Problema Nr. 6.

Din lista propusă, selectați persoanele cărora asistența

medicală lise poate acorda în condiții de ambulator. Argumentați răspunsul.
a. bolnav cu difterie cu evoluție ușoară;
b. bolnav cu difterie, evoluție gravitate medie;
c. bolnav cu difterie evoluție gravă;
d. purtător de corinebacterii toxigene;
e. purtător de corinebacterii atoxigene.

Deoarece C.diphtheriae atoxigene ,nu produc toxină, deci nu produc nici

difterie. Difteria fiind produsă numai de tulpini ce produc toxină.
În rest în toate formele de difterie, instituțiile medicale, indiferent de tipul de
proprietate, în cazul depistării, suspectării de difterie sunt obligate să informeze
Serviciul de Stat de Sănătate Publică și să notifice cazul prin completarea
formularului nr.058/e. Bolnavul va fi supus în mod de urgență spitalizării și
seroterapiei. Toate persoanele care au fost în contact cu bolnavul de difterie sunt
supuse examenului bacteriologic în vederea stabilirii prezenței c.diphtheriae
toxigene în nazofaringe și supravegherii timp de 7 zile din momentul spitalizării
bolnavului, cu examinarea zilnică a faringelui si măsurarea temperaturii. La
necesitate se face examenul clinic cu implicarea otorinolaringologului. Spitalizarea
deci e obligatorie cînd agentul este toxigen, indiferent de forma de debut și
evoluție.

Problema Nr. 7.  În rezultatul investigaţiei bacteriologice efectuate unui copil

cu îndreptare în secţia ORL pentru adenoidectomie au fost identificate
corinebacterii atoxigene. 
De determinat măsurile necesare de a fi întreprinse în acest caz?
Instituțiile medicale, indiferent de tipul de proprietate, în cazul depistării
bolnavului de difterie sau al suspiciunii de difterie sunt obligate să informeze
imediat Serviciul de Stat de Sănătate Publică și să notifice cazul prin completarea
formularului nr. 058/e.
Bolnavul este supus în mod de urgență spitalizării și seroterapiei. Ancheta
epidemiologică a focarului, de regulă, este efectuată de epidemiolog.
Toate persoanele care au fost în contact cu bolnavul de difterie sunt supuse
examenului bacteriologic în vederea stabilirii prezenței C. diphtheriae toxigene în
nazofaringe și supravegherii clinice timp de 7 zile din momentul spitalizării
bolnavului, cu examinarea zilnică a faringelui și măsurarea temperaturii.
Examenul clinic se face cu implicarea otorinolaringologului.
La apariția primelor semne de difterie, atât persoanele cu angină lacunară
sau foliculară, cu abcese paratonzilare, laringotraheită stenozantă, cât și purtătorii
de bacili difterici toxigeni sunt supuși spitalizării.
Externarea bolnavilor de difterie se efectuează după însănătoșirea clinică și
două examinări bacteriologice în vederea confirmării prezenței C. diphtheriae, cu
rezultat negativ. Examinările se efectuează la un interval de 1-2 zile și nu mai
devreme de 3 zile după anularea terapiei cu antibiotice.
Persoanele trecute prin difterie sau purtătorii de bacili difterici toxigeni, în
cazul când mai elimină agent patogen, pot fi admise în colectiv, cu condiția ca
toate persoanele nevaccinate din colectiv să fie supuse vaccinării contra difteriei,
cu supravegherea medicală a colectivului până la încetarea eliminării agentului
patogen. În această perioadă în colectiv vor fi admise numai persoane imune la
difterie.
După internarea bolnavului (purtătorului) în focar se efectuează dezinfecția
terminală.
În focarul de difterie sunt supuși vaccinării: toate persoanele de contact,
copiii și adulții nevaccinați contra difteriei; toate persoanele care urmează să fie
revaccinate; persoanele la care, în urma investigațiilor serologice, a fost depistat
un titru protector de anticorpi antidifterici mai mic de 0,03 UI/ml.

Problema Nr. 8. După înregistrarea unui copil cu diagnosticul „Difteria

cavităţii nazale”, în cadrul unor investigaţii bacteriologice, efectuate conform
indicaţiilor epidemiologice, în colectivul de copii din gradiniţă au fost depistaţi doi
purtători de corinebacterii toxigene.  
De determinat măsurile necesare de a fi întreprinse în acest caz?

Ancheta focarului epidemic cu cazuri unice de boală include următoarele etape de

investigaţie: – Pregătirea către efectuarea anchetei epidemiologice;
– Investigaţia focarului epidemic;
– Formularea diagnosticului epidemiologic şi recomandarea
măsurilor de localizare şi lichidare a focarului;
– Supravegherea focarului.
Pentru preventie:
1. Supravegherea medicala a bolnavilor cu angina, laringita si etc. -
investigarea bacteriologica
2. Întreruperea mecanismului de transmitere - Dezinfectia profilactica in
instituții de copii
3. Vaccinarea populației cu anatoxina difterica (DTP, DT , Td)
Dupa depistarea:
1. Informarea Serviciului de Stat de Sanatate publica
2. Toate persoane care au fost în contact sunt supuși examenului
bacteriologic, supravegheati timp de 7 zile
3. Toate persoane din colectiv care nu sunt vaccinate sunt spusi vaccinării
4. În colectiv sunt admiși doar persoane imune la difterie
5. Supuși vaccinării sunt : toate persoane care au fost in contact, toate
persoane care urmează sa fii revaccinati , toate persoane care au un titru
de anticorpi < 0,03 UI/ml
6. Dezinfectare terminala in focar
De determinat tipul de manifestare a procesului epidemic. Este manifestare
eruptiva care înseamnă o izbucnire a numărului de cazuri sau o creştere
temporară a numărului de îmbolnăviri în comparaţie cu nivelul obişnuit într-un
teritoriu (localitate) sau o colectivitate (grădiniţă, şcoală, întreprindere), fără
diseminarea îmbolnăvirilor în spaţiu, adică în afara colectivului sau localităţii date.

Problema Nr. 9. Un copil, elev în clasa I, a fost diagnosticat cu difterie a

faringelui la data de 5 martie. Copilul a fost spitalizat în spitalul de boli infecţioase
la 7 martie. Din anamneză epidemiologică: ultima zi în care a fost prezent la şcoală
este 6 martie; copilul nu este vaccinat împotriva difteriei; mama lucrează laborantă
la întreprinderea de produse lactate; tata copilului activează la  şcoala sportivăca
antrenor de fotbal a unei echipe de copii.
De determinat limitele focarului de difterie.
De determinat măsurile antiepidemice în scopul localizării și lichidării 
focarului.

Bolnavul este spitalizat si suspus serotiparii urgent.

Epidemiologul intreprinde ancheta epidemiologica a focarului.
După internarea bolnavului (purtătorului) în focar se efectuează dezinfecția
terminală.
În focarul de difterie sunt supuși vaccinării: toate persoanele de contact,
copiii și adulții nevaccinați contra difteriei; toate persoanele care urmează să fie
revaccinate; persoanele la care, în urma investigațiilor serologice, a fost depistat
un titru protector de anticorpi antidifterici mai mic de 0,03 UI/ml.
Toate persoanele care au fost în contact cu bolnavul de difterie sunt supuse
examenului bacteriologic în vederea stabilirii prezenței C. diphtheriae toxigene în
nazofaringe și supravegherii clinice timp de 7 zile din momentul spitalizării
bolnavului, cu examinarea zilnică a faringelui și măsurarea temperaturii.
La apariția primelor semne de difterie, atât persoanele cu angină lacunară
sau foliculară, cu abcese paratonzilare, laringotraheită stenozantă, cât și purtătorii
de bacili difterici toxigeni sunt supuși spitalizării.
Externarea bolnavilor de difterie se efectuează după însănătoșirea clinică și
două examinări bacteriologice în vederea confirmării prezenței C. diphtheriae, cu
rezultat negativ. Examinările se efectuează la un interval de 1-2 zile și nu mai
devreme de 3 zile după anularea terapiei cu antibiotice.

Problema Nr. 10. O erupţie de difterie cu o durată de două luni, a fost

înregistrată într-o localitate rurală. În procesul epidemic au fost implicaţi: un copil
cu vârsta până la un an, un copil de 2 ani, 4 copii din segmentul de vârstă 4-6 ani, 5
copii cu vârsta între 10-14 ani,  4 adolscenţi cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani şi
3 adulţi. Din formele clinice cel mai frecvent a fost stabilită difteria faringiană. 
De elaborat planul de vaccinare a populaţiei din localitate.
La toți pacienții care au confirmat difteria trebuie să introducă imediat
intramusculară sau intravenoasă antitoxina difterică.
În conformitate cu calendarul de vaccinări în Republica Moldova, vaccinarea
contra difteriei constă în -vaccinare la vârsta de 2, 4 și 6 luni cu vaccin DTP în
doză de 0,5 ml i/m
-revaccinare la vârsta de 22-24 de luni DTP
-revaccinare la vârsta de 6-7 ani cu vaccin DT
-revaccinare la vârsta de 14-15 ani Td
-următoarele revaccinări la adulți, la vârstele de 20,
30, 40, 50 și 60 de ani Td
In focarul de difterie sunt supuși vaccinării: toate persoanele de contact, copiii
și adulții nevaccinați contra difteriei; toate persoanele care urmează să fie
revaccinate; persoanele la care, în urma investigațiilor serologice, a fost depistat
un titru protector de anticorpi antidifterici mai mic de 0,03 UI/ml.
Deci, următorii infectați vor fi revaccinati:
● cei nevaccinati
● 4 copii din segmentul de vârstă 4-6 ani,
● 5 copii cu vârsta între 10-14 ani,
● 3 adulţi
Problema Nr. 11. A fost depistat un copil cu difterie a faringelui. Pacientul
este elev în clasa a II-a. În cadrul investigaţiilor clinice a colegilor de clasă au fost
depistaţi: 2 copii cu angină şi 2 copii cu acutizare a tonzilitei cronice.
 De determinat măsurile necesare de a fi întreprinse în clasa pacientului:
a. faţă de copiii cu angină;
b. faţă de copiii cu acutizare a tonzilitei cronice;
c. faţă de ceilalţi copii, care au fost în contact cu pacientul. 

Difteria (Corynebacterium diphtheriae, antroponoză)

Sursa de infecție: -este omul (bolnav sau purtător de C. diphtheriae).
Perioada de incubație: 1-7 zile.
Perioada manifestărilor clinice: 2-4 săptămâni.
Perioada de reconvalescență.
Contagiozitatea: Bolnavul de difterie este contagios pe tot parcursul bolii, începând cu prima zi.
Cu cât boala decurge mai grav, cu atât mai mare este excreția de bacili și mai îndelungată este
durata eliminării în mediul extern.Transmiterea agentului patogen este realizată prioritar pe
cale aerogenă, prin inhalarea aerosolilor lichizi (picături, secreții nazofaringiene, răspândite în
aer de către bolnavi sau purtători în procesul de expirație, vorbire, tuse, strănut) și solizi
(inspirarea particulelor de praf contaminat cu C. diphtheriae). Contaminarea poate avea loc și
indirect, prin obiectele mediului extern (jucării, bănci, cărti etc.) și mâinile contaminate, dar și pe
cale alimentară, prin produse (lapte, creme, salate etc.) contaminate, de regulă, de persoanele în
stare de portaj. Difteria cutanată se transmite și prin contact direct cu bolnavii cu ulcere difterice
cutanate.
Măsurile antiepidemice:
1. Stabilirea diagnosticului. În difteria faringoamigdaliană diagnosticul precoce se bazează
pe următoarele semne clinice: prezența membranelor false pe amigdalele tumefiate care
progresează rapid, sunt compacte, dure, aderente, de culoare albă-sidefie, greu detașabile,
 care nu se strivesc la presiune între două lame, se scufundă în apă; inflamația ganglionilor
limfatici regionali. Pentru formele toxice este caracteristic edemul faringian și cervical.
2. Examen bacteriologic. Diagnosticul de laborator prevede următoarele examene
serologice: reacția de hemaglutinare indirectă cu diagnostic eritrocitar anatoxinic
specific, analiza imuno-enzimatică, reacția de polimerizare în lanț (PCR).
3. Informarea Serviciului de Stat de Sănătate Publică.
4. Spitalizarea urgentă a pacientului.
5. Dezinfecția terminală - după spitalizarea bolnavului este efectuată dezinfecția terminală.
6. Stabilirea limitelor focarului si listarea persoanelor de contact
7. Supravegherea medicală a contacților: Toate persoanele care au fost în contact cu
bolnavul de difterie sunt supuse examenului bacteriologic în vederea stabilirii prezenței
C. diphtheriae toxigene în nazofaringe și supravegherii clinice timp de 7 zile din
momentul spitalizării bolnavului, cu examinarea zilnică a faringelui și măsurarea
temperaturii. Examenul clinic se face cu implicarea otorinolaringologului.
8. Externarea bolnavilor de difterie se efectuează după însănătoșirea clinică și două
examinări bacteriologice în vederea confirmării prezenței C. diphtheriae, cu rezultat
negativ. Examinările se efectuează la un interval de 1-2 zile și nu mai devreme de 3 zile
după anularea terapiei cu antibiotice.
9. Profilaxia de urgență. Anatoxina difterică se administrează sub formă de component al
unor vaccinuri combinate: DTP (difterie, tetanos, tuse convulsivă), DT (difterie și tetanos
pentru copii), Td (difterie și tetanos pentru adulți). În multe țări se practică pentavaccinul
contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei B și Haemophilus influenzae b
(Hib). În focarul de difterie sunt supuși vaccinării: toate persoanele de contact, copiii și
adulții nevaccinați contra difteriei; toate persoanele care urmează să fie revaccinate;
persoanele la care, în urma investigațiilor serologice, a fost depistat un titru protector de
anticorpi antidifterici mai mic de 0,03 UI/ml.

Problema Nr. 12.  Diagnoza de difterie a fost stabilită unui copil de 3 ani, care
n-a fost vaccinat din motivul refuzului părinţilor.Din anamneza epidemiologică:
familia locuieşte în apartament cu 3 odăi, mama copilului este casnică, tata –
director de întreprindere. 
De determinat măsurile antiepidemice în focar.

Trimiterea fisei de urgența la CSP

Anamneza epidemiologica.
Spitalizarea copilului in boxa sau secție speciala de boli infecțioase.
Ser antidifteric după determinarea prezenței anticorpilor.
Externarea pacientului după o analiză bacteriologică negativă de 2 ori.
Dezinfecție curenta si terminală.