Curs 2

Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei

Exercitiul fizic terapeutic: definitie, structura , obiective, principiile de baza, bazele procedurale
ale exercitiului fizic, tipuri de contractii musculare

I.Exercitiul fizic- consta in repetarea sistematica a unor miscari fiziologice cu scopul influentarii
dezvoltarii fizice si a capacitatii de miscare a individului, fara producerea unor modificari morfologice
vizibile.
Caracteristici:
• Are la baza o intentie deliberat conceputa
• Efectuarea exercitiului fizic presupune depunerea unui efort fizic din partea organismului
(intensitate, densitate, complexitate) si psihic
( atentie, gandire, vointa, hotarare, perseverenta)
• Este un gest motric cu structura proprie
• Trebuie repetat sistematic, dupa reguli si metode precise, pentru a obtine efectul scontat
• Influentele exercitiului fizic se rasfrang atat asupra sferei biologice, cat si asupra sferei psihice
a persoanei care il practica

II.Obiectivele ce se realizeaza prin practicarea exercitiilor fizice se clasifica in functie de

efectele induse asupra structurilor morfofunctionale (respiratorii, cardiovasculare),
neuropsihice(relaxare, echilibru, coordonare) dar si socio-educationale.

1.Obiectivele morfologice determina urmatoarele efecte:

• Favorizeaza procesele de crestere si dezvoltare fizica
• Previn atitudinile incorecte ale corpului
• Corecteaza atitudinile si deficientele corpului
2.Obiectivele functionale determina ca si efecte:
• Creste capacitatea generala de efort
• Creste capacitatea functionala a aparatului cardio-vascular
• Creste capacitatea functionala a aparatului respirator
• Creste capacitatea functionala a aparatului locomotor
• Creste capacitatea functionala a altor aparate si sisteme ale corpului
3.Obiectivele neuropsihice determina urmatoarele efecte:
• Dezvolta capacitatea de relaxare fizica(musculara, functionala) si psihica
• Dezvolta capacitati coordinative
• Dezvolta capacitati de invatare motrica, a expresivitatii si cursivitatii miscarilor
4. Obiectivele socio-educationale implica:
• Favorizarea integrarii si reintegrarii in grupuri sociale
• Formarea obisnuintei de a practic sistematic exercitiile fizice cu scop profilactic si terapeutic
• Formarea reflexului de postura si atitudine corecta a corpului.
III.Structura exercitiului fizic terapeutic
• Exercitiul fizic are doua momente: momentul declansator si momentul finalizator(de executie).
• Exercitiul terapeutic are urmatoarea structura:
-Pozitia de start-se adopta o pozitie fundamentala sau derivata
-Executia miscarii-prin contractia concentrica a agonistilor, excentrica a antagonistilor si statica a
fixatorilor

1
-Mentinerea pozitiei obtinute- prin contractie static, izometrica
-Revenirea in pozitia de start-prin inversarea agonistilor si antagonistilor
A.Pozitia de start- asigura succesul in actul recuperator. Este aleasa in functie de starea functionala a
pacientului si de miscarile ce urmeaza a fi efectuate.
Conditii:
-suprafata bazei de sustinere a corpului sa fie cat mai mare
-perpendiculara din centrul principal de greutate sa se proiecteze cat mai in centrul suprafetei de sprijin
-distanta dintre centrul principal de greutate al corpului si suprafata de sustinere sa fie cat mai mica
-unghiul de stabilitate sa fie cat mai mare
-greutatea corpului sa fie suportata de un numar cat mai mare de articulatii
De asemenea pozitia de start va lua in considerare si tipul contractiei musculare solicitate:
• Pentru contractiile de tip izometric se vor alege pozitii care incarca articulatia prin greutatea
corpului sau care permit kinetoterapeutului compresiunea in ax a segmentelor
• Pentru contractiile de tip izotonic sunt preferate pozitii care lasa articulatiile libere si permit in
anumite situatii tractiuni ale segmentelor usoare, in ax.

B.Executia miscarii este influentata de cateva elemente:

• Numarul de articulatii implicate in schema de miscare
• Lungimea bratului de parghie utilizata pentru cresterea fortei(cresterea este rezulatat din
raportul Forta de rezistenta/Forta activa a muschiului)
• Modificarile de tonus muscular induse de miscarea respectiva. Unele reflexe (miotactic, de
tendon, reflexele statice posturale generale sau de echilibru) pot fi stimulate sau inhibate in
functie de scopul urmarit.
C.Mentinerea pozitiei obtinute-se realizeaza prin contractia statica, izometrica a grupelor musculare ce
actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opusa miscarii.
Contractia izometrica se poate executa la nivele diferite de lungime ale muschiului(in zona
scurta, medie sau lunga)astfel:
-pentru muschii tonici, care sunt muschi posturali, antigravitationali, care se contracta lent, este
preferata pozitionarea in zona medie spre scurta
-pentru muschii fazici, care sunt muschi flexori, care se contracta rapid, este preferata pozitionarea in
zona lunga spre medie, deoarece contractia este facilitata de reflexul miotactic de la acest nivel.
D.Revenirea in pozitia de start este realizata prin contractia excentrica a agonistilor, concentrica a
natagonistilor si statica a fixatorilor.
Parametrii de reglare ai exercitiilor fizice sunt:
• Durata sau intinderea exercitiului
• Finalitatea exercitiului
• Eficienta exercitiului

Clasificarea exercitiilor fizice se poate face in functie de mai multe criterii, si anume:
A.Din punct de vedere al structurii si formei, exercitiile sunt:
• Analitice si globale
• Simple si complexe
• Standardizate si variabile
• Speciale
B. Dupa gradul de codificare execitiile pot fi:

2
 • Cu codificare externa – exersarea se realizeaza in conditii externe bine definite:traseu cu
obstacole
• Cu codificare mixta – precizarea exacta a parametrilor exercitiului si a conditiilor externe
• Fara codificare – exemplu alergarea de o ora pe un teren variat sau canotaj
• Cu codificare stricta – au caracter competitiv
C. Dupa calitatile motrice sunt exercitii pentru forta, rezistenta, viteza, coordonare, suplete.
D. Dupa tipul de incarcatura aditionala folosita pot fi exercitii cu saci de nisip, greutati, mingi
medicinale, haltere
E. Dupa tipul de pregatire pot fi exercitii pentru pregatire tehnica, fizica, tactica, artistica.
F. Dupa natura efectelor pe care le induc exercitiile pot fi:
➢ Pregatitoare – cresc potentialul subiectului dar si nivelul functional al acestuia
Pot fi:
• Generale
• Orientate
• Specifice
➢ Specifice – au actiune directa asupra rezultatului utilizand viteza, ritmul de exemplu,
elementele fiind identice practicii de concurs.
➢ De concurs – pot fi:
• Exercitii de antrenament
• Teste de antrenament
• Competitii pregatitoare si de control
• Exercitiile de competitie reprezinta o sinteza a tuturor procedeelor utilizate.
G. Dupa sistemele biologice solicitate exercitiile pot fi:
• Exercitii neuro-musculare
• Exercitii cardio-respiratorii
• Exercitii endocrin-metabolice
H. Dupa natura contractiei musculare:
• Exercitii statice
• Exercitii dinamice
• Exercitii mixte
I.Dupa intensitatea efortului fizic:
• Exercitii maximale
• Exercitii submaximale
• Exercitii medii
J.Dupa structurile anatomice ale corpului-exercitiile poarta denumirea segmentului, articulatiei sau
muschiului implicat
K.Dupa complexitatea miscarilor efectuate:
• Exercitii simple
• Exercitii compuse
• Exercitii combinate
• Exercitii complexe
L. Dupa gradul de implicare al subiectului in efectuarea exercitiilor:
• Exercitii pasive
• Exercitii semiactive
-Pasivo-active
-Activo-pasive

3
 • Exercitii active – miscarile se realizeaza prin depunerea de efort intern si pot fi:
-Libere-rezistenta este data de greutatea proprie a segmentelor corpului
-Cu rezistenta:
❑ In perechi
❑ Cu obiecte
❑ La ,,aparate”
IV. Modalitatile de aplicare ale exercitiilor sunt:
• exercitii individuale – sunt recomandate pentru situatiile care impun supravegherea unui singur
pacient.
• exercitii in grup(terapia de grup)-sunt folosite pentru pacienti cu acelasi tip de afectiuni,
simptomatologie asemanatoare, varste relativ apropiate, de acelasi sex si in aceeasi faza
evolutiva.
Avantaje:
• posibilitatea tratarii unui numar mare de pacienti pe unitate de timp
• motivatia de grup, pentru invatarea unui program de exercitii-astfel va scadea durata
tratamentului recuperator.
Dezavantaj: capacitatea redusa a kinetoterapeutului de a corecat individual pacientii.
Un kinetoterapeut poate lucra cu maxim 10-12 pacienti pe zi.

Exercitii fizice active

• Se realizeaza prin contractii musculare voluntare repetitive, cu sau fara deplasarea
segmentelor articulare.
• Mobilizarile repetate cu deplasarea segmentelor articulare devin exercitii dinamice, iar cele
executate fara deplasare devin exercitii statice.

• Exercitii fizice dinamice:au la baza contractiile izotonice, in timpul carora lungimea

muschiului se modifica, in timp ce tensiunea musculara ramane constanta. Intr-un exercitiu
fizic dinamic alterneaza contractiile dinamice cu cele statice.
• Mobilizarea activa asistata-numita si activo-pasiva, este cea mai usoara contractie izotonica
realizata de subiect cu forta proprie a segmentului sau segmentelor afectate, ajutate de forte
externe reprezentate de: gravitatie, kinetoterapeut, montaje cu scripeti, fara ca acestea sa se
substituie fortei musculare mobilizatoare
• Mobilizarea activa libera-numita si activa pura , deoarece se realizeaza exclusiv de catre
pacient, fara interventii exterioare facilitatoare sau rezistive
• Mobilizarea activa rezistiva(cu rezistenta) este realizata prin interventia partial rezistiva a unor
forte externe cu valoarea mai mica sau mai mare fata de forta mobilizatoare.
Efectele exercitiilor fizice dinamice sunt:
a)Asupra tegumentului:
-favorizeaza resorbtia edemelor prin cresterea intoarcerii venoase
-realizeaza intinderea tegumentului
-cresc afluxul de sange catre tesuturi
b) Asupra elementelor pasive (oase, articulatii, tendoane, ligamente) si active(muschii) ale miscarii:
-intretin suprafetele articulare de alunecare
-previn sau reduc aderenta si fibroza intraarticulara
-mentin sau cresc mobilitatea articulara
-conserva sau refac elasticitatea musculara, mentinand mobilitatea articulara

4
-previn distrofia musculara
-imbunatatesc forta si durata contractiei musculare
-cresc forta si rezistenta musculara
c)Asupra aparatului circulator
-cresc intoarcerea venoasa
-cresc tonusul, adaptand circulatia la solicitarile de efort
-cresc debitul cardiac

d)Asupra sferei neuro-psihice:

-faciliteaza constientizarea schemei corporale si spatiale
-cresc motivatia
-imbunatatesc coordonarea musculara

• Exercitii fizice statice: au la baza contractiile izometrice, fara deplasarea segmentelor

articulare, lungimea muschiului ramane neschimbata, tensiunea musculara creste, prin
activarea tuturor unitatilor motorii ale grupului muscular respectiv.
• In contractia izometrica forta rezultata este maxima, dar intervenind oboseala, ea este
mentinuta limitat.In practica se foloseste contractia izometrica intrerupta de perioada de repaus,
realizand asa numitul lucru mecanic intermitent. Contractiile izometrice se utilizeaza si in
tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva(FNP) care promoveaza stabilitatea
corpului(tonusul postural) si mobilitatea de cauza musculara:
-inversare lenta cu opunere (ILO)
-miscare activa de relaxare-opunere (MARO)
-relaxare-opunere (RO)
-stabilizare ritmica (SR)
-contractie izometrica in zona scurta (CIS)
-izometri alternanta(IA)

Contractia izometrica poate determina efecte pozitive si negative:

Efecte pozitive
• Nu solicita articulatia, se pot folosi sub aparat gipsat, pentru inflamatii, articulatii dureroase
• Nu necesita aparatue speciala, se pot executa in orice loc
• Necesita timp scurt, de 6-12 secunde
• Cresterea fortei musculare este mai rapida si mai intensa fata de exercitiile dinamice

Efecte negative
• Reduc mobilitatea articulara si nutritia tesuturilor periarticulare
• Limiteaza dezvoltarea tensiunii la unele fibre ale muschiului
• Contribuie foarte putin la refacerea sensibilitatii kinestezice
• scad sau chiar suprima sirculatia in muschi, determina scaderea oxigenului, cresterea acidului
lactic, scade pH-ul sanguin, de aceea durata contractiei este de maxim 6 secunde pentru
neantrenati si 12 secunde pentru cei antrenati
• scad elasticitatea musculara, muschiul fiind supus tendintei de scurtare
• limiteaza functiile de coordonare si precizie, componente ale abilitatii
• cresc travaliul ventriculului stang, determina cresterea TA si a frecventei cardiace,determinand
risc pentru bolnavii cardio-vasculari cu HTA, ateroscleroza , cardiopatie ischemica cronica.

5
 • Scade intoarcerea sangelui la cord, creste presiunea intracraniana, deoarece se realizeaza cu
toracele blocat in inspir(manevra Valsalva), de aceea se recomanda cu prudenta in ATS cu
manifestari cerebrale

Conditii generale:
-sala de recuperare amplasata departe de surse de poluare fonica si fizico-chimica, bine iluminata,
aerisita, incalzita la temperatura de confort de 18-20˚C.
-pacientul plasat in pozitii relaxante, frecvent in DD
-kinetoterapeutul va castiga increderea pacientului, il va informa pe acesta asupra tehnicilor si
manevrelor de executat
-mobilizarea este analitica, adica se antreneaza pe rand cate o articulatie, intr-un sens de miscare,
evitand mobilizarea unei articulatii prin intermediul alteia. Se incepe cu articulatii mari, cu miscare
ampla si apoi cu cele mici cu amplitudine redusa.
-se respecta regula indoloritatii, nu se vor forta structurile articulare si periarticulare(pot declansa
reactii inflamatorii si contracturi musculare) si nu vor fi mobilizate acele articulatii cu reactii
inflamatorii importante
-mobilizarea se adapteaza obiectivului urmarit
-regiunea respectiva poate fi pregatita prin aplicare de caldura sau proceduri antalgice(electroterpie,
masaj, aplicatii de parafina, hidroterapie in apa calda)
Din punct de vedere tehnic, mobilizarea pasiva poate fi:
• Mobilizarea pasiva pura-efectuata de kinetoterapeut, care initiaza, conduce si incheie miscarea
cu presiuni si tensiuni lente, ajungand la limitele reale ale mobilitatii.
• Mobilizarea autopasiva -este executata direct de subiect, folosind o parte a corpului sau
indirect prin intermediul unor instalatii, frecvent scripeti
• Mobilizarea pasiva prin mecanoterapie -se realizeaza prin montaje cu scripeti, arcuri, chingi,
parghii, motorase electrice, etc.
• Mobilizari manuale fortate -sub anestezie, manipulari
• Mobilizarea pasivo-activa -este o forma a mobilizarii pasive ce se aplica in cazul muschilor ce
au forta musculara scazuta,care nu pot invinge nici macar inertia membrului asupra caruia
actioneaza
Exercitiile se pot executa cu bastoane, maciuci, benzi, franghii, saculeti de nisip, inele, mingi,
cercuri.In functie de marimea, greutatea si materialul din care sunt confectionate sunt utilizate pentru
exercitii de rezistenta, crestere a fortei musculare, a vitezei, amplitudinii articulare, preheniunii,
coordonarii.
Efectele exercitiului fizic pot induce asupra organismului uman efecte ce pot fi:
• morfogenetice(plastice)
• functionale
• educative
• profilactice
• terapeutice
• psihice
• sociale
Efecte morfogenetice(plastice) au implicatii in special asupra osului, periostului, articulatiei,
muschilor, tendoanelor, fasciilor,determinand urmatoarele modificari:
• Asupra osului
-Stimuleaza osteogeneza prin cresterea fluxului sanguin

6
-Influenteaza forma si structura intima a oaselor
-Previn osteoporoza de inactivitate ce se manifesta prin deteriorari ale microstructurii osoase
• Exercitiile statice , de forta si de rezistenta au cele mai puternice efecte morfogenetice

Asupra articulatiei
• Influenteaza forma si intinderea suprafetelor articulare
• Stimuleaza condrogeneza, si anume grosimea cartilajului articular
• Cresc rezistenta si elasticitatea capsulo-ligamentara,previn scaderea elastinei si dezorganizarea
fibrelor de colagen
• Influenteaza structura si orientarea sistemului fibros periarticular pe directia de solicitare a
fortelor mecanice
Asupra muschiului:
• Actioneaza asupra formei si orientarii muschilor, corespunzator amplitudinii si sensului
miscarii de executat
• Produc hipertrofia musculara prin cresterea volumului fiecarei fibre(cresterea volumului
sarcoplasmei) si in consecinta cresterea fortei musculare
Efectele exercitiilor fizice asupra muschilor reprezinta baza kinetologiei medicale, deoarece:
mentin si corecteaza postura corpului, mentin si cresc forta musculara, dezvolta si perfectioneaza
functiile motorii normale si contribuie la refacerea celor perturbate

Efectele functionale sunt o consecinta a celor morfogenetice si se evidentiaza la nivelul:

• Unitatii neuromioartrokinetice si anume:
• Mentin stabilitatea si mobilitatea articulara
• Amelioreaza troficitatea, elasticitatea, excitabilitatea musculara si prin sincronizarea unitatilor
motori amelioreaza contractilitatea
• Cresc debitul sanguin muscular
• Se produc modificari biochimice importante: scade K, creste Na, Ca, Mg, Fe, Glicogenul,
fosfolipidele si fosfocreatina cu rol in cresterea potentialului energetic al muschilor
• Realizeaza coordonarea miscrii si a preciziei gesturilor
• Promoveaza o secventialitate normala a miscarii
Asupra aparatului respirator:
• Intensifica schimburile gazoase la nivel pulmonar , dar si tisular
• Cresc volumele si capacitatile pulmonare
• Cresc elasticitatea toracica si complianta pulmonara
• Amelioreaza indicii functionali
• Cres frecventa respiratorie
• Cresc amplitudinea miscarilor respiratorii
• Intervin in reglarea constienta a respiratiei
Asupra aparatului cardio-vascular
• Cresc viteza de circulatie a sangelui arterial si venos
• Cresc debitul sistolic
• Stimuleaza deschiderea unor capilare de rezerva
• Cresc frecventa cardiaca si TA

Efectele educative sunt evidentiate in toate perioadele vietii, dar cele mai puternice sunt inregistrate in
perioada de crestere si dezvoltare fizica si psihica.

7
 • Primele efecte sunt inregistrate la nivelul sferelor neuro si psihomotrice.Se constata ca
atitudinea corpului, miscarile, gesturile, alte manifestari cu caracter motric, dupa practicarea
sistematica a exercitiilor fizice devin mai corecte si adaptate solicitarilor.
• Exercitiile fizice influenteaza favorabil functiile intectuale, cele afective si contribuie la
formarea caracterului si isi pun amprenta in desavarsirea personalitatii.
Efectele profilactice sunt consecinta unei practicari sistematice a exercitiilor fizice si constau in
mentinerea unei stari bune a sanatatii, cresterea si perfectionarea tuturor functiilor organismului,
cresterea capacitatii de apararedar si de prevenire a imbolnavirilor.
Aceste exercitii cu caracter profilactic trebuie efectuate in mod curent fie sub forma de
gimnastica, jogging, sporturi sau turism.Nu pot practica acest tip de exercitii urmatoarele grupe de
populatie:
• copiii mici de la nastere pana la 3 ani
• femei in situatii biologice speciale-sarcina (in primele 3 luni de), lehuzie si alaptare(efortul
fizic va fi reluat treptat, incepand a doua zi dupa nastere).
• persoanele de varsta a III-a (sunt recomandate exercitii fizice analitice cu durata de 8-12
minute, executate de 2 ori/zi, punand accent pe exercitii de gimnastixca respiratorie, deoarece
capacitatea vitala sacde si volumul rezidual creste odata cu inaintarea in varsta.)
• persoanele expuse profesional imbolnaviilor si accidentelor de munca(se recomanda exercitii
compensatorii, angrenand toate grupele musculare, asociind exercitii de mers si gimnastica de
intretinere.
Efectele terapeutice sunt consecinta programelor de exercitii fizice alese si dozate in functie de
natura si stadiul bolii, varsta , sex, boli asociate. Efectele terapeutice pot fi:
a)Specifice si constau in:
• refacerea volumului si proprietatilor muschilor
• cresterea mobilitatii articulare
• educarea si reeaducarea neuromotorie
• corectarea posturii si aliniamentului corpului
b)nespecifice, fie stimulatoare, fie relaxatoare asupra functiilor organice si psihice
Efectele psihice cuprind: increderea in sine, in posibilitatile de recuperare,
increderea in terapeut su in echipa medicala. Exercitiile fizice actioneaza asupra pacientului prin
mecanism ,,psihogen”.
Exista cinci trasaturi care au repercursiuni asupra personalitatii pacientului, si anume:
• situatia marginala, intre sanatate si boala, pacientul este instabil, dominat de stari conflictuale
• situatia noua, de primejdie pe care pacientul o intueste
• restrangerea orizontului-de preocupari, de ambianta
• egocentrismul
• perspectiva temporala indelungata a bolii care creste starea de anxietate
De aceea kinetoterapeutul trebuie sa devina un ajutor, un camarad, o persoana de incredere
pentru pacient. De modul in care va discuta cu pacientul, de modul de prezentare a programului de
recuperare, de redare a increderii in fortele proprii depinde si castigarea increderii in sine si in
posibilitatile de vindecare.
Efectele sociale costau in reintegrarea pacientului in mediul familial in primul rand, in cel social sau
sportiv. Aceste efecte pot fi induse prin exercitii fizice, corectarea deficientelor instalate, limitarea
infirmitatii, recuperarea capacitatii de efort. In situatiile de boli grave sau traumatisme, in urma
evaluarii capacitatii psiho-fizice restante si a capacitatii generale de efort, uneori pacientii trebuie
reorientati profesional sau se realizeaza pe cat posibil reintegrarea socio-familiala.

8
9