MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII

LUCRARE DE DIPLOMĂ

2006
 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII

LUCRARE DE DIPLOMĂ

TEMA LUCRĂRII :
FACTORII CARE DETERMINĂ (INFLUENŢEAZĂ)
COMPORTAMENTUL JUCĂTORILOR DE FOTBAL ÎN JOC

2006

2
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I .......................................................................................................5
I. Actualitatea şi importanţa temei..............................................................5
I.1. Jocul de fotbal – fenomen social.................................................................5
I.2. Importanţa şi obiectivele activităţii fotbalistice..........................................6
I.3. Motivele alegerii temei...............................................................................6
CAPITOLUL II......................................................................................................8
II. Fundamentarea teoretică a temei............................................................8
II.1. Identificare şi discutarea literaturii de specialitate şi marcarea nivelului la care s-a
ajuns cu privire la abordarea temei.........................................................................8
II.1.1. Factorul genetic..........................................................................................8
II.1.2. Selecţia sportivului....................................................................................10
II.1.3. Instruirea şi educarea.................................................................................11
II.1.4. Capacitatea şi calitatea antrenorului de fotbal...........................................17
II.1.5 Alimentaţia................................................................................................18
II.1.6 Motivaţia....................................................................................................21
II.1.7 Stările limită..............................................................................................22
II.1.8 Refacerea...................................................................................................23
II.1.9 Factorii de antrenament.............................................................................25
II.1.10 Conducerea clubului..................................................................................30
II.1.11 Statutul jucătorului....................................................................................30
II.1.12 Influenţa familiei.......................................................................................31
II.1.13 Viaţa particulară........................................................................................31
II.1.14 Locul de desfăşurarea al antrenamentelor şi jocurilor.............................31
II.1.15 Calitatea terenului.....................................................................................32
II.1.16 Adversarii..................................................................................................32
II.1.17 Arbitrii.......................................................................................................32
II.1.18 Publicul spectator......................................................................................33
II.1.19 Mass-media..............................................................................................33
CAPITOLUL III...................................................................................................34
III. Premize, ipoteze şi metode de cercetare.................................................34
III.1 Premizele cercetării....................................................................................34
III.2 Ipotezele cercetării.....................................................................................34
III.3 Metode de cercetare...................................................................................35
III.3.1 Metoda analizei bibliografice....................................................................35
III.3.2 Observaţia pedagogică...............................................................................35
III.3.3 Ancheta......................................................................................................35
III.3.4 Interviul......................................................................................................35
CAPITOLUL IV...................................................................................................35
IV. Organizarea cercetării.............................................................................35
IV.1 Conţinutul cercetării..................................................................................35
IV.1.1 Subiecţii.....................................................................................................35
IV.1.2 Locul, durata şi condiţiile materiale..........................................................36
CAPITOLUL V.....................................................................................................37
V. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor..............................................37
V.1 Datele şi rezultatele obţinute.....................................................................37
3
 V.2 Analizarea şi interpretarea datelor în urma observaţiilor efectuate la antrenamente
şi jocuri a celor 11 jucători....................................................................................37
V.3 Analizarea şi interpretarea interviurilor......................................................39
V.4 Analizarea şi interpretarea răspunsurilor obţinute de la cei 11 jucători
chestionaţi..............................................................................................................41
CAPITOLUL VI...................................................................................................44
VI. Concluzii şi propuneri.............................................................................44
VI.1 Formularea concluziilor referitoare la cercetarea efectuată......................44
VI.2 Propuneri cu aplicabilitate practică...........................................................45
ANEXE.....................................................................................................................47
Anexe Interviu 1..........................................................................................................48
Anexe Interviu 2..........................................................................................................51
Anexe Interviu 3..........................................................................................................53
Anexe Interviu 4..........................................................................................................56
Anexa Chestionar 1.....................................................................................................58
Anexa Chestionar 2.....................................................................................................59
Anexa Chestionar 3.....................................................................................................60
Anexa Chestionar 4.....................................................................................................61
Anexa Chestionar 5.....................................................................................................62
Anexa Chestionar 6.....................................................................................................63
Anexa Chestionar 7.....................................................................................................64
Anexa Chestionar 8.....................................................................................................65
Anexa Chestionar 9.....................................................................................................66
Anexa Chestionar 10...................................................................................................67
Anexa Chestionar 11...................................................................................................68
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................69

4
 INTRODUCERE
CAPITOLUL I.

I. Actualitatea şi importanţa temei

I.1 Jocul de fotbal – fenomen social

Cea mai spectaculoasă şi atrăgătoare formă de manifestare la nivel

mondial, de pe toate continentele este fotbalul.
Nu este doar o afirmaţie exagerată, fără acoperire, cifrele, datele
statistice şi în general interesul enorm faţă de acest sport, denumit pe bună
dreptate sportul „Rege” confirmă din plin faptul că fotbalul este cel acel liant
între generaţii, pe de o parte, şi între naţiuni, sau chiar continente, pe de altă
parte, lucru perfect demonstrabil cu ocazia desfăşurării marilor competiţii
internaţionale.
Punctul de plecare este la nivelul echipelor de club, care ajunge de
multe ori, să înmănuncheze pasiunile şi speranţele nu numai ale unui oraş, de
multe ori ale unei întregi ţări aşa cum a fost generaţia anului 1986, a Stelei
Bucureşti, cu momentul Sevilla, când întreaga ţară avea atenţia polarizată pe
evenimentul respectiv.
Dar reprezentarea la nivelul echipelor rămâne până la urmă topul
suprem al fotbalului european şi mai ales mondial, prezenţa echipei la un turneu
final de Campionat European, şi mai ales Mondial reprezintă momentele de
vârf, pentru care ani de zile o întreagă ţară speră şi visează.
Turneul final propriu-zis pentru o lună de zile, odată la patru ani,
înseamnă, mai mult decât politică, afaceri, războaie sau orice altceva.
Înseamnă, numai fotbal şi interesele enorm pentru acest superb sport,
pe toate meridiane globului.
De la primele apariţii ale acestui joc şi până în ziua de astăzi sau
schimbat multe dintre probleme, de la numărul de jucători, până la regulamentul
de desfăşurare a competiţiilor toate având darul să îmbunătăţească şi să
perfecţioneze spectacolul fotbalistic.
Creşterea în spectaculozitatea jocului, a interesului pentru fotbal de-a
lungul anilor, a condus treptat spre o implicare tot mai mare a multor oameni
influenţi şi importanţi din toate sferele sociale şi chiar politice, astfel
explicându-se cum a putut ajunge în ultimii ani acest joc să fie un fenomen
social de nivel mondial de proporţii nemaiîntâlnite.
Esenţa spectacolului fotbalistic constă în neprevăzutul său, treptata
perfecţionare tehnico-tactică atât a jucătorilor, unii ajungând la virtuozitate, cât
şi a echipelor, ajunse unele la stadiul de mecanism foarte bine pus la punct,
5
echilibrat pe compartimente cu evoluţii ce au contribuit decisiv la creşterea
acesteia.
De aceea, problemele pe care le ridică jocul şi antrenamentul
contemporan sunt studiate în profunzime şi în toată complexitatea lor,
ajungându-se la studii şi analize complete, diverse, inclusiv prin intermediul
înregistrărilor video, pentru găsirea celor mai bune căi şi soluţii de optimizare a
procesului de instruire.
Pentru aceste considerente, fiind vizibilă evoluţia în timp a metodelor
şi mijloacelor noi ca suport în perfecţionarea tuturor compartimentelor şi
structurilor de organizare, selecţionarea şi pregătire acelor legaţi de fotbal.
Este evident că fotbalul îşi va păstra şi în viitor supremaţia în duelul
cu celelalte sporturi.

I.2 Importanţa şi obiectivele activităţii fotbalistice

Astăzi în fotbalul de mare performanţă, factorii care contribuie la

obţinerea măiestriei: capacitate biologică a jucătorilor pentru efort, timpul de
pregătire, capacitatea intelectuală şi pedagogică a antrenorului, posibilităţile şi
facilităţile administrativ-organizatorice, cercetarea şi aplicarea datelor ştiinţei în
pregătirea jucătorilor, condiţiile socio-pedagogice, ale acestui complex, proces
de pregătire, şi nu în ultimul rând motivaţia morală dar mai ales acea materială
au limite împinse tot mai departe.
Lupta dintre vechi şi nou dorinţa de cunoaştere, stăpânirea
fenomenelor cu influenţă negativă în activitatea sportivă, face ca specialişti din
domeniu să-şi unească eforturile în căutarea de soluţii la fiecare dintre aceşti
factori.
Evoluţiile în acest domeniu sunt spectaculoase, garanţia eficienţei
muncii este dată de munca continuă pentru autodepăşire, acumularea de
cunoştinţe şi din alte domenii, făcând posibilă răspunsurile la necunoscut.
Legătura strânsă, armonizarea relaţiilor teoretice şi practice bazate pe
verificare şi cercetare au adus fotbalul în primplanul ramurilor sportive.
Acest succes este rezultatul implicării tuturor forţelor (jucător,
antrenor, conducător, presă, spectator, etc.) având drept scop, promovarea celor
mai eficiente metode, mijloace de pregătire teoretică şi practică a activităţii
fotbalistice.
Aceşti paşi au adus măsura exactă a ceea ce s-a făcut şi soluţiile pentru
soluţiile viitoare.
Mecanismul progresului în fotbal a funcţionat şi va funcţiona
continuu, suportul său rămânând mereu acelaşi - gândirea, cercetarea şi
acţiunea.

I.3 Motivele alegerii temei

6
 Fotbalul, ca de altfel orice activitate umană este într-o continuă
schimbare, transformare care vine din necesitatea rezolvării acţiunilor finale
într-un timp mai scurt, cu economie de efort (fizic-psihic-material) cu o calitate
estetic superioară, în cazul nostru un spectacol de o ţinută deosebită.
Cum aceste schimbări sunt posibile doar în urma unor căutări, studii la
toate verigile acestui sistem ce compun activitatea fotbalului în ansamblul lui,
găsirea măsurarea, şi apoi aplicarea altor metode li mijloace de lucru rămâne
singura soluţie a succesului dorit.
Această căutare pentru succes, comparaţia între vechi şi nou, în tema
de faţă consider că pătrunde şi cuprinde tot angrenajul care mişcă fotbalul. În
activitatea mea, de 15 ani, ca jucător şi de 23 de ani, ca antrenor am acumulat
un bagaj de date trecute prin filtrul fiinţei mele m-au determinat să aleg această
temă care poate fi tratată şi valorificată mult mai aproape de cerinţele ei.
Nu voi încerca să sugerez că stăpânesc totul dar munca de ani de zile
la toate nivelele, copii, juniori, seniori îmi dau posibilitatea să aduc realităţi din
practica de zi cu zi.
Succesul în fotbal este dominarea adversităţii, este încununarea unei
munci bine gândite şi executate la capătul opus (nereuşitele) se datorează unor
factori care au influenţat şi au determinat orientarea muncii antrenorului.
Orice activitate este motivată de relaţia cauză-efect, în cazul nostru,
căutarea, depistare şi schimbarea metodelor, mijloacelor de pregătire şi
organizare a activităţilor fotbalistice a fost încă o provocare pentru alegerea
cestei teme.
Prezenta lucrare are ca principal scop identificarea, studierea şi
obţinerea de informaţii referitoare la influenţa unor factori asupra evoluţiilor
jucătorului de fotbal. Corelarea datelor din cadrul cercetării are în final şi scopul
de a scoate în evidenţă raportul real dintre acţiunea fiecărui factor şi efectele pe
care acestea le produc. De asemenea voi urmării fixarea unor concluzii prin care
se pot evidenţia cele mai bune forme şi căi de alegerea a sportivilor, a pregătirii
acestora în antrenamente şi competiţii dar care să constituie şi unele elemente
ajutătoare şi altor antrenori care să acorde o mai mare atenţie acestor probleme.
Probabil această metodă de cercetare se va constitui în a fi un reper legat de
îmbunătăţirea şi perfecţionarea activităţii jucătorului şi antrenorului în
perfecţionarea muncii lor.
Fără a considera că aceste constatări sunt finalizate problema rămâne
deschisă pentru încă multe aspecte importante care apar şi trebuiesc rezolvate.
Cu siguranţă că odată cu apariţia altor factori tehnicieni şi specialişti
vor studia şi elabora noi lucrări referitoare la aspectele apărute şi modalitatea de
a răspunde eficient acestora.

7
 CAPITOLUL II.
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

II.1 INDENTIFICAREA ŞI DISCUTAREA LITERATURII DE

SPECIALITATE ŞI MARCAREA NIVELULUI LA CARE S-A AJUNS CU
PRIVIRE LA ABORDAREA TEMEI.

Preocupările, experimentele, teoretizările, performanţele obţinute dar

şi nereuşitele i-au determinat de-a lungul timpului pe specialişti să stabilească o
serie de factori care au dominat prin acţiunea lor manifestările jucătorului în
antrenamente şi competiţii.
Numărul acestora a crescut odată cu implicarea în aceste procese a
unor ştiinţe ca: psihologia, pedagogia, sociologia, fiziologia efortului,
farmacologia, cibernetica şi altele.
Identificarea lor i-au convins pe specialişti că fiecărui factor trebuie să
i se acorde mai multă atenţie, pentru a avea siguranţa unei eficienţe maxime
atingerea scopului fixat.

II.1.1. Factorul genetic

Ereditatea este un proces de transmitere a informaţilor genetice care

se desfăşoară conform unei legităţi bine stabilite conducând la edificarea unor
însuşiri genetice aflate în strâns raport cu condiţiile externe de mediu. În absenţa
acestei informaţii genetice unele însuşiri nu vor putea evolua nici chiar în cele
mai optime condiţii de mediu extern. Legile obiective ale geneticii după
scrierile cunoscutului genetician B.L. Astaurow – ne spune că exerciţiile şi
dezvoltarea organismului sunt condiţionate de constituţia ereditară (genotip) a
fiecărei persoane.
Deci fiecare trăsătură a organismului depinde de însuşirile genetice şi
cele aflate sub puternica influenţă a mediului.
Există o limită superioară şi una inferioară în posibilităţile ereditare
ale persoanei şi ceea ce este foarte important este faptul că nici un exerciţiu, nici
o condiţie prielnică sau neprielnică în dezvoltarea umană nu schimbă
fundamentul ereditar al organismului în mod semnificativ, asupra căruia
acţionează.
Cercetările făcute prin prisma antropologiei sportive au identificat
patru biotipuri de sportivi: somato- fiziologic, motric, neuropsihic şi tipul
biochimic.
Această delimitare este însă arbitrară, deoarece fiecare organism
reprezintă o individualitate, tipologia constituţională ajutându-ne la cunoaşterea
organismului a potenţialului în vederea orientării sportive, însă limitele sunt
oscilante.
8
 A. Tipul somato-fiziologic
Noţiune frecvent întâlnită a arătat interdependenţa între formă,
structură şi funcţie. Parametrii cei mai importanţi implicaţi în activitatea
sportivă sunt:
- morfologici – avem în vedere talia, anvergura, greutatea,
dimensiunile diferitelor segmente, indici de proporţionalitate, masa activă şi
ţesuturile, compoziţia chimică şi tisulară, structura histolică şi histochimică a
fibrei musculare, tonusul muscular.
- parametrii fiziologici – ne referim la forţa musculară globală şi
segmentară, tonusul muscular, mobilitatea articulară, acuitatea vizuală, simţul
cromatic, câmpul vizual, acuitatea auditivă simţul kinestezic, simţul
echilibrului, tipul de sistem nervos central, excitabilitatea neuromusculară
(E.E.G., E.M.G.) viteza de reacţie, execuţie, repetiţie (metoda toping)
coordonarea neuromotorie, funcţiile endocrine, funcţiile cardiorespiratorii,
(capacitatea de efort )

B. Tipul motric
Calităţile motrice definesc mişcarea acestea fiind rezultatul
funcţionării întregului organism. Actul motric efectuat de aparatul locomotor
funcţionează pe baza comenzii sistemului nervos, dar antrenează
funcţionalitatea tuturor sistemelor şi aparatelor (cardiorespirator, excretor,
endocrino- metabolic). Calităţile ,motrice definesc viteza, forţa, rezistenţa şi
îndemânarea.

C. Tipul neuro- psihic

Se ştie că întreaga activitate motrică ca de altfel întreaga
morfofuncţionalitate a organismului uman, stau sub controlul S.N.C., eficienţa
acţiunii motrice este direct proporţională cu activitatea superioară a scoarţei
cerebrale.
Caracteristic acestui tip este echilibrul mobilitatea, calităţi specifice
jocurilor sportive. De asemenea rezistenţa la oboseală, refacerea rapidă a
resurselor nervoase coordonează nivelul îndemânării.
Aceste consideraţii asupra tipului neuro – psihic justifică importanţa
cunoaşterii în orientarea şi prognoza evoluţiilor viitoare a sportivului.

D. Tipul biochimic
Cunoaşterea particularităţilor biochimice individuale dau relaţii
importante în reacţia organismului la apariţia unor infecţii şi tumori.
Performanţele actuale ale sportivilor nu puteau fi atinse fără ajutorul
investigaţilor ştiinţifice complexe multidisciplinare. În momentul de faţă
explorarea fiziologică a sportivilor ocupă un loc din ce în ce mai important în
cadrul general de asistenţă medico-sportivă, datorită valorii predicţiei deosebite
a datelor furnizate de metodele şi tehnicile de explorare tot mai moderne.
9
 În cadrul general al studiului al capacităţii de efort al organismului,
explorarea aparatului cardio-vascular. Respirator, precum şi a sistemului
muscular, sunt determinate prin tehnici moderne, medicina sportive, posedând
date, parametri, valori standard cu o prelucrare matematică corespunzătoare,
evitând alegerile întâmplătoare nefondate.

II.1.2. Selecţia sportivului

Societatea actuală îşi pregăteşte azi cu grijă cadrele de care are nevoie.
În trecutul nu prea îndepărtat în sportul competiţional a acţionat aşa zisă selecţie
naturală, o îmbinare între întâmplare şi organizare. În ultimele decenii sportul de
înaltă performanţă a atins asemenea valenţe: biologice, socio-economice, psiho-
pedagogice, tehnologice, încât selecţia naturală a devenit inoperantă, ineficientă.
Implicarea geneticii, antropologiei, fiziologiei, biomecanicii,
psihologiei medicinei sportive, ciberneticii, informaticii au avut un cuvânt
hotărâtor în impulsionarea fenomenului sportiv.
Azi nimeni nu-şi permite riscul de a investi moral şi material, social şi
psihic, într-un copil care după 6 –8 ani de privaţiuni şi muncă intensă ajunge la
încheierea pubertăţii decepţionat, dezorientat atât el cât şi anturajul constatând
că mult aşteptata performanţă nu a venit datorită unor factori limitaţi, unii
genetici, alţii biologic, care ar fi putu fi previzibili dacă s-ar fi aplicat într-
adevăr o selecţiei ştiinţifică, o selecţie socio-profesională aşa cum se practică
astăzi începând din şcoală.
Există azi în lumea specialiştilor din domeniu, ştiinţei sportului unele
puncte de vedere cvasiounanime.
Astfel un prim punct de vedere, o opinie autorizată este acea care
identifică „talentul” pentru sport, cu un profil optim din punct de vedere
morfologic şi funcţional cu o psiho-motricitate deosebită pe un teren familial
propice sportului respectiv cu o motivaţie pentru performanţă. În completarea
acestor spuse acest talent trebuie depistat dintr-o masă mare de tineri, scos la
„lumină” şi pregătit corespunzător pentru viaţă, pentru sport.
Sarcina din acest moment îi revine antrenorului, care într-un cadru
organizat să asigure pregătirea psiho-fizică a sportivilor şi să depisteze pe cei
mai dotaţi pe care să îi promoveze într-un colectiv de sportivi profilat pe
pregătirea copiilor şi juniorilor. Aici antrenorul trebuie să aibă un deosebit tact
pedagogic pentru atragerea tinerilor la activitatea de pregătire, să depisteze în
grupele de începători sportivi cu calităţi care dezvoltate într-un regim sever de
pregătire să devină talente certe şi virtuoşi în sportul rege.
Procesul de selecţie trebuie să cuprindă datele unor teste, privind
caracterele ereditare, astfel pe lângă dimensiunile longitudinale ale corpului vor
fi luate valorile probelor de viteză sub toate formele ei, forţă rezistenţă şi
îndemânare.

10
 Selecţia este un proces continuu şi poate avea numeroase avantaje:
reduce durata instruirii, elimină pierderile, ajută la obţinerea mai rapidă a
performanţelor. Aprecierea poate fi influenţată de o serie de factori precum:
nivelul de cunoştinţe şi experienţa muncii anterioare, de ereditate, vârstă
fiziologică.
Vârsta optimă pentru selecţie este de 8-9 ani. La 12-14 ani se încheie
selecţia primară şi secundară. Grupul se consolidează şi se vor ataca factorii
antrenamentului şi jocului. Urmează la 14-16 ani perioada exploziei pubertare şi
selecţiile la loturile naţionale de juniori, iar apoi de tineret şi seniori.

II.1.3. Instruirea şi educarea

Sportul de performanţă reprezintă azi o activitate socială într-o

continuă evoluţie, care angrenează tot ai multe segmente ale societăţii moderne,
cum ar fi: factorii de conducere, unităţi organizatorice specializate, sportivi,
arbitri şi spectatori, mijloace de comunicare în masă, unităţi – instituţii
specializate (de turism, fabrici de echipament şi materiale, etc) în paralel cu
acestea antrenamentul constituie procesul de pregătire al sportivilor.
Apelând la sfera genetică a noţiunii de pregătire vom înţelege că
antrenamentul reprezintă procesul pedagogic instructiv-educativ (condus de
cadre specializate) eşalonat sistematic şi gradat de-a lungul mai multor ani, în
scopul valorificării în mod progresiv la nivel maxim competitiv, a calităţilor,
deprinderilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor fotbaliştilor.
Ca proces instructiv – educativ, antrenamentul include două laturi
corelate între ele, instruirea şi educaţia. Instruirea se referă la transmiterea către
subiecţi a cunoştinţelor de specialitate prelucrarea potenţialului biologic (morfo
- funcţional) , dobândirea de tehnici şi tactici de joc precum şi pregătirea
psihologică şi teoretică.
Educaţia sportivilor cuprinde acţiunea de influenţare a formării şi
modelării sportivilor pe plan oral, intelectual şi estetic. Reuşita instruirii şi
educării sportivilor precum şi rezultatele viitoare sunt direct legate de nivelul
competenţei profesionale a antrenorilor, de concepţia unitară a pregătirii dar fără
a frâna imaginaţia creatoare şi capacitatea pedagogică şi arsenalul inflaţiilor de
realizare a marilor funcţionare.
Atingerea măiestriei sportive are ca punct de plecare următoarele
aspecte ale participării sale afective şi conştiente:
- acceptarea însuşirii obiectivelor instructiv-educative;
- să aibă convingerea că munca lui poate deveni creatoare atât în
procesul instructiv – educativ cât şi în confruntările oficiale;
- necesitatea respectării normelor de igienă a efortului şi odihnei;
- să aibă convingerea că succesul şi satisfacţiile personale apar doar
printr-o dăruire totală în antrenamente şi jocuri.

11
 Drumul spre marea performanţă presupune parcurgerea unor cicluri
(etape) deja bine structurate, etape care au o serie de particularităţi asupra cărora
voi face scurte referiri, conţinutul lor aducând în fond baza succesului de mâine.

Stadiul I (copii)
Instruirea copiilor nu trebuie să aibă vârsta cronologică ci
disponibilitatea de performanţă a individului, grupele trebuind organizate pe
niveluri de pregătire, începători şi avansaţi.
La nivelul grupelor de copii, instruirea trebuie să fie orientată spre
următoarele obiective cu o corelare între ele.
1. Dezvoltarea pe scară largă a capacităţii de efort (a motricităţii).
Mijloacele de realizare a acestui obiectiv au în componenţă următoarele grupe
de exerciţii:
- jocuri dinamice – structuri de alergare, de oprire bruscă, schimbare
cu uşurinţă a direcţiei de alergare, mişcări cu stimularea iniţiativei
şi imaginaţiei;
- mers şi alergare pe distanţe scurte, cu alternarea tempoului
alergării;
- exerciţii pentru dezvoltarea şi păstrarea echilibrului, sărituri,
evitarea adversarului;
- exerciţii de gimnastică acrobatică şi de dezvoltare a vederii
- exerciţii pentru dezvoltarea armonioasă
Dezvoltarea calităţilor motrice la această etapă are ca bază viteza şi
îndemânarea. Se va acţiona şi asupra rezistenţei şi forţei dar cu mare grijă, ştiind
că la această vârstă capacitatea de a face eforturi îndelungate este scăzută, iar
contracţiile musculare din exerciţiile de forţă influenţează negativ creşterea
oaselor în lungime.
2. Însuşirea teoretică a structurilor de exerciţii şi acţiuni tehnice şi
tactice
- cunoaşterea regulilor de joc;
- cunoaşterea relaţiilor ce se stabilesc în acţiunile tactice;
- cunoaşterea sarcinilor de post şi a sistemului de joc;
3. Iniţierea şi însuşirea principalelor procedee tehnice:
- executarea corectă a tuturor exerciţiilor a mecanismului de bază, a
elementelor tehnice (lovirea cu piciorul, cu capul);
- dimensionarea materialelor folosite (mingi, aparatură tehnică);
- organizarea de concursuri şi obişnuirea cu acestea;
- depistarea unor noi talente care prin evoluţiile lor formează grupa
cu randament superior.
4. Educarea comportamentului civilizat în toate împrejurările vieţii
sportive

12
 În noul mediu social copilul trebuie să cunoască şi să respecte alt cod
de reguli diferit de cel ştiut în şcoală şi familie impunându-se analize periodice
ale activităţii tehnico sportive dar şi cea moral-comportamentală.
Finalul acestui stagiu trebuie să corespundă cu stabilirea specializării
pe ramura de sport şi post, de aici începând ce-l de-al doilea stagiu, junioratul.
Tot această perioadă de activitate se va desfăşura după obiective de
instruire şi performanţe precise, cu metode, mijloace, forme de organizare şi
scopuri precise.
Planurile de pregătire trebuie să aibă linia continuităţii şi o ritmicitate
optimă.
Stadiu al II-lea (juniori)
Activitatea de instruire (pregătire) se desfăşoară după criteriul vârstei
şi deopotrivă cel al valorii sportive – începători – avansaţi – performanţi.
Departajarea pe grupe valorice nu trebuie să ţină cont neapărat de
vârsta cronologică.
Fiind perioada marilor acumulări, o deosebită atenţie trebuie să se
acorde volumului crescut al instruirii, aportul medicului, colaborat cu antrenorul
vor stabili planurile de pregătire precum şi ansamblul de măsuri aferente
alimentaţiei, odihnei, igienei efortului.
Suportul pregătirii juniorilor în acest stadiu trebuie să cuprindă:
- continuarea influenţării dezvoltării indicilor morfologici ai
organismului;
- dezvoltarea în continuare a calităţilor motrice, împletirea acestora
cu cerinţele specifice jocului;
- lărgirea conţinutului pregătirii tehnice şi includerea noutăţilor
apărute pe plan mondial (execuţii tehnice, acţiuni tactice, jocul
combinativ);
- dezvoltarea unei profunde gândiri tactice (spiritul de iniţiativă,
dorinţa de afirmare, autostăpânire) pe fondul unui număr mare de
jocuri;
- evitarea specializării înguste a juniorilor (joc polivalent);
- organizarea prin jocuri şi exerciţii stimulative;
- pregătirea pe un plan superior al unui număr mare de juniori
valoroşi;
- cultivarea trăsăturilor comportamentale de competitor.

Stadiul al III-lea (seniori)

Stadiul al III-lea al antrenamentului sportiv cuprinde jucători care au
depăşit vârsta junioratului şi continue să joace fotbal până când disponibilitatea
lor de randament corespunde exigenţei competiţionale. În acest stadiu pot fi
promovaţi sportivi chiar înainte de încheierea vârstei regulamentare de juniori.
Scopul şi obiectivele acestui stadiu vor urmării:

13
 - pregătirea specială a acestor jucători tineri cu profil de performanţă
(rodarea lor în competiţii cu grad sporit de exigenţă, competiţii 18-20 ani);
- concentrarea valorilor în cluburi puternice;
- sistemul competiţional care să stimuleze măiestria sportivă;
- îmbinarea armonioasă a pregătirii sportive cu cea profesională;
- preocuparea pentru evidenţa fondului curent şi de perspectivă a
jucătorilor de performanţă;
Alăturat acestui concept de instruire şi educare ca o permanenţă şi
echilibru a activităţii de pregătire a sportivilor, va sta urmărirea în structura
antrenamentelor valoarea unor indici de bază care vor amprenta manifestarea
jucătorului în acţiunile lui din timpul jocului. Aceste elemente de structură a
modelului de instruire şi educare ar fi:
1. Indici fiziologici şi biochimici
Rolul acestora este de a testa posibilităţile funcţionale ale
organismului, (capacitatea vitală, T.A.) potenţialul organismului în raport cu
cerinţele efortului din fotbal. Investigaţiile respective presupun o strânsă
colaborare a medicului cu antrenorul.
2. Indicii capacităţii motrice
Testarea disponibilităţilor generale şi speciale se realizează printr-un
sistem de probe de control stabilite în prealabil. Pentru fiecare probă din cele
menţionate sunt stabilite valori de randament transformate la rândul lor în
puncte (note) pe baza cărora se apreciază nivelul disponibilităţilor motrice ale
subiecţilor.
3. Indici morfologici ai jucătorilor
Aceştia sunt: înălţime, greutate, perimetru toracic, diametre
biacromiale.
4. Indici ai însuşirilor psihice
Componenţa de bază a pregătirii şi selecţiei jucătorilor, cunoscându-se
faptul că verificarea disponibilităţilor motrice, morfologice şi funcţionale este în
strânsă legătură cu însuşirile ale acestora. Este necesar de luat în seamă această
latură a pregătirii deoarece pe lângă talent, obţinerea performanţelor este
condiţionată şi de atitudinea jucătorilor privind îndeplinirea sarcinilor ce le
revin (perseverenţă, dăruire, stăpânire de sine, dorinţa de afirmare,
colegialitatea).
Calitatea, exprimarea viitorilor performeri este legată de baza de
formare, sistemele şi metodele de instruire şi educare.
Sistemul metodelor instructiv-educative în sportul de performanţă
presupune următoarea structură:
a). Metode de comunicare, verbală, expozive: expunerea, explicaţia,
conversaţia;
b). Metode intuitive: demonstraţia, observarea de către sportiv a
execuţiei celorlalţi.

14
 c). Metode practice: exersarea independentă, exersarea complexelor de
exerciţii, exersarea simultană, exerciţii riguros standardizate, jocul şi întrecerea;
d). Metode active: algoritmizarea, instruirea programată,
problematizarea, modelarea.
e). Metode de corectare a greşelilor: corectarea nemijlocită, corectarea
mijlocită.
f). Metode de verificare: probe şi norme de control, măsurători şi
întreceri.
g). Metode de evaluare: evaluare verbală (calificative), evaluare scrisă
(note).
h). Metode de educare: convingerea, aprobare –dezaprobare,
exerciţiul.
i). Metode de refacere a capacităţii de efort: pauza, masajul,
hidroterapia, fizioterapia, oxigenarea negativă şi susţinătoarele de efort.
Nu lipsit de sens şi consistenţă a bazelor pedagogice în antrenamentul
de performanţă sunt cele două categorii de principii, astfel:
1. Principiul educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv
a). Principiul orientării educative a instruirii
b). Principiul concordanţei conţinutului instruirii cu cerinţele practice
c). Principiul participării conştiente şi active
d). Principiul intuiţiei
e). Principiul accesibilităţii şi individualizării
f). Principiul sistematizării şi al continuităţii
g). Principiul însuşirii temeinice
h). Principiul creşterii treptate ale exigenţelor
i). Principiul concordanţi dintre pregătirea generală şi specializarea
aprofundată
2. Principiul dirijării efortului fizic
a). Principiul gradării efortului fizic
b). Principiul alternării efortului cu repausul
c). Principiul eforturilor maximale
d). Principiul adaptării organismului la eforturi diferite ca intensitate
e). Principiul refacerii capacităţii de efort
f). Principiul respectării regulilor de igienă a procesului de instruire
g). Principiul individualizării.
Având stabilite principiile şi metodele de pregătire, următorul pas de
performanţă este dat de modul cum şi când folosim factorii antrenamentului,
corelarea acestora cu perioada de pregătire de obiectivele sportive, de valoarea
şi vârsta sportivilor.
Asupra acestor factori trebuie intervenit permanent, printr-un control
bazat pe rezultatele fiecărei etape de pregătire, procentele lor fiind variabile.

15
 De exemplu:
a). în perioada pregătitoare factorul care va avea cea mai mare
importanţă va fi factorul fizic, înaintea factorilor: tehnic, tactic şi psihologic
b). în perioada competiţională, factorul cu cea mai mare pondere va fi
factorul tehnico-tactic, înaintea factorului fizic şi psihologic
c). în perioada de tranziţie factorul cu cea mai mare importanţă va fi
factorul psihologic şi acţiunea de refacere a organismului.
Un alt criteriu de valoare al factorilor antrenamentului defineşte
următoarele categorii: copii, juniori, seniori.
a). La copiii fiind vorba de dezvoltarea fizică generală, ponderea cea
mai mare o va urmării calităţile motrice fără a neglija cele tehnice şi tactice.
b). La juniori ca şi la seniori ponderea factorului antrenamentului va fi
în funcţie de cerinţele specifice ale organismului şi ale sezonului în care se
găsesc , din programul anual stabilit.
Indicat ar fi modelarea procesului de pregătire ţinându-se cont că sunt
diferenţe de la echipă la echipă şi de la jucător la jucător.
Faţă de această situaţie se recomandă cunoaşterea particularităţilor
individuale şi colective.
Tot în sfera pregătirii un alt aspect de urmărit este pregătirea
sportivilor în sezonul de vară sau iarnă şi nu în ultimul rând, durata, volumul şi
intensitatea eforturilor.
În concluzie se poate afirma că factorii antrenamentului, pregătirea
sportivilor în genera, sunt aşa de importanţă că nu se poate face o ierarhizare.
Fiecare factor în sinea lui şi toţi la un loc sunt tot aşa de importanţi, că
nu pot fi separaţia sau minimalizaţi.
În ce priveşte jocul el se diferenţiază atât în funcţie de fază cât şi în
funcţie de tempo:
a). În funcţie de fază şi zonă, ei se diferenţiază în zona de apărare
(dominat fiind factorul fizic), iar în zona de finalizare (domină factorul tehnic).
b). În funcţie de tempo, observăm următoarele: cu cât se apropie de
sfârşitul jocului rezistenţa şi viteza se diminuează la unele echipe şi creşte în
schimb la altele (cele care atacă).
Jocul de fotbal mai scoate în evidenţă şi alte aspecte ca:
a). Lipsa de rezistenţă în regimul de viteză
b). Lipsa unei capacităţi de pregătire fizică generală, aşa cum s-a
constatat cu ani în urmă la echipele braziliene care manifestau la capitolul fizic
un nivel scăzut de pregătire, comparativ cu echipele europene.
Acest semnal a fost sesizat de antrenori şi a procedat la participarea în
unele turnee de pregătire în ţările europene, arătându-se interesaţi de metodele
de pregătire ale acestora, completându-şi bagajul de pregătire fizică pentru joc.
Pregătirea jucătorilor, această artă de modelare a sportivului pentru
performanţă aşa cum s-a afirmat nu este o reţetă unică a succesului, ea are legi,

16
principii, metode care pot fi mereu îmbunătăţite, dar în baza unor date, studii şi
practici anterioare.

II.1.4 Capacitatea şi calitatea antrenorului de fotbal

Antrenorul reprezintă „figura centrală” a întregului proces de formare

a viitorului fotbalist. El conduce întreaga activitate de instruire a jucătorilor şi
echipei. Rolul şi statutul său social fac din acest specialist unul din factorii
esenţiali, de a cărui activitate şi competenţă dusă cu pasiune depinde evoluţia
fotbalistului, echipei, dezvoltarea şi reprezentarea fotbalului românesc în
confruntările internaţionale. Prin statutul său antrenorul este:
- pedagog, desfăşurând o activitate complexă de instruire şi educare,
într-un domeniu al calităţii şi eficienţei (performanţă), cu indivizi dotaţi peste
media populaţiei. Procesul pedagogic de comunicare şi conducere, instruire şi
educaţie este realizat individual şi în grup, la diferite nivele de pregătire şi
aspiraţie. Lipsa vocaţiei pedagogice în protecţia, dezvoltarea, valorilor
fotbalistice, ar transforma antrenorul într-un funcţionar sau tehnician empirist
- tehnician, maestru în pregătirea fizică, tehnică şi tactică a sportivilor,
în planificarea acţiunilor practice, el fiind în acelaşi timp şi un priceput
„administrator” având măiestria şi priceperea ca laturi de bază a personalităţii
sale.
- cercetător, veşnic în căutarea noului şi un exigent experimentator al
bunelor, idei, luptând mereu împotriva docmatismului şi rutinei.
Pasiunea pentru fotbal, este desigur, calitatea cea mai caracteristică a
antrenorului ce îmbină motivarea pentru performanţă şi convingerea că
rezultatele sportive de calitate se pot realiza numai pe baze ştiinţifice.
Dacă profesional cerinţa majoră este competenţa, capacitatea
antrenorului de a duce la îndeplinire atribuţiile postului său, din punct de vedere
moral cerinţa principală este responsabilitatea.
Acestea împreună vor constitui autoritatea antrenorului.
Grupate în patru categorii însuşirile şi calităţile necesare antrenorului
sunt următoarele:
I. Aptitudini generale:
- inteligenţă generală
- spirit de observare
- capacitate de învăţare
- capacitate de creaţie
II. Aptitudini speciale:
- capacitate de comunicare
- tact pedagogic
- capacitate organizatorică
III. Însuşiri temperamentale şi caracteriale:
- principialitate şi corectitudine
17
 - spirit de iniţiativă
- spirit de răspundere
- sociabilitate
- experienţă
- stăpânire de sine
IV. Cunoştinţe:
- cultură generală
- cunoştinţe – specializare de bază
- cunoştinţe specifice activităţii de instruire
- cunoştinţe de ştiinţă a conducerii
- cunoaşterea de limbi străine
Ansamblul acestor însuşiri şi calităţi pe care le posedă adevăratul
tehnician al fotbalului, au certitudinea că „materialul brut” (fotbalistul, echipa)
poate căpăta în timp strălucirea pe care o prefigurează.
Arta conducerii, pregătirii, programării combinaţiilor, organizarea
jocului, programarea sarcinilor de joc, mobilizarea fizico-psihică a jucătorilor,
depăşirea sarcinilor dificile din joc, refacerea morală şi fizică, întreţinerea
atmosferei de calm, încredere şi dorinţă de perfecţionare dau nota valorică a
calităţii şi capacităţii antrenorului.
Privit cu dezinteres la începutul practicării fotbalului, antrenorul şi-a
câştigat un statut bine definit în actul conducerii, formării şi valorificării
potenţialului de care dispune fotbalul.
Dovada muncii antrenorului va fi dată de jocul echipelor şi
manifestările jucătorilor. Între acestea vom întâlni cu siguranţă un echilibru
care reprezintă oglinda celui care conduce de pe margine (antrenorul).
Cerinţele tot mai evidente legate de parametrii pregătirii (fizice,
tehnice şi tactice), perfecţionarea relaţiilor de joc, relaţiilor afective din cadrul
echipelor au determinat ca muncii antrenorului să i se alăture şi alţi specialişti
(medic, psiholog, maseur). Pe acest fond de colaborare s-a realizat un deosebit
potenţial fizic, tehnic, tactic concretizat în spectacolul fotbalistic.

II.1.5 Alimentaţia

Pentru jucători alimentaţia este indicată înainte în timpul şi după

competiţie, este trist dar foarte multă lume cunoaşte foarte puţin din ce trebuie
sa fie formată alimentaţia.
În fond organismul omenesc nu este diferit de o maşină care consumă
benzină şi ulei pentru a funcţiona.
Cerinţa pentru performanţă superioară în antrenament şi competiţie
necesită alimentaţie adecvată.
Alimentaţia corespunzătoare necesită cantităţi suficiente a
următoarelor:
- valoarea calorică
18
 - minerale esenţiale
- vitamine
- lichide
Dacă alimentaţia este deficitară în elementele sale esenţiale,
consecinţele fiziologice şi psihologice pentru jucător sunt:
- lipsă de concentrare
- oboseală generală
- slabă energie
- crampe musculare
- probleme vizuale
- micşorare respiraţiei
Cerinţele de bază pentru o alimentaţie corespunzătoare de lichide
ingerate sunt:
- valoarea caloriilor se stabileşte individual pentru fiecare jucător
- depozitarea în organism a carbohidraţilor trebuie făcută suficient
- creşterea cerinţei pentru vitamine trebuie măsurată
- disponibilitatea electroliţilor şi mineralelor trebuie asigurată
Alimentaţia unui jucător implicat în antrenament şi competiţie trebuie
să cuprindă:
- carbohidraţi 60%
- grăsimi 25%
- proteine 15%
În general un jucător trebuie să consume carbohidrate în proporţie de:
7 grame pentru zecime de kg al greutăţii sale.
Timpul necesar pentru transformarea carbohidratelor (metabolismul
zaharat) în energie, depinde tipul de alimente consumate. De exemplu:
- grâul de pâine 60 – 240 minute
- fructe şi legume 60 – 100 minute
- pâine bine coaptă 40 – 60 minute
- bomboane şi dulciuri 15 – 40 minute
- glucoza 10-20 minute

Importanţa vitaminelor
Următoarele vitamine au o deosebită importanţă:
- vitamina A, B1, B2, B12,
- vitamina C
- vitamina D
Marea cantitate a acestor vitamine poate fi găsită în produse de grâu,
cartofi, orez, fructe şi legume proaspete.
Minerale esenţiale
Numeroase minerale ale corpului omenesc sunt importante pentru
jucător, printre ele enumerăm: potasiu, sodiu, calciu, fier şi iod.
Ingerarea de lichide
19
 Înainte, în timpul şi după joc este bine să folosim lichide în cantităţi
mici. Setea poate fi potolită mai curând cu băuturi calde sau călduţe decât cu
băuturi foarte reci.
Urmărirea zilnică a sportivilor pe constante de greutate şi randament
ne va arăta dacă se poate modifica alimentaţia.
Colaborarea antrenor- medic în alimentaţia jucătorilor în obţinerea
certă a formei sportive.
Au fost perioade, între 1949, 1958 când în practica sportivă de
performanţă se mergea pe o alimentaţie abundentă, 5000 – 6000 calorii / zi.
Rezultatele nu au fost cele mai bune.
Experienţele au convins că raţia alimentară de 3000 – 3500 calorii / zi
asigură un echilibru între greutate şi efort, iar principiile de alimentare trebuie
repartizate astfel:
- 15 % proteine (120 – 140 grame) proteine pure 500 calorii, iar
raportul de proteine amin / proteine vegetal = 1;
- 30% lipide sau 100 grame corpi graşi cu 900 calorii;
- 55 % glucide sau 500 grame zaharuri cu 2000 calorii.
Această alimentaţie va cuprinde 1500 grame lichide, toate repartizate
la trei mese.
Prin raţia alimentării înţelegem totalitatea alimentelor pentru numărul
necesar de calorii în 24 ore.
Împărţirea cantitativă pe cele trei mese ar fi: 25 % din totalul raţiei să
fie servită dimineaţa, 40% la prânz şi 35% la masa de seara.
Un exemplu de parametrii alimentari pentru dimineaţa, prânz şi seara
este următorul:
Micul dejun trebuie să cuprindă:
- lapte sau ceai cu două trei bucăţele de zahăr;
- jambon sau preparate din carne 50 g;
- unt 20 g şi trei felii de pâine 100 g;
- dulceaţă sau miere de albine, gem 50-70 g;
Prânzul se va compune din:
- friptură preparată sub diverse forme cu garnituri de cartofi, orez,
legume;
- o salată de legume, variată, cu ulei şi lămâie;
- brânză 30 g sau iaurt cu zahăr sau o prăjitură cu brânză;
- fructe sau compot de fructe;
- pâine 150 g.
Masa de seară va cuprinde:
- grătar de carne sau paste cu garnituri;
- prăjituri, fructe sau alte preparate dulci;
- pâine şi lichide 300 – 500 g.

20
 II.1. 6 Motivaţia

Motivaţia se referă la faptul că actele comportamentale nu se produc

în mod normal ci sunt determinate de o serie de modificări interne care
impulsionează activitatea şi o susţin energetic. Aşa se explică faptul că
reactivitatea unei persoane diferă în situaţii diferite, iar persoane diferite
reacţionează diferenţiat în aceeaşi situaţie.
Motivul, ca mobilul intern al conduitei, îl determină pe individ să
acţioneze mai întâi ca model, iar apoi în urma unei analize să aleagă din
multitudinea stimulilor o acţiune care corespunde necesităţii sale de moment.
După Alexandru Roşca „motivaţia este totalitatea mobilurilor interne ale
conduitei, înnăscute sau dobândite, conştiente sau inconştiente, simple trebuinţe
sau idealuri abstracte”.
Pentru a avea o acţiune comportamentală cu randament maximal e
bine sa existe o motivaţie optimală. Intensităţile extreme ale motivaţiei (prea
puternică sau prea slabă) pot avea influenţe negative asupra comportamentului.
Sarcinile, prin natura lor favorizează motivaţia. Cu cât sarcinile sunt mai simple
sunt favorizate de o motivaţie puternică. Cu cât sarcinile devin mai dificile şi
mai complexe, cu atât motivaţia, ca intensitate trebuie să scadă pentru a obţine
performanţe valoroase.
Acest lucru este necesar deoarece, în mod obişnuit, subiecţii ţin să
subaprecieze sarcinile simple, executarea lor la nivel corespunzător
presupunând o motivare mai amplă.
În ceea ce priveşte executarea sarcinilor foarte complexe de cele mai
multe ori, aici se produce o supraevaluare de tip stresant, cu efecte negative
asupra performanţei. De aceea pentru sarcinile dificile şi complexe este de dorit
un nivel mai scăzut al motivaţiei, care să ducă la o supra- activare a stării
psihice cu urmări dezorganizatoare asupra conduitei.
Această relaţie motivaţie – comportament a fost identificată încă din
1908 când Yerkes şi Dodson, au făcut experienţe pe animale şi oameni cu probe
de alergare de diferite dificultăţi ajungând să formuleze un raport între creşterea
dificultăţii sarcinii şi variaţia intensităţii.
Acest raport motivaţie – comportament pentru obţinerea performanţei
optime trebuie să fie un raport invers.
O serie de alţi autori precum: Potra (1934), Hammes (1956), Cardo
(1961) au confirmat rezultatele primilor doi.
M. Bouet consideră că motivele cele mai importante care îi determină
pe cei mai mulţi să practice fotbalul sunt:
- afirmarea de sine;
- tendinţele sociale;
- interesul pentru competiţii;
- dorinţa de a câştiga;
- aspiraţia de a devenii lider;
21
 - căutarea compensaţii;
- nevoia de mişcare;
- agresivitatea şi combativitatea;
- gustul riscului.
Mergând mai în amănunt comportamentul, trăirile celui pus în situaţii
diferite de joc (adversar, teren, spectatori, etc) produc în general procese
afective clasificate după durată, intensitate şi gradul de conştientizare a cauzei
care a produs-o:
- dispoziţii afective, stări afective de intensitate scăzută cu durată
variabilă, când subiectul nu conştientizează cauza (proasta dispoziţie);
- emoţiile, stări afective, situaţie de intensitate mare şi de durată relativ
scăzută caracterizată prin manifestări fiziologice foarte puternice (spaimă,
mânie, bucurie, etc);
- sentimente, stări afective, care influenţează puternic stabilitatea
personalităţi;
- pasiunile, stări afective de intensitate şi durată, domină viaţa şi
activitatea individului.
Complexul de trăiri şi reacţii la nou, insolit, surprize, înainte şi în
timpul jocului, produse de ambianţa socială, situaţiile conflictuale sunt prezente
în toate activităţile competiţionale, ele influenţând într-un fel sau altul situaţia
sportivă.
Antrenorul şi jucătorul trebuie să le cunoască în totalitatea lor şi să
găsească de fiecare dată rezolvarea favorabilă.
Succesul şi depăşirea reacţiilor negative apărute la un moment dat au
ca variantă sigură, pregătirea ştiinţifică, continuă şi supravegheată a tuturor
etapelor în formarea şi promovarea sportivilor, dar şi concentrarea intensă
asupra competiţiei în fiecare joc, încrederea în forţele proprii, unitatea în acţiune
colectivă şi mai ales convingerea că obiectivul trebui atins.
Încercând să realizez o trecere în revistă a metodelor de echilibrare
efectivă şi reducere a efectelor negative asupra jucătorului aflat în teren sugerez:
- realizarea unei pregătiri cât mai bune din punct de vedere fizic, tactic
şi mai ales psihologic;
- crearea în cadrul echipei a unui climat afectiv pozitiv care să
contribuie la realizarea unui bun echilibru psihic a sportivilor;
- sfaturile, încurajările din partea antrenorului şi colegilor;
- metoda modelării să vizeze în special obişnuirea cu ambianţa de
concurs (antrenamente cu public în condiţii diferite de climă şi teren de joc);

II.1.7. Stările limită

Aceste fenomene atât de prezente, puţin cunoscute şi analizate au fost

identificate prin cauze şi reacţii nefavorabile jucătorilor şi echipelor. M. Epuran

22
consideră că mobilul acestor stări limită ar fi: stresul, tensiune şi conflictul,
barierele psihice, precum şi o oboseală acumulată.
Stresul reprezintă un sindrom de adaptare fiziologică şi agent ce pune
în pericol mecanismul homeostatic al organismului uman. Diversele forme de
stres (fiziologic, psihic) se pot acumula provocând oboseala, tulburări de
percepţie, atenţie, de decizie şi în final dominarea cu aproximativ 40-50% a
eficienţei activităţii iniţiate de către fotbalist.
S-au definit următorii factori de stres:
- fizici: zgomot, variaţii de temperatură, precipitaţii, poluare,
altitudine, schimbare de fus orar;
- specifici fotbalului: acţiunile musculare intense cu consum mare de
energie, acţiuni ce solicită intens concentrarea şi deciziile, plictiseala, lipsa
dorinţei de a mai profesa;
- antrenamentul şi condiţiile psiho-sociale: procesul de instruire poate
fi stresant prin intensitate durată, lipsa de varietate, suprasolicitare fizică şi
psihică, regim de viaţă, relaţii familiale şi colegiale, durata cantonamentelor;
- psihici: stările emoţionale, suprasolicitările de ordin intelectual;
- tensiunea psihică şi conflictul: tensiunea psihică dinamizatoare
(entuziasm, depresie);
- barierele psihice - capacitatea de performanţă oscilează de obicei
în jurul valorii proprii (barieră), depăşirea acestuia presupune eforturi deosebite.
Barierele pot fi motrice sau intelectuale care duc la lipsă de imaginaţie şi de
saturaţie acţionând ca nişte frâne în calea obţinerii performanţei;
- oboseala fiind considerată ca un semnal de alarmă, exprimând
diminuarea capacităţii de adaptare şi de eficienţă a acţiunilor.
Epuizarea fizico-psihică determină o slabă evoluţie a jucătorului în
teren. Cunoaşterea fiecărui factor în parte, consecinţelor pe care le declanşează
aceştia dau posibilitatea antrenorului şi corpului tehnic să intervină stabilind
diagnosticul corect şi mijloacele potrivite de remediere.

II.1.8. Refacerea

Competiţia oficială, antrenamentele de pregătire a sportivului se fac cu

un consum mare de energie care trebuie de cele mai multe ori refăcut rapid
pentru ca sportivii să fie capabili într-o perioadă relativ scurtă să repete efortul
în deplinătatea capacităţii lor psihice şi fizice.
Numeroşi specialişti consideră refacerea organismului după efort ca
„factor al antrenamentului”, care dă măsura reuşitelor viitoare.
S-a constatat că sloganul de a antrena mult şi „tare” (8-10 ore zilnic cu
intensităţi de 85-100%) arată că restabilirea spontană, naturală a organismului
este depăşită, expunând organismul sportivului la riscuri ce pot merge până la
instalarea unei stări severe (nevroză de suprasolicitare, supraantrenament). Este
deci necesar ca refacerii naturale să i se alăture o refacere dirijată care
23
accelerează şi reglează refacerea sistemului neuro-endocrino-vegetativ.
Refacerea ca şi efortul are un caracter individual ţinând seama de nivelul de
pregătire, condiţiile de mediu, starea de stres, durata şi natura efortului.
Refacerea trebuie dirijată de cadre de specialitate, de medic mai ales
în cazul înlocuirii pierderilor sau consumurilor exagerate.
Se cunosc o serie de mijloace de refacere (Dr. I. Drăgan – 1989) ca:
specifice (dirijate de medic) şi nespecifice (pedagogice şi igienice) care pot fi
aplicate de antrenor şi de sportiv.
Mijloacele de refacere se aplică cu prioritate pentru unele aparate şi
sisteme în efort.
Mijloacele respective se aplică coordonat după structura
antrenamentului (lecţie – zi, săptămână, mezociclu, macrociclu). Medicina
sportivă din România, prin Centru de Medicină Sportivă deţine prioritate
mondială în ceea ce priveşte refacerea, elaborând produse farmaceutice deosebit
de eficiente. Menţionăm aici polivitaminizantele S, Eleutal, Vitaspol,
Prirovitanament, etc.
O prezentare schematică a refacerii organismului după antrenament
întocmită de centru de medicină sportivă şi Dr. I Drăgan este:

1 Psihoterapia 8-10 minute cu antrenorul, medicul,

psihologul
2 Duş cald 10 – 15 minute sau cadă (sare de
baznă, muşeţel, tei, iodură de
potasiu)
3 Saună 8-10 minute (1 minut bazin sau
duş)
4 Masaj 15 minute manual sau 10 minute
instrumental
5 Antrenament psihosomatic sau alte 15 minute
tehnici de relaxare
6 Reechilibrarea hidroelectrolitică 300 ml suc de fructe sau apă
minerală, alcalină + ½ lămâie, 25 g
glucoză sau miere, în lipsă iaurt,
lapte bătut, ceai
7 Oxigenare sau aeroionizare negativă 10 - 15 minute după tehnici
individuale sau colective
8 Medicaţie Polivitamizant S (2 tablete),
polivitamine, energin (2), vitaspol
(1-3 fiole)
9 Alimentaţia Bogată în legume, fructe, lactate,
normoproteică, hipolipidice, bogate
în fibre şi gelatină, organe
10 Odihnă activă
11 Odihnă pasivă

24
 Se recomandă utilizarea zilnică a mijloacelor cuprinse la punctele: 2,
3, 4, 6, 8, 9, 11, cel puţin o şedinţă pe zi, de două ori pe săptămână (la mijlocul
curbei efortului de vârf săptămânal sau la sfârşitul ciclului săptămână). Se
indică organizarea unor şedinţe de antrenament de refacere ce includ într-o
înlănţuire logică toate mijloacele expuse. Antrenamentele de refacere se vor
desfăşura pe baza indicaţiilor şi sub supravegherea personalului medical.

II.1.9. Factorii de antrenament

Fotbalul actual reclamă ca pregătire să fie în aşa măsură desăvârşită

încât jucătorii să suporte în condiţii optime şi fără repercursiuni eforturi mari ale
jocului modern.
Realizarea acestei cerinţe este posibilă numai în condiţiile unei
pregătiri fizice, tehnice, tactice, teoretice şi psihologice superioare.
I. Pregătirea fizică în fotbal are drept scop creşterea capacităţii
funcţionale a organismului, dezvoltarea calităţilor motrice de bază; viteză, forţă,
rezistenţă, îndemânare. Însemnătatea pregătirii fizice este astăzi recunoscută pe
plan mondial deoarece:
- constituie baza pe care se sprijină activitatea sportivă;
- cu ajutorul ei se pune mecanismul funcţional al echipei;
- acţiunea jucătorului fără minge reprezintă aproximativ 87 minute
din durata jocului, cât şi mişcările cu mingea care vor fi executate
rapid şi precis în funcţie numai de nivelul pregătirii fizice;
- între nivelul pregătirii fizice şi menţinerea formei sportive există o
legătură mecanică;
În accepţiunea actuală pregătirea fizică cuprinde:
a). dezvoltarea fizică: somatică (talie, greutate, dezvoltarea
musculaturii) şi dezvoltarea funcţională (capacitate mare în eforturi intense şi
prelungite).
b). pregătirea fizică generală şi specifică.
Calităţile motrice, viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare reprezintă
suportul de bază în efectuarea eforturilor.
Pentru jucătorul competitiv aceste calităţi trebuie dezvoltate la indici
superiori.
Între diferite calităţi motrice există posibilităţi de transfer:
- viteza de transfer pozitiv pentru forţă şi rezistenţă;
- forţa de transfer pozitiv pentru rezistenţă, iar aceasta dă transfer
negativ pentru forţă şi mai puţin pentru viteză.
A. Forţa
Este o calitate motrică reprezentată prin: forţă generală (forţă la
nivelul tuturor grupelor musculare) şi prin forţă specifică (forţă la nivelul
grupelor musculare specifice).
25
 Forţa este dată de angrenarea unui număr mare de unităţi
neuromusculare influenţate de către sistemul nervos. În fotbal ea este asociată
cu viteza, îndemânarea şi rezistenţa. Pentru dezvoltarea forţei generale unt
recomandate exerciţii ca:
- încărcătură mare;
- viteză medie cu greutăţi;
- repetări puţine.
În ce priveşte forţa specifică, trebuie să nu uităm că nu urmărim forţa
în general , ci forţa – viteză precum şi necesitatea respectării unui raport optim
între forţă, viteză, rezistenţă şi îndemânare.
B. Viteza
Reprezintă aptitudinea jucătorului de a-şi deplasa corpul sau un
segment în minimul de timp. Viteza este o calitate motrică stabilă, deci foarte
puţin perfectibilă, deoarece este genetic fixată. Jocul purtat în viteză, precum şi
necesitatea unor jucători rapizi, reprezintă caracteristicile actuale ale fotbalului
de performanţă. De aceea viteza sub toate aspectele ei de manifestare, trebuie
dezvoltată permanent şi la un nivel cât mai ridicat, distanţele pe care le parcurge
jucătorul în teren sunt variabile atât ca mărime cât şi ca direcţie. Viteza de
deplasare realizează de fapt şi rapiditatea acţiunilor tehnico – tactice.
C. Rezistenţa
Rezistenţa reprezintă capacitatea organismului de a efectua eforturi
într-un timp îndelungat. Este determinată de capacitatea de lucru a sistemului
circulator, respirator, de coordonarea perfectă a aparatului locomotor, a
organelor interne , precum şi de existenţa marilor resurse de energie din
organism. Rezistenţa dezvoltată la un alt nivel dă posibilitatea jucătorilor să
execute toate procedeele tehnico tactice în condiţiile cerute de joc fără eforturi
vizibile şi fără ca eficacitatea şi precizia lor să scadă.
D. Îndemânarea
Este calitatea motrică cu ajutorul căreia jucătorul execută toate
mişcările cu sau fără minge – precis, economic şi eficace.
Ea presupune o înaltă coordonare funcţionare între diferiţi centri
nervoşi.
Se dezvoltă şi atinge un nivel superior numai în prezenţa celorlalte
calităţi motrice bine dezvoltate. Cu ajutorul îndemânării specifice, jucătorul are
capacitatea să efectueze, cu un minim de efort, o mişcare dificilă, spre deosebire
de jucătorul cu o îndemânare insuficient dezvoltată, care execută toate mişcările
încordat (crispat), consumând mai multă energie. Această calitate este deosebit
de complexă şi putem afirma că dezvoltând îndemânarea uşurăm însuşirea şi
perfecţionarea tehnică.

II. Pregătirea tehnică.

Tehnica poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor specifice
jocului de fotbal prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de o parte acţiuni
26
cu mingea (controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte manevrele (cu şi
fără minge) necesare acţionării şi cooperării eficiente raţionale în vederea
atingerii ţelului urmărit.
Ea se compune din elementele tehnice (cu şi fără minge) şi din
procedee tehnice. Practica jocului a demonstrat în timp că numai cu un suport
fizic crescut şi cu un nivel ridicat de măiestrie tehnică se poate rezolva
problemele dificile din joc şi obţinerea performanţelor superioare.
Pentru perfecţionarea tehnicii trebuie acţionat în următoarele direcţii:
- însuşirea corectă a actului motric specific procedeelor tehnice;
- lărgirea fondului motric prin însuşirea de noi procedee tehnice şi
executarea acestora sub formă de structuri tehnico – tactice;
- execuţii tehnice în condiţii variate;
- perfecţionarea exerciţiilor tehnico- tactice în condiţii de
adversitate;
În ansamblul jocului tehnica are rolul său bine definit. Contribuţia ei
la eficienţa jocului şi a spectacolului sportiv este definitorie.
Ca şi celelalte cerinţe ale jocului tehnica a evoluat foarte mult de-a
lungul timpului şi urmăreşte:
a). simţul mingii, fineţea execuţiilor, precizia şi varietatea procedeelor
tehnice;
b). dinamismul tehnicii;
c). tacticizarea tehnicii (perfecţionarea antrenament – joc, joc –
antrenament);
d). multilateralitatea tehnicii atât în apărare cât şi în atac;
e) adversitatea tehnicii (în lupta directă cu adversarul);
Perfecţionarea tehnicii de joc a dus la modificările de conţinut a
elementelor şi procedeelor tehnice. Putem spune că:
- a crescut rolul pasei cu caracter tactic, sporind spiritul constructiv
şi ofensiv. Pasa este favorizată de demarcare, pasa devenind
„mascată” şi este precedată de fentă;
- evitarea conducerii prelungite la centrul terenului, dozarea efortului
constând din permanentă transmitere a mingii, nu din alergarea
jucătorului;
- a crescut importanţa driblingului în treimea superioară adversă cu
scopul eliminării adversarului şi finalizării;
- trasul la poartă din prima situaţie pentru a evita marcajul, se face cu
pendulare scurtă şi energică;
- preluările simple şi cu cât mai frecvente devieri pentru creşterea
vitezei de joc.

III. Pregătirea tactică

Prin cele două forme ale sale: tactica individuală şi cea colectivă,
înţelegem capacitatea jucătorilor de a rezolva acţiuni individuale şi colective
27
care într-o manieră bine organizată reuşesc depăşirea adversarului şi finalizarea
acestuia. Ea trebuie înţeleasă ca o preocupare pentru educarea şi dezvoltarea
jucătorului, dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi teoretice şi practice. Tactica de
regulă este elementul care produce modificări în jurul unei echipe şi manifestă
mereu noi pretenţii faţă de exerciţiile tactice ale jucătorilor, de nivelul pregătirii
lor fizice.
Tactica se manifestă pe planul gândirii creative în scopul modificării
optime a posibilităţilor jucătorilor unei echipe. Dezvoltarea acestui segment al
jocului a fost spectaculos. Chiar dacă formula de 11 la 11 a rămas nemodificată,
nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu aşezarea jucătorilor în teren, cu sarcinile pe
compartimente şi cu cele individuale ale jucătorilor.
Fiecare echipă a adus modificări vizibile în sistemele de joc, în
atitudinile jucătorilor, în relaţiile de joc din atac şi apărare, în conceptul fiecărui
moment de joc, ajungându-se la detalii care analizate şi combinate au dat şi dau
culoare spectacolului fotbalistic.
Nu se poate vorbii încă de sisteme sau reţete ideale. Totul rămâne
perfectibil, apariţiile noi sunt repere pentru jocurile care vor urma.
Aici, poate mai mult decât la orice altă parte a pregătirii intervin alte şi
alte necunoscute.
Diversitatea posibilităţilor şi varietatea combinaţilor între cei 11
jucători, posibilităţile individuale măresc aria de neprevăzut şi produc
frumuseţea şi farmecul jocului.
Armonizarea pregătirii fizice – tehnice – tactice – teoretice şi nu în
ultimul rând cea psihologică a componenţilor întăresc stabilitatea relaţiilor de
joc, spiritul colectiv, mărind siguranţa şi eficienţa jocului. Astăzi se poate vorbi
de jucători valoroşi de echipe, de modele şi specialişti, dar care mâine vor fi un
vechi pe a cărui baze se va construi un altul nou mult mai complex şi eficient.
Controlul şi evaluarea pregătirii tactice prin discutarea fazelor de joc
cu întrebări, chestionare şi prin verificări practice (exerciţii 1 x 1, 2 x 2, 4 x 4)
au calitatea de a aduce date asupra stadiului şi potenţialului de pregătire tactic al
jucătorului. Tabloul larg al sistematizării tacticii trebuie să cuprindă componente
ale atacului, construcţiei, apărării şi mijloacele individuale, colective de
realizare, a principiilor de joc.
Reuşita unui joc nu este posibilă fără a urmării rezolvarea
următoarelor principii:
- alternarea rapidă din apărare în atac;
- concentrarea maximă a jucătorilor pe toată durata partidei;
- simplitatea în acţiuni;
- anticiparea acţiunilor individuale şi colective;
- colaborarea permanentă între linii şi coechiperi;
- crearea superiorităţii numerice;
- provocarea la greşeli a adversarului.

28
 La acestea ar trebui adăugate în mod special şi alte principii pentru
atac:
- păstrarea mingii prin pase repetate;
- schimbarea direcţiei de atac;
- transmiterea cu precizie şi rapid a mingii;
- susţinerea în permanenţă a jucătorului cu mingea;

Petru apărare acţiunile speciale se vor axa pe:

- încercarea de îndepărtare a pericolului şi recuperarea mingii;
- combinarea formelor de apărare (zonă, „om la om”);
- siguranţa jocului în apărare
În funcţie de sistemul de joc relaţiile şi acţiunile jucătorilor sunt
diferite, toate însă sunt legate de rezolvarea celor două momente: atac (trasee
simple cu posibilitate maximă de finalizare), apărare (acţiuni de închidere a
tuturor culoarelor spre poartă şi recuperarea cât mai rapidă a mingii).
Jocul modern, elevat cere o posesie bună a mingii, o pregătire fizică
superioară, o aşezare inteligentă a jucătorilor pe suprafaţa de joc, acţiuni simple
şi o dăruire exemplară. Nu lipsit de importanţă la acest capitol o au fazele fixe
care pot rezolva în multe situaţii rezultatul jocului chiar dacă superioritatea de
până atunci nu a adus diferenţe de valoare.

IV. Pregătirea teoretică

Reprezintă ansamblul de cunoştinţe specifice pe care sportivul trebuie
să şi le însuşească pentru a putea aplica în practica jocului principiile , regulile
care duc la optimizarea randamentului în competiţii.
Domeniul acestei pregătiri este complex, o simplificare a acestuia se
rezumă la:
- cunoaşterea istoriei fotbalului naţional şi mondial;
- implicaţiile sociale;
- modalităţi psihologice de reglare a sistemului nervos;
- cunoaşterea regulamentului de fotbal;
- cunoştinţe despre organizarea fotbalului, a competiţiilor, vieţii de
colectiv şi activităţile gospodăreşti;
Însuşirea cunoştinţelor de bază ce definesc în timp capacitatea
sportivului au ca mod de fixare expunerile pe diferite teme şi subiecte legate de
fotbal, prezentarea de concluzii despre o anumită competiţie, analizarea
randamentului individual sau colectiv, discuţii privind disciplina, probleme de
antrenament şi joc, informarea sportivului despre noutăţile apărute pe plan
mondial.
Caracteristică acestui timp a devenit informarea prin specialişti care
urmăresc, „filmează” orice amănunt apărut în planul pregătirii al strategiilor de
joc, pentru a putea stabili noi posibilităţi de eficientizare a jocului propriu.

29
 Reuşita jocului este determinată de raportul dintre concurs şi pregătire,
deci:
- competiţia exprimă acumulările şi stadiul pregătirii (/calitatea
pregătirii);
- competiţia sancţionează greşelile făcute în pregătire şi dau
modalitatea de remediere (relaţia viteză – forţă – rezistenţă sau
pregătirea fizică – tehnică – tactică);
- competiţia scoate în relief principalii parametri funcţionali şi alţi
factori care determină calităţile motrice, stabilitatea şi mobilitatea
funcţională a sistemului nervos, circulator şi respirator;
Descriind într-o variantă generalizată teoria şi metodica dovedesc fără
a fi puse cumva la îndoială că se constituie ca factori importanţi, favorizanţi în
pregătirea şi evoluţia jucătorilor, în concepţia lor dar şi în organizarea şi
conducerea acestei activităţi.

II.1.10 Conducerea clubului

Deşi apare mereu în planul secund poziţia şi importanţa activităţii

desfăşurate de conducerea clubului, trebuie privită cu totul altfel, deoarece
cadru de desfăşurare a pregătirii, a jocurilor, baza materială, angajarea celor mai
valoroşi antrenori şi jucători, relaţiile cu sponsorii sunt legate de
profesionalismul celor care conduc clubul.
Capacitatea lor, fondul psiho-sociologic, relaţiile pe care le stabilesc
asigurarea condiţiilor materiale necesare pregătirii, motivarea jucătorilor pentru
performanţă şi rezultate superioare pun în evidenţă necesitatea acestui suport.
Astăzi echipele fanion a fotbalului naţional şi internaţional au în frunte
oamenii cu calităţi în arta conducerii, oamenii care pot focaliza lângă ei pe alţii
capabili să ridice calitatea echipelor, a fotbalului la nivel naţional şi mondial.

II.1.11. Statutul jucătorului

Vorbind de jucător, de pregătirea lui sub toate aspectele, de pretenţiile

şi aspiraţiile acestuia, nu lipsit de interes îl reprezintă condiţiile contractuale sub
care îşi desfăşoară activitatea. De la copii la juniori şi seniori, între club- jucător
şi federaţie se stabilesc nişte relaţii de muncă oficializate prin Ordinele
Ministerului Turismului şi Sportului, Regulamentul Fotbalului Profesionist al
F.R. F. Documentul stabileşte statutul jucătorului profesionist. Contractul
Licenţă între jucător şi Federaţia Română, fundamentează:
Art. 1. Acordarea licenţei;
Art. 2. Obligativitatea reglementărilor şi sancţiunilor clubului şi F.R.F.
Art. 3. Obligaţiile contractuale;
Art. 4. Încetarea licenţei;
Art. 5. Exceptarea de la pretenţii de despăgubire;
30
 Art. 6. Valabilitatea şi completări la contract.
Statutul de licenţă şi personalitate obligă la comportamente sportive
alese demne de aşteptările celor care l-au angajat.

II.1.12 Influenţa familiei

Sun incidenţa oricărui statut s-ar afla jucătorul, relaţiile ce le provoacă

jocul de fotbal, stările şi trăirile neaşteptate aduc de foarte multe ori reacţii care
reclamă echilibru venit de cele mai multe ori cu ajutorul familiei. Pentru juniori
seniori mediu familial a constituit sprijinul, încurajarea, lupta cu greul pregătirii
şi obţinerea performanţei.
Familiile dezorganizate, condiţiile precare, determină în multe cazuri
ratarea unor jucători de perspectivă. Anturajele degradante, consumul de băuturi
alcoolice, a fumatului sunt dăunătoare performanţei. Familia trebuie şi este locul
cel mai sigur de linişte, de trăire a bucuriei şi tristeţii.
Aceste legături sufleteşti pot influenţa decisiv succesul jucătorului în
marea performanţă.

II.1.13 Viaţa particulară

Antrenamentul invizibil aşa cum este des întâlnit în vocabularul

fotbalistic este nota dată capacităţii jucătorului de a se ordona în acţiunile pe
care le întreprinde în afara programului de antrenament şi joc. În mare parte este
rezultatul educaţiei primite în familie, şcoală, orele de antrenament dar şi în
trăsăturile sale de caracter. Un sportiv bine educat şi informat acceptă cu
uşurinţă sarcinile performanţei şi greu cade în capcana libertăţii şi tentaţiilor
nesportive. Sportivii inteligenţi sunt întotdeauna conştienţi că sacrificiul şi
munca duc la performanţă.

II.1.14. Locul de desfăşurare a antrenamentelor şi jocurilor

La prima vedere jocul echipei nu ar trebui să sufere din cauza locului

în care se dispută. O echipă bine pregătită nu face această diferenţă. Realitatea
infirmă această poziţie pentru că intervin alte amănunte care destabilizează
jocul. Luând ca exemplu, jocul de pe teren propriu, atu-urile victoriei ar fi
terenul cunoscut şi spectatorii. Nu de puţine ori jucători şi antrenorii au susţinut
că este jocul de acasă este mai dificil decât în deplasare deoarece dorinţa prea
mare de victorie (supermotivarea), revanşa, nevoie de puncte în clasament sau o
reabilitate în faţa propriilor spectatori dau încărcătură prea mare jocului.
În aceste condiţii de stres acţiunile nu pot fi clare şi limpezi, rezultatul
rămânând incert până în ultimul moment. Jocul din deplasare logic îl putem
considera ca factor defavorizant, argumentele însă pot deveni altele: lipsa

31
elementelor de stres din jocul de acasă produce o descătuşare şi o liniştire a
trăirilor psihice.
Incomode rămân însă pentru deplasare: durata transportului, calitatea
cazării, alimentaţia, adversitatea publicului.

II.1.15 . Calitatea terenului

Pentru orice jucător, starea terenului poate influenţa la orice vârstă ar

fi acesta, calitatea procesului instructiv şi calitatea performanţei.
Un teren bine întreţinut asigura integritatea fizică a jucătorului şi
stimulează, în acelaşi timp, evoluţia acestuia eliminând frica de accidente.
Etalarea pregătirii acumulate, a tehnicii şi tacticii în ansamblul lor
poate fi pusă mai bine în evidenţă.
Condiţiile zonei noastre oferă destule neajunsuri (frig, ploaie,
temperaturi ridicate) pe care jucătorii vor fi nevoiţi să le înfrunte.

II.1.16. Adversarii

Prin valoarea lor, adversari pot deveni factori favorizanţi sau

devaforizanţi. Adversarii valoroşi atât prin conţinutul jocului propriu cât şi prin
maniera de abordare pot avea influenţă pozitivă asupra jucătorului şi echipei,
devenind model.
În cazul unor adversari de valoare apropiată şansa victoriei vine pe
fondul motivaţiei pentru joc. Pentru adversarii cunoscuţi se poate anticipa
desfăşurarea acţiunilor viitoare. Influenţa negativă poate fi adversarul dur şi
diferenţa mare de valoare dintre aceştia.

II.1. 17. Arbitrii

În procesul complex de pregătire psiho – pedagogic se apreciază că

arbitri pot fi consideraţi ca factori favorizanţi. Conducătorii acestor întreceri au
obligaţia morală de a plica cu rigoare regulamentul de joc, astfel ca în final cel
mai bine pregătit să învingă.
Pregătirea slabă la capitol teoretic, practic şi psihic al unor arbitrii
poate vicia şi schimba rezultatul jocului, odată cu acestea relaţiile de joc,
acţiunile tactice, exprimarea jucătorilor şi echipelor.
Suportul favorabil competiţiei vine dintr-o aplicare corectă a
regulamentului de joc, acestea conducând la dezvoltarea tuturor elementelor ce
compun jocul (angajării atletice, acţiunii în viteză, cursivitate, sancţionarea
acţiunilor dure contrare spiritului jocului modern).

32
 II.1.18. Publicul spectator

Numărul mare sau mic de spectatori prezenţi în tribunele stadioanelor

produc întotdeauna stări şi trăiri ce influenţează jucătorii şi echipele care se
confruntă.
Susţinătorii unei echipe în cele mai multe cazuri se manifestă prin
încurajări devenind al 12-lea jucător, facilitând reuşitele din timpul jocului.
Nu acelaşi lucru se întâmplă când echipa adversă prin valoare jocului
dovedeşte superioritate. În acest caz cei care au încurajat până în momentul
respectiv devin duşmanii propriei echipe dezaprobând jocul echipei proprii
adresând cuvinte jignitoare, neacceptând realitatea din teren.
Se cunosc multe cazuri când grupuri de spectatori provoacă dezordine
în tribune sau chiar pe terenul de joc şi în care caz trebuie să intervină cu
sancţiuni de suspendare a terenului de joc.

II.1.19 Mass – media

Dacă până în urmă cu zeci de ani, jocurile de fotbal s-au desfăşurat

doar în prezenţa unui număr restrâns de spectatori, ziarişti, fotoreporteri, şi doar
prin câteva transmisiuni de radio – difuziune, astăzi cu sprijinul tehnicii de vârf
a televiziunii, vizionarea este asigurată sutelor de milioane de spectatori.
Mijloacele mass-media influenţează evoluţiile jucătorilor. Prezentarea
subiectivă a realităţii poate influenţa negativ atmosfera dintr-o echipă,
comportamentul unor jucători.
Rolul antrenorului trebuie aici verificat, ele având posibilitatea de a
readuce echilibrul necesar pregătirii şi continuarea performanţei evitând
compromiterea unei munci îndelungate.
Relevant în acest sens este campionatul mondial din S.U.A. când
echipe ridicate la rang de campioane (Germania, Argentina) au fost eliminate de
echipe ca Bulgaria şi România, tocmai pe fondul influenţei presei în
destabilizarea psihică în abordarea concentrării în joc.
Prin diversitatea de mijloace mass-media poate influenţa şi provoca
stări şi reacţii greu de anticipat.

33
 CAPITULUL III.
PREMIZE, IPOTEZE ŞI METODE DE CERCETARE

III.1. PREMIZELE CERCETĂRII

Evoluţia accelerată a fotbalului din ultimii ani prezintă „clasicului”,

alternative de pregătire şi organizare, noi tehnici şi metode de lucru probate atât
prin cercetări ştiinţifice cât şi prin aplicaţii practice. Cu toate aceste importante
reuşite, la nivel de jucător, echipă, conducere, apar perioade de insuccese,
perioade care la o analiză atentă se constată că sunt determinate de cauze bine
definite. Experienţa mea de antrenor şi jucător de peste 33 de ani, având şi un
bagaj teoretic format, îmi dă posibilitatea să afirm că insuccesul unui jucător
(elementul de care este legată tema lucrării de faţă) apoi echipă şi conducere
este provocat de influenţa factorilor: genetic, selecţia, instruirea şi educarea,
capacitatea şi calitatea antrenorului, alimentaţia, motivaţia, stările limită,
refacerea, antrenamentul, conducerea clubului, statutul jucătorului, viaţa
particulară, locul de desfăşurarea a antrenamentelor şi jocurilor, adversarii,
arbitrii, publicul spectator, mass-media, factori care-l supun permanent la o
presiune fizico-psihică, aceştia fiind de fapt elementele care-i conturează
valoarea şi evoluţiile din teren. Având experienţa anilor de muncă în domeniul
fotbalului la toate nivelurile competiţionale parcurgând în studiu lucrările unor
specialişti de valoare am constatat următoarele aspecte:
a) Factorii sus-amintiţi intervin în funcţie de pregătirea
jucătorului în sens pozitiv sau negativ.
b) Specialiştii din domeniu au avut aceeaşi poziţie în privinţa
factorilor de influenţă asupra jucătorului.

III.2 IPOTEZELE CERCETĂRII

Plecând de la premizele mai sus amintite, în cercetarea temei de faţă

am pornit de la următoarele ipoteze de lucru:
1. Depistarea şi cunoaşterea de către antrenori şi jucători a
factorilor care influenţează comportamentul jucătorului de
fotbal în joc, poate conduce la o orangizare superioară a
pregătirii sportive a jucătorilor.
2. Implementarea acestor factori în instrurea superioară a
jucătorilor de fotbal poate avea drept rezultat optimizarea
şi eficientizarea întregului proces de pregătire şi implicit
în rezultatele obţinute.

34
 III.3 METODE DE CERCETARE

III.3.1 Metoda analizei bibliografice

În contextul temei alese, pentru cercetarea temei de faţă am apelat la

stabilirea unei bibliografii destul de complexă, la studiul unor lucrări de
specialitate, articole, date, analizarea de ansamblu a unor jocuri de mare
încărcătură în diferite perioade de timp, discuţii cu specialişti şi antrenori, cu
foşti şi actuali jucători, toate acestea pentru culegerea unor informaţii necesare
abordării temei menţionate dar şi posibilitatea de a formula concluzii în baza
confruntării răspunsurilor primite cu cele personale.

III.3.2 Observaţia pedagogică

Pentru culegerea de date şi informaţii am participat şi condus

antrenamente şi jocuri cu subiecţii aleşi în diferite etape de pregătirea şi jocuri
din cele mai variate.

III.3.3 Ancheta

Am folosit metoda chestionarului pentru 11 jucători, acesta constând în

întrebări legate de felul cum trebuie să „arate” antrenorul, antrenamentele, viaţa
sportivă, relaţiile cu arbitrii, presa şi spectatorii.

III.3.4 Interviul

Acesta a cuprins discuţii cu 4 antrenori cunoscuţi (Remus Vlad, Stoica

Virgil, Horaţiu Cioloboc şi Nicolae Aniţa) temele fiind legate de modalitatea de
cunoaştere a posibilităţilor fizice şi psihice ale jucătorilor, tonul folosit în
discuţiile cu ei din antrenamente şi jocuri şi indicaţiile pe care le fac acestora.

CAPITULUL IV.
ORGANIZAREA CERCETĂRII

IV.1 Conţinutul cercetării

IV.1.1 Subiecţii

a). Am stabilit din cadrul lotului de jucători pe care îi antrenez (echipa

de fotbal Complexul Gălăuţaş – „divizia D”, judeţul Harghita), 11 subiecţi, după
cum urmează:
35
 1. GHIMICI FLORIN 7. DOLTEA ALIN
2. ALEXA CORNEL 8. BARABOS SHANDOR
3. BIDENCI MARIUS 9. MATEES COSTEL
4. DUNCA MARIUS 10. LAZĂR VASILE
5. ORBAN JANOS 11. POP RADU
6. CIOCAN VASILE
Aceştia au răspuns fiecare unui pachet de 4 întrebări.
b). Am ales patru antrenori reprezentativi prin activitatea şi rezultatele
lor, ei fiind în măsură să poarte o discuţie (interviu) pe câteva segmente ale
temei.
c). Centralizarea şi prelucrarea discuţiilor efectuate de elaborarea
concluziilor finale şi eventualele propuneri.
e). Redactarea lucrării în funcţie de materialul realizat în urma datelor
căutate şi obţinute.

IV.1.2 Locul, durata şi condiţiile materiale

Observaţiile, ancheta şi chestionarele le-am efectuat în perioada

15.07.2005 – 10.05.2006, atât la antrenamentele şi jocurile echipei („Complexul
Gălăuţaş”) cât şi la echipele antrenorilor intervievaţi.
Echipa de fotbal „Complexul Gălăuţaş” are la dispoziţie în proprietate
o suprafaţă de joc bună cu anexe şi instalaţii de refacere şi recuperare, rămâne
nerezolvată deocamdată problema unui teren anexă de antrenament pentru
menajarea suprafeţei de joc, având în vedere clima din zonă. Am încercat să
uzez în cadrul cercetării la jucători de diferite vârste posturi, antrenori tineri,
alţii cu o bogată activitate din eşaloane diferite astfel ca informaţia să aibă mai
multă consistenţă şi echilibru.
Baza de date a putut fi edificatoare întru-cât cei investigaţi aduc cu ei
situaţii diferite ( fond genetic, capacitate intelectuală, caracter, viaţă particulară
etc). Nu întâmplător au fost alese cele două „piese grele” pentru cercetare, pe de
o parte „programatorul” (antrenorul) iar pe de altă parte „interpretul”
(jucătorul), ei reprezentând de fapt focarul activităţii fotbalistice.
De felul cum îşi armonizează complexul de sarcini pe care le au de
rezolvat, apare sau se amână obţinerea scopului propus.
Cunoaşterea fiecăruia a potenţialelor individuale şi colective,
corelarea cu a celorlalţi membri ai sistemului (clubului), înlăturarea factorilor
perturbatori deschid calea sigură spre performanţă, spre gloria sportivă.

36
 CAPITOLUL V.
PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

V.1. DATELE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE

Înregistrările efectuate în cadrul fişei de observaţie asupra comportării

celor 11 jucători şi intervievării celor 4 antrenori (trimitere la Anexe Interviu),
precum şi în cazul chestionarelor (trimitere la Anexe Chestionar) au scos în
evidenţă anumite aspecte, poate mai puţin aşteptate dar care reflectă realitatea
care nu pare a fi atât de simplă ca la prima vedere.
Astfel datele culese au scos la iveală faptul că manifestarea jucătorului
în teren este determinată de o gamă largă de factori, fiecare dintre ei pot genera
efecte pozitive sau negative cu urmări fericite ori nefericite, asupra jucătorului,
dar care se răsfrâng apoi asupra randamentului echipei sau situaţiei şi poziţiei
clubului.
În fişa de observaţie am surprins comportamentele şi cauzele care le-a
generat în toată pregătirea şi turul de campionat. Reacţiile determinate de aceşti
factori au fost diferite de la jucător la jucător. Ele putând fi totuşi anticipate, dar
presupun cunoaşterea jucătorului a condiţiilor în care este obligat să acţioneze.
S-a dovedit de fapt că fiecare jucător este o identitate aparte,
constatarea venind şi din răspunsurile întrebărilor din chestionar şi cu mai multă
claritate din interviurile antrenorilor care au subliniat importanţa cunoaşterii
tuturor acestor factori pentru a stăpânii problemele pe care le-am analizat în
tema de faţă.

V.2. ANALIZAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR ÎN URMA

OBSERVAŢIILOR EFECTUATE LA ANTRENAMENTE ŞI JOCURI A
CELOR 11 JUCĂTORI

În urma antrenamentelor de pregătire (cantonament) din timpul

campionatului şi a jocurilor amicale şi oficiale – 23.07.2005 – 29.11.2005 –
comportamentul şi randamentul celor 11 jucători a păstrat un echilibru psiho –
motric în cea mai mare parte a lotului.
Am constatat o dăruire totală şi conştientă în perioada pregătirii de
bază şi specifice (Cantonamentul de la Alba Iulia – 01.07. – 12.07. 2005) unde
am beneficiat de condiţii foarte bune de antrenament şi refacere. Deşi în
aceleaşi condiţii nu au putut ţine pasul cu încărcătura şi ritmul antrenamentelor
cei mai vârstnici (Pop, Mateeş, Barabaş), tot la ei simţindu-se şi efectul vieţii
necontrolate (nesportive). Am constatat revenirea târzie la forma de vârf a
jucătorului Alexa, care deşi cu un bagaj biologic superior, a pierdut concurenţa
pe post din cauza regimului alimentar deficitar, motiv pentru care

37
comportamentul său privind lupta pentru titularizare a denaturat în discuţii
neconstructive în sânul echipei prin opinii şi manifestări neprincipiale.
Alt aspect de reţinut a fost integrarea în primii 11, a jucătorului
Doltea, (promovat din lot de juniori) un jucător cu calităţi fizico-tehnice
deosebite, dar dificil în rezolvarea sarcinilor tactice a relaţiilor de joc colective
fiind afectat şi de maturitatea celorlalţi componenţi ai echipei.
Un alt factor de influenţare a randamentului a fost vizibilă în cazul
jucătorului, Bidenci care a început fotbalul la 18 ani, cu toate atu-urile fizice şi
psihice, a avut tot timpul probleme de tehnică (intrarea în posesia mingii,
transmiterea preluarea, lovirea corectă a mingii), jocul său purtând nota de
duritate, agitaţie, frica de adversar, iar în jocurile de deplasare unde se mai
adaugă şi presiunea spectatorilor au reuşit în multe cazuri scoaterea lui din joc.
A fost greu de stabilit, relaţii normale între jucătorii Dunca şi Mateeş, spun asta
pentru că jocul lor nu avea o constanţă pe toată durata, iar indicaţiile de pe
margine date în spirtul menţinerii ritmului şi a acţiunilor tactice exersate în
antrenamente erau respectate doar în momentul când aveam avantaj faţă de
adversar, acestea influenţând spectacolul fotbalistic şi relaţiile de joc ale echipei.
Tot ei se remarcau şi în reproşuri şi comentarii la deciziile arbitrilor,
motiv pentru care în multe rânduri au fost eliminaţi. În completarea celor spuse
despre ei ar mai fi de adăugat şi faptul că îşi asumau răspunderea în unele jocuri
dificile dar starea lor fizică şi psihică era în suferinţă, echipa trebuind să facă
eforturi pentru suplinirea lor.
Un fapt interesant care va rămâne neşters în lista amintirilor a fost
meciul de campionat cu „Minerul Bălan” când supermotivaţi financiar dar cu un
arbitraj total de partea adversarului nu am reuşit să ne facem jocul normal şi am
terminat meciul învinşi cu toată că într-o altă situaţie nu am fi putut pierde.
Nereuşita a lăsat urme şi în meciurile care au urmat. Am întâlnit într-
un meci de cupa a României o echipă modestă dar care privită de jucători de
sus, a fost la un pas de al doilea eşec, aici lipsa de interes sub aprecierea
adversarului, articolele din presă care ne dădeau favoriţi au determinat o
relaxare şi o nesincronizare a acţiunilor de joc.
Nu lipsit de interes a fost cazul jucătorului Ciocan (căpitanul echipei)
care se detaşa de restul echipei la toate capitolele, a avut o perioadă mai puţin
bună pe care am reuşit să o identific, ea având drept cauză lipsa unei recuperări
fizico-psihice. Mai concret, odihna de după antrenamente era transformată într-o
activitate fizică pentru completarea situaţiei financiară familiei.
Încărcătura la care s-a expus, efortul fizic, starea psihică şi lipsa unei
alimentaţii specifică efortului depus a slăbit mult eficienţa jocului său.
Am atins în câteva rânduri activitatea unui tur de campionat , a unei
echipe formate în aceeaşi structură tactică pe o durată de şase ani. Clasamentele
pe ultimii patru ani ne găsesc pe locuri fruntaşe (locurile I şi II), iar spectacolul
oferit în categoria la care activam a fost apreciat atât de suporterii noştri cât şi
de adversari. Un rol hotărâtor în bunul mers al echipei l-au avut fără îndoială
38
condiţiile create de conducerea S.C. Colemn Gălăuţaş, care ne-a dat şansa
practicării acestui frumos sport şi odată cu aceasta promovarea unor tineri
talentaţi în eşaloane superioare, iar pe plan local păstrarea, cultivarea în rândul
tinerilor din această zonă gustul pentru mişcare, pentru întrecere sportivă, iar
spectatorilor crearea unor stări şi trăiri ( suferinţă, speranţă, bucurie) pe care
numai jocul de fotbal le poate oferii.

V.3. ANALIZAREA ŞI INTERPRETAREA INTERVIURILOR

Am apelat la amabilitatea antrenorilor intervievaţi din mai multe

motive, mai întâi pentru că nu am întâmpinat nici un fel de reţinere pentru
această solicitare, pe fiecare din ei cunoscându-l şi având relaţii de colaborare
îndelungată în activitatea fotbalistică, altul ar fi acela că întotdeauna i-am
apreciat pentru ceea ce au făcut în fotbal, iar într-o altă ordine, convingerea că
pot aduna date utile cercetării şi analizei temei alese. Subiectele discuţiei
noastre au vizat în primul rând posibilităţile de cunoaştere a jucătorului de
fotbal ca apoi atenţia şi direcţia să se fixeze asupra tonului folosit de antrenor
în discuţii - observaţii şi în îndrumarea jucătorilor. Firul discuţiilor aşa cum
se poate constata din (Anexa 1) interviu, a pătruns mult mai adânc în activitatea
lor zilnică cuprinzând în mod indirect spectrul larg de factor ce pigmentează şi
influenţează munca, evoluţia şi valoarea jucătorului de fotbal. Oprindu-mă la
primul subiect, am constatat că toţi antrenorii apelează în cunoaşterea
jucătorului la clasicele teste:
- determinarea capacităţii de efort;
- medicale;
- îndemânare;
- jocuri de verificare.
dar pe care nu le consideră suficiente şi căutarea lor se îndreaptă spre
alte date cum ar fi:
- fondul genetic;
- capacitatea de înţelegere şi punere în practică a cerinţelor jocului;
- calităţile psihice caracteriale şi de comportament;
- relaţiile colegiale şi cu cei din lumea fotbalului;
- dorinţa şi motivaţia pentru performanţă.
Fiecare antrenor a considerat acest aspect ca fiind un element foarte
important în desfăşurarea activităţii de pregătire, a ordonării parametrilor de
volum şi intensitate, a fixării sistemului de joc, a obiectivelor pe care trebuie să
aibă orice antrenor şi echipă. S-a apreciat că pentru cunoaştere trebuie răbdare,
tact pedagogic, observarea în situaţii diferite dar într-o strânsă colaborare cu
staful tehnic, cu sprijinul familiei, prietenilor, mass-mediei şi suporterilor.
Subiectul al doilea pentru primii doi intervievaţi a adus poziţii clare în
ceea ce priveşte tonul pe care îl folosesc în relaţia antrenor – jucător. Faptul că
la nivelul performanţei înalte sunt stabilite programe sigure, obiective pe
39
măsura statutului fiecăruia, nu se admite nici un fel de rabat. Adresarea, o
numesc fie3care din ei, principială, de respect şi într-o exprimare cât se poate de
clară, direcţionată spre cel care trebuie să o înţeleagă sau să o execute, prin
tonul potrivit şi cerut de situaţie. Se caută aşa cum se afirmă calea înţelegerii, a
stimulării, a controlului în fiecare moment de activitate, fără a cădea în tragic,
sau a supraevalua situaţiile. Realitatea văzută aşa cum este ea, dorinţa, lupta
unită, colaborarea între conducător – antrenor – jucător – suporter a rămas şi
pentru cei doi antrenori, dovada reuşitelor lor personale, chiar dacă au fost şi
momente când relaţiile şi tonusurile au fost sinusoidale.
Pentru ultimii doi dintre cei intervievaţi, am nuanţat puţin subiectul,
atingând partea de „construcţie” a viitorului fotbalist, cerându-le să prezinte pe
scurt ce cred acum când valoarea fotbalului a crescut foarte mult, rugându-i
să puncteze cerinţele de început ale tânărului sportiv, problemele de care se
loveşte antrenorul şi jucătorul în activitatea de creştere şi formare şi care
sunt punctele de sprijin în reuşita performanţei. Din ambele părţi a reieşit
clar că pentru marea performanţă şi o investiţie sigură, tânărul sportiv are
nevoie de a fi:
- dotat nativ (motric, temperamental, inteligent, construcţie bună,
îndemânatic, etc);
- capacităţi morfo - funcţionale foarte bune;
- instruirea şi educarea cu specialişti din domeniu;
- calitatea antrenorului şi antrenamentelor superioare;
- verificarea permanentă a parametrilor de pregătire şi sănătate;
- condiţii de pregătire (efort, recuperare, alimentaţie);
- educarea în spirit sportiv şi al marii performanţe;
- acomodarea cu toţi factorii pozitivi şi negativi ce pot acţiona în
antrenamente şi jocuri (adversar, teren, climă, ,mass-media,
suporteri);
- îndrumarea, pregătirea şi imprimarea conceptului de învingător şi a
dorinţei de perfecţionare continuă;
- pasul promovării făcut cu mare atenţie şi la momentul potrivit.
Orice treaptă sărită sau neglijată va fi un pas înapoi făcut de jucător,
lucru sesizat şi de cei doi antrenori. Este o artă în a le explica, demonstra, a-i
face să se apropie, să urmeze sfatul antrenorului, să copie, să dorească
perfecţionarea, iar ajuns sus, să simtă obligaţia de a se uita în urmă cu respect la
cel care l-a învăţat.
Un semnal de apreciat vine spre sfârşit, fiecare spunând că munca este
foarte grea, satisfacţiile nu i-au ocolit, dar că tot timpul practica le demonstrează
că mai au încă de învăţat.

40
 V.4. ANALIZAREA ŞI INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR
OBŢINUTE DE LA CEI 11 JUCĂTORI CHESTIONAŢI

Aş face pentru început câteva precizări legate de statutul şi potenţialul

de ansamblu al celor observaţi şi chestionaţi. Toţi jucătorii sunt amatori cu
vârste între 19 – 30 ani, aproape toţi au trecut cele trei stadii de instruire şi
educare chiar dacă în salturi şi nu într-un cadru cu o organizare, bază materială
şi program de pregătire cerut de marea performanţă. Intraţi în lotul de seniori le-
a fost asigurate condiţii bune de pregătire (cantonamente, scoatere din
producţie, alimentaţie corespunzătoare, condiţii de refacere), astfel că se poate
vorbi pentru acest nivel valoric de suficiente motivaţii pentru a păşi şi dori
performanţa. În urma chestionării pe fondul celor patru întrebări, referitoare la
Cum ar dori să fie antrenorul lor?, Ce îi supără cel mai mult în activitatea
fotbalistică?, Cum consideră relaţia jucător – arbitru?, Ce-ţi spune relaţia
jucător- mass –media, suporter?, am reţinut următoarele aspecte, cred foarte
interesante după cum urmează:
1. Cum ar dori să fie antrenorul lor?
Toţi jucătorii îşi doresc antrenori cu experienţă, siguri pe ei, apropiaţi
de jucători, să-şi cunoască bine calea spre victorie, să fie un exemplu de urmat,
atent la nou, care găseşte soluţii imediate şi interesat de evoluţiile schimbului de
mâine. Desprindem de aici importanţa şi rolul pe care îl acordă antrenorului în
munca de creştere, formare, perfecţionare a jucătorilor.
2. Ce îi supără cel mai mult în activitatea fotbalistică?
La această întrebare, răspunsurile diferă mult unele de altele, aici
individualitatea psihică, educaţia şi mediul din care provin au amprentat
cuvântul fiecăruia. Se desprind următoarele formulări:
- unii nu acceptă antrenamentele foarte dure şi cu sarcini precise
(indivizii comozi fără obiective şi ambiţii);
- o altă parte dezaprobă antrenamentele (deşi perioada este foarte
importantă pentru întreg an competiţional), este segmentul de
jucători care nu îşi ordonează viaţa, instabilitatea lor creează
probleme de colectiv, iar în situaţia în care nu se ia atitudine pot
compromite munca întregii echipe. Cu riscul eliminării lor trebuie
promovată atitudinea muncii şi respectarea obiectivelor propuse.
Tot aici se desprinde ideea interesantă şi anume aceea legată de
schimbările repetate de antrenori care spun ei influenţează pe
drept formarea unui stil de joc propriu a unei atmosfere de
cunoaştere şi armonizare.
- sau cea care pune în evidenţă faptul că nu au beneficiat în primele
stadii de condiţii de pregătire corespunzătoare marii
performanţe şi nici de „ochi” care să-i depisteze şi promoveze
din timp la eşalioane superioare, ei pierzând posibilitatea unor
evoluţii mult mai lungi la nivel înalt.
41
 3. Cum consideră relaţia jucător – arbitru?
La această întrebare ne-au fost date răspunsuri total diferite:
- pentru unii este o relaţie sănătoasă în care fiecare îşi respectă
obligaţiile, rolul pe care îl are în joc (aceştia fiind jucătorii
echilibraţi, bine pregătiţi, cu o bună educaţie şi motivaţie,
conştienţi că şi arbitrii pot greşi);
- o parte acuză fiecare decizie a arbitrilor considerând-o
intenţionată, motivându-şi de fapt lipsurile în pregătire şi educaţie.
Pot afirma că au uneori şi dreptate (vezi cazul meciurilor naţionalei
cu Norvegia şi Danemarca), însă acest lucru ţine de competenţa şi
rezolvarea cazului de către alte persoane;
- nu poate fi trecută cu vedere remarca câtorva jucători care s-au
pronunţat împotriva celor care nu sunt pregătiţi pentru această
meserie (nu simt situaţiile jocului şi urmăresc numai interesele
personale);
- au fost şi răspunsuri în care relaţia este văzută constructiv,
amândoi urmărind realizarea unui spectacol fotbalistic de calitate
pe măsura aşteptării tuturor celor implicaţi. Cred că este cel mai
plin de sens răspuns, o astfel de atitudine are darul de a aduce
câştig şi progres întregului fotbal, poziţie care trebuie imprimată
copilului, juniorului, seniorului pentru a evita alte consecinţe
neplăcute.
În sensul reuşitei, trebuie să vedem, să copiem exemplul relaţiei
jucător – arbitru din campionate ca Germania, Italia, Franţa Spania unde
respectul pentru munca fiecăruia au dat calitate şi valoare jocurilor precum şi
întregii activităţii.

4. Ce-ţi spune relaţia jucător- mass –media, suporter?

Răspunsurile aşa cum de altfel mă aşteptam nu se află pe aceeaşi
poziţie, de reţinut sunt:
- uni nu acceptă ideea unei relaţii normale (este poziţia celor cu
fond psihic slab, neechilibraţi, care aşteaptă să fie menajaţi, nu
dispuşi la efort);
- alţii au principii sănătoase, găsesc relaţia motivaţională, consideră
orice critică ca un semn pentru corectare, necesară şi că ea se
construieşte în timp ca şi o relaţie de joc;
- este acceptată de marea majoritate ca fiind un control ce dă
echilibru dar care trebuie educată ferită de porniri extreme;
- este dorită sinceră, în limitele sportivităţii, cu trăiri fireşti fără de
care fotbalul nu ar câştiga sutele de milioane de suflete.
Privite pe ansamblu, răspunsurile consideră mass – media ca fiind
factorul echilibrării, echipa – antrenorul – clubul au absolută nevoie de existenţa

42
şi activarea permanentă a acesteia, fotbalul fără mass- media şi suporteri ar fi
„un cântec frumos fără ecou”, „o mâncare fără gust”, „o floare fără miros”.

43
 CAPITOLUL VI.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

VI.1. FORMULAREA CONCLUZILOR REFERITOARE LA

CERCETAREA EFECTUATĂ

Pornind de la identificarea şi discutarea factorilor cu influenţă asupra

jucătorului de fotbal enunţaţă la capitolul II, principalele aspecte reieşite în
urma cercetărilor efectuate, într-o ordine dată sunt următoarele:
- factorul genetic se consideră şi este certificat ca măsura sigură a
potenţialului pe care îl poate atinge fiecare individ atât sub aspect
morfo – funcţional cât şi al îndemânării. Aş completa aici spunând
că spontaneitatea creativă a unui Dobrin, Hagi, Zidan, execuţiile
pline de rafinament nu se găsesc în fiinţa oricărui jucător chiar dacă
ar avea un traseu ideal de pregătire. La fel forţa de pătrundere a
unui Maradona, Ronaldo, Augustin, Cămătaru, dublajul şi
intercepţiile unui Boc, Ştefănescu, Matheus nu sunt nişte calităţi
total dobândite. Acest element aşa cum au arătat şi antrenorii
intervievaţi este un factor hotărâtor în randamentul şi
comportamentul jucătorilor, motiv pentru care trebuie analizat şi
după caz utilizat;
- selecţia, instruirea, educarea, calitatea antrenorului, sunt un
cumul de factori în care nu trebuie să greşim. Formarea jucătorului
este cale de durată, trebuie văzut dacă copilul are chemare pentru
fotbal iar instruirea şi educarea, astăzi are largi posibilităţi
(antrenori bine specializaţi, programe, metode, mijloace de
pregătire dintre cele mai moderne) de exprimare. Acestea sunt încă
un suport bun sau slab în aşteptările şi speranţele evoluţiilor
micilor sau marilor fotbalişti. Stopul, pasa, acţiunea colectivă,
angajamentul psiho – fizic, încrederea, stăpânirea de sine, dorinţa
de victorie, acţiunile de risc, respectul pentru adversar, conducător,
mass-media, suporter, este răspunsul dat parcursului etapelor
selecţiei, instruirii, educării, promovării, deci valoarea calităţii
muncii depuse;
- factorii de antrenament, alimentaţia, refacerea, stările limită,
sunt alt „pachet” de care nu va fi „străină” calitatea, cantitatea şi
reuşita jucătorului pe durata activităţii sale. Plecând de la echilibrul
de care fiinţa umană nu poate fi exceptată şi anume efort,
alimentaţie, odihnă şi mai ales în cazul fotbalistului, trebuie atent
dirijat. Efortul, aşa cum se ştie, la cerinţele de astăzi foarte mari are
limite măsurabile în fiecare moment, dar acesta trebuie compensat

44
 rapid prin alimentaţie şi odihnă. Stările limită sunt efectul unui
efort necontrolat (supraantrenament) cu rezultate greu de anticipat;
- statutul jucătorului, viaţa particulară, motivaţia sunt factori
care la prima vedere nu comportă un interes deosebit. Fotbalul de
astăzi în care jucătorii îşi câştigă existenţa pentru o viaţă întreagă
într-o activitate fotbalistică de 10-15 ani, nu pot accepta ca efortul
lor, renunţările la toate plăcerile vieţii, dăruirea totală pentru
această activitate cu riscurile pe care le implică ea, nu poate
accepta decât o retribuţie pe măsura capacităţi şi calităţii muncii
sale. S-a văzut şi s-a demonstrat că nu mai sunt suficiente plăcerea
de a juca, a-ţi etala calităţile, dorinţa de performanţă capătă altă
strălucire având motivaţia unui contract bun, care să scutească
jucătorul aflat în competiţie, să aibă încărcătura lipsurilor
financiare. Este fără sens să mă opresc asupra nerespectării unei
vieţi sportive (alcool, tutun, lipsa odihnei);
- pentru factorii: teren, adversar, arbitrii, suporterii, mass-media,
aş spune că nu pot niciodată să îi declarăm inactivi, vrem nu vrem,
apar şi oferă reacţii care însă antrenorul, jucătorul le poate
contracara. Este un exerciţiu greu pentru unii jucători, însă
acomodarea, stăpânirea acestor factori că are căi de rezolvare
(experienţa, munca bine făcută, sudura sufletească şi concepţia
colectivă a echipei, dorinţa de a învinge, de a fi cel mai bun).
Depăşirea acestor factori pe fondul unor realizări în timpul jocului,
într-un spectacol fotbalistic de înaltă clasă, dă măsura exactă a
calităţii şi valorii jucătorului de fotbal. Aş considera că toţi aceşti
factori identificaţi şi discutaţi acţionează stimulând sau
destabilizând comportamentul jucătorului, efectul acţiunii lor poate
fi însă dirijat, controlat, aşa cum am desprins din atitudinea
jucătorilor, observaţiile şi interviurile celor patru antrenori.

VI.2. PROPUNERI CU APLICABILITATE PRACTICĂ

Personal consider că este necesar o mult mai mare atenţie faţă de

„protejarea” jucătorului de efectele negative, pe care le poate aduce acţiunea
acestor factori, lucru care ar duce cu siguranţă la o creştere valorică şi apreciată
a jucătorului în meciurile oficiale. Ca să fiu mai direct aş spune că educaţia care
se face cu primi paşi în fotbal nu are încă calitatea necesară. Copilul care vrea şi
intră în grupele de pregătire trebuie obligat să respecte nişte norme etice,
morale, regim de antrenament, atitudini faţă de cei din jur (conducători,
antrenori, colegi, arbitrii, spectatori), să fie educat, să dorească performanţa,
victoria într-o luptă sportivă, lucru fără de care fotbalul va suferii încă mult
timp. S-a făcut şi se face încă prea puţin pentru a mării baza de selecţie şi
instruire a copiilor, foarte mulţi jucători valoroşi provin din satele şi comunele
45
ţării, aceştia au depăşit întotdeauna motric, corespondenţii de al oraşe. Din
nefericire, aproape toate şcolile de la sate şi comune nu au în dotare nici măcar
o minge de fotbal care să îi dea posibilitate profesorului de educaţie – fizică să
întregească programul şcolar prin competiţii de fotbal, să depisteze şi să îi
orienteze cu această ocazie pe cei talentaţi spre centre de fotbal.
O altă constatare dureroasă este legată de momentele selecţiei, aceasta
făcându-se foarte rar fără relevanţă pierzându-se talente car ar putea fi
valorificate. S-a ajuns în situaţia gravă în care un copil dotat să fie obligat
pentru a face fotbal la un club mai mare să-şi plătească masa, cazarea şi alte
cheltuieli.
La nivel de federaţie ar trebui să se pornească, controlul finanţării şi la
nivelele mici, atât pentru dotarea cu materiale sportive cât şi la retribuirea celor
care predau „abecedarul”.
Tema de faţă a analizat o serie de factori care acţionând au reacţii
diverse, fotbalul cred că ar fi mult mai frumos dacă s-ar respecta cu stricteţe
regulamentele, iar în caz contrar sancţionarea drastică.
Nu este permis ca să afişăm deschis în ziare, la televiziune, declaraţii,
atitudini duşmănoase, jigniri, denaturarea relaţiei conducător – jucător –
antrenor – mass-media – suporter. Cred şi îmi doresc că această ultimă
observaţie la adresa fotbalului românesc să fie un semnal pentru primul pas
făcut în schimbarea încă de sus a atitudinii faţă de cel mai frumos sport,
fotbalul.
Reuşita „generaţiei de aur” s-a clădit într-un centru naţional de
pregătire unde o pregătire unică şi un sistem propriu de joc a dus la
automatizarea unor relaţii de joc, în plus, unitatea sufletească a fost liantul care
a condus la atâtea rezultate frumoase. Nu ar fi rău a-l reînfiinţa.
Încă nimeni nu ne poate da reţeta exactă a reuşitei în fotbal, sigure au
fost şi au rămas până acum doar căutarea şi munca atentă şi continuă.

46
ANEXE

47
 ANEXA
INTERVIU 1

Interviu realizat de către Ianoşi Valer

Data: iulie 2005

Antrenor: REMUS VLAD

Clubul: Gloria Bistriţa

I.V: Pornind de la experienţa dumneavoastră de antrenor şi conducător

vă rog să precizaţi care sunt modalităţile de cunoaştere a
posibilităţilor jucătorului de fotbal?
Antrenor R.V: În ceea ce mă priveşte consider jucătorul o
individualitate sub aspect fizic – psihic – motric. Cunoaşterea lui
de către antrenor în totalitatea lui este greu de atins. Interiorizarea
unora, manifestările diverse în aceleaşi situaţii, caracterele diferite,
situaţiile cunoscute sau necunoscute, totalitatea factorilor ce
influenţează viaţa fotbaliştilor, dau greutate în cunoaşterea lor.
Experienţa lucrului ca antrenor şi conducător îmi oferă azi destule
căi de cunoaştere care să argumenteze valoarea de ansamblu a
jucătorului, a bagajului fizic – psihic – motric prin:
- teste pentru determinarea capacităţii de efort;
- teste medicale;
- capacitatea de înţelegere teoretică şi practică a sarcinilor jocului;
- participarea conştientă la crearea unei atmosfere sănătoase,
constructive în cadrul echipei;
- modalitatea în care reuşeşte să respecte programul impus de
conducătorii clubului şi conducerea tehnică;
- randamentul jucătorului în antrenamente şi jocuri;
- datele personale (originea, situaţia familiară, prietenii, relaţiile cu
colegii de echipă, pregătirea profesională, trăsăturile caracteriale,
obiectivele proprii, etc) pe care le culeg din discuţiile individuale,
informaţii primite de la cei apropiaţi.
Aş spune că există o gamă largă de posibilităţi atunci când vrei să
cunoşti pe cineva, iar în cazul meu este un lucru foarte important
pentru că în poziţia în care sunt echipa pe care o formez este un
„mecanism” care funcţionează dintr-o asamblare corectă. Fără a
cunoaşte şi armoniza într-un tot aceste „piese”, statutul şi calitatea
de antrenor ar fi compromisă. Antrenorul trebuie să vadă în el, să-i
simtă binele şi răul, să-l determine să se apropie, să înţeleagă, să
acţioneze şi să valorifice la cele mai înalte cote posibilităţile sale de
moment. Cunoaşterea este un proces de durată, o urmărire
permanentă şi atentă încă din primele stadii de instruire, chiar dacă
48
 activez ca antrenor la prima echipă. Schimbul de mâine trebuie
căutat, stimulat şi mai târziu valorificat, dar bazat numai pe calităţi,
dorinţă de performanţă, si numai cei cu o educaţie aleasă, cu un
comportament demn de un viitor fotbalist.
I.V.: Cu permisiunea dumneavoastră aş mută puţin direcţia discuţiei
asupra unui aspect delicat profitând de această ocazie pentru vă
întreba care este tonul folosit în discuţii, observaţii şi îndrumarea
jucătorilor?
Antrenor R.V: Aşa cum aţi sugerat tonul este un punct sensibil, care
cere din partea antrenorului o atenţie mărită. Spuneam mai înainte
că, antrenorul este obligat să îşi cunoască jucătorii dar la fel şi
jucătorul trebuie să cunoască cât se poate de bine antrenorul.
Cunoaşterea reciprocă, va fi baza relaţiilor ce se stabilesc şi odată
cu acestea obiectivele şi programul de viitor. Cum lucrurile în
echipă nu au desfăşurare liniară, deviaţiile comportamentale
trebuie aduse la nota normală. Cum orice activitate serioasă se
conduce după un program prestabilit, asupra lui trebuie să vegheze
întreg lotul, sub îndrumarea conducerii clubului şi conducerii
tehnice. A conduce un fotbal a uza de tonuri care în opinia mea au
un scop precis de atenţionare, de înţelegere şi în unele cazuri, unul
care să oblige jucătorul să respecte rostul şi rolul său în echipă,
folosesc după cum este cazul tonuri calde şi înalte dar atunci când
situaţiile le reclamă. Nu se potrivesc aceleaşi tonuri pentru toţi
jucătorii, ei fiind diferiţi ca temperament, posibilităţi de înţelegere
a ceea ce au de făcut. Aşa că fac o selecţie pentru fiecare jucător în
parte, chiar şi în situaţiile în care fac aceleaşi greşeli. În discuţiile
individuale şi colective referitoare la programul de antrenament,
caut să conştientizez, să dezvolt jucătorilor credinţa în posibilităţile
reale a fiecăruia în depăşirea greutăţilor ce le avem de trecut, acest
sentiment cumulat cu cel al luptei corecte pentru titularizare, cu
dorinţa de perfecţionare individuală şi colectivă este ecoul unui ton
colegial, calm, prietenesc, pe care trebuie să îl aducă fiecare
antrenor. O discuţie de analiză în special după meciurile amicale şi
oficiale o fac a doua zi şi nu după terminarea jocului, pe un fond de
linişte, la rece, propunându-mi parcurgerea lucrurilor bune şi rele,
stabilirea căilor de corectare a greşelilor şi dacă este cazul tot pe un
ton calm sancţionarea celor care au avut un randament scăzut, sau
evidenţierea celor cu evoluţii bune. Aşa cum angajamentul meu
faţă de conducerea clubului nu îmi oferă nici un rabat de la
atingerea obiectivului propus, rezultatele echipei mă obligă la a
corecta programul de pregătire, acţiunile individuale şi colective pe
tot parcursul muncii de antrenor. Competiţia (jocul) fiind limitat ca
timp, observaţiile şi îndrumările pe care le fac jucătorilor le găsesc
49
 a fi făcute la momentul oportun pe un ton direct spre cel care nu
contribuie activ şi concentrat la rezolvarea sarcinilor de joc. În
concluzie aş spune că tonul este alături de exemplul personal, un
mod de a-ţi apropia jucători, a regla activitatea, a te face respectat,
a promova munca şi performanţa într-un cadru de profesionişti.
Fiinţa mea va purta întotdeauna credinţa că ochii, urechile şi
mintea trebuie să urmărească, să judece „jocul celor mari” ca
exemplul lor să ne dea motivaţia unui singur sens al activităţii
noastre, URCAREA.
I.V: Vă mulţumesc pentru amabilitatea discuţiei avute şi mult succes în
continuare.
Antrenor R.V: Pentru puţin.

50
 ANEXA
INTERVIU 2

Interviu realizat de către Ianoşi Valer

Data: august 2005

Antrenor: VIRGIL STOICA

Clubul: CORVINUL HUNEDOARA

I.V: Dat fiind faptul că activitatea dumneavoastră de jucător şi antrenor

este legată în cea mai mare parte de Clubul „Corvinul Hunedoara”,
în acest pas de la jucător la antrenor a fost nevoie de formarea unei
echipe competitive, aceasta necesitând cunoaşterea posibilităţilor
jucătorilor şi stabilirea relaţiilor cu aceştia. Cum v-aţi atins scopul
propus?
Antrenor V.S: Cunoaşterea a fost uşoară, asta pentru că o parte din
actualii elevi mi-au fost colegi de echipă, poziţia de antrenor a
impus doar relaţii noi. Noutăţile în lot au fost recrutate din grădina
proprie, juniori pe care îi cunoşteam încă de mici. Dar cum în orice
stagiu de pregătire toată lumea pleacă de la cota zero, datele
obţinute la testări au făcut diferenţa. Meciurile de pregătire au adus
faţa adevărată a jucătorilor. Important pentru mine este şi rămâne
programul pregătirii, ridicarea posibilităţilor fiecărui jucător
lucrând individualizat la capitolele deficitare. Nu fac diferenţă între
jucători, dar cei care greşesc plătesc.
I.V: Schimbată fiind relaţia, care este de fapt tonul folosit în discuţii,
observaţii şi îndrumarea actualilor dumneavoastră elevi?
Antrenor V.S: Sunt o fire temperamentală, mă supăr şi mă bucur odată
cu ei, însă obligaţiile mele sunt mult mai mari decât ale jucătorilor.
În fotbal se schimbă mai uşor un antrenor decât 11 jucător, iar
pentru a evita evenimentele nefericite atât pentru mine cât şi pentru
ei, caut să fiu corect, echilibrat în tot ceea ce fac. Alternez efortul
cu buna dispoziţie, însă nu încerc să uit că fotbalul valoros se
bazează pe disciplină, pe muncă colectivă, renunţarea la multe
plăceri, motiv pentru care discuţiile cu jucători nu au întotdeauna
tonul dorit. În orice echipă jucători nu se confundă, fiecare are
propriile sale caracteristici (a parcurs o anumită educaţie, a
dobândit în urma stadiilor de pregătire anumite capacităţi psiho-
motrice) care dau o exprimare pe măsura acestora. Fiecare trece
prin momente de vârf şi declin şi simt nevoia unor încurajări,
observaţii, îndrumări pe care antrenorul trebuie să simtă cât, cum şi
în ce moment să le facă. Comunicarea, informarea , îndrumarea
chiar în forme mai acide au drept scop final, menţinerea
51
 echilibrului în activitatea sa de jucător. Viaţa a dovedit că
schimbările (progresele) sunt urmarea unor conflicte, discuţii, stări,
dorinţe pentru nou, în cazul de faţă fotbalul a avut şi are la bază
aceste dispute, ele sunt de fapt mobilul unor analize şi hotărâri,
care văzute în ansamblul lor au ridicat valoarea fotbalului faţă de
cel de acum 20 – 30 de ani. În esenţă îmi permit să spun că în
drumul performanţei trebuie să căutăm căi, mijloace, soluţii pentru
a ne depăşi, aceasta înseamnă a face mai mult, mai repede , mai
bine dar nu oricum ci în întreceri pline de sportivitate.
I.V: Mulţumesc mult pentru cele spuse şi vă doresc frumoase realizări.
Antrenor V.S: Cu toată plăcerea.

52
 ANEXA
INTERVIU 3

Interviu realizat de către Ianoşi Valer

Data: octombrie 2005

Antrenor: HORAŢIU CIOLOBOC

Clubul: C.S. Armata Târgu – Mureş

I.V: Trebuie să-ţi mărturisesc că întâlnirea cu tine e una cu totul specială

deoarece trezeşte amintiri plăcute, amintiri legate de primi tăi paşi
făcuţi în fotbal, paşi care au fost îndrumaţi până la terminarea
junioratului de către mine. Nu mi-ai înşelat convingerea că vei
reuşi să joci la nivel înalt. Aş vrea să radiografiezi principalele
calităţi care se cer în marea performanţă şi cum pot fi ele puse în
evidenţă?
Antrenor H.C: Marea performanţă trebuie să aibă ca punct de plecare o
selecţie a celor dotaţi nativ (motrici, temperamentali, inteligenţi,
cu o construcţie bună, îndemânatici, etc); Instruirea şi educarea
lor de către specialişti având o bază materială foarte bună într-un
program bine structurat corespunzător fiecărei etape şi stagiu; Nu
trebuie neglijată în nici un moment calitatea instruirii şi educării;
Urmărirea strică a randamentului, motivarea lor spre
perfecţionare prin fixarea unor modele de urmat; Promovarea lor
în alte nivele valorice chiar dacă nu corespund din punct de
vedere al vârstei cronologice; Controlul permanent al stării de
sănătate, a efortului, recuperării şi alimentaţiei; Verificarea
potenţialului fizic - tehnic – tactic în jocuri cu dificultate din ce
în ce mai mare; Obişnuirea cu antrenamente suplimentare.
Respectate fiind capacităţile avute şi dobândite ca urmare a
respectării în perioadele de pregătire a cerinţelor sus amintite,
testul final (jocul) dă notă valorică a jucătorului şi a celui care i-a
îndrumat munca. A forma un jucător presupune pasiune, răbdare,
o apropiere sufletească, a-i crea suportul moral de permanent
învingător.
I.V: Ai pus de curând „ghetele în cui”, expresie mult uzată la noi, şi te-
ai întors la una din echipele prin care ai reuşit să fi cunoscut
(A.S.A. Tg – Mureş), cum te simţi în noua postură, ce atmosferă
s-a creat odată cu venirea ta şi cum vezi activitatea ta viitoare
având în vedere că antrenorul este permanent sub privirile
jucătorilor, conducătorilor, spectatorilor şi presei?

53
Antrenor H.C: Despărţirea de activitatea mea de jucător a fost deosebit
de grea însă odată tot trebuia să vină. Şansa de a trece direct la
conducerea unei echipe a fost un moment fericit pentru că nu am
rupt legătura cu fotbalul şi mai mult încep la o echipă cu vechi
tradiţii care pe moment activizează în eşalonul trei. Doresc şi
încerc să urcăm încet acolo unde fotbalul are un farmec aparte şi
este aşteptat de fiecare susţinător. Primirea a fost dorită de toată
lumea (conducători, jucători, personalităţile locale, spectatori)
asta pentru faptul că în perioada activităţii desfăşurate la A.S.A.,
relaţiile cu factorii amintiţi a fost dintre cele mai bune, acum
având atu-ul experienţei acumulate la echipe ca: U.Craiova,
Oţelul, U.Cluj, Gloria Bistriţa, Steaua şi în două jocuri în prima
reprezentativă a României, motive pentru care încerc să nu
dezamăgesc. Sunt convins că va fi foarte greu, însă greşelile pe
care le voi face nu le voi repeta, voi asculta părerile
colaboratorilor mei, le voi prelua, prelucra şi voi alege cea mai
bună soluţie. Voi apela la toate variantele de cunoaştere a
jucătorilor (calităţi, aspiraţii, capacităţi, relaţii, motivaţia lor
pentru performanţă, probleme ce ţin de normalizarea colaborării
cu spectatori, presă) astfel ca unitatea acestor forţe să determine
succesul. La acest moment când discutăm a trecut o perioadă pe
care o numesc de acomodare, suntem deja în plin campionat, iar
rezultatele nu îmi dau motive de linişte mai ales că toată lumea în
fotbal vrea totul repede realizat şi daca se poate acum. Lotul este
relativ tânăr, nivelul de pregătire al jucătorilor nu se ridică încă la
pretenţiile marii performanţe, această regularizare condiţionează
conceptul unei pregătiri exemplare să îşi dorească a fi cei mai
buni, făcând în fiecare un pas înainte. Notez în fiecare zi plusurile
şi minusurile fiecărui jucător (capacităţi fizice – tehnice şi
tactice, comportamentul în antrenamente, joc, în viaţa particulară,
relaţiile cu cei din conducere, spectatori, adversari) ca suma lor să
dea posibilitatea să stabilesc o ierarhie a potenţialului fiecăruia.
Comunicarea în grup şi cu fiecare în parte îmi aduce noi date de
care trebuie să ţin cont în fiecare moment în deciziile mel. Am
cuvinte de laudă la dresa conducerii clubului, a factorilor locali, a
presei şi publicului care au creat atmosfera de lucru (baza
materială, materialele sportive, condiţii optime pentru
desfăşurarea pregătirii (efort, odihnă, alimentaţie). În organizarea
clubului este o tradiţie în instruirea şi educarea grupelor de copii
şi juniori, acestea fiind baza şi speranţa continuităţii elementelor
structurale ale concepţiei proprii de joc, investiţie care va prinde
contur şi nu va lăsa uitată echipa unde a crescut, s-a format
marele Boloni, ca să dau doar un singur exemplu în acest sens.
54
 Sunt realist cu situaţia de faţă, voi fi aproape de toţi cei care vor
binele echipei, ştiu că fotbalul progresează şi că informaţia este
una din condiţiile de a fi în faţă, modele cred că sunt atât pentru
mine cât şi pentru jucători, cheia spre gloria sportivă.
Deocamdată cam atât, peste ani, voi putea spune mult mai multe,
subiectele în fotbal nu pot fi cuprinse doar în câteva cuvinte.
I.V.: Chiar pentru atât nu pot decât să îţi mulţumesc şi să îţi urez succes.
Antrenor H.C: Vă mulţumesc pentru urări.

55
 ANEXA
INTERVIU 4

Interviu realizat de către Ianoşi Valer

Data: octombrie 2005

Antrenor: NICLOAE ANIŢA

Clubul: F.C. PETROLUL PLOIEŞTI (centrul de copii şi juniori Astra)

I.V: Cunoscându-ne de câţiva ani buni, într-o colaborare eficientă, aceea

de promovare a talentelor spre marea performanţă aş dori să aflu
despre greutăţile pe care le întâmpină antrenorul cu tânărul sportiv
până la promovarea lui la prima echipă. Care ar fi acestea?
Antrenor N.A: Aşa cum aţi reuşit să mă cunoaşteţi lucrul cu copiii,
care apoi devin juniori şi seniori, îl fac cu toată dragostea pentru ei
şi pentru această frumoasă meserie. Ca să încep cu primul greu aş
porni de la căutare. Nu toţi au curajul întâlnirii cu antrenorul, alţi
nu sunt lăsaţi de părinţi, iar o parte nu îţi permit cheltuieli pentru
procurare de echipament, deplasare la stadion şi nu în ultimul rând
programul şcolar. Găsiţi fiind, alt greu este în a-i reţine şi a-i
obişnui cu efortul, cu renunţarea la tot felul de tentaţii, a convinge
părinţii că prin fotbal copilul lor poate fi realizat în viaţă. A-şi
continua spunând că în pregătirea copiilor nu am avut totdeauna
cele mai bune (multe grupe, teren de antrenament necorespunzător,
condiţii atmosferice vitrege), lucru care a frânat cursul normal al
instruirii. Fotbalul fiind prin specificul său un joc de adversitate în
condiţiile de climă, teren şi eforturi variabile. Ca antrenor trebuie
să găseşti căile cele mai eficiente pentru a-i obişnui cu
temperaturile ridicate, ger, noroi, ploaie, „crampoanele
adversarului”, nereuşitele din antrenamente sau joc. Odată obişnuit,
ajuns să stăpânească un bagaj fizic apreciat, problemele care
intervin sunt altele, cum ar fi: vedetismul, automulţumirea, slaba
concentrare la sarcinile de antrenament şi joc, intervenţia
antrenorului se cere a fi promptă într-un mod delicat sau chiar dur
cu sprijinul conducerii clubului, părinţilor, a dirigintelui, a
colegilor pentru a-şi relua atitudinea avută înainte de acest
moment. Deloc uşor, momentul ales pentru promovare, optim ar fi
vârful de formă sportivă, iar întrecerea trebuie să îi dea
posibilitatea unor reuşite şi curaj prin acest debut. Pe toată durata
creşterii şi instruirii are nevoie de îndrumare, observaţii chiar
critice dar îi trebuie lăsată doza de încredere, dorinţa de
perfecţionare la toţi factorii antrenamentului. Greu e şi a-l convinge
că fotbalul este un joc colectiv, că are sarcini de post şi joc pe care
56
 trebuie să le aibă în minte şi să le aplice cât mai corect şi repede
posibil, într-un efort şi spirit de echipă. Acestea ar fi într-o sinteză
preocupările, grijile şi problemele care se ascund în activitatea de
formare a viitorilor fotbalişti. Aceste greutăţi se trec doar cu
răbdare, cu paşi mici, plecând de la simplu la complicat, exersând
după element, acţiune individuală cuplată cu cea a întregului
schelet de echipă, până ce ele devin automatisme.
I.V: Aţi atins în cuvintele de mai sus probleme care în proporţie de
80%ţin de felul cum aţi reuşit să captaţi interesul copilului pentru
fotbalul de performanţă. Care ar fi pentru antrenor punctele de
sprijin care aduc siguranţa realizării obiectivelor propuse?
Antrenor N.A: Pentru orice antrenor care lucrează pe acest segment al
fotbalului, cel mai important punct de sprijin este experienţa.
Experienţa îi a-i selecta pe cei care sunt chemaţi pentru acest sport,
în a organiza programul de pregătire folosind cele mai eficiente
metode şi mijloace de pregătire cu sprijinul permanent al
conducerii clubului pentru asigurarea condiţiilor de lucru,
organizarea de competiţii de nivelul valorii jucătorilor şi
colaborarea perfectă între antrenor, medic, psiholog şi masseur.
Valoarea competiţiei, motivarea tinerilor prin pregătirea
profesională, apropierea de susţinător şi mass-media locală este un
câştig în modelarea acestor tineri. Fiecare din aceşti factori amintiţi
constituie structura de rezistenţă a cluburilor care se respectă
eficientizându-le circuitul investiţie – performanţă – profit. Aş da
exemple de cluburi performante: Ajax, Manchester, A.C. Milan,
Bayern, U. Craiova, F.C.Argeş, Steaua, etc care au tradiţie în
programul de creştere , promovare şi valorificare a talentelor
formate în curtea proprie. Această „industrie” începe să prindă
contur şi eficienţă în ţară, prin şcolile particulare de fotbal ale unor
mari fotbalişti sau oameni de afaceri, iubitori de fotbal, care au o
bună organizare, o muncă bine controlată, multă pasiune şi răbdare
aducând în timp rezultate de valoare. În cuvinte cam atât, frumosul
şi greul este în practica drumului lung.
I.V: Vă mulţumesc şi vă doresc un drum cât mai trainic.
Antrenor N.A: Acelaşi lucru vă doresc şi dumneavoastră.

57
 ANEXĂ
CHESTIONAR 1

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Ghimici Florin

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Stăpân pe el şi misiunea pe
antrenorul tău? care o are, să-şi simtă echipa
şi jucătorii pentru a putea
interveni în situaţii dificile.
2. Ce te supără (enervează) Violenţele în antrenamente
cel mai mult în activitatea sau jocuri, perioadele de
ta fotbalistică cantonament care întrerupe
(antrenament, joc, viaţa comunicarea cu cei din jur
particulară)? (familie, prieteni), creându-mi
stări de nelinişte şi oboseală.
3. Cum vezi relaţia jucător- După regulament fiecare
arbitru? avem sarcini şi îndatoriri
precise. În realitate sunt chiar
şi greşeli voite, sancţionarea
lor poate şi trebuie să aducă
echilibrul firesc.
4. Ce-ţi spune relaţia jucător Dacă sunt de aceeaşi parte a
– mass –media - suporter? confruntării se stabilesc nişte
relaţii pozitive (susţinere,
aprecieri favorabile
succesului), în caz de
adversitate totul capătă motiv
de destabilizare prin toate
mijloacele posibile (articole,
sloganuri murdare, etc).

58
 ANEXĂ
CHESTIONAR 2

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Alexa Cornel

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Hotărât, să aibă curajul asumării
antrenorul tău? deciziilor pe care le consideră a fi
cele mai utile momentului, să
găsească cele mai motivate de a-şi
apropia jucătorii şi de a-i convinge
de eficienţa programului său.
2. Ce te supără Faptul că nu beneficiem de
(enervează) cel mai condiţii de pregătire (bază
mult în activitatea ta materială, echipament, metode şi
fotbalistică mijloace moderne) la pretenţiile
(antrenament, joc, jocului de astăzi şi cu atât mai
viaţa particulară)? grav când lipsurile se văd la primii
paşi pe care îi fac copii în fotbal.
3. Cum vezi relaţia În general nu am motive să îi
jucător- arbitru? elogiez asta pentru că unii pun pe
prim plan avantajele personale,
deci relaţia nu e bazată pe respect.
4. Ce-ţi spune relaţia Totul are o limită, depăşirile
jucător – presă- trebuie potolite, exemple bune
suporter? sunt peste tot, relaţia poate fi
educată şi la acest capitol putem
copia pe alţii.

59
 ANEXĂ
CHESTIONAR 3

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Bidenci Marius

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să Să fie adeptul antrenamentelor bazate
fie antrenorul pe jocuri, să ţină cont de părerea
tău? jucătorilor la conceperea
antrenamentelor (intensitate –volum)
şi de sarcinile de joc pe care aceştia le
primesc.
2. Ce te supără Ca jucători, pentru fiecare greşeală
(enervează) cel suntem pedepsiţi, nu acelaşi lucru se
mai mult în întâmplă cu uni jucători de cluburi şi
activitatea ta chiar la nivel de federaţie.
fotbalistică
(antrenament,
joc, viaţa
particulară)?
3. Cum vezi relaţia Nu toţi arbitri au capacitatea de a
jucător- arbitru? conduce un joc de încărcătură, uni nu
sunt bine pregătiţi, pe acest fond pierd
jocul din mână şi urmările sunt uneori
grave, deci o consider o relaţie de
neîncredere.
4. Ce-ţi spune Aş spune că e o armă cu două tăişuri,
relaţia jucător – ci slabi pot cădea uşor şi se vor ridica
presă- suporter? greu, aş numi această relaţie „ca un
rău necesar”.

60
 ANEXĂ
CHESTIONAR 4

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Dunca Marius

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Să fie informat la zi cu apariţiile
antrenorul tău? noi din domeniul fotbalistic
(pregătire, organizare), şi să le
adapteze pe acestea la condiţiile
pe care le are la echipă.
2. Ce te supără Jucătorii care deşi au calităţi nu
(enervează) cel îşi valorifică aceste atu-uri, fiind
mai mult în mereu în planul doi cu
activitatea ta pregătirea, dar primii care îţi cer
fotbalistică drepturile.
(antrenament, joc,
viaţa particulară)?
3. Cum vezi relaţia Suntem supuşi greşelilor. Şi unii
jucător- arbitru? şi alţii avem nevoie de o
toleranţă constructivă.
4. Ce-ţi spune relaţia O găsesc ca fiind necesară, chiar
jucător – mass- dacă uneori este tensionată, acest
media- suporter? semnal mă pune în gardă şi
atunci gândesc că undeva cu
siguranţă am greşit. Mi-o doresc
sinceră şi activă.

61
 ANEXĂ
CHESTIONAR 5

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Orban Janos

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Convins că reuşita vine doar
antrenorul tău? din lucrul în echipa, că în
fiecare zi are de învăţat din
practica lui şi a altora.
2. Ce te supără Oamenii care sunt totdeauna
(enervează) cel mai puşi pe analize, ei care
mult în activitatea ta niciodată nu au fost cuprinşi
fotbalistică într-o competiţie
(antrenament, joc, profesionistă.
viaţa particulară)? Antrenamentele fără joc şi
cantonamentele prelungite.
3. Cum vezi relaţia Am tot respectul pentru ei,
jucător- arbitru? îşi asumă o mare
responsabilitate, mai ales că
fotbalul se reanalizează şi
peste ani. Relaţia o găsesc
în primul rând omenească.
4. Ce-ţi spune relaţia Este parte din viaţa mea de
jucător – mass-media- fotbalist, este suportul
suporter? marilor performanţe a nu fi
în atenţia lor, oricine
rămâne izolat şi plafonat.

62
 ANEXĂ
CHESTIONAR 6

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Ciocan Vasile

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Ambiţios, corect, meticulos în arta
antrenorul tău? de organizare şi programare a
antrenamentelor, a sarcinilor de
joc, previzibil în ceea ce îi pot
oferii adversarii şi jucătorii
proprii.
2. Ce te supără Antrenamentele neindividualizate,
(enervează) cel mai jocurile şcoală, discuţiile
mult în activitatea ta neprincipiale dintre colegi.
fotbalistică
(antrenament, joc,
viaţa particulară)?
3. Cum vezi relaţia Există peste 80% din jucători care
jucător- arbitru? acceptă şi respectă decizia
arbitrilor. Cei care procedează aşa
au de câştigat.
4. Ce-ţi spune relaţia Pentru mine reprezintă un motiv în
jucător – mass – plus, pentru a controla şi dubla
media - suporter? efortul şi acţiunile din timpul
jocurilor şi antrenamentelor.

63
 ANEXĂ
CHESTIONAR 7

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Barabas Sandor

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Un dur în antrenamente şi în
antrenorul tău? atitudinea celor din jur, dispus
la risc.
2. Ce te supără Faptul că munca dură de 10-15
(enervează) cel mai ani a unor jucători de
mult în activitatea ta perspectivă se pierde la nivele
fotbalistică mici, verificările nu au
(antrenament, joc, totdeauna obiectivitatea
viaţa particulară)? aşteptată.
3. Cum vezi relaţia Există un singur regulament, se
jucător- arbitru? cere un echilibru de ambele
părţi.
4. Ce-ţi spune relaţia Am încercat şi încerc să mi-i
jucător – mass-media- apropii, chiar dacă nu sunt
suporter? legaţi cu nimic de echipa mea.
Le port respect.

64
 ANEXĂ
CHESTIONAR 8

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Doltea Alin

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Să aibă puterea de a-şi recunoaşte
antrenorul tău? greşelile, să le identifice rapid şi
ale jucătorilor, să găsească căile
ieşirilor din impas.
2. Ce te supără Antrenamentele de volum şi fără
(enervează) cel nerv, jocurile fără miză,
mai mult în antrenamentele rigide, regimul
activitatea ta alimentar.
fotbalistică
(antrenament, joc,
viaţa particulară)?
3. Cum vezi relaţia O relaţie cu probleme. Nu văd cine
jucător- arbitru? poate parcurge viaţa de jucător
fără să aibă incidente cu arbitri. Ea
este inevitabilă, cu nuanţe de al
acidă la dulce.
4. Ce-ţi spune relaţia Toate se exprimă potrivit
jucător – mass- interesului pe care îl slujesc,
media- suporter? suferinţa şi-o poartă fiecare, la fel
şi bucuria, punctul comun pentru
toţi este jocul.

65
 ANEXĂ
CHESTIONAR 9

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Matees Costel

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să Un „dosar” de date, cu evaluări ale
fie antrenorul jucătorilor seniori şi tineret (copii şi
tău? seniori), să cunoască capacităţile
fiecăruia, stări de pregătire a echipei în
fiecare moment, să valorifice eficient
relaţiile: efort – refacere, antrenor –
jucător, antrenor- conducător – suporter.
2. Ce te supără Schimbările dese de antrenor, lucru care
(enervează) cel se răsfrânge şi în metodele de
mai mult în antrenament, a sarcinilor de joc. Lipsa
activitatea ta îndelungată din sânul familiei.
fotbalistică
(antrenament,
joc, viaţa
particulară)?
3. Cum vezi relaţia O demonstraţie de virtuozitate şi dirijare
jucător- arbitru? a unor acţiuni practice pe care numai
jocul de fotbal le poate oferii.
4. Ce-ţi spune Întreaga gamă de stări, dorinţe, împliniri,
relaţia jucător – neîmpliniri ce rămân scrise şi păstrate în
mass-media - amintirile suporterilor.
suporter?

66
 ANEXĂ
CHESTIONAR 10

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Lazăr Vasile

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie Echilibrat, inventiv, sigur pe el şi
antrenorul tău? pe cunoştinţele acumulate, deschis
şi colaborant.
2. Ce te supără Antrenamentele controlate,
(enervează) cel mai jocurile cu echipe mari (în care nu
mult în activitatea ta ajungem nu ajungem la minge
fotbalistică pentru combinaţii). Invidia unora
(antrenament, joc, pentru ceea ce sunt şi am realizat.
viaţa particulară)?
3. Cum vezi relaţia Doi colegi care învaţă continuu
jucător- arbitru? (teorie, practică., examen).
4. Ce-ţi spune relaţia Radiografia capacităţii fiecărui
jucător – mass- jucător şi echipă în comparaţie cu
media - suporter? cea a fotbalului de mare clasă.

67
 ANEXĂ
CHESTIONAR 11

Ghestionar realizat de Ianoşi Valer

RĂSPUNDE Jucătorul: Pop Radu

Clubul: Complexul Gălăuţaş

Nr. Întrebare Răspuns

Crt.
1. Cum ai dori să fie antrenorul Bun pedagog şi psiholog, cu
tău? mult curaj, cu simţul jocului şi
o bună organizare a lui.
2. Ce te supără (enervează) cel Sunt omul care mă adaptez
mai mult în activitatea ta situaţilor. Nu cad în extreme.
fotbalistică (antrenament, joc,
viaţa particulară)?
3. Cum vezi relaţia jucător- Fiecare avem personalitate,
arbitru? relaţia implică mai multe
particularităţi pentru a fi
normală, factorii destabilizatori
sunt mulţi.
4. Ce-ţi spune relaţia jucător – Tot ansamblul de realizări şi
mass – media - suporter? nerealizări glorificaţii şi
condamnaţii spectacolului, este
un filtru care nu va înceta
niciodată să funcţioneze.

68
 BIBLIOGRAFIE

 DRĂGAN. I. – Medicină Sportivă, Bucureşti, Editura Sport – Turism,

1982
 DEMETER A. – Fiziologia sportului, Bucureşti, Editura Stadion, 1972
 MOTROC I.; COJOCARU V. – Fotbal curs de bază, volumul I- III,
Bucureşti, Editura A..N.E.F.S, 1991
 MOTROC I. – Fotbal de la teorie la practică, Bucureşti, Editura Rodos,
1994
 MOTROC I., MOTROC F. – Fotbalul la copii şi juniori, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1996
 ŞICLOVAN I. – Teoria antrenamentului sportiv, Bucureşti, Editura Sport
– Turism, 1979
 ILEA I. E. – unele aspecte ale selecţiei în fotbal, Bucureşti, Revista
E.F.S., Nr.10, 1986
 BUSE I, OGODESCU D.S. - Fotbalul Sinergic, Timişoara, Editura
Facla, 1982
 EPURAN M., HOLDEVICI I. – Compendiu de psihologie, Bucureşti,
Editura Sport – Turism, 1980
 BALINT Ghe. – „Fotbal pentru toţi”, Editura Egal, Bacău ,2000
 BALINT Ghe. – „Bazele jocului de fotbal”, Editura Alma mater, Bacău,
2002
 CERNĂIANU C. – Fotbal – Manualul antrenorului profesionist,
Bucureşti, Editura Rotech. Pro, 2000
 CĂTĂNICIU V. – Medicaţie în efort şi refacere, Bucureşti, Editura Sport
– Turism, 1983
 BĂNCIULESCU V. – Sport şi Cultură, Timişoara, Editura Facla, 1983
 DRAGENA A. – Antrenamentul Sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, R. A., 1996
 TODEA F.S. – Managementul Educaţiei Fizice şi Sportului, Bucureşti,
Editura Fundaţia România De Mâine, 2000
 STĂNCULESCU V. – Ghidul Antrenorului Profesionist de Fotbal,
Braşov, Editura Transilvania Expres, 1999
 F.R.F. Şcoala Naţională de Antrenori – Curs de lucrări tehnico- metodice,
10 - 18 decembrie 2001, F.R.F., 2002.

69