Site: Wikipedia, Qreferat, dir.upsc.md, spiruharet.

ucoz
Nume: Tudor Bogdan George
Student: Anul 1 la Educție Fizică și Sport

TEORIA BASCHETULUI –
PĂRȚILE CONSTITUTIVE, CONȚINUTUL ȘI SFERA DOMENIULUI BASCHET

Jocul de baschet este un mod specific de manifestare și, totodată, de practicare cu caracter
ludic a activității corporale și a exercițiului fizic, la care participanții constituiți în două echipe a
câte cinci jucători, aflați temporar într-un raport de adversitate neostilă, tipică jocurilor sportive,
denumită rivalitate sportivă, luptă pe un teren special amenajat cu coșuri de baschet, pentru
obținerea victoriei, fiecare încercând să realizeze mai multe aruncări reușite în coșul adversarilor,
efectuate cu mingea de baschet manevrată în condițiile prevăzute în regulamentul jocului.
Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii în coș; echipa care acumulează mai multe puncte
la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o
altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault) sunt penalizate și există restricții asupra
modului în care este folosită mingea (încălcări).
De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare
și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De
obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar
jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii,
vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite,
numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări,
baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.
Baschetul este jocul sportive ce poate fi practicat de copii si tineri de ambele sexe si chiar de
oamenii avand varsta ceva mai inaintata atat in scop competitional cat si ca activitate fizica,
recreativa, de intretinere ludica, este deci accesibil.
Este jocul sportiv ce dispune de una dintre cele mai bogate game de procedee tehnice, de
actiuni tactice de la cele mai simple pana la cele mai complexe.
În anul 1891 un tânăr asistent, pe numele său James A. Naismith, de la Colegiul Springfield,
din Massachussetts (SUA), încercând să facă mai variate lecțiile de educație fizică ale
studenților, cu un conținut mai atractiv și mai dinamic, fără condiții materiale deosebite a
combinat, unele reguli ale jocului de fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu un coș
suspendat pe un perete. Astfel a luat ființă sportul care s-a numit mai târziu basketball
( basket=coș, ball=minge ). La început echipele au fost alcătuite din 18 jucători, apoi numărul lor
s-a redus treptat pentru a ajunge în - 1897- la echipe formate din 5 jucători pe teren.
Jocul a prins foarte repede şi studenţii Colegiului Springfield l-au răspândit în toată lumea cu
destul de mare repeziciune. În acelaşi timp au fost modificate şi regulile de joc, contribuind la
progresul tehnico-tactic, mult superior celorlalte jocuri sportive.
Acest fapt solicita jucatorilor o pregatire continua si perseverenta iar profesorilor, esalorarea
treptata in predarea a succesiunii de invatare si perfectionare a tehnici si tacticii acestui joc.
Multitudinea si varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapida a situatiilor ofensive
cu cele defensive, posibilitatile pe care le ofera jucatorilor de a si etala fantezia si capacitatea lor
inventiva , dezvoltarii tactice ale fazelor de joc, aruncarile acrobatice sau substilitatea unor pase
executate cu mare finete, toate ofera atat jucatorilor, dar in special publicului spectator,
momente de o deosebita spectaculozitate.
Dimensiunile relative ale terenului de joc, precum si numarul mic de jucatori care se intrec in
teren deteremina deplasari ale acestora si o circulatie a mingii foarte rapida, jucatorii participa
permanent si in egala masura atat la desfasurarea atacului cat si a apararii.
Termenii regulamentului de joc prin regulile de 3,5,8 si 24 de secunde determina un
dinamism al desfasurari fazelor de joc din primul si pana in ultimul minut al unei partide
Un joc de baschet are loc intre doua echipe a cate 5 jucatori pe teren fiecare. Scopul urmarit
de fiecare echipa este de a arunca mingea in cosul adversarului si de a-l impiedica pe acesta sa
intre in posesia mingii sau sa inscrie cosuri. Mingea poate fi pasata, aruncata, lovita, rostogolita,
driblata, in orice directie.
Practica jocului de baschet a determinat apariţia unui domeniu de activitate socială, care a
contribuit la formarea și perfecționarea unor mișcări coordinate la formarea capacitatii de
angrenare sociale, prin cumulul unor influente si efecte positive cu caracter sanotrofic si
educativ.
Această ,,masă”, deloc de neglijat, trăieşte din şi pentru baschet: jucători, antrenori, manageri,
medici, arbitrii, constructori de baze sportive, designeri de echipament sportiv, conducători de
cluburi.
Toată această diversitate de oameni activează în subdomenii ale baschetului: jucătorii cu
practicarea jocului şi antrenamentelor; antrenorii cu probleme teoretice şi metodice de instruire şi
antrenament; medicii cu probleme de specialitate în bio-psiho-fiziologie. Aceşti specialişti sunt
într-o continuă şi permanentă interdependenţă şi perfecţionare.
Teoriei baschetului îi revine sarcina de a descrie, explica, sistematiza şi comunica practica
acestuia.
Ea presupune elaborarea unor legităţi şi corelări cu sprijinul cercetării ştiinţifice. Teoria
baschetului trebuie considerată ca un sistem deschis, complex, dinamic, adaptiv şi anticipativ.
Metodica baschetului exprimă şi valorifică funcţia aplicativă a teoriei baschetului, reprezintă
o formă de didactică specială care adaptează la specific metodele, principiile şi mijloacele
generale ale pedagogiei. Se introduce cu prudenta (15-16 ani) antrenamentul de forta cu ridicarea
de greutati si se extinde la 18-19 ani cu antrenamente periodice ( un antrenament sau doua pe
saptamana) cu incarcatura maxima. Se insista asupra dezvoltarii cuplului F+V.
Ea cuprinde principii, metode şi mijloace specifice instruirii. Ea constă din cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi necesare tehnologiei instruirii, antrenării, organizării şi conducerii
echipelor.
În activitatea metodică, pe lângă acumularea prin studiu a cunoştinţelor, un rol determinant il
are practica pedagogică.
Prin practica jocului de baschet se acţionează pozitiv şi multilateral asupra dezvoltării
personalităţii omului, implicit a tineretului. O bună organizare şi conducere a procesului
instructiv determină factori educaţionali ce vizează dezvoltarea spiritului de colectiv, a iniţiativei,
perseverenţei, a disciplinei conştiente, a calităţilor morale.
 Baschetul, ca probă sportivă, reprezintă un obiect de specializare, folosit ca mijloc al educaţiei
fizice având un caracter de formare şi pregătire a tinerii generaţii, corespunzător cu cerinţele
formulate de societate pentru întreaga activitate de educaţie fizică.
Teoria jocului de baschet constituie un ansamblu de cunoştinţe, ordonate sistematic conform
principiilor biomecanicii şi a legăturilor psiho-fiziologice ale formării şi perfecţionării
deprinderilor şi calităţilor motrice, la care se adaugă cunoştinţele de specialitate ordonate
sistematic după necesităţi de ordin practic, de aplicaţie tactică în joc. Ea stabileşte şi apreciază
conţinutul real al jocului competiţional, lucru necesar pentru fundamentarea ştiinţifică şi
metodică a bazelor antrenamentului sportiv [Predescu T., Ştefan C., Нестеровский Д.И.].

CLASIFICAREA ARUNCĂRILOR ÎN JOCUL DE

CU O MÂNĂ CU AMBELE MÂINI

de la umăr de la piept

de sus de sus

de jos de jos

de sus în jos de sus în jos

Adăugarea la coș Adăugarea la coș

În această lucrare se studiază tehnica jocului, în special a aruncărilor la coș, ca element de

bază a jocului de baschet, precum şi bazele metodologice de învăţare şi perfecţionare a acestui
element.
Marea majoritate a specialiştilor au accentuat permanent atenţia învăţării şi perfecţionării
diferitor elemente şi procedee tehnice şi pe nedrept, nu tot timpul se acordă atenţia cuvenită
aruncărilor, care, de fapt, şi este premisa succesului în pregătirea jucătorilor de baschet. Anume
din aceste considerente şi neam ales ca studiu de cercetare, învăţarea şi perfecţionarea aruncărilor
ca element de bază în jocul de baschet.
Experimentul s-a desfășurat cu studenții anului întâi și doi de studii, care frecventau secțiile
sportive de baschet în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.
După cum s-a menționat mai sus, unul dintre elementele de bază ale jocului de baschet sunt
aruncările la coș, unde, de numărul de coșuri înscrise, de fapt, se apreciază echipa învingătoare.
În jocul de baschet există mai multe clasificări a aruncărilor la coș, iar una dintre cele mai
reușite, după părerea noastră, este clasificarea lui C. Ciorbă (fig.1.).
Din punct de vedere al activitatii, al practicii sportive, baschetul poate fi considerat un sport.
Baschetul este un sport deoarece are la baza o activitate specifica de intrecere in care se
valorifica intens formele de practicare a exercitiilor fizice in vederea depasirii proprii sau a
partenerului.
De aceea se considera ca baschetul poate fi practicat ca:
 sport de masa;
 sport pentru baza de masa a performantei;
 sport de performanta;
  sport de mare performanta;
Baschetul se poate practica la toate varstele, atat de barbati cat si de femei.

BIBLIOGRAFFIE

1. 1.Ghețu R. (2016) - Fundamentele științifice ale jocurilor sportive - baschet., Editura

Universitaria, Craiova.
2. Ghețu R. (2010) - Baschet. Teorie și Metodică., Editura Universitaria, Craiova.
3. Ghiţescu I., Moanţă A., (2005), Baschet. Fundamente teoretice şi metodice. Bucureşti.
Predescu T., Moanţă A., (2001) - Baschetul în şcoală. Instruire-învăţare. Ed. Semne, Bucureşti
1. Popescu F.- Baschetul in scoala, Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti
2003.
2. Popescu F.- Baschet, Curs de baza, Editura Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti 2006.
3. Todea S.F.- Jocuri de miscare, Editura Fundatia Romania de Maine , Bucuresti
2002
4. Ciorbă, C., Baschet, curs grafic, Pim, Iași, 2006.
5. Ciorbă, C., Fleancu, J.L., Pregătirea specifică a pivoților în jocul de baschet la 15-16 ani,
Editura Universității din Piteşti, Piteşti.
6. Colibaba, D. E., Bota, I., Jocuri sportive. Teorie şi metodică. Editura Aladin, București,
1998.
7. Predescu, T., Ştefan, C., Pregătirea stadială în jocul de baschet, Editura Semne,
București, 2005.