină și acid clavulanic este util doar în formele
severe de pneumonie de aspirație
125. Alegeți variantele corecte cu privire la pneumonia la pacienții

imunodeprimați:
a. Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii este produsă mai degrabă prin reactivarea
microorganismelor dobândite în copilărie
b. Clinic, pacienții prezintă febră înaltă și tuse seacă
c. Pneumonia la pacienții imunodeprimați are drept cauză doar microorganisme
oportuniste, care nu ar fi de așteptat să cauzeze o boală
d. Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii este produsă mai degrabă prin reinfecție
e. Tratamentul empiric în pneumonia cu P. jirovecii nu se justifică nici măcar la cei cu
forme severe de boală
f. Pneumonia cu P. jirovecii este deseori întâlnită la pacienții cu mai puțin de 200 de
limfocite CD4
g. /mm3.
h. Pacienții tratați cu anticorpi monoclonali sau metotrexat sunt protejați de a
dezvolta o formă de pneumonie.
i. Tratamentul de primă linie al pneumoniei cu P. jirovecii este cu combinația
amoxicilină+acid clavulanic
j. Tabloul clinic al pneumoniei la pacienții imunodeprimați poate fi nespecific J.
Diagnosticul poate fi afirmat și prin lavaj bronhioloalveolar
126. Alegeți variantele greșite cu privire la pacienții cu pneumonie cu

Pneumocystis jirovecii:
a. Tratamentul empiric nu se justifică niciodată
b. Tratamentul de primă linie este cu co-amoxiclav (combinația amoxicilină + acid
clavulanic)
c. Aspectul radiologic tipic este de condensare unică, localizată în treimea medie a
câmpurilor pulmonare
d. Este cea mai frecvent întâlnită infecție oportunistă din practica clinică
e. Acești pacienți prezintă tuse cu expectorație fetidă, fără febră
f. Acești pacienți sunt sub terapie pentru boli autoimune
g. Desaturarea rapidă la efort este o manifestare caracteristică
h. Se produce mai degrabă prin reinfecție
i. Acești pacienți au un număr de limfocite CD4 peste 200 celule/mm3
j. Pneumocystis jirovecii este prezent în aer
127. Care dintre următoarele afirmații cu privire la pneumonii sunt adevărate?:

a. Vaccinarea antigripală se recomandă ca măsură preventivă în pneumonia
comunitară
b. Vaccinarea antigripală nu aduce niciun beneficiu în managementul pneumoniei
comunitare
c. Miocardita poate fi o manifestare extrapulmonară în pneumonia cu Mycoplasma
pneumoniae
d. Empiemul este o complicație a pneumoniei
e. Severitatea pneumoniei comunitare este, de obicei, evaluată prin scorul CURB-65
sau CRB-65 F. O cauză de pneumonie cu rezoluție lentă este trombembolismul
pulmonar
f. Hipocratismul digital nu apare niciodată în supurația cronică
g. Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii se complică întotdeaună cu
empiem
h. Pneumonia eosinofilică este o cauză de abces pulmonar
i. J. Tromboprofilaxia este inutilă la pacientul spitalizat, cu pneumonie comunitară
128. Care dintre următoarele afirmații cu privire la pneumonii sunt false?:

a. Tratamentul imunosupresor este un factor de risc
b. La un scor CRB-65 de 0 este recomandat tratamentul la domiciliu
c. În caz alergie la penicilinp, la pacienții cu scor CURB-65 de 4 sau 5, se poate
administra amoxicilină orală, în doze de 200 mg/zi
d. Pneumonia asociată ventilației este deseori produsă de Pneumocystis jirovecii
e. Embolii septici conțin, de obicei, stafilococi
f. Regimul antibiotic trebuie continuat indiferent de rezultatul antibiogramelor
g. La pacienții cu pneumonie comunitară trebuie administrate doze mari de oxigen,
mai ales la pacienții cu risc de retenție de bioxid de carbon
h. Pacienții cu un scor CURB-65 de 0 sau 1 necesită internare urgentă în spital I.
Pneumonia comunitară poate fi o infecție localizată sau difuză
i. J. Diagnosticul de pneumonie cu Pneumocystis jirovecii trebuie confirmat prin
imunofluorescență indirectă, pe spută indusă
129. Chestionarul STOP BANG utilizat în apneea de somn tip obstructiv urmărește:
a. Obstrucția nazală
b. Sforăitul
c. Indicele de masă corporală
d. Circumferința gâtului
e. Circumferința taliei
f. Frecvența respiratorie
g. Frecvența cardiacă
h. Fatigabilitatea
i. Vârsta și genul
j. J. Trezirile nocturne
130. Apneea în somn de tip obstructiv:

a. Se caracterizează prin colabarea căilor
respiratorii superioare
b. Poate apărea și la copiii cu hipetrofie
amigdaliană
c. Are o prevalență crescută la pacienții cu tulburări endocrine
d. Se întâlnește mai frecvent la femei
e. Prezintă episode de apnee și hipopnee obstructive neasociate cu desaturare
f. Constă în colabarea căilor respiratorii inferioare
g. Constă în episode de apnee și hipopnee obstructive asociate cu desaturare
h. Are o prevalență crescută la pacienții la pacienții cu obezitate
i. Nu se întâlnește la copiii cu trisomie 21
j. Nu se corelează cu frecvența obezității
131. Fiziopatologia sindromului de apnee în somn tip obstructiv cuprinde:

a. Hipopneea nu este determinată de îngustarea căii aeriene până la un nivel critic
b. Trezirea din somn a pacientului nu este produsă de combinația stimulării hipoxice
centrale și a efortului necesar pentru depășirea obstrucției
c. Colabarea părții posterioare a gâtului datorită presiunii inspiratorii negative
d. În timpul somnului cu mișcări oculare rapide (REM), diafragmul este inactiv
e. Apariția apneei determinate de ocluzia completă a căii aeriene
f. Diafragmul este singurul mușchi activ în timpul somnului cu mișcări oculare rapide
(REM)
g. Instalarea hipoxiei și a efortului respirator intens odată cu instalarea apneei
h. Muschii dilatatori ai faringelui isi mentin tonusul in timpul somnului.
i. O activitate a mușchilor respiratori diminuată în timpul somnului cu mișcări oculare
rapide (REM)
j. Cauzele determinante nu pot fi corectate
132. Diagnosticul sindromului de apnee în somn de tip obstructiv:

a. Nu necesită investigații suplimentare anamnezei
b. Pacienții pot acuza dificultăți de concentrare
c. Nu necesită utilizarea scalei Epworth
d. Senzația matinală de somn neodihnitor este frecventă la pacienții cu această
patologie
e. Utilizează scala de somnolență Epworth
f. Nu implică utilizarea Chestionarului STOP BANG
g. Frecvent rudele pacienților pot relata simptomatologia acestora
h. Utilizează Chestionarul STOP BANG
i. Ronhopatia nu este un diagnostic diferențial
j. Chestionarele de screening nu dețin un rol important în stabilirea diagnosticului
133. Investigațiile sindromului de apnee în somn de tip obstructive implică:

a. Severitatea apneei în somn nu poate fi determinată de indicele de desaturare în
oxigen (IDO)
b. Poligrafia include și electroencefalografia
c. Desaturăririle ciclice au aspect tipic de zimți de fierăstrău
d. Severitatea apneei în somn poate fi determinata cu ajutorul indicelui de desaturare
în oxigen (IDO)
e. Numărul de desaturări pe oră este măsurat de indicele de desaturare în oxigen
(IDO)
f. Oximetria nocturnă poate diferenția între episoadele de apnee obstructivă și cele
centrale
g. Folosirea pulsoximetriei nocturne
h. H. Studiile somnografice nu dețin un rol important în
stabilirea diagnosticului
i. Monitorizarea pulsului și a nivelului de oxigen
j. J. Indicele de desaturare în oxigen (IDO) nu se corelează cu indicele de apnee-
hipopnee
134. Despre sindromul de apnee în somn de tip obstructiv se poate afirma că:
a. Studiile somnografice se recomandă în cazul unui diagnostic incert
b. Indicele apnee-hipopnee (IAH) cu o valoare între 5-15 relevă o formă moderată a
apneei în somn de tip obstructiv
c. Indicele apnee-hipopnee (IAH) este considerat normal când are valori sub 5
d. Indicele apnee-hipopnee (IAH) cu o valoare între 15-30 relevă o formă ușoară a
e. Severitatea se definește prin numărul de episode de apnee și hipopnee pe oră de
somn, cunoscut ca indicele apnee-hipopnee (IAH)
f. Indicele apnee-hipopnee (IAH) este considerat normal când are valori peste 30
g. Indicele apnee-hipopnee (IAH) cu o valoare între 5-15 relevă o formă ușoară a
h. Indicele de desaturare în oxigen (IDO) măsoară numărul de desaturări pe minut
i. Severitatea apneei în somn nu se corelează cu indicele de apnee-hipopnee
j. J. Indicele apnee-hipopnee (IAH) cu o valoare peste 30 sugerează o formă severă a
135. Tratamentul sindromului de apnee în somn de tip obstructiv:
a. A. Nu s-a demonstrat îmbunătițirea simptomelor cu ajutorul presiunii
pozitive continue
b. Nu recomandă presiunea pozitivă continuă
c. Recomandă presiunea negativă continuă
d. Presiunea pozitivă continua nu permite colabarea căilor aeriene superioare
e. Presiunea pozitivă continuă nu se recomandă la pacienții care acuză și
somnolență diurnă F. Constă în corectarea cauzelor reversibile
f. Include diminuarea consumului de alcool
g. Include încurajarea scăderii în greutate
h. Tratamentul nu constă în corectarea cauzelor reversibile
i. Recomandă presiunea pozitivă continuă la pacienții cu somnolență diurnă
136. Cauzele apneei de somn obstructive care pot fi corectate sunt:

a. Emfizemul pulmonar
b. Obstructia bronsica
c. Hipertensiunea arteriala
d. Hipertrofia amigdaliana
e. Acromegalia
f. Vegetatiile adenoidiene
g. Medicamentele cu efect deprimant respirator
h. Ateroscleroza
i. Obezitatea
j. Hipertensiunea pulmonara
137. Despre stabilirea diagnosticului în Tromboembolismul pulmonar, sunt

adevărate următoarele:
a. Măsurarea D-Dimerilor nu este recomandă la pacienți cu scor Wells mare
b. Se va ține cont de prezența factorilor de risc pentru trombembolism venos (TEV)
c. Cea mai comună tehnică imagistică în diagnosticul tromboembolismului pulmonar
este radiografia toracică
d. Cea mai sensibilă și disponibilă investigație imagistică este echografia
e. Se ia în considerare folosirea scorului Wells cu 2 nivele
f. Investigația imagistică este esențială la pacienții cu nivel crescut de D-Dimeri G.
Echocardiografia transtoracică la patul bolnavului nu este indicată
g. Când scorul Wells indică probabilitate mică de embolie pulmonară și D-Dimerii sunt
negativi sunt necesare investigații suplimentare
h. Când scorul Wells indică probabilitate mică de embolie pulmonară, D-Dimeri
negativi exclud diagnosticul fără investigații suplimentare
i. Importanța D-Dimerilor în diagnostic se bazează pe valoarea lor predictivă negativă
138. În cazul suspiciunii de embolie pulmonară fără șoc sau hipotensiune, sunt
adevărate următoarele afirmații :
a. A. Angiografia pulmonară prin tomografie computerizată (angio-
CT) confirmă EP
b. Radiografie toracică este mereu necesară
c. Hemoleucograma este mereu necesară
d. Examenul de spută este mereu necesar
e. IRM toracic este mereu necesar
f. D-Dimeri negativi la un pacient cu scor Wells improbabil pentru TEP=este exclusă
EP G. Este necesară dozarea D-Dimerilor
g. Echografie abdominală este mereu necesară
h. Este necesară evaluarea clinică a probabilității prin scorul Wells
i. Este necesară angiografia pulmonară prin tomografie computerizată (angio-CT)
139. Despre algoritmul de management al emboliei pulmonare (EP) cu șoc sau

hipotensiune se poate afirma că: :
a. Tratamentul emboliei pulmonare se poate face endovascular
b. Se caută alte cauze de instabilitate hemodinamică dacă angiografia pulmonarp prin
tomografie computerizată este pozitivă pentru EP
c. La suspiciunea de EP cu șoc sau hipotensiune se ia în calcul, în primul rând dozarea
D-Dimerilor
d. Dacă apare o supraîncărcare sau disfuncție de ventricul drept (VD) se institutie
tratament specific pentru EP
e. Tratamentul EP poate fi chirurgical, prin embolectomie
f. Suspiciunea de EP cu hipotensiune se referă la scăderea presiunii sistolice sub 40
mmHg
g. Lipsa disfuncției ventriculare drepte stabilește indicația de tromboliză
h. Dacă angiografia pulmonarp prin tomografie computerizată este negativă pentru
EP se vor căuta alte cauze de instabilitate hemodinamică
i. Tratamentul emboliei pulmonare se poate face prin tromboliză
j. Nu se vor căuta alte cauze de instabilitate hemodinamică dacă nu sunt semne de
disfuncție sau supraîncărcare a ventricolului drept
140. Care dintre următoarele afirmații cu privire la tromboembolismul pulmonar
(TEP, EP) sunt adevărate?:
a. A. D-Dimerii negativi exclud EP la dacă scorul
Wells este ridicat
b. Femeile gravide nu sunt considerate cu risc
înalt pentru EP
c. Abordarea diagnostică a EP este similarp cu cea a trombozei venoase profunde
(TVP)
d. Dacă scorul Wells indică EP probabilă, se recomandă angiografie pulmonară prin
tomografie computerizată
e. Dacă angiografia pulmonară prin tomografie computerizată oferă un rezultat
negativ, atunci suspiciunea de EP este eliminată
f. Scorul Wells pentru EP ridică suspiciunea de risc înalt dacă este mai mic decât 1
g. Scorul Wells cu 2 niveluri pentru EP definește drept probabilă embolia pulmonară
dacă are o valoare peste 4
h. La un scor Wells sub 4 EP este improbabilă
i. angiografia pulmonară prin tomografie computerizată nu este sensibilă și deci
poate fi exclusă din algoritmul de diagnostic al EP
j. Dacă angiografia pulmonară prin tomografie computerizată oferă un rezultat
negativ, atunci suspiciunea de EP este investigată prin D-Dimeri
141. Scorul Wells cu 2 niveluri pentru Embolia Pulmonară (EP) ia în calcul:

a. Alura ventriculară sub 100 /min
b. hematemeza
c. Intervenție chirurgicală în ultimii 3 ani
d. Durerea la palpare a venelor mâinii drepte
e. Hemoptizia
f. EP improbabilă la un scor Wells peste 5
g. Cancer sub tratament în ultimele 6 luni sau paleație
h. Edem al piciorului
i. Istoricul de tromboză venoasă profundă/embolie pulmonară (TVP/EP)
j. Diagnosticul alternativ mai improbabil decât EP
142. Despre Hipertensiunea Arterială Pulmonară (HTAP) se poate afirma că:

a. Apare la valori ale presiunii arteriale pulmonare medii (PAPm) de sub 25 mmHg în
repaos, măsurată prin cateterism cardiac stâng
b. Este o consecință a unei infecții
c. Cateterismul cardiac drept este o investigație facultativă și nu se indică în
diagnosticul HTAP
d. Poate fi asociată cu schisostomiază E. Se asociază cu boli ale țesutului conjunctiv
e. Pacienții cu HTAP nu au semne de hipertrofie ventriculară dreaptă
f. Apare la valori ale presiunii arteriale pulmonare medii (PAPm) de peste 25 mmHg în
repaos, măsurată prin cateterism cardiac drept
g. Poate fi ereditară
h. Poate fi idiopatică
i. Radiografia toracică este investigația de elecție în diagnosticul HTAP
143. Care dintre următoarele întrebări cu privire la tratamentul hipertensiunii

arteriale pulmonare (HTAP) sunt adevărate? :
a. A. Diureticele sunt utilizate la pacienții cu insuficiență
cardiacă dreapta
b. supraviețuirea post-transplant, la 5 ani, este de doar
40-50%
c. Anticoagularea orală este susținută pentru pacienții cu HTAP ereditară, idiopatică și
secundară, cu menținerea INR între 2 și 3
d. Digoxinul poate fi util la pacienții cu tahiaritmii
e. Anestezia generală este preferată celei epidurale în cazul pacienților cu HTAP
f. Vaccinarea se contraindică în HTAP
g. Pacientele cu HTAP trebuie să folosească obligatoriu contraceptive orale pe
bază de estrogeni
h. Inhibitorii de fosfodiesterază-5 produc vasoconstricție în teritoriul vascular
pulmonar
i. Prostaciclina este un vasodilatator potent care inhibă proliferarea celulară
j. Transplantul pulmonar este indicat doar în cazurile cu prognostic favorabil pe
termen lung
144. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la investigațiile paraclinice din

Hipertensiunea Arterială Pulmonară (HTAP):
a. Insuficiența cardiacă dreaptă conduce la edeme centrale și
hepatopatie toxică
b. Regurgitarea tricuspidiană poate fi pusă în evidență prin
echografie cardiacă
c. Oxidul nitric este o opțiune pentru tratamentul pacienților cu
HTAP
d. Medicamentele sau substanțele toxice pot fi agentul etiologic al
hipertensiunii arteriale pulmonare ereditare
e. Determinarea presiunii arteriale pulmonare poate fi făcută prin
echocardiografie
f. Echografia abdominală este utilă în evaluarea hipertensiunii portale
g. Activitatea fizică nu este indicată
h. Pentru a evalua seriat funcția ventriculară dreaptă se folosește IRM
i. De rutină, se recomandă testarea sensibilității la prostacicline
j. Radiografia toracică pune n evidență anomaliile arterelor pulmonare
145. Alegeți variantele corecte cu privire la Hipertensiunea Arterială Pulmonară

(HTAP):
a. Prostaciclinele sintetice acționează pe o durată scurtă
b. Hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică se dezvoltă după un episod
de tromboembolism pulmonar acut
c. Prostaciclinele au un efect de lungă durată
d. Anticoagularea orală țintește obținerea unui INR sub 2
e. Blocantele de calciu sunt eficiente în doze mici la pacienții cu forma ereditară de
HTAP
f. Fibroza pulmonară este frecvent asociată cu HTAP
g. În cazurile severe de HTAP se poate lua în considerare septostomia atrială cu
balon
h. În timpul călătoriei cu avionul, pacienții cu HTAP trebuie să primească medicație
bronhodilatatoare
i. Prostanoizii nu sunt indicați în tratamentul HTAP
j. Blocantele de calciu pot fi eficiente în doze mari
146. În legătură cu Hipertensiunea Arterială Pulmonară (HTAP), următoarele

afirmații sunt false:
a. Pentru evaluarea clinică a HTAP se indică cateterismul cardiac stâng
b. Pentru a identifica pacienții care pot beneficia de terapia vasodilatatoare, trebuie
efectuată o probă cu oxid nitric inhalat sau adenozină
c. Dilatarea ventriculară dreaptă nu poate fi vizualizată prin radiografie toracică
d. HTAP progresivă duce la hipertrofie și dilatare ventriculară dreaptă
e. IRM este utilă în bolile cardiace congenitale ale adultului F. EKG-ul poate pune în
evidență hipertrofie ventriculară dreaptă
f. Radiografia toracică relevă opacități pulmonare la nivelul apexurilor pulmonare
g. Presiunea atrială dreaptă nu se estimează prin ecuația lui Bernoulli
h. EKG-ul pune în evidență prezența undei „p” pulmonară
i. Probele de sânge de rutină includ doar funcția hepatică și serologia pentru bolile
autoimune

Pneumo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pneumo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Referitor la mecanismul de producere al infecţiei din tuberculoza pulmonară

2. Progresia de la infecția primară la tuberculoza boală se caracterizează prin:

4. Infecția TB latentă (ITBL) se definește ca:

5. În tuberculoza primară clinic manifestă se pot întâlni următoarele sindroame,

6 Despre tuberculoza (TB) se poate afirma:

7. Factorii care afecteaza incidenta si riscul de a dezvolta tuberculoza sunt:

• 8. Factorii implicati in reactivarea TB latente sunt:

9. Despre patogenia TB se poate afirma:

10. Următoarele medicamente sunt considerate tuberculostatice de primă linie:

11, Conform Programului Național de Control al Tuberculozei din România,

12, În tratamentul tuberculozei se folosesc următoarele regimuri terapeutice:

14. Tratamentul individualizat al tuberculozei este rezervat pentru:

15. Izoniazida prezintă următoarele efecte adverse:

16. Rifampicina prezintă următoarele efecte adverse:.

h. Colorarea în portocaliu a urinii

17. Pirazinamida prezintă următoarele efecte adverse:

j. Efecte toxice otice

18. Etambutolul prezintă următoarele efecte adverse:

19. Următoarele afirmații despre monitorizarea tratamentului tuberculozei sunt

j. Monitorizare radiologică doar la sfârșitul tratamentului

20. Simptomele principale ale tuberculozei sunt:

21. Radiografia toracica la un pacient cu tuberculoză(TB) poate arata:

22. Pentru diagnosticul microbiologic al TB:

23. Despre cultura M. tuberculosis se poate afirma:

j. Cultura pe medii lichide dureaza 3 zile

24. Despre tuberculoza activa se poate afirma:

25. Amplificarea acizilor nucleici si testul PCR pentru diagnosticul TB:

26. Despre TB miliara se poate afirma:

i. Se produce prin diseminare hematogena a bacililor

j. Se produce prin diseminare bronhogena a bacililor

27. Despre TB ganglionara se poate afirma:

28. Rezultatele testului cutanat tuberculinic pot fi fals negative:

i. La pacienti cu varste extreme

29. Chimioprofilaxia antituberculoasa este oferita urmatoarelor grupuri cu infectie

31, Sarcoidoza se caracterizează prin :

32. Tratamentul sarcoidozei :

33, Stadializarea sarcoidozei :

34, Abordarea diagnosticului în sarcoidoză trebuie să urmărească:

i. Identificarea agentului cauzal

35, Diagnosticul de sarcoidoză se bazează pe următoarele:

36, Sindromul Lӧfgren include:

37, Sindromul Heerfordt include:

38, Stadiile sarcoidozei includ:

39. Prognosticul nefavorabil în sarcoidoză este sugerat de:

40, Criterii de inițiere a tratamentului sarcoidozei :

41, Despre sarcoidoză se poate afirma :

42. Factorii genetici care au fost sugerați a fi implicați în sarcoidoză sunt :

44, Aspectele morfopatologice descrise la biopsiile sugestive pentru sarcoidoză

j. celule gigante multinucleate

45, Leziunile cutanate din sarcoidoză includ:

50 Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic mediastinului

52 Sunt afectiuni tumorale sau pseudo tumorale apartinand tipic hilului

53. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

j. chistul bronhogen este frecvent malign

54, Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

55. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre patologia mediastinala :

56, Spectrul etiologic al pleureziei exsudative include :

57, Exsudatul pleural se caracterizează prin (conform criteriilor Light):

58, Funcțiile spațiului pleural:

59, La persoanele sănătoase, cavitatea pleurală, conține:

60, Mecanisme de formare a lichidului pleural:

j. plasarea corectă a cateterului venos central