1.

Medii microaerofile: descrieri + exemple / Amestecul de gaze din atmosfera

microaerofila
2. Metoda electiva pentru Helicobacter
3. Cand apare reimbolnavirea cu Rickettsia prowazeckii
4. Afectiuni date de Chlamidia trachomatis
5. Medii de cultura pentru Chlamidii
6. Afectiuni date de Mycoplasma pneumonia.
7. Caractere biochimice pentru Pseudomonas.
8. Caractere de cultura pe medii lichide/solide pentru Pseudomonas
9. Compozitia si mediul de cultura pentru Haemophilus influenzae
10. Compozitia si mediul de cultura pentru Haemophilus ducrey
11. Colonii pe geloza pentru Campylobacter
12. Leptospira - medii de cultura
13. Habitat Legionella
14. Mediul electiv pentru Legionella
15. Analize de laborator care sugereaza infectia cu Legionella pneumophila
(Examen de laborator clinic+Diagnostic bacteriologic+Diagnostic serologic)
16. Mediul pentru Bordetella
17. Speciile din Brucella ce afecteaza omul
18. Cum se numeste boala data de Brucella
19. Genul vibrio - caractere de cultura.
20. Grupul O1 vibrio are 4 serotipuri (A,B,C)
21. Descrieti testele pentru confirmarea Neisseria gonoreaea
22. Modalitati de indentificare pentru Neisseria meningitidis + Enumerati testele de
identificare pentru Neisseria miningiditis (meningococ)
23. Exemple de coci anaerobi nesporulati Gram -
24. Bacili anaerobi Gram + nesporulati
25. Bacili anaerobi Gram - nesporulati
26. Ce boli produce si care este poarta de intrare pentru Leptospira
27. Sifilisul
28. Diagnosticul bacteriologic al Treponemei pallidum
29. Cand si cu ce reactivi antigen- anticorp se face serodiagnosticul Treponemei pallidum
30. Precizati familia, subfamilia virusului HIV precum si stadiile clinice si serologice
(diagnosticul serologic) care se produce
31. Profilaxia antivirala specifica artificiala
32. Vaccinuri corpusculare preparate din virusuri atenuate
33. Avantajele si dezavantajele pentru vaccinurile inactivate, dati exemple
34. Ribovirusuri cu polaritate +/-
35. Familia si subfamilia virusului herpetic
36. Genul Ortopoxvirus descriere si afectiuni
37. Agentul etiologic si descrieti rubeola congenitala
38. Precizati genurile si afectiunile pe care le provoaca Orthomyxoviridae la om
39. Cum se stabileste nomenclatura virusurilor gripale.
40. Virusul urlian - infectii plus descriere
41. Familia plus genul virusului rabic
42. Agentul etiologic al rabiei + stadiile de imbolnavire la om
43. Enumerati formele clinice ale poliomielitei la om
44. Caracteristicile paraliziei in poliomielita
45. Poliomielita paralitica. Paralizia infantila
46. Poliomielita neparalitica – formele clinice
47. Familia plus genul Hepatitei A. Descrieti schematic structura
48. Familia, genul + antigen pentru virusul Hepatitei B
49. Familia genul virusului Hepatitei C
50 . Ph la care creste Vibriocholerae
51. Mediul Bordet-gengou
52. Metode de electie (referinta) pentru Helicobacer pylori.
53.Diagnosticul de certitudine pentru Legionella
54. Exemple de Coci Gram-nesporulati
55. Cand si prin ce reactii Ag-Ac se face serodiagnosticul pentru Treponema pallidum
56. Enumerati infectiile date de virusul poliomielitic.
57. Familia si genul virusului rabic
58. Clasificarea virusurilor gripale
59. Care e mediul de cultura si testul pentru bacilul difteric (sem.I
60.Ph-ul virusului holeric
61. Diagnosticul bacteriologic la treponema
62. Infectia cu Helicobacter pylori
63. Cand si unde se face serodiagnosticul sifilisului
64. Cum se numeste recoltarea dupa imbolnavirea cu Rickettsia prowazeki?

1. Medii microaerofile: descrieri + exemple / Amestecul de gaze din atmosfera

microaerofila
Cel mai intalnit este genul Campylobacter, respectiv C. jejuni, C. coli.
Amestecul gazos pentru microaerofilie este format din: N2 85%, O2 5-7%, CO2 8-10%.
Atmosfera se obtine prin mai multe mijloace:
- Fisice: borcane etanse in care se introduce amestecul de mai sus, exicatoare sau borcane cu
lumanarea.
- Chimice: containere cu kit-uri comerciale reducatoare a O2 si producatoare C02, procedeul
Campypak.
- Izolarea cu imbogatire: prin membrane filtrante cu pori de 0,65 microm, sterile aplicate pe
suprafata unui mediu gelozat. Peste membrana se aplica 2-3 picaturi dintr-o suspensie de
materii fecale intr-un bulion nutritiv. Dupa o ora la 37°C membrana se inlatura si placa se
incubeaza, in atmosfera de microaerofilie la 37°C sau 42°C timp de 2-5 zile. Se face identificarea
pa baza caracterelor, apoi testerea la substantele antibacteriene.

2. Metoda electiva pentru Helicobacter

Metoda de referinta este evidentierea bacteriei in biopsiile gastrice prelevate in cursul
examenului endoscopic.
Conditie importanta este ca bolnavul sa nu fi urmat cel putin o luna tratament cu antibiotice,
saruri de bismut.
Se recolteaza fragmente de mucoasa antrala si fundica; se recolteaza 4 fragmente:
- un fragment va fi introdus in mediu cu uree si indicator de pH pentru evidentierea ureazei.
- doua fragmente pentru evidentierea H. pylori pentru frotiuri si cultura, care vor fi puse intr-un
flacon cu SF pentru a se evita desicarea probelor si contactul cu O2, sau folosirea unei solutii de
glucoza 20%.
- un fragment pentru studiul histopatologic.
Conservarea probelor pentru insamantare se face la 4°C maxim 4 h, daca se depaseste acest
timp se vor conserva intr-un mediu de transport (Stuart sau Portagerm pylori) in care probele
pot fi tinute 24h la 4°C.

3. Cand apare reimbolnavirea cu Rickettsia prowazeckii

Este egentul etiologic al tifosului exantematic epidemic. Boala apare in urma itepaturii de
paduche care produce infectia si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde, elimina si o
substanta pruriginoasa care determina scarpinarea.Dupa 7-14 zile de la intepatura apare febra
de 40-41 0C care dureaza 1 saptamana. Dupa a 5-a zi de febra apare eruptia si pete rosii. In
anumite conditii, Rickettsia existenta in stare latenta poate redeveni patogena, dand recaderi ale
bolii si anume, tifosul de reimbolnavire (boala Brill-Zinsser).

4. Afectiuni date de Chlamidia trachomatis

Este agentul etiologic al Trachomului, cherato-conjunctivita, ce se caracterizeaza printr-o
secretie purulenta abundenta.
Mai poate da: conjunctivita cu incluzii, conjunctivita cu incluzii noului-nascut, uretrita
negonococica, uretrita postgonococica, epididimita acuta, maladia Reiter, cervicite, salpingite.

5. Medii de cultura pentru Chlamidii

Diagnosticul bacteriologic:
- recolterea produselor patologie in functie de afectare;
- examinarea microscopica a produsului patologic, realizarea unor frotiuri;
- cea mai sensibila metoda de punere in evidenta a incluziilor intracitoplasmatice sau
corpuscolii elementari este imunofluorescenta. Se mai pot colora Gimenez (CE apar de culoare
rosie pe fondul frotiului verde), Machiavello (CE apar aglomerati de culoare rosie pe fond
albastru);
- se pot face culturi pe tipurile de celule vii amintite.
6. Afectiuni date de Mycoplasma pneumonia.
Are habitat in tractul respirator. Determina pneumonia atipica primara, sunt afectati copiii si
varstnicii.
Mycoplasma pneumoniae:
-produce peroxizi, ei au efect citolitic la suprafata celulei gazda;
-aparitia de autoanticorpi fata de limfocite, muschi neted, plamani, creier;
-sunt germeni cu virulenta scazuta (80-90% din infectii sunt asimptomatice).

7. Caractere biochimice pentru Pseudomonas.

- Este oxidazo-pozitiv;
- elaboreaza pigmenti, produce substante cu actiune bactericida: piocinaza ( bactericida pentru
alte specii), piocina (bactericida pentru aceeasi specie, dar nu pentru aceeasi tulpina);
- oxideaza glucoza;
- nu fermenteaza lactoza, nu are ureaza;
- reduce nitratii la nitriti.

8. Caractere de cultura pe medii lichide/solide pentru Pseudomonas

Cresc in conditii de aerobioza;
- pe medii simple formeaza colonii “S” sau “M” cand sunt incapsulati;
- in bulion sau apa peptonata 1% se produce o tulburare cu formarea unei pelicule la suprafata
mediului, care dupa cateva zile se fragmenteaza si cade la fund, iar mediul devine filant si
vascos.
- pe geloza simpla cresc sub forma de colonii rotunde, convexe, fluorescente, deseori cu reflex
metalic, galben-verzui in culturi tinere, apoi devine brun;
- P. aeruginosa degaja un miros aromatic asemanator florii de tei;
- pe medii cu sange produc colonii gri, lucioase care produc hemoliza de tip beta.

9. Compozitia si mediul de cultura pentru Haemophilus influenzae

Haemophilus influenzae creste greu, coloniile apar dupa 48-72 ore, sunt mici.
- Mediile cu sange au nevoie de factori de crestere din sange X si V.
Factor X (protoporfirina): termostabil, obtinut prin liza hematiilor.
Factor V (NAD): termolabil, poate fi sintetizat de stafilococ.
- Geloza socolat: peste sectorul insamantat se face un striu de insamantare cu o cultura de
stafilococ patogen; coloniile de Haemophilus se vor dezvolta in jurul striului “satelism”; pe
geloza socolat se dezvolta colonii “S” ca picaturile de roua, cenusii-albastrui.
- Pe mediile transparente coloniile au irizatie caracteristica stralucitoare.
Descrieti mediul si conditiile de cultivare pentru Haemophilus influenzae - este un
parazit obligatoriu al omului. Se localizeaza in arborele respirator, este agentul patogen cu rol
primar in:meningita, sindromul obstructiv laringian, artrita purulenta, endocardita cu rol
secundar in gripa, bronsita, pneumonie.

10. Compozitia si mediul de cultura pentru Haemophilus ducrey

Creste pe mediile cu geloza sange socolat pentru ca are nevoie numai de factorul X;
- 2-9 zile;
- 35°C;
- atmosfera de CO2 10%;
- se mai poate cultiva pe membrana corioalantoida a embrionului de gaina.

11. Colonii pe geloza pentru Campylobacter

Placile cu mediu solid, geloza Columbia, Muller-Hinton, pentru Brucella, simplu sau cu adaos de
antibiotice, geloza sange de berbec 5-10%, in conditii de microaerofilie (N2 85%, CO2 8-10% si
O2 5-7%), la 42-43°C, 48ore.
Pe mediile solide cu sange sunt nehemolitice si au doua aspecte:
- colonii mici de 1-2 mm, “S”, usor opace, de culoare gri-castanie, la placile mai vechi;
- colonii umede mai mari de 5-7 mm, plate mai putin opace, cu margini neregulate, la placile mai
proaspete.

12. Leptospira - medii de cultura

- Cultiva pe medii imbogatite cu ser de iepure, dar numai in medii lichide;
- Nu cresc pe medii solide;
- Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor;
- Pentru identificarea lor dupa 72 ore in incubare, se recolteaza o picatura si se examineaza la
microscopul cu fond intunecat;
- Sunt germeni aerobi; se foloseste mediul Korthof cu un pH de 7,2-7,4 cu adaos de ser de iepure
5-10%.

13. Habitat Legionella

Este reprezentat de sursele si rezervoarele naturale sau artificiale de apa unde stabilesc relatii
complexe cu microbiocenozele intalnite: cianobacterii, flavobacteriile si algele care le furnizeaza
nutrientii. Protoazel, amoebe si ciliatele le ingera si la temperatura de 35-40°C, devin gazde de
amplificare. Prin formele lor chistice le mentin viabile si virulente in aerosoli.
Legionelele produc mari cantitati de glicocalix care favorizeaza persistenta si acumularea lor in
tuburi si conducte de cauciuc, chiar si siliconate. In apa distilata supravietuiesc si un an. Mai
putin favorabile sunt suprafetele din otel inoxidabil si cupru.

14. Mediul electiv pentru Legionella

Mediul de electie este agarul BCYE alfa extract de levur, carbune activat:
- prin carbunele activat, previne oxidarea fotochimica a principalei surse nutritive;
- prin L-cisteina si a-ketoglutarat, stimuleaza cresterea.
Mai poate fi folosit agarul Feeley-Gorman care contine L-cisteina, HCL si pirofosfat feric.
Legionelele sunt strict aerobe, cresc la un pH de 6,9, cu pana la 5% CO2.
Cultura apare dupa 24 ore, initial coloniile sunt punctiforme ,dupa 3-4 zile devin vizibile cu
ochiul liber si ating cca.1 mm iar dupa o sapt 3-4mm. Coloniile sunt rotunde, convexe,
stralucitoare, gri-verzui, au aspect de sticla taiata. In zonele de crestere confluenta apare o
pigmentatie bruna.

15. Analize de laborator care sugereaza infectia cu Legionella pneumophila

(Examen de laborator clinic+Diagnostic bacteriologic+Diagnostic serologic)
Examenul de laborator clinic:
- hematologice: leucocitoza moderata cu neutrofilie (12000-25000/microL), sau leucopenie,
trombocitopenie, VSH marit;
- biochimice: hiponatremie, hipofosfatemie, creatinica, ureea, bilirubina fosfataza alcalina si
transaminazele sunt crescute;
- citologic: sputa si exudatele aparatului respirator, care sunt in cantitati mici, contin PMN, dar
flora este absenta.
Diagnosticul de certitudine al unei legionoze este bacteriologic si serologic.
Diagnosticul bacteriologic-Coloratia imunofluorescenta directa din produsul patologic este
metoda de electie.
Diagnosticul serologic- la bolnavi se executa pe seruri paralele,recoltarea in faza acuta a bolii
dar si in covalescenta.O crestere de 4 ori mai mare a titrului de anticorpi pana la minimum
1\128 constituie o confirmare serologica de imbolnavire. Detectarea anticorpilor se face prin:
imunofluorescenta indirecta, hemaglutinare indirecta, ELISA, microaglutinare pe lama.

16. Mediul pentru Bordetella

Mediile de cultura contin: amidon, carbune activat, sange. Se foloseste mediul Bordet-Gengou
(mediul de electie); dupa incubare la 37°C 2-5 zile, apar colonii mici convexe, usor transparente
cu stralucire metalica, picatura de mercur; coloniile sunt foarte aderente de mediu cu o zona de
hemoliza difuza.
Coloniile pot fi “S” sau “R”. Coloniile “S” faza I, are virulenta cea mai mare, in fazele II si III isi
pierd treptat virulenta, ajungand in faza IV, avirulenta, forma “R”,

17. Speciile din Brucella ce afecteaza omul

Cuprinde sase specii dar trei sunt de interes uman: Brucella melitensis (capre, oi); Brucella
abortus (vaci), Brucella suis (porci). Aceste bacterii produc antropozoonoze.

18. Cum se numeste boala data de Brucella

- Brucella se multiplica intracelular, de aceea este rezistenta la antibiotice.
- Boala are o evolutie cronica, apar granuloame.
- Bruceloza se mai numeste “febra ondulanta”.
- Calea de intrare este digestiva, prin alimentele contaminate, sau prin contaminarea
tegumentelor.
- Dupa intrarea in organism, cocobacilul se multiplica intracelular in ganglionii limfatici si apoi
patrunde in circulatia sanguina.
- Granuloamele se observa la nivel cutanat, in ficat, splina, sistem nervos, boala fiind o
septicemie cu evolutie lenta.

19. Genul vibrio - caractere de cultura.

Vibrio cholerae cresc bine pe un pH alcalin (9-9,2), apa peptonata si in mediu cu mult oxigen,
sunt oxidazo-pozitivi; in mediile lichide formeaza val la suprafata.
- Pe mediile solide BSA formeaza colonii mici, transparente.
- Sunt rezistenti in mediile cu bila, de aceea se folosesc mediile selective.
- Tolereaza concentratii de 6-6,5% NaCl.

20. Grupul O1 vibrio are 4 serotipuri (A,B,C):

- tipul I Ogawa (A+B);
- tipul II Inaba (A+C);
- tipul III Hikojima (A+B+C);
- tipul IV (fara nume) (A).

21. Descrieti testele pentru confirmarea Neisseria gonoreaea

Se testeaza fermentarea zaharurilor. N. gonorrhoeae fermenteaza numai glucoza.
Metode rapide:
- testul de coaglutinare cu ser antigonococic cuplat cu proteina A stafilococica, aglutinarea in 3
minute da reactie pozitiva;
- metodele biologiei moleculare: PCR, sonde nucleotidice;
- prin imunofluorescenta, cultura se va colora cu ser fluorescent antigonococic, examinarea se va
face cu microscopul pe fond intunecat in lumina ultravioleta.

22. Modalitati de indentificare pentru Neisseria meningitidis + Enumerati testele de

identificare pentru Neisseria miningiditis (meningococ)
- Se selecteaza coloniile smooth “S”, mici cu diametrul de cca. 1mm, transparente, usor gri.
- Se examineaza biochimic pentru producerea citocromoxidazei.
- Se fac frotiuri colorate Gram pentru prezenta diplococilor Gram-negativi, in “boabe de cafea”.
- Daca indeplinesc cele trei criterii inseamna ca apartin genului Neisseria.
- Identificare serologica de grup din culturile pure se fac aglutinari cu seruri polivalente si apoi
cu monovalente, identificandu-se grupul de meningococ. In zona europeana cele mai frecvente
sunt: A,B,C,Y,W-135.
Enumerati testele de identificare pentru Neisseria miningiditis (meningococ) - germenul
din specia N. meningiditis se confirma prin fermentarea glucozei si maltozei si nefermentarea
levulozei, lactozei si zaharozei. Identificarea rapida se face prin coaglutinarea si latexaglutinarea
direct din LCR, contraimunoelectroforeza si metode ale biologiei moleculare.

23. Exemple de coci anaerobi nesporulati Gram -

Cele mai importante genuri sunt: Veillonella, Acidaminococcus, Megasphaera.

24. Bacili anaerobi Gram + nesporulati

Actinomyces, Bifidobacterium, Eubacterium, Mobiluncus, Propionibacterium.

25. Bacili anaerobi Gram - nesporulati

Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas si Fusobacterium.

26. Ce boli produce si care este poarta de intrare pentru Leptospira

Se gasesc la rozatoare si animale domestice. La om apar accidental. Paraziteaza corticala renala,
de unde sunt eliminate, prin urina in mediul inconjurator. Sunt patogene prin multiplicare si
invazivitate. Produc Leptospiroza, care este o antropozoonoza.
Calea de transmitere este cel mai adesea cutanata, mai ales la nivelul membrelor inferioare.
Dupa ce au patruns in organism, intra in circulatia generala, pot strabate seroasele, de aceea
uneori poate sa apara meningita leptospirotica. Pot sa apara hemoragii hepatice.
Specia patogena pentru oameni este Leptospira icterohaemorrhagiae.

27. Sifilisul
Agentul etiologic este Treponema pallidum; boala se numeste Sifilis sau Lues; se transmite prin
contact sexual si mult mai rar nesexual (5%): doica sanatoasa alaptand copil cu sifilis congenital
sau doica alaptand copil sanatos, transfuzie, medic consultand sau tratand fara masuri de
protectie. Sifilisul este o boala cronica.
1. Sifilisul primar:
- apare dupa inocularea in timpul actului sexual;
- bacteriile patrund in organism prin leziuni fine ale pielii si mucoaselor, ajung pe calea vaselor
limfatice in ganglionii limfatici regionali si apare bacteriemia;
- la locul de inoculare apare dupa 3 saptamani sancrul “dur” (concentratie de 10*7 germeni/ml);
- sancrul este unic, intotdeauna insotit de adenopatie regionala, dura, nedureroasa, nesupurata;
- poate fi localizat in zona contactului sexual: penis, regiunea anala, vagin, col uterin, faringe, etc..
- anticorpii devin evidentiabili in a doua jumatate a perioadei primare.
2. Sifilisul secundar:
- la 2-3 luni de la contact;
- apar leziuni maculo-papuloase, neulcerative la nivelul tegumentelor si mucoaselor;
- apar papule umede si palide mai ales in regiunea ano-genitala, axilara, gura;
- alte manifestari: meningita sifilitica, corioretinita, nefrita, periostita;
- treponeme se gasesc in tot organismul, bolnavul este foarte contagios;
- leziunile secundare se vindeca spontan dupa cateva luni (mai rar 1-3 ani), urmand o faza de
sifilis latent.
3. Sifilisul tertiar:
- este raspunsul imun celular la prezenta Tr. pallidum in organism si a produsilor lor metabolici;
- apare dupa 5-40 ani de la contactul infectant;
- se caracterizeaza prin leziunile granulomatoase (gome), tegumentare si osoase;
- modificari degenerative in sistemul nervos central (tabes, paralizie generala progresiva);
- leziuni cardiovasculare (aortita, insuficienta valvulara aortica);
- leziuni hepatice.

28. Diagnosticul bacteriologic al Treponemei pallidum

Se efectueaza frotiu din secretia din sancrul dur, colorat Fontana-Tribondeau sau preparat
proaspat si se examineaza la microscopul cu fond intunecat, unde se observa treponemele cu
forma caracteristica si mobilitatea specifica prin miscarile de flexiune, sau colorate maroniu pe
fond galben, in coloratia Fontana-Tribondeau.
29. Cand si cu ce reactivi antigen- anticorp se face serodiagnosticul Treponemei pallidum
Anticorpii apar in a doua jumatate a sifilisul primar.
Se evidentiaza anticorpi “in vitro” prin reactiile Antigen-Anticorp:
- teste de triaj RFC (reactia de fixare a complementului), RBW, VDRL (reactie de floculare);
- reactia FTA-ABS, test de imunofluorescenta indirecta;
- reactia de hemaglutinare pasiva;
- diagnosticul imunologic celular se face prin IDR.

30. Precizati familia, subfamilia virusului HIV precum si stadiile clinice si serologice
(diagnosticul serologic) care se produce
Virus imunodeficientei umane (HIV) apartine familiei Retroviridae, subfamilia Lentivirinae.
Este virus ARN; HIV1 si HIV2 sunt agentii etiologici ai sindromului de imunodeficienta
dobandita (SIDA).
Clasificarea infectiei cu HIV la adult se face in functie de anumite criterii clinice (stadiul A,B sau
C), si imunologice (scaderea limfocitelor T CD4 sub 200/mm3 sau sub 14% din totalul
limfocitelor, acestea indicand stadiul SIDA).
1. Stadiul A:
- perioada de incubatie este intre cateva zile pana la 3 luni;
- infectie asimptomatica;
- infectie acuta nespecifica (sindrom retroviral); febra, faringita, artralgii, limfadenopatie
generalizata; 2-3 saptamani, remisiunea completa; aceasta perioada poate dura pana la 10 ani.
2. Stadiul B:
- este infectie simptomatica;
- stare febrila 38,5°C care persita mai mult de o luna;
- sindrom diareic, care persista mai mult de o luna;
- candidoza orofaringiana sau vulvovaginala persistenta sau recidivanta;
- herpes zoster extins sau recidivant;
- purpura trombocitopenica idiopatica;
- neuropatie periferica;
- infectii pelviene sau tuboovariene;
- listerioza.
- scaderea numarului de celule T CD4 la 500-200/mm3.
3. Stadiul C:
- stadiului final al infectiei cu HIV, SIDA;
- scadere mare in greutate;
- febra persistenta de etiologie neprecizata;
- infectii cu germeni oportunisti;
- parazitoze;
- neoplasme si in stadiile tardive manifestari neurologice cu encefalopatiei si dementa.
Manifestarile oportuniste apar cand limfocitele T CD4 scad la 200-50/mm3.
Diagnosticul serologic - la unii subiecti infectati poate sa existe “fereastra serologica”
care este o perioada in care organismul nu reactioneaza prin formarea de anticorpi, ea poate sa
dureze intre 6-9 luni. Prin diagnosticul serologic se vor pune in evidenta anticorpii specifici.Se
pot folosi mai multe reactii:teste de aglutinare, latexaglutinarea, coagoaglutinarea, ELISA.

31. Profilaxia antivirala specifica artificiala

Profilaxia specifica antivirala se poate face in doua moduri - activ : prin vaccinare si pasiv : prin
seruri imune specifice.
Profilaxia activa: vaccinurile sunt preparate imunoprofilactice care contin Ag virale modificate
care administrate la indivizi susceptibili, induc imunitate activa ce determina rezistenta
specifica la imbolnavire.
Protectia speficica post vaccinare se bazeaza pe imunitate umorala ( formare de Ac) si pe
imunitate celulara (Ly), declansata in mod activ in urma administrarii antigenelor vaccinale.
Pentru obtinerea raspunsului imunitar optim , in practica vaccinurilor profilactice ale copilului
este necesar sa se tina cont de o serie de factori:
-imaturitatea unor mecansme imunitare, in primele 2-3 luni dupa nastere, care dimunua efectul
sau face ineficace imunizarea
-prezenta Ac materni care in primele 3-6 luni de viata dupa nastere pot diminua eficienta
imunologica a unor vaccinuri vii
-rolul hipo sau anergizant al infectiilor acute, care in perioada de convalescenta influenteaza in
sens negative raspunsul imun.
Principalele tipuri de preparate utilizate:
a)Vaccinuri corpusculare preparate din virusuri vii atenuate
b)Vaccinuri inactivate
c)Vaccinuri subunitare
d)Vaccinuri obtinute din ADN recombinant
e)Vacccnuri sintetice
f)Vaccinuri antiidiotip
g)Vaccinuri din acizi nucleici

32. Vaccinuri corpusculare preparate din virusuri atenuate

Exemple: antipoliomielitic, antirujeolos, antiurlian.
Avantaje:
- induc imunitatea similara bolii naturale;
- raspunsul imun este dirijat fata de toate antigenele virale;
- imunitatea indusa este durabila (ani de zile);
- previn boala naturala.
Dezavantaje:
- reversia spre patogenitate;
- eliminare de virus;
- infectia persistenta;
- stabilitate scazuta la temperaturi ambientale;
- sunt contraindicate la indivizi cu imunodeficiente.

33. Avantajele si dezavantajele pentru vaccinurile inactivate, dati exemple

Exemple: vaccin antipoliomielitic, antirabic, antigripal.
Contin particule virale intregi cu infectivitate anihilata, dar imunogenitatea intacta.
Avantaje:
- raspuns foarte bun de tip umoral;
- stabilitate antigenica;
- stabilitate la temperaturi uzuale;
- pot fi administrate la imunosupresati (virus inactivat nu se multiplica);
- indivizii vaccinati nu transmit virusul la contacti.
Dezavantaje:
- induc imunitate de durata mai scurta;
- imunitatea de tip celular este redusa;
- imunitatea locala este limitata.

34. Ribovirusuri cu polaritate +/-

ARN-ul tradus direct in proteina, fara o transcriere prealabila, este considerat cu polaritate
pozitiva si este notat conventional ARN (+); ARN-ul transcris intai intr-un ARN complementar si
abia apoi in proteina, este considerat cu polaritate negativa si este notat ARN (-).

35. Familia si subfamilia virusului herpetic

Herpesvirusurile fac parte din familia Herpesviridae, deoxiribovirusuri; aceasta familie este
formata din trei subfamilii:
1. Subfamilia Alphaherpesvirinae:
- genul Simplex virus: herpes simplex virus tip 1 si 2;
- genul Varicellavirus: varicella-zoster;
2. Subfamilia Betaherpesvirinae: genul Cytomegalovirus - v. citomegalic (CMV);
3. Subfamilia Gammaherpesvirinae: genul Lymphocriptovirus - v. Epstein-Barr (VEB).

36. Genul Ortopoxvirus descriere si afectiuni

Cuprinde v. variolic si v. vaccina. Sunt virusuri ADN, liniare, bicatenare, cu dimensiuni mari.
Cultiva pe culturi celulare HeLa, Vero; mai poate cultiva pe oua embrionate si pe animale.
Poate genera variola, care este o boala infectioasa extrem de contagioasa.
Patrunderea virusului in organism se realizeaza pe cale respiratorie, dermica, intramusculara.
Incubatia este de 12-18 zile; debut brusc cu: stare generala alterata (faza toxemica), febra
ridicata, prostratie, cefalee, rash. Apare enantem localizat in orofaringe.
Exantemul este de tip centrifug:
- mai dens pe fata si extremitati;
- evoleuaza ca maculopapule ce devin vezicule, apoi se transforma in pustule;
- pustulele se transforma in cruste dupa 2-4 saptamani, care prin desprindere lasa cicatrice.
Se poate manifesta si sub forma cu eruptie hemoragica confluenta care este insotita de
hemoragii cu mortalitate de 90%.
Complicatii: ulcere corneene, afectarea articulatiilor si oaselor “osteomielitis variolosa”,
pulmonare sau gastrointestinale.
In 1979 a fost declarata eradicata.

37. Agentul etiologic si descrieti rubeola congenitala

Agent etiologic: virusul rubeolos.
Rubeola congenitala:
- malformatii oculare: cataracta subtotala sau totala adesea bilaterala si retinopatie,
microoftalmie si glaucom;
- malformatii cardiace: persistenta canalului arterial dintre aorta si artera pulmonara si stenoza
arterei pulmonare, miocardita;
- malformatii auditive: surditate;
- malformatii ale sistemului nervos central: microcefalie, intarziere psihomotorie.

38. Precizati genurile si afectiunile pe care le provoaca Orthomyxoviridae la om

Familia Orthomyxoviridae; sunt agenti etiologici ai unor infectii respiratorii acute. Denumirea
de myxovirus exprima afinitatea pentru mucoproteinele suprafetei celulare, myxa inseamna
mucus in greceste.
- Genul Influenzavirus A cu tipul de v. gripal A;
- Genul Influenzavirus B cu tipul de v. gripal B;
- Genul Influenzavirus C cu tipul de v. gripal C;
- Genul Thogotovirus, cu tipurile Thogoto, Dhori, si Batken.

39. Cum se stabileste nomenclatura virusurilor gripale.

Virusurile gripale A si B au genomul format din 8 segmente, iar v. gripal C este format din 7
segmente. Antigenul nucleocapsidar confera specificitate de tip virusului gripal (permitand
diferentierea intre cele trei tipuri: A, B, C) , localitatea de izolare, numarul tulpinii. si anul
izolarii, tipul de HA si NA

40. Virusul urlian - infectii plus descriere

Virus urlian (VU) este agentul etiologic al parotiditei epidemice. Virusul este transmis prin
picaturile Pflugge, patrunde in caile respiratorii superioare unde se multiplica, apoi virusul
disemineaza in ganglionii regionali, apoi prin viremie in tot organismul. Organele tinta sunt:
glandele salivare, glanda parotida, ovarele, testiculele, pancreasul.
Forme clinice:
- parotidita epidemica (oreionul): incubatie medie de 18 zile (7-25 zile), cu febra medie,
anorexie, otalgie, indispozitie, urmata rapid de hipertrofia bilaterala, dureroasa a glandelor
parotide si a glandelor salivare. Durata bolii este de 10-15 zile cu evolutie autolimitanta.
Localizarile glandulare extrasalivare pot sa apara inainte, concomitent, dupa sau in absenta
parotiditei.
- Orhita, se observa dupa pubertate, la 10-30% dintre cazuri, este precedata de febra, frison,
dureri abdominale. Apare inflamatia scrotala, eritemo-edematoasa, dureroasa, in 25% din cazuri
sunt interesate amebele testicule. Uneori la 5% din cazuri poate sa apara atrofia testiculara. La
femei poate sa apara ovarita si mastita la 31% dintre cazuri la fete dupa 14 ani.
-Complicatii:
Meningita urliana care este o meningita limfocitara, ea poate sa apara dupa 5-7 zile de
la debut cu febra, redoarea cefei, varsaturi, cefalee, fotofobie. Evolutia este favorabila cu
vindecare in cateva zile.
Encefalita, inainte de introducerea vaccinului, reprezenta cca 20-30% dintre encefalitele
virale. Ea apare la cca 1-5% dintre cazuri, poate sa apara in timpul parotiditei sau la 2-3
saptamani, se manifesta prin confuzie, convulsii, tulburari motorii sau senzoriale.Majoritatea
cazurilor evolueaza fara sechele.
Afectarea nervilor cranieni, surditate la 0,05% dintre cazuri uni sau bilateral
ireversibile. Foarte rara este cecitate prin nevrita optica.
Alte complicatii:miocardite, nefrite, pancreatite.

41. Familia plus genul virusului rabic

Familia Rhabdoviridae, genul Lyssavirus.

42. Agentul etiologic al rabiei + stadiile de imbolnavire la om

Virusul rabic (VR), genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae.
Rabia la om:
1. Stadiul prodromal: 2-4 zile cu simptomatologie nespecifica: anorexie, febra moderata, cefalee,
greturi, disfagie, parestezii in zona muscaturii, nervozitate, anxietate.
2. Perioada de stare:
- rabia furioasa (spastica): prin excitatie psihomotorie, hiperestezie cutanata, halucinatii,
convulsii, midriaza, hipersalivatie, hipersudoratie, hidrofobia, febra ridicata (40-41°C) si
tulburari neurovegetative, variatii ale tensiuni arteriale, pulsului, dificultati in respiratie.
- rabia paralitica: debuteaza cu paralizii, dureri ale membrelor, urmate de paralizii flasce
progressive ascendente de la membrele inferioare pana la n. cranieni; tulburari ale sfincterelor;
acesta forma este rara la om.
Perioada terminala: in rabia furioasa, moartea survine dupa 3-4 zile, iar in forma paralitica in 5-
6 zile prin stop cardiac si respirator.
O forma particulara este forma clinica de rabie de laborator, contractata accidental; pot sa apara
paralizii ascendente, tulburari bulbare care duc la moarte prin stop respirator.

43. Enumerati formele clinice ale poliomielitei la om

A. Poliomielita paralitica (paralizia infantila);
- poliomielita paralitica spinala;
- forma respiratorie;
- forma encefalitica;
- forma cu paralizii izolate.
B. Poliomielita neparalitica:
- meningita poliomielitica;
- miopericardita;
C. Poliomielita abortiva;
D. Poliomielita inaparenta.

44. Caracteristicile paraliziei in poliomielita

- paralizie flasca;
- asimetrica;
- afecteaza anumite grupe musculare, lasand altele integre;
- hiperestezii si parestezii in perioada paralitica;
- ROT: initial hiperactive, apoi diminuate pana la disparitie.

45. Poliomielita paralitica. Paralizia infantila

Forme clinice:
1. forma comuna - poliomielita paralitica spinala (boala Heine-Medin); doua faze:
- faza prodromala: febra (39°C), angina, tulburari digestive, uneori se asociaza cu mialgii;
acestei faze este de 3-6 zile apoi o peioada asimptomatica afebrila de 2-5 zile.
- faza paralitica: cand se reinstaleaza febra 39°C, apar dureri si spasme musculare, survin
paraliziile; sunt afectati in special muschii membrelor inferioare, apoi cei ai membrelor
superioare si ai trunchiului.
2. Forma respiratorie, apare in paraliziile periferice:
- paralizii ale muschilor respiratori: diafragmei, abdominali, intercostali;
- tulburari ale ritmului respirator;
- tulburari in deglutitie.
3. Forma encefalitica, apare in cadrul paraliziei spinale sau ascendente si are un prognostic grav.
4. Forma cu paralizii izolate ale nervilor cranieni (paraliziile de nerv facial) evalueaza benign.

46. Poliomielita neparalitica – formele clinice

- meningita poliomielitica: meningita cu lichid clar, debuteaza cu febra, cefalee, stare generala
alterata, redoarea cefei, mialgii, hiperestezii, tulburari gastro-intestinale, greata, varsaturi,
evolutia este favorabila;
- miopericardita: are un prognostic bun.

47. Familia plus genul Hepatitei A. Descrieti schematic structura

Este produsa de virusul hepatic A (VHA) care face parte din familia Picornaviridae, genul
Enterovirus.
- virus ARN;
- capsida icosaedrica;
- neanvelopat;
- este rezistent la temperatura de 600C, eter, detergenti neionici, dar este distrus in cateva
minute de temperatura de 1000C, de formol 1\4000, dupa expunere de 3h la 370C sau de clor
activ 0,1mg% timp de 30 min.
Principalul antigen este Ag HA.
Hepatita A se poate manifesta sub mai multe forme clinice:
- asimptomatica (anicterica), mai ales la copii;
- icterica cu simptome nespecifice: anorexie, astenie, prurit, greturi, varsaturi;
- fulminanta, foarte rar, cu manifestari neurologice caracteristice insuficientei hepatice.

48. Familia, genul + antigen pentru virusul Hepatitei B

Familia Hepadnaviridae, genul Orthohepadnavirus.
Structura antigenica:
- Ag de suprafata HBs, constituie invelisul extern al VHB si are o structura complexa
lipoglicoproteica; apare in sangele bolnavilor dupa 4-6 saptamani de la infectie si dispar dupa 3
luni de la debut. Anticorpi anti-AgHBs apar in convalescenta, si in urma vaccinarii anti-VHB.
- Ag nucleocapsidic HBc, de tip antigenic unic, se gaseste in virionul complet si in
nucleocapsidele neasamblate din nucleul hepatocitelor infectate; este absent in sange; anticorpii
anti-HBc sunt anticorpi specifici IgM, sunt inlocuiti in convalescenta de anticorpi anti-HBc de tip
IgG.
- Antigenul HBe asociat nucleocapsidei este un polipeptid solubil, prezenta lui semnifica
replicare virala. Persistenta indelungata este asociata cu pronostic nefavorabil si este semn de
multiplicare virala interna in hepatocit.

49. Familia genul virusului Hepatitei C

Este un ribovirus apartinand familia Flaviviridae, genului Hepacivirus, cu capsida icosaedrica,
anvelopat. VHC produce hepatita virala de tip C.
Incubatia dureaza intre 2-8 saptamani, transmiterea este parenterala (predominant) si pe cale
sexuala.
Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice si diagnosticate tardiv in stadiul de ciroza (20%),
hepatita cronica (80%) sau hepatocarcinom (3%). Poate insotit cu modificari imunologice prin
depunerea complexelor imune in tesuturi si organe si aparitia de: vasculite, artrite, purpura sau
glomerulonefrite membrano-proliferative. Poate sa apara crioglobulinemia mixta esentiala si
este asociata cu prezenta factorului reumatoid.
Diagnosticul se fac prin punerea in evidenta a anticorpilor-antiVHC.
Tratamentul se face cu interferon alfa si ribavirina.

50 . Ph la care creste Vibriocholerae - Cresc bine pe un ph alcalin 9 - 9.2, apa peptonata si in

mediu cu mult oxigen, sunt oxidazo-pozitivi, in mediile lichide formeaza val la suprafata. Sunt
bine rezistenti in mediile cu bila, de aceea se folosesc mediile selective.

51. Mediul Bordet-gengou - este mediul de electie pentru izolare si este format din macerat de
cartof glicerinat si gelozat cu sange de cal 10%.

52. Metode de electie (referinta) pentru Helicobacer pylori.

Metoda de referinta este evidentierea bacteriei in biopsiile gastrice prelevate in cursul
examenului endoscopic. O conditie importanta este ca bolnavul sa nu fi urmat cel putin o luna
tratament cu antibiotic, saruri de bismut. Se recolteaza fragmente de mucoasa antrala si fundica,
se recolteaza 4 fragmente si se vor folosi astfel: un fragment va fi introdus in mediu cu uree si
indicator de pH pentru evidentierea ureazei, doua fragmente pentru evidentierea H.pylori
pentru frotiuri si cultura care vor fi puse intr-un flacon cu SF pentru a se evita desicarea
probelor si contactul cu O2 sau folosirea unei solutii de glucoza 20% care impiedica detasarea
stratului de mucus, un fragment pentru studiul histopatologic. Conservarea probelor pentru
insamantare daca nu se pot lucra imediat se face la 40 C, maxim 4 h, daca se depaseste acest timp
se vor conserva intr-un mediu de transport in care probele pot fi tinute 24h la 4 0C.
53.Diagnosticul de certitudine pentru Legionella
Diagnosticul serologic la bolnavi se executa pe seruri paralele, recoltarea in faza acuta a bolii
dar si in covalescenta. O crestere de 4 ori mai mare a titrului de anticorpi pana la minimum
1\128 constituie o confirmare serologica de imbolnavire. Detectarea anticorpilor se face prin:
imunofluorescenta indirecta, hemaglutinare indirecta. ELISA, microaglutinare pe lama

54. Exemple de Coci Gram-nesporulati.

Pozitivi:Peptostreptococcus, Peptococcus.
Negativi: Vellonella, Acidaminococcus, Megasphaera.

55. Cand si prin ce reactii Ag-Ac se face serodiagnosticul pentru Treponema pallidum
Se evidentiaza anticorpii”in vitro”prin reactiile Ag-Ac. Initial se fac teste de triaj: RFC Bordet –
Wassermann, VDRL este o reactie de flocurare. Daca aceste reactii sunt pozitive se trece la teste
de confirmare: Reactia FTA-ABS test de imunofolorescenta indirecta, Reactia de hemaglutinare
pasiva(TPHA). Diagnosticul imunologic celular se face prin IDR in care Ag este luteina extrasa
din Treponema. Reactia pozitiva se evidentiaza prin prezenta raspunsului imun celular, care
semnifica prezenta infectiei.

56. Enumerati infectiile date de virusul poliomielitic.

Infectarea sistemului nervos se face pe cale sanguina iar propagarea in tesuturile nervoase se
face de-a lungul axonilor nervilor periferica. Odata intrat in caile nervoase,progresia acestuia nu
mai poate fi oprita .

57. Familia si genul virusului rabic - virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae, genul
Lyssavirus

58. Clasificarea virusurilor gripale

Familia : Orthomyxoviridae
Genul : Influenzavirus, Thogotovirus
In anul 2000, Comitetul international de clasificare si taxonomie virala a divizat genul Influenzavirus
in alte 3 genuri : A, B, C, cu genurile:
- Genul Influenzavirus A cu tipul de virus gripal A;
- Genul Influenzavirus B cu tipul de virus gripal B;
- Genul Influenzavirus C cu tipul de virus gripal C
- Genul Thogotovirus, cu tipurile Thogoto, Dhori si Batken.

Genurile Influenzavirus : A, B, C.

59. Care e mediul de cultura si testul pentru bacilul difteric (sem.I)

Bacilul difteric este un germen aerob facultativ anaerob care se dezvolta la 37 grade C la pH de7,4-7,6
si creste bine pe mediul electiv Loeffler (ser coagulat de bou, glucozat 1%). Izolarea din produse
patologice se face pe geloza sange si pe medii selective Tinsdale, Gundel-Tietz (care contine : geloza-
sange-cisteina-telurit de K).
Pe mediul Tinsdale, Corynebacterium diphtheriae produce dupa 24-48 ore de incubare la 37
grade C: colonii mici, negre cenusii, inconjurate de un halou brun datorita hidrogenului sulfurat care
rezulta din metabolism si reactioneaza cu sarurile de telur.
Pe mediul Gundel-Tietz se pot diferentia 3 tipuri biochimice de C.diphtheriae in functie de
aspectul coloniilor: gravis, mitis si intermedius, avand proprietatea de a reduce teluritul de potasiu in
telur metallic, de culoare neagra. Dupa incubare de 48 h la 37 grade Celsius si apoi 2-3 zile la
temperature laboratorului:
- Tipul gravis : colonii negre, mari cu suprafata granulate cu aspect de margareta: margini
crenelate, centru ridicat si striuri radiale;
 - Tipul mitis: colonii mai mici, negre, cu margini regulate;
- Tipul intermedius: colonii negre cu aspect intermediare intre primele doua: talie mai mare,
suprafata granulara, centrul usor mamelonat, margini regulate, transparente.

Pe geloza sange : colonii rotunde, friabile, cu suprafata usor granulara, de culoare alba-gri
perle.
Pe mediul Loeffler : colonii albe asemanatoare cu picaturile de spermantet – substanta grasa cu
aspect de ceara.
Bacilul difteric produce cistinaza care descompune cistina cu formare de hidrogen sulfurat, nu
hidrolizeaza urea, fermenteza constant glucoza, maltoza si levuloza si nu fermenteaza zaharoza
si manita. In functie de fermentarea polizaharidelor, bacilii difterici au fost impartiti in trei
biotipuri:
- Tipul gravis fermenteza: dextrin, amidon, glicogenul
- Tipul mitis nu fermenteaza nici un polizaharid
- Tipul intermedius fermenteaza, uneori tardive, numai dextrina.

60.Ph-ul virusului holeric

Creste bine pe un pH alcalin (9-9,2), apa peptonata si in mediu cu mult oxigen, sunt oxidazo-pozitivi,
in mediile lichide formeaza val la suprafata. Pe mediile solide BSA (agar saruri biliare ) formeaza
colonii mici, transparente. Sunt rezistenti in mediile cu bila, de aceea se folosesc mediile selective.
Tolereaza concentratii de 6-6,5% NaCl.

61. Diagnosticul bacteriologic la treponema

Se efectuează frotiu din secreţia din şancrul dur, colorat Fontana-Tribondeau sau preparat
proaspă t şi se examinează la microscopul cu fond întunecat, unde se observă treponemele cu
forma caracteristică şi mobilitatea specifică prin mişcă rile de flexiune, sau colorate maroniu pe
fond galben, în coloraţia Fontana-Tribondeau.

62. Infectia cu Helicobacter pylori

Sursa infecţiei cu Helicobacter pylori este omul, iar calea este oral-orală şi fecal-orală. Se
investighează persoanele care acuză o simptomatologie digestivă.
Metoda de referinţă este evidenţierea bacteriei în biopsiile gastrice prelevate în cursul
examenului endoscopic. O condiţie importantă este ca bolnavul să nu fi urmat cel puţin o lună
tratament cu antibiotice, săruri de bismut. Se recoltează fragmente de mucoasa antrală (aprox. 2 cm de
pilor) şi fundică (în regiunea marii curburi), se recoltează 4 fragmente şi se vor folosi astfel:
- un fragment va fi introdus în mediu cu uree şi indicator de pH pentru evidenţierea ureazei;
- două fragmente pentru evidenţierea Helicobacter pylori pentru frotiuri şi cultură, care vor fi
puse într-un flacon cu ser fiziologic pentru a se evita desicarea probelor şi contactul cu 0 2, sau
folosirea unei soluţii de glucoză 20%, care împiedică detaşarea stratului de mucus;
- un fragment pentru studiul histopatologic.
Conservarea probelor pentru însămânţare, dacă nu se pot lucra imediat, se face la 4° C,
maximum 4 h, iar dacă se depăşeşte acest timp se vor conserva într-un mediu de transport (Stuart sau
Portagerm pylori) în care probele pot fi ţinute 24 h la 4° C.

63. Cand si unde se face serodiagnosticul sifilisului

Diagnosticul de laborator este bacteriologic şi imunologic.
Pentru diagnosticul imunologic se evidenţiază anticorpii ”in vitro” prin reacţiile Ag-Ac.
- Iniţial se fac teste de triaj: RFC (reacţia de fixarea complementului) Bordet Wassermann
(RBW), VDRL este o reacţie de floculare (reacţia pozitivă, este depunerea neregulată a cristalelor de
colesterol de care este fixat Ag pe anticorpii antilipoidici din ser). Dacă aceste reacţii sunt pozitive, se
trece la teste de confirmare.
- Reacţia FTA-ABS (Fluorescent Treponemal Antibody Absorbtion) test de imunofluorescenţă
indirectă.
 - Reacţia de hemaglutinare pasivă (TPHA).
- Diagnosticul imunologic celular se face prin IDR în care Ag este luetina extrasă din
Treponema. Reacţia pozitivă se evidenţiază prin prezenţa răspunsului imun celular, care semnifică
prezenţa infecţiei.

64. Cum se numeste recoltarea dupa imbolnavirea cu Rickettsia prowazeki?

Diagnosticul bacteriologic consta in examenul microscopic al sectiunilor histologice sau al
amprentelor de organe recoltate de la biopsie sau necropsie.Se coloreaza Machiavello( fucsina,
acid citric si albastru de metilen)si se pune in evidenta prezenta intracelulara a corpuscullor
rickttsiformi.
Diagnostic imunologic se face prin RFC , reactia de aglutinare Wiel Felix(reactie de
aglutinare in tuburi cu Ag de la Proteus) si reactia de aglutinare pe lama Kudiscke-Stauer.