REGULILE DE BAZĂ UTILIZATE ÎN

KINETOTERAPIE. EXERCIȚIUL FIZIC

MIJLOC PRINCIPAL FOLOSIT ÎN
KINETOTERAPIE
 RELAȚIA KINETOTERAPEUT - PACIENT

• primul non nocere;

• tratăm pacientul și nu boala;
• se bazează pe reguli care trebuiesc respectate cu strictețe (pentru evitarea unor reproșuri);
• atitudinea calma și liniștită (a câștiga de la început încrederea pacientului);
• relație de respect și nu de prietenie;
 POZIȚIA DE LUCRU A PACIENTULUI

• comodă ca să poată fi menținută o perioadă mai lungă de timp, de asemenea să nu-i împiedice
mișcările.
 ÎMBRĂCĂMINTEA

• pantalon de trening, adidași, tricou

 REGULILE INIȚIERII PROGRAMULUI
KINETOTERAPEUTIC

înainte de a trece la programul de exerciții:

• de explicat importanța programului kinetic pe care urmează sa-l facă;
• să-i explicați ce urmează sa facă;
• demonstrarea segmentară sau globală a exercițiului pentru o mai bună înțelegere;
• a se ține cont de particularitățile pacientului (vârstă, sex, greutatea corporală, afecțiune)
 REGULA NON-DURERII

• cunoașterea și aprecierea corectă a posibilităților și limitelor mișcărilor pe care poate să le facă

pacientul (înainte de a executa pasiv mișcarea, pacientul este rugat să facă activ mișcarea
respectivă) astfel kinetoterapeutul va ști care sunt posibilitățile dar și limitele până unde poate să
meargă cu un exercițiu;
 NECESAR DE STABILIT:

• volumul efortului fizic (cantitatea totală de activitate practică, exprimată în numarul de repetări,
greutăți ridicate sau manevrate, timpul, durata de activitate ect.)
• intensitatea efortului fizic (ca factor care permite aprecierea efortului în trepte pronind de la
valorile mici, medii, submaximale, maximale care se pot obține în urma folosirii obiectelor
portative sau a contracțiilor izomerice);
• amplitudinea de mișcare;
• complexicitatea exercițiului fizic.
 DOZAREA EFORTULUI FIZIC

exercițiul fizic poate fi un medicament profilactic, curativ sau nociv.

• în doze neînsemnate poate fi ineficient,
• în doze corespunzătoare – folositor
• în doze exagerate – dăunător.
 STRUCTURA PROGRAMULUI
KINETOTERAPEUTIC
oricare ar fi programul kinetic stabilit, acesta trebuie să respecte o structură formată din 3 părți:
PARTEA I (PERIOADA DE ÎNCĂLZIRE)
• reprezintă pregătirea organismului pentru efort, fiind prima parte a programului kinetic;
• se realizează prin exerciții active, mai ușoare, ale tuturor segmentelor, însoțite de exerciții de
respirație; exerciții de întindere.
• durata perioadei de încălzire este variabilă putănd merge până la 10 minute, fiind în funcție de
intensitatea exercițiilor folosite pentru încălzire și de nivelul de efort care urmează să fie realizat în
perioada de lucru.
 STRUCTURA PROGRAMULUI
KINETOTERAPEUTIC

PARTEA II (PERIOADA DE EXERCIȚII PROPRIU-ZISE)

• prezintă perioada programului de lucru propriu-zis;
• se realizează prin exerciții și manevre specifice patologiei pacientului;
• durata programului de exerciții este în funcție de afecțiune și particularitățile pacientului.
 STRUCTURA PROGRAMULUI
KINETOTERAPEUTIC
PARTEA III (PERIOADA DE ÎNCHIEIERE)
• reprezintă perioada de revenire a organismului după efort, după executarea programului de exerciții,
efortul nu trebuie oprit brusc și organismul lăsat în repaus);
• între efort și repaus trebuie să existe un interval scurt de activitate musculară pentru a preveni
apariția unor incidente neplăcute,
• durata acestei perioade poate fi de 5 – 10 minute;
• se realizează prin exerciții libere ample, relaxări segmentare prin mișcări oscilatorii, mers pe
bicicletă etc.
 EXERCIȚIUL FIZIC – MIJLOC PRINCIPAL
FOLOSIT ÎN KINETOTERAPIE

UN EXERCIŢIU FIZIC TERAPEUTIC ESTE STRUCTURAL FORMAT DIN TREI PĂRŢ:

• poziţia de start şi mişcările efectuate in cadrul acestei posturi;
• tipul de contracţie musculară (concentrică, excentrică, izometrică) necesară în cadrul exerciţiului;
• elementele declanşatoare ale unui stimul senzorial, cu scop de facilitare sau inhibare a
răspunsului.
 EXERCIȚIUL FIZIC – MIJLOC PRINCIPAL
FOLOSIT ÎN KINETOTERAPIE

aceste trei părţi ale exerciţiului fizic nu au încă o terminologie precizată.

Școala de kinetoterapie de la Boston (p. sullivan, p. markos, m. minor etc.) denumeşte prima parte
„Activitate", pe cea de-a doua „Tehnică" şi pe ultima „Elemente", considerîndu-le într-un sistem
unitar.
în acest fel, orice exerciţiu fizic terapeutic poate fi descris prin sistemul ATE.
 EXERCIȚIUL FIZIC – MIJLOC PRINCIPAL
FOLOSIT ÎN KINETOTERAPIE

EXEMPLU:
• A: şezînd, extensia genunchiului
• T: contracţie concentrică (eventual şi excentrică)
• E: rezistenţa gravitaţiei + presiunea mâinii kinetoterapeutului pentru tonifierea
cvadricepsului)
 EXERCIȚIUL FIZIC – MIJLOC PRINCIPAL
FOLOSIT ÎN KINETOTERAPIE

EXEMPLU:
• A: în ontostatism, abducţia umărului
• T: contracţie concentrică
• E: rotaţie externă a braţului (pentru mobilizarea umărului în abducţie peste 90 grade)
 EXERCIȚIUL FIZIC THERAPEUTIC –
MIJLOC PRINCIPAL FOLOSIT ÎN
KINETOTERAPIE
exerciţiul fizic poate antrena:
• un segment,
• o parte a corpului,
• sau corpul întreg
avînd drept scop:
refacerea funcţiei motorii a acelui segment sau parte a corpului (exerciţiu local specific),
sau antrenarea unor funcţii generale ale organismului:
- ca antrenarea cardiovasculară,
- creşterea metabolismului,
- reechilibrarea endocrină şi psihică,
- dezvoltarea armonioasă generală etc. apare deci evident că exerciţiul fizic va urmări întotdeauna un
scop, că este construit în vederea unei finalităţi funcţionale sau (şi) anatomice.
 CARACTERISTICELE EXERCIȚIULUI FIZIC

• are la bază o intenție deliberat concepută;

• efectuarea acestuia presupune întotdeauna depunerea unui efort fizic din partea organismului (volum,
intensitate, densitate, complexitate) și psihic (atenție, gândire, voiță, hotărâre, perseverență);
• este un gest motoric cu structură proprie;
• pentru obținerea efectelor scondate, acesta trebuie repetat sistematic după reguli metodice precise;
• influiențele exercițiului fizic se răsfrâng atât asupra sferei biologice, cât și asupra sferei psihice a celui
care îl practică.
 FORMA EXERCIȚIULUI FIZIC

• poziția corpului sau a segmentelor lui (inițială, intermediară, finală);

• forțele care acționează;
• direcția în care se desfășoară mișcarea;
• amplitudinea, ritmul, tempoul și viteza.
 IMPORTANT

Deşi exerciţiul fizic prin el însuşi are un sens, nu putem alcătui un program kinetoterapeutic prin
exerciţii fizice alese la întâmplare.
exerciţiile fizice se vor selecta astfel încât acestea să devină eficace, sub formă de metode
kinetologice, care vor reprezenta cărămizile din care specialistul va construi metodologia adecvată
unui program, cu obiectiv terapeutic bine precizat, pentru un anumit pacient.
 IMPORTANT

Kinetoterapeutul, care este elementul fundamental al reuşitei oricărui program

kinetologic, trebuie să cunoască la perfecţie toate aspec­tele teoretice şi practice ale
exerciţiului fizic, pentru a le aplica creator, cu toată competenţa.