ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ

Ancheta epidemiologică reprezintă o acţiune complexă prin care, pornind de la un caz de

TB nou descoperit, se urmăreşte identificarea tuturor persoanelor care au fost în contact cu
bolnavul.
Pentru continua ameliorare a controlului TB se impune perfecţionarea anchetelor
epidemiologice astfel încat să conducă într-o proporţie cât mai mare la descoperirea surselor
de contagiune existente şi la identificarea tuturor celor pe care aceste surse le-au îmbolnavit
sau le-au creat un risc de îmbolnavire.

Tipuri de ancheta epidemiologică

1. Ancheta ascendentă
Se declanşează în toate cazurile de îmbolnavire la copil, adolescenţi şi tineri, precum şi în
alte cazuri de îmbolnavire la adulţi care ar putea fi condiţionate de profesie (exemplu:
personal zooveterinar); acest tip de anchetă se efectuează şi în cazurile de hiperegie
tuberculinică la copii.
Scopul acestei anchete este depistarea sursei de îmbolnăvire (infecţie).
2. Ancheta descendentă
Este obligatorie în cazurile de îmbolnăvire la adulţi, în scopul descoperirii tuturor celor pe
care cazul respectiv i-a putut îmbolnăvi sau infecta.
3. Ancheta mixtă
Foloseşte ambele procedee. O anchetă ascendentă, în momentul când ajunge la descoperirea
sursei, un se poate opri aici. În continuare această sursă va fi tratată ca un caz nou şi se va
întreprinde o anchetă descendentă pentru a identifica şi alte cazuri pe care aceasta le-ar fi
putut îmbolnăvi sau infecta, astfel încât ancheta devine mixtă.
Pentru detalii suplimentare se va consulta Anexa 7.
Ancheta epidemiologică trebuie declanşată în primele 72 de ore de la depistarea/ primirea
fişei de anunţare a cazului index, precum şi în caz de suspiciune de boală tuberculoasă (caz în
care ancheta epidemiologică devine un element preţios pentru diagnostic). Ea trebuie
definitivată în termen de maximum 30 de zile şi redactată într-un raport (Anexa 8).
La efecturarea anchetelor epidemiologice contribuie: medicul de familie, dispensarul de
întreprindere, cabinet şcolar, DPF, medicul epidemiolog.
Ancheta epidemiologică (AE) este acţiunea epidemiologică cea mai importantă în focarul
de TB, care are ca scop oprirea transmiterii infecţiei, prin reducerea intervalului dintre
depistarea unor cazuri de îmbolnăvire şi aplicarea tratamentului antituberculos.
Ea constă dintr-un complex de acţiuni care au ca scop:
 descoperirea cât mai multora dintre persoanele care fac parte dintr-un lanţ de
transmitere a infecţiei şi bolii tuberculoase;
  identificarea relaţiilor de cauzalitate dintre ele.
În funcţie de obiectivul propus, AE poate fi:
 descendentă – urmăreşte identificarea persoanelor îmbolnăvite sau infectate în cazul
index.
Se efectuează pentru:
a) toate cazurile de TB pulmonară secundară;
b) cazurile cu TB extrapulmonară care pot elimina micobacterii tuberculoase în
mediul exterior.
 ascendentă – vizează depistarea sursei care a îmbolnăvit sau a infectat o persoană şi
se efectuează pentru:
a) cazurile de TB la copii;
b) cazurile de conversie sau de salt al testului la tuberculină.
Prin declanşarea AE se încearcă să se stabilească perioada în care a debutat boala, să se
determine arealul focarului, să se obţină lista contacţilor, să se identifice sursa de îmbolnăvire
sau de infecţie, să se depisteze precoce celelalte cazuri de îmbolnăvire sau de infecţie din
focar.
Sunt identificaţi şi factori favorizanţi ai transmiterii infecţiei sau cei ai unui eventual eşec
sau abandon terapeutic: condiţiile de locuit, de muncă, starea de promiscuitate, alimentaţia,
factorii de teren, bolile asociate, ocupaţia, situaţia socială, nivelul educaţional, cooperanţa la
acţiunile care trebuie întreprinse şi la tratament.
AE este un act colectiv la care participă: medicul de familie, medicul epidemiolog,
pneumologul şi cadrele medicale din DPF.
Ca metodologie, se folosesc date anamnestice şi investigaţii complexe pentru a stabili
arealul focarului, existenţa altor cazuri de infecţie sau de îmbolnăvire în focar, filiaţiunea şi
cronologia acestora.
Contactului unui bolnav TB este persoana care stă în preajma unui bolnav contagios, la
distanţa necesară unei conversaţii, o durată de cel puţin 4 ore.
Contactul poate fi:
 Intradomiciliar - este persoana care doarme sau mănâncă cel puţin o masă pe zi în
casă cu pacientul.
 Extradomiciliar – persoana care a venit în contact cu pacientul la locul de muncă sau
în toate locurile unde acesta a stat mai mult de 1 zi în ultimele 3 luni anterior
diagnosticului de TB.
Contacţii sunt înregistraţi şi controlaţi în funcţie de vârstă prin:
 IDR la PPD 2 U.I. (cei cu vârsta între 0 şi 19 ani). În caz de rezultat pozitiv al testului,
controlul se completează cu un examen radiografic toracic.
 Examen radiografic sau RF la cei cu vârsta peste 15 ani. Persoanele identificate ca
suspecte de TB sunt controlate bacteriologic pentru stabilirea diagnosticului de
activitate.
Măsurile de aplicat necesare în focarul de TB sunt:
 lichidarea focarului de infecţie prin izolare în spital şi instituirea tratamentului
antituberculos cât mai precoce;
 diagnosticarea şi tratarea tuturor cazurilor de TB depistate prin AE; izolarea în spital a
celor contagioase;
 administrarea chimioprofilaxiei cu Izoniazidă 5 mg/kgc zilnic, timp de 6 luni,
contacţilor domiciliari cu vârsta între 0 şi 19 ani, care au rezultatul IDR la PPD
pozitiv;
 educaţie sanitară a bolnavului şi a contacţilor prin discuţii, broşuri, pliante.
Evaluarea calităţii AE se face în funcţie de:
 promptitudinea declanşării AE. Acest indicator apreciază gradul de interes şi
operativitate a acţiunilor în focarul de TB. Se analizează un număr de cel puţin 25 AE
şi se calculeză:
1. intervalul de timp mediu de la diagnostic până la declanşarea AE (trebuie să fie
sub 3 zile);
2. procentul cazurilor la care AE s-a declanşat după mai mult de 3 zile.
 procentul contacţilor controlaţi din total contacţilor identificaţi. Se determină
numărul contacţilor identificaţi în mai multe AE, apoi se numără cei care au fost
controlaţi:
contacţi controlaţi
= contacţi identificaţi x 100

 proporţia surselor de infecţie identificate la cazurile de TB la copii. Se analizează AE

la copii şi se identifică cele la care s-a descoperit sursa de infecţie :

număr AE cu surse identificate

= x 100
număr AE la copii analizate