Diagnosticul bacteriologic: este singurul criteriu care stabilește diagnosticul de

certitudine al TB. Este efectuat în majoritatea cazurilor din sputa expectorată spontan, dar se
pot folosi şi alte produse patologice.
Examinarea bacteriologică este principala metodă pentru diagnosticul de certitudine al
TB.
Recoltarea sputei de la suspecţii de TB este esenţială pentru stabilirea diagnosticului.
Se recoltează întotdeauna 2 probe de spută separate, chiar şi la suspecţii la care
examenul radiologic pulmonar este normal.
Randamentul investigaţiei bacteriologice este condiţionat de calitatea probelor de spută
recoltate.
Probele de spută se recoltează în 2 zile succesive de evaluare clinică, pentru a reduce
numărul de vizite ale pacientului la cabinetul medical: două probe de spută sunt recoltate în
cursul vizitelor pacientului la dispensar sub supravegherea directă a unui lucrător sanitar. Una
dintre probe poate fi recoltată de către pacient la domiciliu, dimineaţa devreme, înainte de a
mânca, după ce pacientul s-a spălat pe dinţi.
Pentru detalii privind recoltarea sputei și altor produse biologice se va consulta anexa 7
la prezentul Ghid metodologic.
După recoltarea sputei se va completa “Formularul pentru solicitare/raportare examen
bacteriologic pentru TB” prevăzut în anexa 8 la prezentul Ghid metodologic.
În cazul în care primele 2 probe recoltate sunt negative la examenul microscopic și
suspiciunea de TB se menține, se repetă recoltarea după manevre de provocare şi
examinarea
bacteriologică în aceleaşi condiţii (maxim 4 specimene).
Examenul microscopic al frotiului de spută utilizând metoda de colorare Ziehl-Neelsen
sau cu substanțe fluorescente (conform recomandărilor OMS) este esenţial în controlul TB
pentru că ajută la identificarea bolnavilor cu contagiozitatea cea mai ridicată și care prezintă
cel mai mare risc pentru persoanele din jur. Un număr mare de BAAR pe frotiu indică un
număr mare de bacili expectoraţi. Rezultatul este pozitiv dacă sputa conţine mai mult de
5.000
bacili/ml.
Decelarea BAAR în examenul microscopic direct nu înseamnă neapărat identificarea MT.
Cultivarea micobacteriilor din spută este o metodă cu sensibilitate mai mare pentru
confirmarea diagnosticului de TB (rezultat este pozitiv dacă sputa conţine mai mult de 50
bacili/ml) și creşte cu până la 25% numărul cazurilor de TB confirmată bacteriologic. Se
efectuează în laboratoare specializate.
Cultivarea MT: obținerea culturii pozitive, urmată de identificarea MT este testul de
confirmare a cazului. Cultivarea MT pe medii solide poate dura 3-8 săptămâni până la
obţinerea rezultatului. Cultivarea în mediul lichid scurtează timpul de pozitivare la 1-2
săptămâni.
Este obligatorie identificarea culturilor pozitive pentru toate cazurile, pentru
confirmarea apartenenței la complexul M. tuberculosis. O cultură pozitivă neidentificată nu
este finalizată.
Confirmarea diagnosticului de TB pulmonară şi instituirea tratamentului se fac de
către medicul pneumolog.
Identificarea MT și testarea sensibilităţii:

După identificarea MT se efectuează testarea sensibilităţii la medicamentele antiTB cu

scopul depistării tulpinilor bacteriene rezistente.
Se vor implementa testele de diagnostic rapid, în special în cazul suspiciunii de TB
MDR/XDR.
Rezultatul testărilor la medicamentele antiTB se transmite completând “Formularul
Rezultat antibiogramă Mycobacterium tuberculosis” prevăzut în Anexa 9 la prezentul Ghid
metodologic.
Se va asigura finanţarea corespunzătoare necesară pentru testarea sensibilităţii tuturor
tulpinilor izolate la medicamentele anti-TB de linia I (HR pentru cazurile noi – antibiogramă
inițială și retratamente). În cazul menținerii culturilor pozitive sau repozitivării, se repetă cât
mai rapid testarea la cultura pozitivă de la T4.
Testele de sensibilitate sunt obligatorii pentru toate cazurile TB confirmate în cultură.
PNPSCT are în vedere nu numai identificarea şi tratarea bolnavilor sursă de infecţie, dar
şi limitarea apariţiei şi răspândirii tulpinilor cu rezistenţă la medicamentele antituberculoase.
Rezistenţa tulpinilor este în general consecinţa nonaderenței, a tratamentului incorect prescris
sau incorect administrat, putând duce la eşec terapeutic. Spectrul de sensibilitate/rezistenţă al
tulpinilor micobacteriene poate fi determinat cu ajutorul antibiogramei sau altor teste de
sensibilitate (genetice).
Rezistenţa inițială a tulpinilor de MT se întâlneşte la pacienţii care nu au primit
niciodată vreun tratament antituberculos sau au primit pentru un interval de timp mai scurt de
o lună.
Rezistenţa dobândită a tulpinilor de MT poate fi întâlnită la pacienţii care au primit cel
puţin o lună tratament antituberculos.