ele testat sau „negativ” – virusul nu a fost detectat.

Totusi, testul ELISA poate da rezultate false în

proporție de până la 5% din cauza unor erori tehnice. Astfel, confirmarea prezentei virusului HIV, se
realizează prin alt test și anume Western Blot (identificarea în ser a proteinelor antigenice virale și a
anticorpilor îndreptați împotriva acestor proteine). Testul WB nu se foloseste niciodata inaintea unui test
ELISA, acesta fiind doar un test de confirmare. Testele rapide conțin suspensii microscopice
de particule (latex, gelatinã, hematii tanate) cuplate cu antigen viral. Anticorpii din serul testat aglutineazã
aceste particule care formeazã un depozit care poate fi „citit” cu ochiul liber sau la microscop după numai 5
minute. Aceste teste sunt utile în zone endemice, dacã este necesară rapiditatea în orientarea diagnosticului
serologic (nu necesită echipamente speciale). Replicarea virală poate fi demonstrată prin
evidenţierea şi dozarea antigenului p24, detectarea unor secvenţe genomice prin tehnici de amplificare
genică sau prin izolarea virusului. Aceste tehnici evidentiază infecția în timpul „ferestrei imunologice”
(seroconversiei). Determinarea antigenului p24 se efectuează prin metode de tip ELISA, este o metodă
ieftină şi nu necesită echipamente sau laborator special. Permite diagnosticul precoce şi este considerat un
factor de prognostic nefavorabil, întrucât reflectă replicarea virală intensă.
Reacția de polimerizare în lanț
(PCR) este deosebit de utilă în diagnosticul multor infecții, inclusiv HIV. Este singurul test care poate fi
utilizat dupa 10-15 zile de la expunere. Tehnica constă în amplificarea ADN existent în cantități foarte mici
printr-o serie de cicluri replicative. Pentru HIV se folosesc ADN viral, ARN genomic și ARNm. Creșterea
ADN și ARNm viral reprezintã un marker important de progresie a bolii.

7. TRATAMENT

Până în prezent nu a fost descoperit nici un medicament care să permită vindecarea infecției cu HIV
însă, în ultimii ani cercetările au dus la descoperirea unor medicamente numite antiretrovirale care ajută
organismul în lupta cu acest virus. Terapia antiretrovirală cu acțiune mărită (highly active antiretroviral
therapy-HAART), constă într-o combinație de medicamente cu acțiune antiretrovirală, care are ca scop
controlul cantității de virus din organism. Aplicarea corectă a acestor medicamente pot prelungi viața celui
infectat cu mult. Alături de ele, terapia include administrarea unor medicamente care previn și tratează
infecțiile oportuniste. Tratamentul infecţiei vizează scăderea încărcăturii virale la valori cât mai reduse pe
perioade îndelungate şi refacerea sistemului imunitar. Tratamentul specific vizează o schemă complexă
care conţine combinaţii de agenţi antiretrovirali cum ar fi:
- inhibitorii nucleozidici de revers transcriptază;
- inhibitorii non-nucleozidici de revers transcriptază;
- inhibitori de protează;
- inhibitori de fuziune.
Aderenţa la tratament joacă un rol crucial în succesul terapeutic la acest tip de pacienţi şi de cele
mai multe ori motivaţia este şi ea un element cheie. Prognosticul unui pacient compliant la tratament este
de cele mai multe ori unul favorabil.
Cele mai importante măsuri rămân acelea de prevenire și combatere a infecției cu HIV, fiind
necesare acțiuni de educație sanitară în școli, folosirea de instrumentare și material sterile, verificarea
probelor de sânge care urmează a fi transfuzate, supravegherea epidemiologică a persoanelor cu risc.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Moldoveanu, Virusologie, Bacteriologie și Parazitologie pentru Asistenți Medicali, 2012

2. Velica, L., Consilierea pre si post HIV,2006

3. Dr. Elisabeta Otilia Benea, Noțiuni generale despre HIV/SIDA

4. https://newsmed.ro/infectia-hiv-sida-diagnostic-si-tratament

5.https://www.agerpres.ro/documentare/2018/05/20/documentar-35-de-ani-de-la-descoperirea-virusului-

hiv-care-provoaca-sida--111204)

6. https://www.mateibals.ro/pnorv/docs/cursMediciFamilie/curriculaHIV.pdf

7. http://www.sfatulmedicului.ro/Infectia-cu-HIV/infectia-cu-virusul-imunodeficientei-umane-hiv-

sida