BIOCHIMIE CLINICA

METABOLISM LIPIDIC
METABOLISM GLUCIDIC
METABOLISM RENAL
Conf. CSII Dr. Habil Cristiana TANASE

METABOLISM LIPIDIC

METABOLISM LIPIDIC
Consideratii generale
LIPIDELE clasa de biomolecule insolubile in mediu apos si solubile in solventi organici nepolari

Origine: exogena alimentara

endogena hepatica

Lipidele formeaza complexe cu grupari proteice (apolipoproteine) care asigura mentinerea acestora in mediu apos al
plasmei

LIPIDELE SERICE
Consideratii generale
LIPIDELE SERICE forma de transport a acestor substante intre organele de absorbtie sau de sinteza (intestin, ficat),
organele de depozitare (tesut adipos) si tesuturile consumatoare.
Chilomicronii
Acizii

forma de transport a lipidelor alimentare absorbite la nivelul intestinelor

grasi liberi forma de transport a lipidelor mobilizate din tesutul adipos

Lipoproteinele

cu densitate scazuta (LDL) si foarte scazuta (VLDL) forma de transport a lipidelor sintetizate de ficat

Lipoproteinele

cu densitate mare (HDL) forma de transport a colesterolului de la tesuturile extrahepatice la ficat

STRUCTURA LIPOPROTEINELOR
CIRCULANTE
Lipoproteinele circulante sunt formate din urmatorii constituenti:
1.Lipide nepolare hidrofobe: trigliceride si colesterol esterificat (partea transportata / miezul lipidic)
2.Fractiuni proteice: apolipoproteine din categoria , globuline
3.Lipide polare hidrofile: fosfolipide si colesterol liber

!
!
!

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
Sunt impartite in patru clase principale in functie de marime (greutate moleculara), densitate (separare prin
ultracentrifugare si flotatie) si incarcatura electrica (separare prin electroforeza)

- chilomicroni densitate intre 0,940-0,980; contin 90% trigliceride; reprezinta 0-2% din cantitatea de lipoproteine;
cresc mult postprandial, fiind generati ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare; dau
opalescenta serului

- -Lipoproteine sau LDL - densitate intre 1,019-1,063; sunt bogate in colesterol (45%); reprezinta aproximativ
33-70% din totalul lipoproteinelor; cresterea acestora este asociata cu riscul cardiac colesterol nociv

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
- Pre-Lipoproteinele sau VLDL - densitate intre 0,95-1,006; transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%); sintetizate
in ficat fiind denumite si chilomicroni endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine
- -Lipoproteine sau HDL - transporta proteine, fosfolipide, colesterol (18%, in special esterificat); asigura intoarcerea la
ficat (pentru a fi metabolizat) a colesterolului din tesuturi, si mai ales din peretele vascular - colesterol protector; indicator
pentru estimarea riscului cardiovascular; reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.

!
!
!

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
Pe langa aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise urmatoarele
lipoproteine:

-Pre-Lipoproteine: densitate > 1,210; contin acizi grasi liberi, iar

cantitatea lor aproximativa este de 8-13%.

-O fractiune suplimentara intre si pre (intre VLDL si HDL)

reprezentata de lipoproteina A-Lp(a) a carei mobilitate variaza in
functie de fenotip; formata din fosfolipide, colesterol si apoproteina
B100, asemanatoare cu molecula plasminogenului; introduce LDL in
celule in absenta receptorilor; reprezinta un factor de risc independent
pentru procesul de ateroscleroza; cantitate normala: <30 mg/dl.

-Lipoproteine cu densitate intermediara IDL; densitate intre

1,004-1,010; se formeaza in plasma circulanta ca urmare a eliberarii
enzimatice a trigliceridelor din chilomicroni si VLDL; cresc mult
postprandial si apar in serul bolnavilor cu dislipidemie tip III (Broad
Beta Disease BBD).

TRIGLICERIDELE
Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi
Origine:

- exogena lipide alimentare absorbite intestinal

- endogena prin biosinteza pornind de la glicerol-3- fosfat

si acizi grasi activati (Acil-CoA)

Ficatul si tesutul adipos principale sedii producatoare de

trigliceride
!

TRIGLICERIDELE
-

constituie aproximativ 95% din lipidele tesutului adipos

cel mai important depozit de rezerve energetice ale

organismului - prin lipoliza elibereaza acizi grasi care sunt
utilizati in mitocondrie pentru producerea de energie

in sange sunt hidrolizate de enzima lipoproteinlipaza

eliberare de acizi grasi care se distribuie in diverse tesuturi

ficatul acumuleaza trigliceridele din sange fara o hidroliza

prealabila
!

TRIGLICERIDELE
Semnificatie clinica
Valori de referinta
!
!
!

Optim

<150 mg/dl

Bordeline crescut

150-199 mg/dl

Crescut

200-499 mg/dl

Foarte crescut

500 mg/dl

TRIGLICERIDELE
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperlipidemii
genetice
(tipurile I, II-b, III, IV, V; Valori de
referinta
deficit de APO C-II) si secundare,

-diabet zaharat,

!
-guta,

-pancreatita,

!
-boli
hepatice,

-alcoolism,

! -sindrom nefrotic,

-boli acute: IMA ating valoarea maxima in trei saptamani si pot persista timp de un an,

-hipotiroidism,

-glicogenoze (boala von Gierke),

-sindrom Down,

-anorexie nervoasa.

SCADERI
-abetalipoproteinemie,

-malnutritie,

-malabsorbtie,

-hipertiroidism,

-hiperparatiroidism,

-boala pulmonara
cronica obstructiva.

COLESTEROLUL
-

alcool policiclic constituent al tuturor tesuturilor

Origine:

- exogena colesterol alimentar

- endogena biosinteza pornind de la acetil-CoA

Ficatul este sediul principal al sintezei colesterolului

Alte sedii importante: peretele intestinal, glandele suprarenale,

muschii
Colesterolul sintetizat in ficat este incorporat in principal in
VLDL si LDL pentru a fi transportat la tesuturi
Se prezinta sub 2 forme: libera si esterificata

COLESTEROL TOTAL
Semnificatie clinica
Valori de referinta
!
!
!

Optim

<200 mg/dl

Borderline crescut

200-240 mg/dl

Crescut

240 mg/dl

COLESTEROL TOTAL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperlipoproteinemie
tip IIb, III, V;

Valori de referinta
-hipercolesterolemia familiala de tip
IIa;

!
-obstructie biliara: colestaza, ciroza
biliara,

!
-nefroza,

-boli pancreatice,

! -neoplasm pancreatic si prostatic,

-hipotiroidism,

-diabet zaharat,

-alcoolism,

-glicogenoza (boala von Gierke),

-dieta bogata in grasimi si colesterol,

-obezitate

SCADERI
-hipo-/a-beta-lipoproteinemie,

-leziuni hepatocelulare severe,

-hipertiroidism,

-boli mieloproliferative,

-steatoree cu malabsorbtie,

-malnutritie, inanitie,

-anemie cronica (megaloblastica/

sideroblastica),

-boli acute,

-inflamatii, arsuri severe, infectii,

-boala pulmonara cronica

obstructiva,

-retard mental.

COLESTEROL LDL
Semnificatie clinica
Optim

<100 mg/dl

Optim la limita

100-129 mg/dl

Borderline crescut

130-159 mg/dl

Crescut

160-189 mg/dl

Foarte crescut

190 mg/dL

COLESTEROL LDL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hipercolesterolemie
familiala (tip II-a),

Valori de referinta
-hiperlipoproteinemiile II-b si III,

-dieta bogata in colesterol si grasimi

!
saturate,

-hipotiroidism,

!
-sindrom
nefrotic,

-diabet zaharat,

! -mielom multiplu si alte

disgamaglobulinemii,

-colestaza,

-insuficienta renala cronica,

-porfirie,

-anorexie nervoasa

SCADERI
-hipo-/a-beta-lipoproteinemie,

-boala Tangier,

-hipertiroidie,

-anemii cronice,

-afectiuni hepatocelulare severe,

-sindrom Reye,

-stres acut,

-boli inflamatorii articulare,

-afectiuni pulmonare cronice

COLESTEROL HDL
Semnificatie clinica
Interpretare

Valori (mg/dL)

Valori de alerta
clinica
Optim

< 40
se asociaza cu risc crescut de boala coronariana
>40

Factor protector

>60

COLESTEROL HDL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperalfalipoproteinemie
(exces de
Valori de referinta
HDL) familiala,

-hipobetalipoproteinemie,

!
-clearance crescut al trigliceridelor,

-hepatopatie cronica.
!
!

SCADERI
-hipoalfalipoproteinemie familiala
(boala Tangier),

-deficit de APO A-I si APO C-III,

-hipertrigliceridemie familiala,

-afectiuni hepatocelulare,

-colestaza,

-boala renala cronica,

-anemii si neoplasme
mieloproliferative

-diabet zaharat,

-hipo si hipertiroidism,

-boala Niemann-Pick fara

neuropatie

LDL = Colesterol total (HDL + Trigliceride / 5)

Raportul colesterol total / HDL in estimarea riscului de boala

cardiovasculara:

Risc scazut: 3,3-4,4

Risc mediu: 4,4-7,1

Risc moderat: 7,1-11

Risc crescut:
>11

METODE DE EXPLORARE A
METABOLISMULUI LIPIDIC
1. Analiza functionala a lipoproteinelor serice (se pastreaza integritatea structurii proteice):

-electroforeza (lipidograma)

-centrifugare

-metode turbidimetrice

-metode imunologice

2. Analiza cantitativa si calitativa a constituentilor lipoproteinelor:

-dozarea lipidelor totale

-separarea cromatografica a diferitelor clase de lipide

-dozarea acizilor grasi esterificati; colesterol, trigliceride, fosfolipide, acizi grasi liberi.

!
!
!

HIPERLIPIDEMII. Semnificatie clinica

Sistemul Frederickson de clasificare a dislipidemiilor
Tip
I

Rar

Tablou clinic

Modificari ale fractiunilor

electroforetice

Modificari ale
lipidelor

Aspect ser

Dureri abdominale

Hiperchilomicronemie

Somnolenta post prandiala

(deficit de lipoproteinlipaza)
Xantoame eruptive

Hepatosplenomegalie

Pancreatita
Xantoame tendinoase

Hiper--lipoproteinemie
Ateroame multiple cu debut
precoce

Colest. N/

TG (de obicei
>2000 mg/dl)

lactescent

Colesterol

(300-600mg/dl)

TG: N

clar

II b

Frecvent

Xantoame tendinoase

Hiper- + crestere pre-

(hiperlipidemie mixta/combinata prin
aport crescut)

Colest.
300-600mg/dl)

TG (<= 400 mg/dl)

clar/ usor
tulbure

III

Rar

Xantoame de toate tipurile

Diabet la 1/3 din cazuri

Ateroame

Fractie beta larga

Colest.
clar/

(hipertrigliceridemie indusa de glucide 300-600mg/dl)

tulbure/

cu hipercolesterolemie)
TG (200-1000 mg/ lactescent
dl)

IV

Frecvent

Obezitate

Xantoame

Diabet la 1/2 din cazuri

Hiperuricemie

Ateroame

Hiperpre--lipoproteinemie

(hipertrigliceridemie indusa de
glucide fara hipercolesterolemie)

Colest. N/

tulbure
TG (500-1500 mg/
dl)

Rar

Obezitate

Diabet

Hiperuricemie

Hiperchilomicronemie si

hiperpre--lipoproteinemie

Colest. (250
-500mg/
dl)TG(500-1500
mg/dl)

II a

Frecvent

lactescent

METABOLISM GLUCIDIC

GLUCIDELE

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale

- importanta sursa de energie / componenta majora a dietei

- depozitarea glucidelor este limitata la ficat si muschi

- principalul glucid din sange este glucoza

- glucoza plasmatica provine din: hidroliza amidonului si a altor poliglucide

alimentare; din conversia altor hexoze alimentare in glucoza la nivel
hepatic; din sinteza glucozei din aminoacizi si acid piruvic

- glucoza este depozitata sub forma de glicogen hepatic (glicogenogeneza)

atunci cand nivelul glucozei sanguine creste

- glicogenul hepatic este convertit in glucoza (glicogenoliza) atunci cand

nivelul glucozei sanguine scade

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
GLICEMIA - concentratia glucozei in sange constanta biochimica care
reflecta un echilibru dinamic intre procesele catabolice si anabolice glucidice

-glicemia

este reglata prin doua sisteme care actioneaza concomitent:

1.Autoreglarea
2.Reglarea
-cu

fizico-chimica: realizata prin functia metabolica a ficatului

neurohormonala / reglarea glicemiei depinde de diferiti hormoni

efect hipoglicemiant: insulina stimuleaza glicogenogeneza si

lipogeneza

-cu

efect hiperglicemiant: glucagonul stimuleaza glicogenoliza hepatica si

lipoliza; ACTH, hormonul de crestere, adrenalina, noradrenalina, tiroxina,

cortizolul

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
GLICEMIA normala rezultanta a corelatiilor functionale dintre urmatoarele
cai metabolice:

glicogenogeneza hepatica

glicogenoliza hepatica

glicogenoliza in alte tesuturi (degradarea glicogenului in special in tesutul

muscular)

gluconeogeneza

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme:

incapacitatea
reducerea

celulelor pancreatice beta de a secreta insulina,

numarului receptorilor insulinici,

malabsorbtia

intestinala a glucozei,

incapacitatea

ficatului de a metaboliza glicogenul,

modificarea

concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.

GLICEMIA BAZALA
- presupune recoltarea probei in conditii jeun (absenta aportului caloric
in ultimele 8 ore)

- Interpretarea valorilor glicemiei bazale se efectueaza conform criteriilor

ADA (American Diabetes Association)

valori glicemie bazala (mg/dL)

Normal

60-99

Glicemie bazala modificata

(IFG)
Diabet zaharat

100-125
>= 126

Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori crescute >= 126
ale glicemiei bazale obtinute in zile diferite.

GLICEMIE
Variatii fiziologice
la nou-nascut glicemia scade in primele ore de viata, apoi creste usor
dupa cateva zile

la prematuri, subponderali, nou-nascuti din mame diabetice se

inregistreaza valori scazute

cresteri usoare ale glicemiei pot sa apara in sarcina normala, la marii

fumatori, obezi si persoanele sedentare.

efortul fizic intens poate genera hipoglicemie

GLICEMIE
Semnificatie clinica
CRESTERI
- secretie insuficienta de insulina
primara
(diabet
sau
Valori
de zaharat)
referinta
secundara unor leziuni pancreatice
(pancreatita acuta/cronica, neoplasm,
! pancreatectomie);

- hiperproductie a hormonilor
! hiperglicemianti: acromegalie/
gigantism, boala Basedow, boala
Cushing, feocromocitom,
!
glucagonom,

- alte cauze: hemocromatoza, afectiuni

renale cronice, boala hepatica
avansata, deficienta de vitamina B1
(encefalopatia Wernicke), stres acut
emotional sau fizic (infarct miocardic,
AVC, convulsii)

SCADERI
- cauze hormonale:

exces de insulina (insulinom, supradozaj

insulinic), deficienta de glucagon,
deficienta de catecolamine, deficienta de
cortizol (boala Addison), hipopituitarism,
mixedem

- cauze hepatice: depletia depozitelor

hepatice de glicogen (post prelungit,
ciroza, intoxicatii acute cu fosfor,
tetraclorura de carbon), hepatom

- defecte genetice: galactozemie,

intoleranta la fructoza, deficienta
fructozo-1,6-fosfatazei.

GLUCOZA URINARA
-

nivelul glicozuriei este un rezultat al filtrarii glomerulare si reabsorbtiei

tubulare a glucozei

la valori ale glicemiei peste 180 mg/dl este depasita capacitatea de

reabsorbtie glucoza este eliminata prin urina

Tipuri de glicozurie:

1.

Insotita de hiperglicemie: diabet zaharat, acromegalie, hipertiroidie,

tumori corticosuprarenale

2.

Fara hiperglicemie: diabet renal (tulburarea reasbsorbtiei tubulare) ,

boli infectioase, intoxicatii cu metale / medicamente

HEMOGLOBINA GLICATA /GLICOZILATA

HbA1c
glicarea hemoglobinei reactia de atasare non-enzimatica a glucozei sau
a altor hexoze la molecula de hemoglobina

HbA1 desemneaza cantitatea totala de hemoglobina glicata si o

diferentieaza de hemoglobina A normala, non-glicata

HbA1c fractiunea cea mai importanta (75-80%)

nivelul HbA1c din sange se coreleaza atat cu timpul de injumatatire a

hemoglobinei cat si cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie)
in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testarii (corespunzatoare duratei
medii de viata a eritrocitelor)

in laborator se detecteaza prin tehnici cromatografice, electroforetice si

imunologice

HEMOGLOBINA GLICATA
Semnificatie clinica

test de evaluare si monitorizare pe termen lung a controlului glicemic la

pacientii cu diabet zaharat / evalueaza abordarea terapeutica cea mai
eficienta in cazul acestor bolnavi: antidiabetice orale, insulina, transplant
de celule

rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului:

cetoacidoza, nefropatia, retinopatia

in 2010 ADA a recomandat introducerea HbA1c in diagnosticul diabetului

aceasta prezentand unele avantaje fata de glicemie: nu sunt necesare
conditiile jeun; stabilitate preanalitica mai mare; variatie biologica
intraindividuala in comparatie cu glicemia; variatii in conditii de stres
si afectiuni intercurente.

HEMOGLOBINA GLICATA
Semnificatie clinica
Interpretarea rezultatelor conform ADA:

- normal: 4,8-5,6%

- risc crescut de a dezvolta diabet: 5,7-6,4%

- diabet zaharat: >6,5%

Tinta terapeutica la pacientii diabetici: <7%.

Observatii:

Cresterea HbA1cindica prezenta unei hiperglicemii n ultimele 2-3 luni;

Valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat deficitar

sau nou diagnosticat;

Nivelul HbA1c poate creste pn la 20% in cazul unui control glicemic

deficitar;

Scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe masura ce
hematiile cu hemoglobina glicata normal le nlocuiesc pe cele cu niveluri
crescute.

Un rezultat crescut obtinut la un pacient asimptomatic trebuie repetat

pentru confirmarea diagnosticului de diabet zaharat.

METABOLISM RENAL

METABOLISM RENAL
Consideratii generale
Functiile rinichiului:
-reglarea

volumului (izovolemia) si reglarea osmolaritatii (izotonia) fluidelor din

organism prin procese selective de resorbtie / secretie a ionilor (izoionia), apei,

metabolitilor si reglarea pH-ului

-reglarea

echilibrului acido bazic (izohidria)

-eliminarea

prin urina a produsilor finali ai metabolismului (uree, acid uric,

creatinina, creatina, bilirubina conjugata, electroliti) si a substantelor straine

organismului (toxice, coloranti, medicamente)

-participarea

la unele procese metabolice de biosinteza si reglare: biosinteza,

reglarea si secretia unor hormoni ca renina, eritropoietina etc

-procese

metabolice de catabolism: hidroliza tubulara a insulinei, albuminei

UREE SERICA
-

Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor,

proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea
fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal.

!
-

Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60%
redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic
(ADH).

!
-

Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia

proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de
crestere, graviditate, convalescenta.

!
-

Concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala.

UREE SERICA
Recomandari pentru determinarea ureei serice:
- diagnosticul insuficientei renale;

- diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului

uree/creatinina;

- in insuficienta renala terminala - semnele urotoxice se coreleaza bine cu

nivelul ureei;

- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica;

- monitorizarea hemodializei.

In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si fractiunea

azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN)

UREE SERICA
Valori de referinta dependente de varsta

Uree
Varsta

Valoare (mg/dL)

0-6 luni

<42

7 luni-18 ani

<48

>18 ani

<50

Uree nitrogen (BUN)

Varsta

Valoare (mg/dL)

0-12 luni

<19

1-18 ani

<18

>18 ani

<20

UREE SERICA
Semnificatie clinica
CRESTERI
Starile asociate cu cresterea ureei serice
sunt cunoscute
ca referinta
azotemie:

Valori de
scaderea perfuziei renale (azotemie
prerenala): insuficienta cardiaca
! congestiva, hemoragie digestiva, soc,
deshidratare;

! afectiuni renale, acute sau cronice

(azotemie renala): glomerulonefrite,
pielonefrite;

! obstructii ale tractului urinar (azotemie

postrenala);

intensificarea catabolismului proteic

(valorile creatininei serice raman
neschimbate): arsuri, neoplazii, stari
febrile prelungite, stres, IMA etc.;

diabet zaharat cu cetoacidoza

SCADERI
afectiuni hepatice severe (insuficienta
hepatica): toxice, infectioase;

acromegalie;

malnutritie;

malabsorbtie;

hormoni anabolizanti;

SIADH (sindromul secretiei inadecvate

de ADH-hormon antidiuretic);

hiperamoniemiile ereditare (ureea este

virtual absenta in sange).

CREATININA SERICA
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta
forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular.

Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel

constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a
organismului.

La barbati 1,5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina.

Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de
creatina si creatinina; reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei
prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei.

CREATININA SERICA
Recomandari pentru determinarea creatininei serice:
perturbarea functiei renale reduce excretia de creatinina, determinand
cresterea creatininei serice concentratiile de creatinina ofera o
aproximare a ratei filtrarii glomerulare principala utilitate a determinarii
creatininei serice este diagnosticarea insuficientei renale;

indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea;

in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si

ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN).

CREATININA SERICA
Valori de referinta dependente de varsta si sex
Varsta /sex

Valori (mg/dL)

0-3 ani

<0.4

4-9 ani

<0.5

10-11 ani

<0.6

12-13 ani

<0.7

14-15 ani

<0.8

Adulti M

1.2<1

CREATININA SERICA
Semnificatie clinica
CRESTERI
Valori de
referinta

afectiuni renale acute sau cronice de

cauza glomerulara sau tubulo! interstitiala;

obstructii ale tractului urinar (azotemie

! postrenala);

scaderea perfuziei renale (azotemie

prerenala): insuficienta cardiaca
! congestiva, soc, deshidratare;

afectiuni musculare: miastenia gravis,

distrofii musculare, poliomielita;

rabdomioliza;

hipertiroidism;

gigantism, acromegalie

SCADERI
sarcina (valori normale: 0.4-0.6 mg/dL;
un nivel de peste 0.8 mg/dL este
considerat patologic si impune solicitarea
unor investigatii suplimentare);

scaderea masei musculare;

carente proteice in dieta;

afectiuni hepatice severe

CISTATINA C

proteina cu greutate moleculara mica ce face parte din familia inhibitorilor

de cistein-proteinaza si intervine in catabolismul intracelular al peptidelor
si proteinelor

cistatina C este filtrata liber la nivel glomerular si reabsorbita complet in

tubii proximali unde este si metabolizata in absenta unei leziuni
tubulare, cistatina C nu este prezenta in urina finala marker endogen al
ratei filtrarii glomerulare (RFG), corelatia fiind invers proportionala: valorile
crescute indica o rata scazuta a filtrarii glomerulare, intr-un mod similar
creatininei serice

CISTATINA C
-

conform studiilor efectuate, cistatina C constituie un indicator mai bun al

functiei renale decat creatinina cistatina C are specificitate mai mare
decat creatinina in diferentierea pacientilor cu rata anormala a filtrarii
glomerulare

Valori de referinta
50 ani: 0,55-1,15 mg/L

> 50 ani: 0,63-1,44 mg/L

BIOCHIMIA URINEI

analiza completa de urina include determinarea caracterelor fizice

(culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi
cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul
microscopic al sedimentului.

biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai

adesea pe un analizor automat, folosind stripuri de urina - se masoara
elementele din urina care sunt semnificative pentru disfunctii renale,
urinare, hepatice si metabolice

in prezenta unei modificari patologice, se produce o schimbare de culoare

in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori predefinita;
intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRI.

1. Densitatea urinei (greutatea specifica) - masoara capacitatea rinichiului de
a concentra urina

2. pH - indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al

plasmei si lichidului extracelular

3. Leucocite este detectata activitatea esterazica a granulocitelor si nu

cantitatea de leucocite

4. Nitriti - prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina

semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli,
Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRII

5. Proteine detecteaza in principal albumina / este cel mai important
indicator de boala renala

6. Glucoza - glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat

7. Corpi cetonici - apar in urina in conditii asociate cu alterarea

metabolismului carbohidratilor

8. Bilirubina si urobilinogenul in conditii normale bilirubina este absenta

iar urobilinogenul se afla in cantitati foarte mici; in hepatite, obstructii
biliare in urina apare bilirubina conjugata; in ictere hemolitice creste
urobilinogenul

9. Sange - detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a

hemoglobinei sau mioglobinei

SEDIMENTUL URINAR
-

consta in examinare microscopica dupa centrifugarea unei probe de

urina

Parametrii urmariti:

1.

Eritrocite - pot proveni din orice parte a tractului urinar; prezenta

eritrocitelor dismorfice (deformate) indica originea glomerulara a
hematuriei;

2.

Leucocitele - un numar crescut de leucocite sugereaza un proces

inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele adiacente; pot aparea
izolate sau grupate; aspectul degradat al leucocitelor (piurie) se
intalneste in infectii urinare acute;

SEDIMENTUL URINAR
3. Celulele epiteliale - in mod normal se intalnesc in urina ca urmare a
descuamarii fiziologice a celulelor senescente; crestere semnificativa indica
inflamatii in zona tractului urinar din care sunt derivate aceste celule; 3 tipuri
de celule epiteliale: tubulare renale (indica leziuni tubulare), tranzitionale si
scuamoase (provin din uretra si vagin)

4. Cristale - se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu un anumit

compus cristalin sau cand proprietatile de solubilitate ale acestuia sunt
alterate; cristalele gasite in mod frecvent in urina acida sunt: acid uric, oxalat
de calciu si urati amorfi; mai rar sunt prezente alte tipuri: sulfat de calciu,
urati de sodiu, acid hipuric, cistina, leucina, tirozina, colesterol; in urina
alcalina se intalnesc: fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati
amorfi, carbonat de calciu, fosfati de calciu, biurati de amoniu

SEDIMENTUL URINAR
5. Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca urmare a
precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall (secretate de tubii renali) sau
aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice proteica

Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor:

- cilindrii hialini: sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate si pot fi

depistati in afectiuni renale usoare insa pot aparea si in urina normala

- cilindrii leucocitari: indica cel mai des pielonefrite acute

- cilindrii eritrocitari: indica hematurie de origine glomerulara

- cilindrii granulosi: apar in afectiuni renale grave

- cilindrii epiteliali: pot fi prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau

virusuri; care produc necroza tubulara; de asemenea, pot aparea in boli
renale cronice severe si in rejetul grefei renale

SEDIMENTUL URINAR
-

cilindrii cerosi: intalniti in insuficienta renala cronica severa, hipertensiunea

maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de asemenea pot fi
intalniti in boli renale acute, rejetul grefei renale, inflamatia si
degenerescenta tubulara

cilindrii grasosi: intalniti in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza diabetica,

nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice renale

6. Bacteriile prezenta lor indica de obicei infectii urinare.

Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ: bacterii, levuri, cilindroizi,

spermatozoizi, mucus si grasimi