Sunteți pe pagina 1din 3

EFECTELE SI ROLUL

COMUNICARII ADECVATE
IN PRACTICA MEDICALA

AVRAMESCU ALEXANDRA-GEORGIANA
BORJA ANCA
BOTEZ TEODOR
BALAN IONELA-CRISTIANA
TURCAN MADALINA-ANAMARIA
Despre comunicare am putea spune ca e un lucru natural, simplu, care vine de la sine si pentru care nu ai nevoie de vreun
training special. Si totusi, pentru cei mai multi medici nu e asa. Concentrati pe munca lor, atenti sa nu le scape ceva, stresati
de pacientii nerabdatori de la usa cabinetului, medicii uita adesea sa mai vorbeasca, sau sa mai asculte si altceva inafara de
raspunsurile la intrebarile despre simptome sau tratament.

Statisticile din ultimii ani au demonstrat ca sunt din ce in ce mai putini pacienti multumiti de comunicarea pe care o au cu
medicii lor.De asemena,acestia ajung sa isi piarda increderea in cunostintele medicale ale medicului,avand in vedere ca se
simt tratati intr-un mod neprofesionist.
Medicii considera ca unul dintre motivele pentru care nu acorda atentie acestui aspect ,al relatiei dintre el si pacientul sau,este
faptul ca este presat de timp si uneori se simte chiar depasit de situatie sau de numarul pacientilor de care trebuie sa se
ingrijeasca.

SCADEREA INCREDERII IN INCREDEREA AR PUTEA CRESTE TIMPUL ESTE ESENTIAL IN


MEDIC. DACA COMUNICAREA AR FI FORMAREA UNEI RELATII BUNE
EFICIENTA DINTRE MEDIC SI PACIENT.
Rolul comunicarii:
-schimbul de informatii;
-decizii reciproc acceptate;
-dezvoltarea intelegerii;
-construirea increderii.
Obligatiile doctorului:
-concentrarea intregii atentii asupra pacientului;
-crearea unui mediu care sa protejeze demnitatea bolnavului;
-confidentialitatea (nedezvaluirea catre alte persoane a informatiilor intime legate de pacient);
-preocuparea permanenta pentru starea de bine a pacientului;
-respectarea rolului pe care il are pacientul sau familia acestuia.
Obligatiile pacientului:
-stabilirea unei liste de intrebari pe care vrea sa le adreseze medicului;
-la nevoie, desemnarea unui membru al familiei sau alta persoana de incredere care sa-l reprezinte in discutiile cu medicul;
-dialogul deschis cu medicul;
-prezentarea cat mai obiectiva a simptomelor pe care le are.

Lipsa de informatii creeaza confuzie


Ambiguitatea unei discutii cu medicul poate speria foarte tare un pacient. Acesta crede ca e ceva grav, poate incurabil, si ca
medicul ii ascunde asta. Iar in continuare poate incepe sa caute dovezi care sa-i sustina ipoteza. Isi va interpreta fiecare simptom,
fiecare stare, se va documenta si va ajunge sa se diagnosticheze singur. Acest lucru poate fi extrem de periculos.

Un alt pacient ar putea crede ca daca medicul nu a fost ferm, nu i-a interzis clar anumite obiceiuri sau nu l-a trimis la spital inseamna
ca nu are nimic grav si ca probabil i-a prescris o reteta ca sa nu plece cu mana goala de la el.

Astfel, constient sau nu, fiecare pacient are o reactie fata de lipsa de comunicare a medicului si cauta explicatii cu orice pret.
Si bine inteles le gaseste.

S-ar putea să vă placă și