Grile Boli infecțioase MG6

CUPRINS
FEBRA..............................................................................................................................................................................1
GRIPA..............................................................................................................................................................................2
DIAREEA.......................................................................................................................................................................... 3
TETANOS......................................................................................................................................................................... 4
DIVERSE...........................................................................................................................................................................5
HIV...................................................................................................................................................................................5
PNEUMONII................................................................................................................................................................... 10
MENINGITE și ENCEFALITE............................................................................................................................................12
SEPSIS............................................................................................................................................................................ 15
ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ.........................................................................................................................................19
HEPATITE VIRALE...........................................................................................................................................................20

FEBRA
1. Febra acută recentă durează de:
a. Peste 20 de zile
b. 5-20 de zile
c. Mai puțin de 5 zile
d. Mai mult de 30 de zile
e. Mai puțin de 20 de zile

2. Contextul social precar poate duce la apariția febrei acute în următoarele situații, cu excepția:
a. TBC
b. HVB
c. HVC
d. HIV
e. Delirium tremens

3. Anamneza pacientului febril precizează următoarele, cu excepția:

a. Este primul consult legat de această febră
b. Curba termică
c. Este purtător de material strain
d. A avut contact cu animale
e. Este de obicei febril în infecții

4. Semnele de gravitate ale febrei acute sunt:

a. Coma
b. Situație social precară
c. Deshidratare acută
d. Purpura
e. Nu sunt semne de gravitate a febrei acute

5. Cauze neinfecțioase ale febrei acute sunt:

1
 a. Tumori solide
b. Boli metabolice
c. Boala trombembolică
d. Litiaza renală
e. Prezența de corp strain

6. Apariția febrei acute la pacienții alcoolici se datorează:

a. Pancreatitei cronice
b. Pneumopatiei prin inhalare
c. Delirium tremens
d. Hepatitei B sau C
e. Infecției lichidului de ascită

7. Investigațiile orientative pentru febra acută sunt:

a. VSH
b. PCR
c. Tomografii
d. Bandeleta urinară +/- examen citobacteriologic urină
e. Hemoculturi

8. Următoarele citokine sunt pirogene:

a. Substanța P
b. Prostaglandine
c. TNF
d. Intereferon
e. IL-6

9. În contextual febrei acute la adult, pneumopatia de inhalare poate apărea la următoarele categorii de pacienți:
a. Alcoolici
b. Toxicomania pe cale i.v.
c. Context social precar
d. Revenire dintr-o zonă endemică malarică
e. Subiecții în vârstă

GRIPA
1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la diagnosticul gripei este falsă?
a. Contextual epidemic este important
b. Perioada de incupație în gripă este > 10 zile
c. Simptomatolgia prodromală (febra ridicată, frisoane, artromialgii, cefalee) este puțin specifică
d. Tabloul radiologic nu relevă semne specifice
e. Suprainfecțiile bacteriele sunt responsabile de o mare parte dintre decese

2. Diagnosticul de laborator al gripei din secrețiile respiratorii sunt următoarele, cu excepția:

a. Metoda de referință este inzolarea pe culture celulare
b. Cultura celulară virală se face în primele 3 zile
c. IFI din prelevat nazal, în primele 7 zile
d. Detectarea antigenelor virale prin ELISA
e. Detectarea direct a genomului prin RT-PCR

3. Următoarele afirmații despre vaccinul antigripal sunt adevărate, cu excepția:

2
 a. Este un vaccin viu atenuat
b. Este produs anual pe ou embrionat
c. Este recomandat subiecților sub 65 ani, cu spitalizare de durată medie
d. Este recomandat subiecților de peste 65 de ani
e. Este recomandat pacienților cu diabet, aflați sub tratament (care nu pot fi echilibrați doar prin regim)

4. În cazul gripei la copii între 1-12 ani, este recomandat următorul inhibitor de neuraminidază:
a. Ribavirină
b. Oseltamivir
c. Indinavir
d. Adefovir
e. Zanamivir

5. Despre subtipurile virale ale Myxovirusurilor influenzae sunt adevărate următoarele afirmații:
a. Sunt clasificate după tipurile de hemaglutinină
b. Sunt clasificate după tipurile de neuraminidază
c. Sunt clasificate după proteina M
d. Sunt clasificate după poarta de intrare
e. Sunt identificate 16 tipuri de hemaglutinină și 9 tipuri de neuraminidază

6. Diagnosticul diferențial al gripei se realizează cu alți agenți patogeni cu tropism respirator, cum ar fi:
a. Coronavirus
b. Adenovirus
c. Bacterii intracelulare
d. Enterovirus
e. Virusul Epstein-Barr

7. Despre vaccinarea în cazul gripei, sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Prezintă un interes major la nivel individual
b. Prezintă un interes major la nivel colectiv
c. Trebuie repetată în fiecare an
d. Nu rebuie repetată în fiecare an
e. Vaccinarea este eficientă în raport cost/ eficacitate

DIAREEA
1. Care din următoarele afirmații sunt adevărate despre diareea acută cu Yersinia:
a. Y. enterocolitica produce sindrom dizenteric clasic
b. Există numeroase serotipuri
c. Tabloul clinic este sever
d. Incubația este scurtă
e. Produce o erupție veziculoasă

2. Yersinia pseudotuberculosis are tablou clinic de:

a. Sindrom holeriform
b. Sindrom Guillan-Barre
c. Erupție rozeliformă
d. Sindrom appendicular
e. Sindrom dizenteric clasic

3. Tratamentul antibiotic al diareei secundare infecției cu Clostridium difficile care nu a răspuns la

metronidazole per os cu 7 zile se face cu:
3
 a. Amoxicilină po
b. Chinolonă po
c. Macrolide po
d. Doxiciclină po
e. Vancomicină po

4. Referitor la TIA cu stafilococ auriu, următoarele sunt adevărate:

a. Diaree în prim plan
b. Vărsături în prim plan
c. Enterotoxina termostabilă patogenă
d. Incubație lungă
e. Incubație scurtă

TETANOS
1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la managementul unui caz de tetanos este falsă?
a. Plaga se curăță și se debridează
b. Se acoperă cu unguente grase și pansament ocluziv
c. Se practică antibioterapie: penicilină G i.v.
d. Seroterapie cu anticorpi umani specifici, cu rol neutralizant al toxinei
e. Bolnavul va fi ulterior vaccinat antitetanic

2. Care dintre următoarele afirmații referitoare la vaccinarea anitetanică este falsă:

a. Primovaccinarea se practică la sugar și constă în 3 administrări la interval de 0 lună (vârsta 2, 3 și 4 luni)
b. Primul rapel se efectuează înainte de vârsta de 18 luni
c. Rapelurile se practică la 6 ani, 11-13 ani și 16-18 ani
d. Vaccinul conține o toxină fără putere ptogenă
e. La adult se practică rapel o data la 5 ani

3. Simptomul inaugural al tetanosului este:

a. Opistotonus
b. Distonie neuro-vegetativă
c. Trismus
d. Contracture musculară
e. Amețeala

4. Tratamentul curative al tetanosului constă în:

a. Vaccinare
b. Seroterapie
c. Administrarea unei carbapeneme
d. Curățarea plăgii
e. Debridarea plăgii

5. Care dintre afirmațiile referitoare la toxina produsă de Clostridium tetani sunt adevărate?
a. Tetanospasmina nu are efect decât dacă subiectul nu este vaccinat (sau este vaccinat incorrect) și dacă
local sunt îndeplinite condiții propice (anaerobioză)
b. Toxina se deplasează pe cale axonală în mod centripet
c. Paraliziile produse sunt flasce și au caracter asimetric, ascendent
d. Alterează starea de conștiență
e. La nivel synaptic, este blocată eliberarea unor neurotransmițători, ceea ce induce spasticitate musculară

DIVERSE

4
 1. Caracteristicile infecțiilor urinare nosocomiale sunt:
a. Sunt dobândite într-o unitate sanitară
b. Clinica este puțin evidentă
c. Bacteriuria în absența semnelor clinice semnalează colonizare
d. Sunt cea mai frecventă cauză de infecții nosocomiale
e. Examenul citobacteriologic al urinei nu este neaparat pozitiv

2. Dintre infecțiile nosocomiale, infecțiile legate de catetere, sunt adevărate următoarele afirmații:
a. Reprezintă 10% dintre infecțiile nosocomiale
b. Apar mai frecvent în cazul cateterelor periferice
c. Apar mai frecvent în cazul cateterelor centrale
d. Reprezintă 15% dintre infecțiile nosocomiale
e. Nu sunt întotdeauna considerate infecții nosocomiale

3. Care dintre următoarele afirmații referitoare la herpangina sunt adevărate:

a. Apare la bătrâni
b. Se caracterizează printr-o erupție veziculară bilaterală
c. Este determinate de virusul coxsackie
d. Evoluează în 2-3 săptămâni către vindecare
e. Tratamentul este symptomatic

4. Difteria este caracterizată de:

a. Semne generale marcate
b. Leziuni amigdaliene ulcero-necrotice cu depozite albicioase, detașabile
c. Posibilă paralizie velopalatină
d. Angina cu pseudomembrane cenușii, aderențe, sângerânde
e. Adenopatii cervicale bilaterale

5. Diagnosticul diferențial al sd. mononucleozic se face cu următoarele infecții, cu exceptia:

a. Primoinfecția cu virus Epstein Barr
b. Primo-infecția cu HIV
c. Primoinfecția TBC
d. Primoinfecția cu Toxoplasma gondi
e. Primoinfectia cu Cytomegalovirus

6. Patogenia TB, alegeți variantele greșite:

a. M tuberculosis este un patogen anaerob
b. Este o infecție transmisă pe cale aeriană, prin tuse via picături respiratorii
c. Toți infectatii dezvoltă boala active
d. Este necesară inhalarea unui număr mare de bacterii pentru dezvoltarea infecției
e. Sunt bacili acido-alcoolo-rezistenți

7. Infecția cu Mycobacterium tuberculosis (MTB):

a. Poate fi o manifestare a sindromului de reconstrucție imună;
b. Manifestările clinice sunt atipice, frecvent cu localizare extrapulmonară, indiferent de stadiul
imunodepresiei;
c. Răspunde la terapia standard, dar durata este mai lungă
d. Interacțiunile medicamentoase ale medicației anti-TBC și anti-HIV necesită ajustarea dozelor;
e. Intradermoreacția la tuberculină este relevantă pentru diagnostic.

HIV
1. Următoarele afirmații despre terapia antiretrovirală și interacțiunile acesteia sunt adevărate:
a. Inductorii enzimatici cresc nivelurile anumitor antiretrovirale;

5
 b. Sunătoarea, prin stimularea citocromul P450, reduce concentraţiile anumitor medicamente antiretrovirale;
c. Deciziile de iniţiere a terapiei trebuie luate în parteneriat cu pacientul;
d. Poate determina efecte adverse ce pot fi confundate cu alte patologii;
e. Administrată în asociere cu corticosteroizii, poate determina scăderea nivelurilor acestora.

2. Următoarele sunt boli oportuniste indicatoare de SIDA:

a. Pneumonia recurentă;
b. Encefalopatia HIV;
c. Cancer cervical invaziv;
d. Poliartrita reumatoidă;
e. Limfom Burkitt.

3. Dintre bolile oportuniste indicatoare de SIDA, conform clasificării CDC, nu fac parte:
a. Pneumonia cu Pneumocystis jiroveki
b. Herpesul zoster
c. Sarcomul Kaposi
d. Candidoza orală
e. Toxoplasmoza cerebrală

4. Transmiterea infecției HIV se face prin următoarele căi:

a. Transfuzii sanguine;
b. Droguri administrate intravenos;
c. Înțepături de țânțari;
d. Urină
e. În timpul alăptării.

5. HIV nu se transmite prin următoarele, cu excepția:

a. Îmbrățișare;
b. Transfuzii;
c. Utilizarea în comun a jucăriilor/ rechizitelor;
d. Conviețuirea în familie;
e. Contact sexual.

6. Transmiterea HIV se poate realiza prin:

a. Sânge și produse de sânge
b. Transplacentar
c. Contact cu suprafețe atinse de persoane HIV pozitive
d. Ajutor țânțarilor
e. Contact neprotejat sexual

7. Sindromul antiretroviral se manifestă ca:

a. Sindrom neurologic;
b. Sindrom mononucleozic;
c. Tumefierea ganglionilor;
d. Candidoză oro-faringiană;
e. Encefalopatie HIV.

8. Boala virală acută, ce poate apărea după 3-6 săptămâni de la expunere, se caracterizează prin:
a. Recuperarea este, de obicei, incompletă;
b. Poate fi confundată cu mononucleoza infecțioasă;
c. Durează aproximativ 3 săptămâni;
d. Apare la toți pacienții;
e. Este autolimitantă.

9. Investigațiile biochimice de bază pentru un pacient nou diagnosticat cu infecție cu HIV asimptomatică includ:
a. Examenul de urină;
b. Proteina C reactivă;

6
 c. Funcția hepatică;
d. Glicemia;
e. Hemoleucograma completă.

10. Următoarele afirmații despre monitorizarea imunologică a pacienților cu infecție cu HIV sunt false:
a. În cazul pacienților care nu se află sub terapie antiretrovirală, evaluarea imunității celulare se
realizează întotdeauna la un interval de 4-6 luni
b. Scăderea rapidă a numărului de limfocite CD4 şi un număr de CD4 sub 200/mm3 reprezintă o
indicaţie de iniţiere imediată a terapiei antiretrovirale
c. Presupune determinarea periodică a numărului absolut al limfocitelor CD4
d. Numărul limfocitelor CD4 scade odată cu progresia infecției
e. Dacă pacientul devine stabil din punct de vedere virusologic și imunologic sub terapie antiretrovirală,
monitorizarea CD4 se realizează de două ori pe an

11. Cele mai frecvente localizări ale limfoamelor Non-Hodgkin la pacienții cu infecție HIV sunt:
a. Ficatul
b. Tractul gastro-intestinal
c. Plămânul
d. Ganglionii limfatici
e. Creierul

12. Afecțiunile definitorii SIDA includ:

a. Leucoplazia păroasă a limbii
b. Limfomul non-Hodgkin
c. Meningita cu Cryptococcus
d. Sarcomul Kaposi
e. Demența

13. Caracteristicile terapiei antiretrovirale sunt:

a. Pot interacţiona pozitiv cu anumite produse din plante sau substanţe cu efect recreaţional
b. Pot genera toxicităţi adiţionale în combinaţie cu alte medicaţii
c. Pot determina efecte adverse ce pot fi confundate cu alte patologii
d. Pot fi sistate brusc
e. Pot exacerba anumite comorbidități

14. Condiții asociate infecției cu HIV cuprind:

a. Retinita cu citomegalovirus
b. Parotidita acută
c. Dermatita seboreică severă
d. Sindromul mononucleozic
e. Cancerul anal

15. Serviciile în care toți pacienții ar trebui să fie testați pentru HIV sunt:
a. Centrele pentru persoanele dependente de droguri
b. Cabinetele medicilor de familie
c. Cabinetele medicale din cadrul centrelor de detenție
d. Clinicile de ginecologie
e. Serviciile de îngrijire pentru persoane cu afecțiuni cardio-vasculare

16. Reevaluarea schemei de terapiei antiretrovirală se realizează:

a. Când se observă o creștere a încărcăturilor virale
b. La cererea pacientului
c. Când apare o progresie clinică a infecției cu HIV
d. În caz de apariție a unor noi comorbidități
e. Periodic, la fiecare 3 luni

17. Primoinfecția HIV:

7
 a. Se referă la perioada de 3 luni de la contactarea HIV;
b. Se caracterizează prin replicarea virală rapidă și infecțiozitate crescută;
c. Este silențioasă serologic în primele 2-4 săptămâni;
d. Manifestările clinice pot să apară după 3-6 săptămâni de la expunere, mai frecvent ca sindrom
mononucleozic;
e. Limfocitele CD4 cresc semnificativ în această etapă.

18. Pneumonia interstițială limfoidă:

a. A fost descrisă frecvent la copii cu HIV;
b. Este specifică adulților cu infecție HIV tardivă;
c. Clinic, se manifestă cu tuse, dispnee, putând fi confundată cu Pneumocystis;

19. Infecțiile oportuniste:

a. Sunt cauzate de microorganisme cu virulență crescută;
b. Sunt cauzate de microorganisme ubiquitare, de obicei nepatogene, sau de virusuri oncogene;

20. Diagnosticul nou-născuților din mame HIV-pozitive:

a. Anticorpii HIV nu sunt markeri de infecție activă neonatală deoarece traversează bariera placentară;
b. Toti nou-născuții din mame HIV pozitive au la naștere anticorpi HIV;
c. Anticorpii HIV de la mamă scad treptat, dispărând la nou-născut în primele 18 luni de viață;
d. Identificarea acidului nucleic viral este standardul de diagnostic la nou-născut;
e. Izolarea viruslui în culturi este cea mai folosită metodă de diagnostic.

21. Sarcomul Kaposi în asociere cu infecția HIV:

a. Apare ca leziuni cutaneo-mucoase violacee, bine circumscrise;
b. Poate afecta ganglionii limfatici, plămânii și tractul gastro-intestinal;
c. Formele viscerale au un prognostic mai bun;
d. Chimioterapia sistemică este obligatorie în toate formele de boală;
e. Evoluția este similară la persoanele HIV și la cele neinfectate.

22. Toxoplasmoza în contextul HIV:

a. Determină mai frecvent encefalită și abcese cerebrale;
b. Manifestările clinice cuprind leziuni neurologice focale, convulsii, febră, cefalee;
c. Aspectul tipic CT cu substanță de contrast identifică multiple leziuni cu priză de contrast periferică,
inelară, cu edem perilezional și efect de masă;
d. Serologia pozitivă pentru diagnostic are o mare semnificație pentru diagnostic;
e. Terapia empirică cu clindamicină și atovaquone este contraindicată.

23. Profilaxia post-expunere HIV (PEP):

a. PEP poate fi benefică dacă este administrată în primele 5 zile după expunere;
b. Fiecare situație trebuie evaluată individual pentru a estima riscul potențial de infectare și beneficiul
potențial al tratamentului;
c. Utilizează tripla terapie;
d. PEP nu este recomandată când sursa este un pacient cunoscut cu încărcătură virală nedeterctabilă (<
200 copii ARN HIV/ml);
e. PEP administrată în urma expunerii pe cale sexuală nu trebuie să înlocuiască celelalte metode de
protecție.

24. Criptococcoza la pacienții cu HIV:

a. Debutează deseori brusc, cu febră, cefalee, greață;
b. Evoluează frecvent ca meningită, dar redoarea de ceafă și fotofobia pot lipsi;
c. Diagnosticul este confirmat de culturi pozitive din LCR și sânge;
d. Tratamentul inițial se efectuează cu Fluconazol;
e. Profilaxia secundară se efectuează cu Flucitozină.

25. Manifestările neurologice asociate HIV:

a. Sunt consecința infectării sistemului nervos din stadiile incipiente ale bolii;
8
 b. djkhfjh

26. Caracteristici
a. Jfddg
b. Se agravează pe măsura progresiei infecției HIV;
c. Frecvența a crescut după introducerea terapiei ARV;
d. Neuropatia autoimună se poate manifesta prin hipotensiune posturală și diaree;
e. Polineuropatia senzitivă apare în stadii incipiente ale infecției HIV.

27. Identificati raspunsurile corecte despre virusul imunodeficientei umane:

a. Are o rată lenta de replicare
b. Se ataseaza de cellule-gazdă care au receptori CD4
c. Persista timp indelungat în stare de latență, in compartimente ale sistemului nervos central
d. Are un genom ARN
e. Se poate integra in nucleul celulei gazda sub formă de ADN proviral

28. Principalele enzime din structura HIV sunt:

a. Transcriptaza inversă
b. Proteaza
c. Neuraminidaza
d. Integraza
e. Hemaglutinina

29. Diagnosticul de laborator pentru HIV se poate face prin următoarele

a. Teste imunoenzimatice de tip ELISA
b. Teste Western-Blot
c. Imunohistochimie
d. Teste de polimerizare în lanț (Polymerase chain reaction) pentru identificarea acidului nucleic viral
e. Microscopie electronica cu contrast de fază

30. Măsurile profilactice pentru transmiterea materno-fetală a HIV sunt următoarele, cu excepția:
a. Interzicerea alăptării
b. Tratament profilactic la nou-născut 6 săptămâni
c. Cezariana obligatorie
d. Naștere asistată de o echipă experimentată
e. Tratarea mamei în timpul sarcinii

31. Cea mai frecventă localizare a infecției cu CMV la pacienții infectați cu HIV este:
a. Hepatica
b. Ganglionară
c. Pulmonară
d. Retiniană
e. Cerebrală

32. Tabloul clinic al pneumocistozei pulmonare este de:

a. Pneumonie francă lobară
b. Abces pulmonar
c. Pneumopatie interstițială febrilă, rezistentă la antibiotice clasice
d. Sindrom pertusiform cu expectorație purulentă
e. Sindrom de disfuncție respiratorie acută severă

33. In infecția cu HIV profilaxia infecțiilor oportuniste cu cotrimoxazol se face dacă:

a. Valoarea CD4 este mai mare de 500/mmc
b. Valoarea CD4 este mai mare de 350/mmc
c. Valoarea CD4 este mai mică de 200/mmc
9
 d. Valoarea CD4 este cuprinsă între 350-500/mmc
e. Nu contează valoarea CD4

34. Leucoencefalopatia multifocală progresivă este caractrerizată de următoarele afirmații:

a. Este determinate de Cryptococcus neoformans
b. Se manifestă prin tulburări neurologice grave
c. Este o suferință demielinizantă
d. Se tratează cu voriconazole
e. Este determinate de virusul JC

PNEUMONII
1. Manifestările extrapulmonare precum mialgii, artralgii și stare generală alterată sunt frecvente în pneumoniile
determinate de:
a. Pneumococ
b. Stafilococ
c. Legionella
d. Mycoplasma
e. Klebsiella

8. În cadrul scorului CURB-65, parametrii sunt:

a. Frecvența cardiacă
b. Uree sanguine
c. Vârsta < 15 ani
d. Tensiunea arterială
e. Frecvența respiratorie

9. Pneumonia determinată de Legionella se manifestă prin:

a. Eritem polimorf, eritem nodos
b. Dureri abdominale, diaree, vărsături
c. Miocardită, pericardită
d. Hepatită
e. Reactivarea Herpes Simplex labial

10. Manifestările pneumoniei comunitare pot cuprinde:

b. Tuse uscată sau productivă
c. La vârstnicii suferinzi, tabloul clinic este tipic
d. Poate apărea durerea toracică
e. Tusea însoțită întodeauna de hemoptizie
f. Simptomatologie digestivă

11. Markeri ai pneumoniei comunitare severe sunt:

a. Radiografia toracică: afectarea unui singur lob
b. Alte comorbidități
c. Prezența febrei la vârstnici
d. Hemoculturi: pozitive
e. Numărul de leucocite: <4 x 10³/µL sau > 20 x 10³/µL

12. Inocularea microbiană în pneumonia comunitară se poate realiza:

a. Prin microaspirarea secrețiilor faringiene, colonizate cu Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae sau Staphilococcus aureus;
b. Pe cale hematogenă;
c. Prin inhalare;
10
 d. Prin reflexul de tuse;
e. Prin funcționalitatea aparatului mucociliar respirator.

13. Afirmațiile corecte despre scorul CURB-65 peste 3 sunt:

a. Trimitere urgență la spital pentru evaluare și internare
b. Risc înalt de deces
c. Nu sunt necesare teste microbiologice
d. Poate fi potrivit pentru tratament în ambulatoriu
e. Scor 3-5: mortalitate 15%-40%

14. Despre scorul CURB-65 sunt adevărate următoarele, cu excepția:

a. 65 – vârsta > 65 ani
b. C – confuzia este prezentă
c. U – urea < 42mg/dL
d. Scor 1 – pacienții trebuie internați în spital
e. R – frecvența respiratorie > 22 respirații/minut

15. Identificați criteriile de evaluare a scorului CURB-65:

a. Alterarea stării de conștiență;
b. Polipneea > 30/min
c. Tahicardia > 100/min

16. Bacteriile care cauzează abcesul pulmonar sunt:

a. K. pneumoniae
b. H. influenzae
c. Pneumocystis jiroveci
d. Aspergillus fumigatus
e. M. tuberculosis

17. Pneumonia nosocomiala:

a. Tuse și expectorație purulentă
b. Poate să apară la pacienți spitalizați de cel puțin 6 zile
c. Este prima cauză de infecție nosocomiala, urmată de ITU
d. Se asociază cu risc semnificativ de deces
e. Modificările radiologice demonstrează prezența unei condensări

18. Caracteristicile pneumoniei lobare sunt:

a. Prodromul manifestat prin cefalee, artralgii, mialgii, tulburari digestive;
b. Debutul insidios;
c. Tusea
d. Junghiul toracic
e. Sindromul de condensare pulmonară

19. Durata terapiei antibiotice a pneumoniilor variaza in functie de etiologie:

a. 7-10 zile pentru Streptococcus pneumoniae necomplicate;
b. 21 zile pentru Legionella pneumophilla
c. 14-21 zile pentru Chalmydia pneumoniae si Mycoplasma pneumoniae
d. 28 zile pentru pneumoniile abcedate;
e. 5 zile pentru Hemophyllus influenza

20. Persistența febrei în pneumonia comunitară tratată cu antibiotic poate fi explicată de:
a. Terapia ineficientă;
b. Alterarea centrului respirator;
c. Diagnosticul eronat;

11
 d. Pleurezia parapneumonică;
e. Decompensarea diabetului zaharat

21. Diagnosticul pneumopatiilor infecțioase, în cadrul infecțiilor nosocomiale se face luând în considerare:
a. Febră
b. Opacități pulmonare recent apărute
c. HC negative
d. Nu se pot dezvolta bacterii din căile aeriene inferioare
e. Atingen urinar Legionella pozitiv

MENINGITE și ENCEFALITE

1. In meningita virala, LCR-ul este caracterizat prin:

a. Lichid clar
b. Monocite 10-100/mm3
c. Proteinorahie 1-2 g/L
d. Glicorahie <1/2
e. Polimorfonucleare < 5/mm3

2. Caracteristicile LCR din meningita virală sunt:

a. Aspect macroscopic clar;
b. Celule limfocitare 10-100/mm3;
c. Proteinorahie 10-20 mg/dl;
d. Glicorahie < ½ din valoarea glicemiei;
e. Proteinorahie > 40 mg/dl.

3. Tabloul clinic al sindromului meningian regăsim triada:

a. Diplopie
b. Cefalee
c. Rigiditatea cefei
d. Febră
e. Hemipareză

4. Meningita meningococica este o urgență ce necesită tratament imediat ce include:

a. Administrarea de zolpidem seara inainte de culcare pentru a creste calitatea somnului si a reduce
perioada de convalescenta
b. Tratament antiviral systemic profilactic datorita asocierii frecvente cu o infectie virala
c. Cefalosporina de a treia generatie, ex. Cefotaxim ca terapie empirica
d. Inlocuirea cu benzitilpenicilina daca se confirma sesibilitatea
e. Dexametazona 0,6 mg/kg i.v. cu sau inainte de prima doza de antibiotic

5. Antibiotice folosite în meningita bacteriană acută 
a. Pneumococ- cefotaxima 
b. Haemophilus – cefalosporina de generatia a treia 
c. Meningococ – alternative este cefotaxima 
d. Pneumococ – în cazul in care pacientul prezinta alergie la cefotaxim, se administreaza cloranfenicol 
e. Piogen necunoscut – tratamentul alternative este penicilina 

6. Urmatoarele afirmatii despre meningita bacteriana sunt adevarate, cu exceptia:
a. Este o cauza obisnuita a meningitei la copii Haemophilus influenzae de tip b 
b. Unul dintre agentii patogeni preponderent implicati este N. meningitidis 
c. Unul dintre agentii patogeni preponderent implicati este S. pneumoniae 
12
 d. Unul dintre agentii patogeni preponderent implicati este steptococul de grup B 
e. N. meningitidis cauzeza foarte rar infectie sanguina si sepsis 

7. Despre meningita virală este adevărat că:

a. Există întotdeauna edem cerebral în cantitate mare
b. Nu se poate dezvolta encefalită fiind o infecție virală
c. Reacția inflamatorie este predominant leucocitară
d. Nu se formează puroi fiind o infecție virală
e. Există o reacție LCR inflamatorie

8. Definiția encefalitei include:

a. Inflamația acută a parenchimului cerebral, de obicei fungică
b. Schimbările de personalitate și comportament sunt o manifestare precoce comună
c. Convulsii (focale și genralizate) sunt obișnuite
d. Semnele neurologice focale, cum ar fi tulburările de vorbire (în special în encefalita cu herpes
simplex) apar frecvent
e. În encefalita virală,febra(90%) și meningismul sunt obișnuite

9. În categoria meningitei cronice intră:

a. Meningita virală
b. Meningita luetică
c. Meningita tuberculoasă
d. Meningita criptococică
e. Meningita iatrogenă

10. Printre bacteriile ce pot cauza meningita se numără:

a. Treponema pallidum
b. Listeria monocytogenes
c. Neisseria meningitidis
d. Streptococcus pneumoniaea
e. Pseudomonas aeruginoasa

11. Despre meningita virală este adevărat:

a. Durerea de cap se remite în câteva zile
b. Are durată de 4 -10 zile
c. Este aproape întotdeauna o afecțiune benignă
d. Rămân sechele serioase
e. Are caracter autolimitat

12. Meningita meningococică este caracterizată de:

a. Evoluția rapidă, cu potențial sever
b. Asocierea erupției papulo-veziculoase
c. Aspectul LCR frecvent purulent
d. Glicorahia scăzută
e. Prezența pe frotiu a cocilor Gram pozitivi, capsulați, in diplo

13. Care dintre situațiile următoare nu corespunde cu suspiciunea etiologică a meningitei infecțioase:
a. Haemophilus influenzae: copii mici, nevaccinați, cu focare suppurative în sfera ORL
b. Neisseria meningitidis: tineri, cu sindrom purpuric
c. Neuropaludismul: pacient cu meningoencefalită acută, recent întors din țările scandinave
d. Neurotuberculoza: LCR clar, cu predominența limfocitelor și hipoglicorahie
e. Etiologie virală: LCR clar, normoglicorahic, cu proteinorahie < 1 g/l, evoluție spontană bună.

14. Etiologia meningitei cu lichid purulent și coci gram pozitivi la examenul bacteriologic este:
a. Streptococcus pneumoniae
b. Neisseria meningitidis
c. Haemophilus influenzae

13
 d. Haemophilus pneumoniae
e. Listeria monocytogenes

15. Următoarele afirmații caracterizează meningita cu lichid purulent și coci gram negativi, cu excepția:
a. Debutul este de obicei brutal
b. Apare ca urmare a unei rinofaringite
c. Tratament curativ 7 zile
d. Este determinată mai degrabă de meningococi
e. În cazul antecedentelor de traumatism cranian, trebuie identificată eventuala breșă osteomeningiană.

16. LCR în meningoencefalita herpetică a HSV are:

a. Hiperglicorahie
b. Hiperproteinorahie
c. Proteinorahie scăzută
d. Hipoglicorahie
e. Glicorahie normală

17. Complocațiile meningitelor purulente sunt următoarele, cu excepția:

a. Tulburări psihice de involuția
b. Epilepsie
c. CID
d. Surditate
e. Hidrocefalie cu presiune normală

18. Sindromul meningian se definește prin următoarele:

a. Febră
b. Frison
c. Cefalee intensă
d. Redoare meningeală
e. Fotofobie

19. Nu caracterizează meningita virală benignă:

a. Proteinorahie < 1 g/l
b. LCR panache
c. Hipoglicirahie
d. Hiperglicorahie
e. Normoglicorahie

20. Afirmații false despre meningitele bacteriene sunt:

a. În caz de Listeria: afectarea nervilor cranieni (diplopie prin paralizia nervului VI)
b. Purpura fulminantă cu șoc sepric se spitalizează la terapie intensivă
c. În meningita cu pneumococ se administrează cefotaxim și gentamicină
d. Prevenția la contacți în caz de meningococ se face cu: rifampicină sau rovamicină, după recoltare de
probe
e. Rinofaringita favorizează infecția cu meningococ

SEPSIS
1. Tabloul clinic in sepsis:
a. Este foarte variabil;
b. Simptomele sunt patognomonice;
c. Semnele corespund originii infectiei si se asociaza cu cele ale inflamatiei sistemice;
d. La pacientii imunodeprimati, semnele si simptomele inflamatiei sunt mai accentuate;
14
 e. Toti pacientii prezinta o deteriorare rapida, in decurs de cateva ore, de la simptome minore spre
disfunctie multipla de organ;

2. Principalele afectiuni indrumate catre serviciile de antibioterapie parenterala in ambulatoriu sunt:

a. Infectiile cutanate si ale tesuturilor moi;
b. Infectiile de tract urinar cu germeni multirezistenti;
c. Abcesele cerebrale;
d. Meningitele;
e. Hepatitele;

3. In cadrul scorului SOFA se acorda 4 puncte pentru:

a. Diureza < 200mL/zi;
b. Pacient ventilat mecanic si raportul P/F < 13,3;
c. Scor Glasgow 8;
d. Numarul de trombocite < 20 x 109/L;
e. Bilirubina > 100μmol/L;

4. Scorul qSOFA al unui pacient este considerat pozitiv dacă se întrunesc minim 2 dintre următoarele criterii:
a. Scor Glasgow < 13;
b. Frecvența respiratorie  22 respirații/min;
c. Scor Glasgow < 15;
d. Presiunea arterială sistolică  100 mmHg;
e. Frecvența respiratorie  25 respirații/min.

5. Tetraciclinele:
a. Sunt medicamente bactericide care poseda patru nuclee de hidronaftacen;
b. Sunt active doar impotriva bacteriilor Gram-pozitive;
c. Tigeciclina este utilizata in profilaxia malariei;
d. Eficienta lor este redusa de administrarea de antiacide;
e. Sunt contraindicate la copii;

6. Raspunsul gazdei la infectie este influentat de:

a. Fondul genetic;
b. Comorbiditati;
c. Statusul mental al pacientului;
d. Antecedentele personale patologice;
e. Tratamentele cronice;

7. Următoarele sunt criterii de insuficiență terminală de organ:

a. Tensiune arterială sistolică redusă cu >40 mmHg sub valoarea de bază
b. Infiltrare pulmonare unilaterale cu PaO2/FiO2 <300 mmHg
c. Bilirubină >32 µmol
d. INR >2
e. Diureză < 0,5 mL/kg pe oră, 2 ore consecutive

8. Conform campaniei Surviving Sepsis, terapia antimicrobiană presupune:

a. Administrarea orală, cât mai rapidă a antibioticului
b. Administrarea intravenoasă a antibioticului în prima oră de la recunoașterea sepsisului
c. Se inițiază antibioterapie empirică cu spectru larg
d. După identificarea agentului patogen și a sensibilității acestuia se poate realiza dezescaladarea
terapiei antibiotice
e. Dezescaladarea se evaluează la fiecare 72 de ore

9. Macrolidele:
a. Pot fi administrate per os sau parenteral
15
 b. Eritromicina are un spectru antibacterian identic cu cel al penicilinei și poate fi folosită la pacienții cu
alergie la penicilină
c. Claritromicina are mai multe efecte adverse decât eritromicina
d. Azitromicina poate fi administrată în doză unică zilnică
e. Eritromicina şi alte macrolide interacţionează cu teofiline, carbamazepină, digoxin şi ciclosporine

10. Infecțiile nosocomiale:

a. Sunt acele infecții care determină instalarea sepsisului la peste 48 de ore de la internare
b. Sunt foarte virulente
c. Sunt frecvent multirezistente la antibioterapie
d. Sunt ușor de tratat
e. Sunt deseori asociate unor proceduri sau montării dispozitivelor medicale

11. Controlul sursei presupune:

a. Valvectomie în cazul endocarditei infecţioase acute
b. Curățarea cateterelor intravasculare şi urinare infectate, în special când acestea sunt blocate
c. Cateter urinar sau nefrostomă în cazul obstrucției căilor urinare
d. Drenaj în cazul colecțiilor intraabdominale
e. Lavaj artroscopic în cazul infecțiilor intraarticulare

12. Sindromul SIRS este definit de 2 dintre următoarele criterii:

a. Frecvența respiratorie > 20/min
b. Alura ventriculară > 90/min
c. Febră > 39
d. Tensiunea arterială sistolică > 120 mmHg sau < 60 mmHg
e. Leucocitoză sau leucopenie

13. Principiile terapiei etiologice a sepsisului sunt:

a. Alegerea corectă a antibioticului;
b. Administrarea dozei corecte;
c. Respectarea duratei corecte de administrare;
d. Escaladarea prin asociere unor noi antibiotice în cazul evoluției nefavorabile;
e. Dezescaladarea terapiei de la spectru larg la terapia țintită după identificarea agentului patologic și a
sensibilității

14. Identificați manifestările care corespund criteriilor clinice și/ sau paraclinice ale disfuncției de organ
definitorii pentru sepsis:
a. Oligoanuria în insuficiența renală;
b. Scăderea concentrației protrombinei în insuficiența hepatica
c. Scădere TAs ≤ 90mmHg persistentă după reumplerea vasculară în șocul septic
d. Acidoza lactică în șocul septic;
e. Creșterea ALAT > x5 valorile normale în insuficiența hepatica

15. Patogenia sepsisului este explicată de următoarele mecanisme:

a. Activarea răspunsului inflamator sistetnic al organismului
b. Eliberarea de endotoxină sau exotoxină
c. Inhibarea căii coagulării şi a fibrinolizei
d. Eliberarea de citokine pro-inflamatorii
e. Răspuns inflamator ineficient, inadecvat

16. Manifestările clinice ale sepsisului depind de:

a. Contextul epidemiologic;
b. Sediul focarului primar;
c. Prezența focarelor secundare
d. Tipul disfuncțiilor de organ;
e. Comorbidități.
16
17. Principiile terapiei etiologice a sepsisului se referă la:
a. alegerea corectă a antibioticului;
b. administrarea dozei corecte;
c. respectarea duratei corecte de administrare;
d. escaladarea prin asocierea unor noi antibiotice în cazul evoluției nefavorabile
e. dezescaladarea terapiei de la spectru larg la terapia țintită, după identificarea agentului patologic și a
sensibilității

18. Tratamentul patogenic al sepsisului necesită următoarelor intervenții:

a. corticosteroizi pentru combaterea inflamației;
b. reechilibrare hidrovolemica pentru asigurarea suportului hemodinamic;
c. vasopresoare sau agenți inotrp pozitivi pentru șocul septic;
d. plasma proaspătă congelată pentru corectarea coagulopatiei;
e. hepatoprotectoare pentru combaterea insuficienței hepatice.

19. Coagularea intravasculara diseminată poate fi o complicație a sepsisului caracterizată de:

a. aplazie medulară;
b. activarea cascadei coagulării și a fibrinolizei;
c. afectarea perfuziei tisulare periferice
d. necroză tisulară periferică;
e. tromboza arterială extinsă

20. Următoarele afirmaţii, referitoare la tratamentul în sepis, sunt adevărate:

a. Reevaluarea schemei de tratament se face zilnic
b. Terapia antibiotică de spectru larg, se administrează după identificarea agentului patogen
c. Stabilirea provenientei infecţiei, din comunitate, asociată îngrijirilor medicale sau asociată mediului
de spital este importantă pentru stabilirea antibioticoterapiei
d. Este importantă asigurarea suportului hemodinamic
e. Tratamentul etiologic se începe în cel mai scurt timp posibil, de preferat în prima oră

21. Care dintre următoarele definiții corespund bacteriemiei?

a. Prezența de bacterii în sânge obiectivată prin una sau mai multe HC
b. Răspunsul inflamator al organismului la o agresiune, infecțioasă sau nu
c. O infecție sistemică confirmată
d. O infecție asociată cu hipotensiunea
e. O infecție asociată cu disfuncția unui organ

22. Definiți șocul septic:

a. Sepsis și hipotensiune arterială
b. Sepsis și insuficiență respiratorie (hipoxemie inexplicabilă)
c. Sepsis și disfuncție neurologică: confuzie, agitație, dezorientarem torpoare
d. Sepsis și disfuncție hematologică: tulburări de coagulare
e. Sepsis grav cu hipotensiunea arterială persistentă în ciuda umplerii vasculare adaptate (cel puțin 500
ml și/ sau necesitatea de a recurge la amine vasoactive)

23. Criteriile clinice de supraveghere a tratamentului pa pacienții cu sepsis sunt următoarele, cu excepția:
a. Starea general
b. Poarta de intrare
c. Curba termică
d. Localizările secundare
e. Nivelul procalcitoninei

24. Tratamentul septicemiei cu Enterobacterii (comunitar) în caz de sepsis grav se face cu:
a. Biterapie cu 2 dintre următoarele: cefotaxime sau ceftriaxone, FQ, aminoglicozid
b. Monoterapie cu cefalosporine de generația III
c. Biterapie cu 2 dintre următoarele: cefepime sau cefpirome, FQ, aminoglicozid
d. Monoterapie cu cefotaxime/ ceftriaxone sau FQ
17
 e. Imidazole

25. Steptococul D se tratează cu:

a. Imipenem
b. Ceftazidime
c. Ciprofloxacină
d. Amoxicilină + gentamicină
e. Amoxicilină

26. Definiția clinică a sindromului de răspuns inflamator sistemic cuprinde:

a. Febră peste 38 sau sub 36
b. Frecvență cardiacă peste 90/min
c. Oligurie
d. Frecvența respiratorie peste 30/min
e. Hiperleucocitoză peste 12.000/mm3, leucopenie sub 4.000/mm3 sau mai mult de 10% celule imature

27. În cazul unui pacient cu criterii de sepsis, care dintre următoarele date constituie semne de gravitate
imediată?:
a. Hipotensiune și semne de alterare a perfuziei tisulare
b. Febră peste 38 sau sub 36
c. Semne cutanate: cianoză, marmorare, creșterea timpului de recolorare cutanată, scăderea locală a
temperaturii cutanate
d. Oligurie: diureză spontană sub 0,5 ml/kg/oră
e. Tulburări gastro-intestinale

28. Referitor la HC, sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Se recoltează înainte de instituirea oricărei antibioterapii
b. Se recoltează 2 flacoane pe serie
c. Se fac 2 serii de HC/ 24 de ore
d. Se recoltează în orice moment dacă se suspectează endocardită
e. Se recoltează aproximativ 10 ml de sânge

29. În cazul sindromului inflamator biologic, pot să apară:

a. Hiperleucocitoză
b. Trombocitopenie
c. Procalcitonina ridicată
d. VSH cu valori normale
e. Creșterea PCR

ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ
1. Identificați care dintre următoarele entități nu sunt criterii minore Duke pentru diagnosticul endocarditei
infecțioase:
a. Petele Roth
b. Febra
c. Pulsul discordant în raport cu febra
d. Erupțiile cutanate
e. Glomerulonefrita

18
 2. Identificați care dintre următoarele entități nu sunt criterii minore Duke pentru diagnosticul endocarditei
infecțioase:
a. petele Roth – criteriu major
b. miocardita
c. hemoragiile conjunctivale – criteriu minor
d. pericardita
e. glomerulonefrita – criteriu major

3. Endocardita cu hemoculturi negative poate apare în următoarele situații:

a. Imunodepresia cortizonică
b. După tratament anterior cu antibiotice
c. Etiologia brucelozică
d. Etiologia fungică
e. Etiologia este dată de bacili gram negativi din grupul HACEK

4. Endocarditele cu HC negative apar în cazul:

a. Tratamentului AB anterior
b. Stafilococilor MR
c. Germenilor atipici sau intracelulari
d. Germenilor din grupul HACEK
e. Etiologiei fungice

5. Următoarea afirmație legată de antibioprofilaxia endocarditei infecțioase nu este corectă:

a. Toți pacienții valvulari trebuie să primeasca un carnet de profilaxie a endocarditei pe care să-l
prezinte medicului sau stomatologului
b. Prevenția începe prin măsuri stricte de igienă
c. Antibioprofilaxia este cea mai importantă pentru prevenția endocarditei infecțioase
d. În present ultimele recomandări internaționale mențin antibioprofilaxia sistematică indiferent de
grupa de risc din care face parte pacientul
e. Antibioprofilaxia este rezervată pacienților cu cardiopatii cu risc grup A

6. Care din următoarele afirmații nu este corectă:

a. Endocardită posibilă: 1M + 1m sau 3m
b. Endocardită sigură: 5 criterii minore
c. Endocardită sigură: 1M + 2m
d. Endocardită sigură: 2M
e. Diagnosticul de endocardită sigură nu se poate pune doar pe examenul anatomopatologic sau pe
cultura de valve pozitivă

7. Grupul HACEK curpinde următorii germeni, excepție:

a. Haemofilus
b. Actinobacillus
c. Chlamidia
d. Eikenella
e. Kingella

8. Criteriile Duke minore sunt:

a. Febră peste 38 de grade
b. Fenomene vasculare: embolie, anevrism micotic, purpură Janeway, etc
c. Fenomene imunologice: noduli Osler, pete Roth, FR, etc.
d. HC pozitive pentru endocardită infecțioasă
e. Predispoziție: valvulopatie sau altă condiție cardiacă favorizantă sau toxicomanie i.v.

9. Care din următorii germeni fac parte din categoria germenilor atipici și/ sau intracelulari:
a. Cardiobacterium

19
 b. Bartonella
c. Haemofilus
d. Coxiella burnetii
e. Brucella

10. Următoarele AB se pot administra profilactic înaintea unui gest dentar:

a. Penicilină
b. Clindamicină
c. Gentamicină
d. Ceftriaxonă
e. Amoxicilină

11. Cauzele de febră persistentă după 7 zile de AB în endocardita infecțioasă sunt:

a. Anevrism micotic
b. Glomerulonefrită
c. Flebită
d. Febra la antibiotice
e. Limfangită la nivelul porții de intrare

12. Hemoculturile pot fi recoltate în orice moment în următoarele afecțiuni:

a. Meningită
b. Infecții urinare
c. Endocardită
d. Meningoencefalită
e. Pneumonii

HEPATITE VIRALE
1. Despre manifestările clinice în hepatita virală A, sunt adevărate următoarele afirmații: [1276, 1277]
a. Simptomele includ greață și anorexie
b. Pacienții devin întotdeauna icterici
c. Infecția anicterică este comună la adulți
d. Odată cu apariția icterului, simptomatologia se ameliorează
e. Icterul scade treptat în intensitate, iar boala se încheie după 3-6 săptămâni

2. Infecțiozitatea hepatitei B este maximă atunci când: [1280]

a. Antigenul HBs este present
b. Antigenul HBe este present
c. Antigenul HBc este present
d. ADN-VHB este present
e. Anticorpii anti-HBe sunt prezenți

3. Cel mai bun răspuns la tratamentul cu interferon pegylat alfa-2a se înregistrează la pacienții: [1281]
a. Mai în vârstă
b. Mai tineri
c. Cu aminotransferaze serice crescute
d. Cu încărcături virale sub 107 Ul/mL
e. Cu aminotransferaze serice scăzute

4. Terapia în hepatita cronică virală B se inițiază la pacienții cu: [1281]

a. Bilirubina peste limita superioară a normalului
20
 b. Necroinflamaţie moderată sau severă
c. Ciroză hepatica
d. ADN-VHB peste 2.000 Ul/mL
e. Fibroză hepatică

5. Hepatita virală bifazică se caracterizează prin: [1277]

a. Recrudescența icterului
b. “A doua fază” este mai severă
c. Creșterea transaminazelor este mai pronunțată decât creșterea fosfatazei alkaline
d. Are un curs prelungit de până la 7-20 de săptămâni
e. Evoluează întotdeauna spre deces

6. Care dintre următoarele hepatite pot fi prevenite prin vaccinare:

a. Hepatita virală tip A
b. Hepatita virală tip B
c. Hepatita virală tip C
d. Niciuna
e. Toate

7. Diagnosticul hepatitei tip C se face prin:

a. ARN viral
b. AcHVC
c. ELISA
d. Niciuna
e. Toate

8. Inhibitori de protează utilizați în tratamentul VHC sunt CU EXCEPȚIA.

a. Simeprevir
b. Paritaprevir
c. Entecavir
d. Adefovir
e. Grazoprevir

9. In HVA tip B, manifestările extrahepatice includ CU EXCEPȚIA:

a. Miocardita
b. Tulburări de ritm
c. Poliarterită nodoasă
d. Endocardită
e. Sindrom Guillain Barre

10. Caracteristicile etiopatogenice ale infecției cu VHB sunt:

a. Este un virus ARN;
b. Își integrează materialul genetic prin intermediul formelor ADNccc;
c. Majoritatea infecțiilor acute la adult înregistrează clearance spontan;
d. Remisiunea infecției cu VHB este aparentă și poate recidiva în caz de imunodepresie;
e. Pacienții cu markeri virali pentru VHB necesită tratament antiviral pe toată durata tratamentelor
imunosupresoare.

11. Infecția cu VHC este caracterizată de:

a. Evoluția cronică în majoritatea cazurilor;
b. Diagnosticul etiologic se bazează pe AcVHC+ și ARN-VHC (încărcătura virală);
c. Transmiterea sexuală mai frecventă decât VHB;
d. Transmitere parenterală rară;
e. Tratamentul cu antivirale directe permite vindecarea.

21
12. La 85-90% dintre pacienții cu HVA tip B, seroconversia se caracterizează prin:
a. Dispare AgHBs
b. Dispare AgHBe
c. Apar AcHBs
d. Apar AcHBe
e. Niciun răspuns corect

13. Profilul serologic al etapei de vindecare, în hepatita acută VHB, nu înseamnă:

a. Prezența AgHBs și apariția anti-HBc IgM;
b. Dispariția AgHBs și apariția anti-HBs;
c. Prezența AgHBc IgG și anti-HBs;
d. Dispariția AgHBs, AgHBc și anti-HBe;
e. Prezența anti-HBs concomitent cu AgHBc.

14. Un bolnav cu AgHBs pozitiv, Ac anti-HBs negativi, Ac IgM anti-HBc pozitivi, Ac IgG anti hepatită A
pozitivi, poate fi:
a. Hepatită cronică B asociată cu hepatită virală A;
b. Hepatită virală acută B și vaccinare în antecedente pentru hepatită virală A;
c. Hepatita virală acută B și hepatită acută A în antecedente;
d. Hepatită acută virală A cu hepatită virală B în antecedente;
e. Coinfecție acută A + B.

15. Definiția hepatitelor virale corespunde următoarelor criterii:

a. Reprezintă un grup heterogen de infecții;
b. Sunt determinate de virusuri cu tropism hepatic;
c. Au forme evolutive identice;
d. Au forme clinice de manifestare variabile;
e. Au risc similar de progresie către ciroză și hepatocarcinom.

16. Virusurile hepatitice A și E pot fi transmise:

a. Prin apa contaminată;
b. Pe cale verticală;
c. Parenteral;
d. Pe cale fecal orală;
e. Contact sexual neprotejat.

17. Identificați datele compatibile cu evoluția hepatitei A:

a. Leucopenie
b. kfdfdh

18. Indicațiile terapeutice ale hepatitei cronice B sunt:

a. Fibroza hepatică;
b. ADN-VHB > 2000 UI/ml;
c. ALT peste limita superioară a normalului;
d. Depind de vârstă și comorbiditățile pacientului;
e. Ciroza hepatică este o contraindicație.

19. Terapia hepatitei cronice B:

a. Supresia virală pe termen lung permite reversia fibrozei;
b. Entecavir și tenofovir sunt antivirale de elecție;
c. Lamivudina are risc crescut de rezistență;
d. Tratamentul cu agenți antivirali orali se întrerupe după obținerea supresiei virale;
e. Intreferonul Pegylat este utilizat la pacienți tineri, cu AgHBe pozitiv.

22
20. Prevenirea transmiterii verticale a VHB necesită următoarele intervenții:
a. monitorizarea viremiei în timpul sarcinii;
b. administrarea lamivudinei la gravide, dacă viremia depășește 2000Ui/ml;
c. administrarea Ig anti-VHB la nou-născut;
d. administrarea lamivudinei la nou-născut;
e. temporizarea vaccinării nou-născutului până la vârsta de 1 an.

21. Identificați formele clinice de debut ale hepatitei virale:

a. sindrom pseudogripal;
b. sindrom astenic;
c. tulburări gastro-intestinale;
d. erupții urticariene;
e. oligurie.

22. Identificați interpretările adecvate ale profilurilor serologice pentru infecția cu VHB:
a. AcHBs pozitiv; AgHBs negativ; AcHBc negativ: protecție după vaccinare;
b. AgHBs pozitiv; AcHBs negativ; AcHBc-IgM+: infecție acută VHB;
c. AgHBs pozitiv; AgHBe negativ; AcHBe pozitiv: infecție cu VHB nereplicabil;
d. AgHBs pozitiv; AgHBe pozitiv; AcHBc IgM negativ: purtător AgHBs după infecție acută
nereplicativă;
e. AcHBs pozitiv, AgHBs neg, AcHBc – IgG totali pozitiv: clearance AgHBs.

23. Despre hepatita virală E, este adevărat că:

a. Este produsă de un virus ADN
b. Contaminarea este verticală
c. Poate genera o hepatită fulminantă la gravide
d. Este endemică în România
e. Incubația este de 6 săptămâni-6 luni

24. Hepatită fulminantă se definește prin:

a. Mortalitate < 50%
b. Encefalopatie hepatică la 7 zile după apariția icterului
c. IP < 25%
d. Tratamentul se poate efectua și ambulator
e. Reprezintă o formă frecventă de manifestare a infecției cu VHA

25. Faza icterică în cazul hepatitelor acute se caracterizează prin:

a. Prurit facultative
b. Icter cu bilirubina conjugate crescută
c. Hepatomegalie sensibilă la palpare
d. Asociază poliradiculonevrite
e. Durata peste 8 săptămâni

26. Următoarele afirmații sunt adevărate despre hepatitele cu virus Delta:

a. Sunt produse de virus tip AND
b. Sunt produse de virus defective
c. Poate coinfecta sau suprainfecta VHB
d. Infecția acută este frecvent asimptomatică
e. Suprainfecția are un prognostic bun

27. Faza non-replicativă a infecției cu VHB prezintă următoarele criterii:

a. Transaminaze normale sau crescute
b. Semnifică vindecarea
c. Leziuni hepatice variabile
d. Se asociază cu seroconversie HBs
e. Replicarea virală este scăzută sau lipsește

23
28. Diagnosticul serologic de hepatită acută virală B se bazează pe:
a. AND-VHB
b. Ag HBc
c. Ac anti-HBc IgM
d. Ac anti-HBs
e. Ag HBs

24