Selectia Si Pregatirea Reprezentativei Scolare de Fotbal La Nivelul Ciclului Gimnazial

SELECŢIA ŞI PREGĂTIREA REPREZENTATIVEI
ŞCOLARE DE FOTBAL
LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL
PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL I
1.1. Introducere ……………………………………………….......................... 3

1.2. Particularităţile şi rolul selecţiei la nivelul reprezentativei şcolare.......... 7
1.3. Aspecte teoretice şi practice asupra practicării fotbalului în şcoală ..... 11
1.4. Programe analitice folosite în procesul de pregătire a echipelor
reprezentative ...................................................................................... 14
1.5. Modelul de joc şi modelul jucătorului la nivelul reprezentativei şcolare 17
CAPITOLUL II
2.1. Ipoteza lucrării ..................................................................................... 21

2.2. Scopul lucrării ..................................................................................... 21
2.3. Sarcinile lucrării .................................................................................... 21
2.4. Motivaţia alegerii temei ........................................................................ 22
2.5. Particularităţile de creştere şi dezvoltare a elevilor din ciclul gimnazial 22
2.6. Metode de cercetare folosite în elaborarea lucrării .............................. 27
2.7. Teste folosite în cadrul procesului de selecţie ..................................... 27
CAPITOLUL III
3.1. Organizarea cercetării .......................................................................... 29

3.2. Subiecţii supuşi cercetării .................................................................... 29
3.3. Afişarea rezultatelor obţinute în urma selecţie ..................................... 30
3.4. Lista jucătorilor selecţionaţi pentru reprezentativa liceului ................... 31
3.5. Programarea şi planificarea procesului de antrenament ..................... 32
CAPITOLUL IV
4.1. Prezentarea rezultatelor obţinute în urma desfăşurării cercetării ........ 43

4.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor ..................................................... 44
4.3. Concluzii şi propuneri ........................................................................... 48
Bibliografie ......................................................................................... 49
2
CAPITOLUL I
1.1. Introducere
Fotbalul, spectacolul care aduce pe stadion şi în faţa micilor ecrane milioane
de oameni, îşi extinde rapid aria de existenţă, atrăgând în mrejele lui tot mai mulţi
practicanţi atât ca mijloc de loisir cât şi ca sport de performanţă.
Evoluţia jocului datorată în special perfecţionării procesului de antrenament, a

sistemelor de joc, fac ca spectacolul sportiv cât şi actorii care-l produc să atragă în
fenomenul fotbalistic mijloace financiare imense, implicând participarea unor ştiinţe
conexe care devin pe parcurs principalele componente ale motivaţiei de declanşare a
potenţialului fizico-tehnic şi tactic al jucătorilor.
Caracteristica actuală a fotbalului care decurge din creşterea dinamismului
general, a volumului de efort, se referă atât la modalităţile de abordare a pregătirii cât
şi la modelarea acesteia în funcţie de cerinţele jocului competiţional.
Evoluţia rapidă a jocului cât şi nivelul de exprimare tehnico-tactică în teren al
jucătorilor, reprezintă efectul acumulărilor rapide ale ştiinţelor generale şi speciale
(implicate în procesul de pregătire), al spiritului de combativitate şi competivitate al
jucătorilor cât şi al acumulărilor înregistrate de conţinutul antrenamentului şi de
factorii lui componenţi.
Aceşti factori supralicitaţi pe rând, dezvoltaţi şi accentuaţi până la limitele
relative ale momentului, s-au stimulat reciproc în dezvoltare unii pe seama altora.
În ansamblul evoluţiei factorilor de joc, a jocului propriu zis, tactica a
reprezentat pe rând o caracteristică de factor „EFECT”, efect al unei pregătiri fizice
deosebite şi tehnici duse până la măiestrie, şi factor „CAUZĂ”, cauză a unei pregătiri
fizice duse până la cote foarte înalte şi a unei tehnici deosebite. Într-o strânsă
corelaţie cu pregătirea fizică şi cea tehnică exprimate în joc într-un tot indivizibil,
tactica s-a dezvoltat şi se dezvoltă prin aceşti factori, obligându-i la rândul lor să se
dezvolte. 1
Evoluţia sistemelor de joc a solicitat şi solicită realizarea unor eforturi fizice
deosebite – vizibile în marile competiţii internaţionale – modificând tehnica,
dinamizând-o, permiţând apariţia unor noi tactici de joc privitoare la aşezarea
1
Alexe, N., 1993, Antrenamentul sportiv modern, București: Editura Editis
3
jucătorilor în teren, la apariţia sistemelor de apărări combinate, a atacului permanent
agresiv.
Caracteristica cea mai relevantă a fotbalului actual o constituie încărcătura fizică
tot mai crescută pe care o are jocul, consecinţă a competivităţii tot mai crescute care
solicită ca deprinderile şi capacităţile tehnice să se realizeze într-un regim de VITEZĂ
2
– FORŢĂ – REZISTENŢĂ cât mai ridicat.
Ca o consecinţă a acestei evoluţii permanente a instruirii şi jocului pe plan
mondial F.R.F caută prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să imprime şi la
echipele noastre parametri cât mai ridicaţi în procesul de instruire mai ales la nivelul
echipelor de copii şi juniori cât şi la celelalte eşaloane printr-o selecţie riguroasă şi
ştiinţifică, prin ridicarea cotelor de exigenţă în instruire şi jocuri pentru a ţine pasul cu
cerinţele fotbalului mondial.
O privire de ansamblu asupra selecţiei şi antrenamentului, la modul
general, în fotbal, reliefează cel puţin două aspecte fundamentale: antrenamentul
este un proces îndelungat, programat pe mai mulţi ani, condiţie de bază pentru
realizarea adaptării de lungă durată şi dezvoltarea capacităţii de performanţă;
existenţa în cadrul acestei pregătiri a unor stadii de selecţie şi de pregătire.
„Selecţia este un proces organizat şi repetat, de depistare timpurie a disponibilităţii
înnăscute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (motrice,
medicale, biologice, psiho-sociologice) pentru practicarea şi specializarea lui
ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă”. 3
Conceptul de selecţie a fost folosit iniţial ca o acţiune de profil economico-
social, fundamental ştiinţific încă de la începutul secolului al XX-lea pentru
diagnosticarea precoce a aptitudinilor profesionale şi orientarea talentelor către o
profesie sau alta, pe baza unor teste şi metode menite să evidenţieze dexteritatea
manuală, recepţionarea şi învăţarea corectă şi rapidă a unor scheme motrice. Prin
extensie, conceptul de selecţie a fost preluat de activitatea sportiva in deceniul al III-
lea al secolului XX, pentru a nominaliza o acţiune similară de depistare a unor
disponibilităţi motrice pentru sportul de performanţă. Nefiind un concept clar
conturat, selecţia sugera doar începutul unei acţiuni de pregătire sportivă care, de-a
lungul anilor, a cunoscut diferite exprimări consemnate în literatura de specialitate.
Cea mai vehiculată expresie a fost specializarea timpurie, care exprima
2
3
Dragnea, A., 1996, Antrenamentul sportiv, București: Editura Didactică și Pedagogică
4
preocuparea spre dirijarea copilului către o probă sau ramură sportivă încă din
fragedă vârstă. Mai târziu, în anii '60, a apărut expresia iniţiere precoce, care
atenua direcţionarea specializării sportive spre un proces premergător şi
preparator al viitoarei consacrări de la o vârsta fragedă. Apoi s-a folosit (şi
expresia s-a păstrat) selecta primara, care reprezintă momentul intrării copilului
— pe baza unor criterii — în unităţile sportive specializate. Dar, o dată cu
elaborarea Sistemului "naţional de selecţie şi pregătire, s-a consacrat o altă expresie
mai adecvată. Mai întâi, actul selecţiei nu este izolat şi nu reprezintă în nici
un caz un scop în sine pentru că, odată terminat, determină un proces de
pregătire care duce către un alt moment al selecţiei. Deci, selecţia este un proces
desfăşurat până la atingerea limitelor superioare ale performanţei. Iată de ce
conceptele de selecţie şi pregătire au fost reunite într-o sintagmă ce sugerează un
proces complex corelat şi direcţional către o anumită specializare a copilului şi
juniorului.4
Studiile şi cercetările efectuate de specialiştii în domeniu, precum şi
practica fotbalului, au demonstrat că, mai ales la nivelul copiilor acest proces
trebuie să se desfăşoare continu, ritmic şi activ.
Ideea potrivit căreia, selecţia este o ,,activitate de moment" pentru
formarea grupelor de începători este perimată, ea nerăspunzând cerinţelor impuse
de nevoile actuale ale activităţii în şcoală sau în performanţă. De la formarea
grupelor de copii, porţile de ,,intrare şi ieşire" sunt permanent deschise.
Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă că se petrece o fluctuaţie
întâmplătoare şi anarhică, ea este dirijată, direct şi nemijlocit de către antrenorul -
pedagog. Dirijarea trebuie să se facă cu multă competenţă profesională, cu
discernământ şi mai ales cu grad de obiectivitate. Caracterul activ şi continuu al
acestei activităţi rezidă din faptul că promovarea se desfăşoară după valoarea
sportivă şi biologică a copiilor pe „ verticală şi orizontală".5
Evaluarea pe orizontală se referă la primirea unor copii deosebit de dotaţi
precum şi orientarea spre alte discipline sportive. Procesul s-a dovedit deosebit
de complex, uneori riscant în aprecierile pur subiective, dar deosebit de
importante pentru viitorul acestor copii.
4
Comăniță, P., Marinof, L., 2003, Fotbalul la copii și juniori, Constanța: Editura Nautica
5
Ardeleanu, C., Șiclovan, I., 1972, Fotbal la copii, București: Editura Stadion
5
Aşa după cum medicul, printr-un diagnostic bun, contribuie la vindecarea mai
rapidă şi definitivă a bolnavului, tot aşa şi antrenorul prin ,,diagnoza" multi -
factorială a capacităţilor copilului poate determina întreaga sa evoluţie.
Depistarea şi atragerea copiilor în practicarea organizată a fotbalului implică
un proces selectiv de durată bazat pe criterii somatice, standard de sănătate,
uşurinţă în mişcări, viteză şi coordonare în acţiuni şi nu în ultimul rând plăcerea de a
se juca.
Practica sportivă arată că procesul de selecţie şi instruire timpurie într-o
ramură sportivă implică anumite riscuri dacă se insistă numai într-o singură direcţie.
Pe măsura evoluţiei sale somatice, psihomotorii şi fiziologice are loc o
transformare vizibilă care uneori nu concordă cu speranţele profesorului, de aceea,
prima etapă de pregătire a copiilor trebuie să îmbrace forma unei pregătiri generale
cu accent pe jocuri de mişcare care pun copii în situaţii diferite de acţionare şi care
scot în evidenţă calităţi şi defecte ce pot orienta viitoarea lui pregătire. De aceea
specializarea într-o ramură de sport trebuie să se realizeze astfel încât să favorizeze
perfecţionarea în ramura de sport aleasă bazată pe o instruire metodică graduală
bine dirijată şi planificată.6
Conceptual, procesul de antrenament în fotbal trebuie privit ca un proces
pedagogic specializat, de formare şi dezvoltare a jucătorului ca individ dar şi ca
integrat în echipă cu scopul obţinerii de performanţe maxime cu caracter permanent.
Pe parcursul instruirii în funcţie de caracteristicile de vârstă procesul de
pregătire este dirijat în funcţie de scopul urmărit, de etapa în care se desfăşoară şi
de obiectivele urmărite. În acest sens, ponderea factorilor antrenamentului variază în
funcţie de stadiul de pregătire al indivizilor, de scopul pedagogic al acestora –
ÎNVĂŢARE, CONSOLIDARE, PERFECŢIONARE – pe perioada competiţională în
care se află. Dacă la nivelul copiilor procesul de instruire urmăreşte mai mult
învăţarea elementelor tehnice şi legarea acestora în faze simple de joc, instruirea
juniorilor II şi I capătă alte valenţe legate deja de structura jocului competiţional în
care obiectivele sunt diferite.7
Procesul de instruire la nivelul copiilor şi juniorilor în fotbal presupune în
accepţiunea modernă o selecţie atentă, bazată pe datele ştiinţelor ajutătoare privind
evoluţia dinamică, somatică şi psihologică a acestora.
6
Cojocaru, V., 2002, Forbal de la 6 la 18 ani, București: Editura A.N.E.F.S.
7
Cârstea, G., 1993, Teoria și metodica educației fizice și sportului, București: Editura Universul
6
Eficienţa instruirii este condiţionată în primul rând de selecţia practicanţilor,
munca de instruire având eficienţă numai dacă depistarea şi atragerea acestora
corespund unor parametri sau standarde care evidenţiază însuşirile tipice – aptitudini
– necesare obţinerii de rezultate superioare, în esenţă se verifică trăsăturile esenţiale
ale viitorului fotbalist de performanţă. Având în vedere că procesul de antrenament
este un proces îndelungat, programat pe mai mulţi ani, rezultatele lui pot fi eficiente
numai în urma unei selecţii foarte riguros efectuate, bazate pe o sanogeneză
deosebită, pe aptitudini determinate de caracteristicile morfofuncţionale şi
psihologice specifice vârstei, de disponibilităţile generale de adaptare a organismului
la efort. 8
Practica a demonstrat că pot fi depistate noi talente cu înclinaţii deosebite
pentru fotbal printre copiii care au ,,scăpat trierii" până în acel moment, dintre
aceia care s-au transferat cu şcoala sau domiciliul părinţilor, sau dintre copiii
veniţi de la alte sporturi pentru care s-a apreciat că nu au perspective
deosebite.
Promovarea pe verticală reprezintă trecerea într-o grupă de vârstă şi
valoare superioară. Ea trebuie sa fie obiectivă şi cu tot mai multă exigenţă pe
măsura valorii şi evoluţiei biologice, specifice fiecărui palier.
În procesul de depistare a copiilor, cel mai adesea se caută probe sau
teste care să descopere, în primul rând, aptitudinea ca însuşire şi dispoziţie,
neinfluenţată de exersare sau antrenament. 9
1.2. Particularităţile şi rolul selecţiei la nivelul reprezentativei şcolare

Selecţionarea componenţilor echipelor reprezentative ale şcolilor generale, a
şcolilor sportive şi a asociaţiilor şi cluburilor sportive, constituie o problemă relativ
dificilă, aceasta cu atât mai mult particularităţile morfologice şi funcţionale
caracteristice vârstei 12-14 ani creează reale dificultăţi depistării cu certitudine a
elementelor cu perspectivă sigură de afirmare în activitatea fotbalistică. Indicii
concreţi ai dezvoltării unor calităţi motrice specifice jocului de fotbal al seniorilor, de
exemplu rezistenţa şi forţa, la această vârstă sunt insuficient dezvoltaţi. Aceeaşi
stare de lucruri poate fi semnalată şi în direcţia unor procese psihice larg implicate în
fotbalul de performanţă, ca de exemplu: concentrarea îndelungată a atenţiei asupra
8
Rădulescu, M., Cojocaru, V., 2003, Ghidul antrenorului de fotbal, copii și juniori, București: Editura Axis
Mundi
9
Comăniță, P., Marinof, L., 2003, Fotbalul la copii și juniori, Constanța: Editura Nautica
7
unui mare volum de acţiuni, tenacitate în urmărirea scopului, calităţi puţin pregnante
la această vârstă.
Cu toate acestea, cunoscându-se legile dezvoltării creşterii organismului şi
avându-se la baza experienţa acumulată în acest domeniu, selecţia iniţială poate fi
rodnică în majoritatea cazurilor, desigur atunci când se respectă cerinţe şi criterii
obiective.10
Astfel, una din cerinţele fundamentale ale selecţionării copiilor este cea a
caracterului său continuu. Cu alte cuvinte componenţa unei echipe odată formate, nu
înseamnă că rămâne mereu aceeaşi. Periodic, în echipa I de copii pot fi încercaţi şi
chiar titularizaţi jucători noi, care îşi confirmă calităţile lor în eşalonul constant al
bazei de selecţie a echipelor de copii (campionatul între clase, joaca copiilor în
cartierele unde locuiesc, diferite cupe cu caracter local, lecţii de educaţie fizică) şi de
asemenea, în echipele şcolilor generale, a celor din secţiile de fotbal ale asociaţiilor,
cluburilor şi şcolilor sportive. Caracterul relativ variabil a componenţilor echipelor de
copii nu trebuie să alarmeze antrenorii, să considere că se abat de la norme
metodice fundamentale, ci dimpotrivă trebuie să-l înţeleagă ca fiind un proces
obiectiv necesar la această vârstă.11
O altă cerinţă de bază a selecţionării copiilor este cea a concordanţei
prezumtive a evoluţiei dezvoltării lor fizice şi psihice cu nivelul solicitărilor implicate
de fotbalul de înaltă performanţă, care ar putea fi enumerate ca fiind următoarele: 12
a) dezvoltarea fizică:
- segmente proporţional dezvoltate, dar cu indici crescuţi ai perimetrului
toracic şi ai volumului musculaturii membrelor inferioare, cu talia în jur de 1,75 cm;
- mobilitatea corespunzătoare în principalele articulaţii ale aparatului
locomotor şi în acelaşi timp supleţe musculară;
- indici crescuţi de adaptabilitate a sistemului cardiovascular şi respirator la
eforturi prelungite şi repetate, efectuate în tempouri maximale şi submaximale
(capacitatea vitală peste 4500 mmHg).
b) Calităţi motrice – manifestate cu deosebire în următoarele direcţii:
 Îndemânarea
- în specificul execuţiilor tehnice;
10
Motroc, I., 1994, Fotbal de la teorie la practică, București: Editura Rodos
11
Comucci, N., 1988, Manualul antrenorului de fotbal, București: Editura C.C.P.S.
12
Honceriu, C., 2005, Fotbalul în școală – Curs de bază, Iași: Editura Pim
8
- în variatele forme de alergări, sărituri şi mai ales în cele ce implică
schimbările rapide de direcţie, ocoliri, întoarceri, opriri, echilibrări.
 Viteza
- de reacţie (starturi, rapiditatea schimbării planului de acţionare a picioarelor –
fandări, deplasări laterale, etc.);
- de deplasare (lansări pe distanţe între 5-30 m);
- de execuţie a procedeelor tehnice şi de manevrare a mingii;
- în regim de rezistenţă (lansări repetate la intervale scurte);
 Rezistenţa
- la eforturi cu tempouri variabile;
- la solicitări intensive, precedate de eforturi care obligă organismul să
acţioneze în datorie de oxigen;
- la eforturi cu tempouri uniforme;
- în regim de viteză (lansări prelungite, execuţii tehnice repetate).
 Forţa
- detenta musculară, în deosebi în lovirea mingii cu piciorul şi pentru sărituri;
- folosirea forţei corporale în lupta cu adversarul;
- folosirea forţei musculaturii membrelor inferioare în opriri-întoarceri, etc. 13
c) Eforturi specifice:14
- sprinturi din diferite poziţii (din picioare, ghemuit, şezând, culcat) efectuate în
tempouri crescute, înainte, înapoi, lateral şi pe distanţe de 5, 10, 20, 30, 40 m;
- repetarea de câte 4-5 ori cu viteză maximă a unor distanţe care include într-o
anumită succesiune alergări, execuţii tehnice, întoarceri, opriri, ocoliri, etc. După
fiecare parcurs sau după efectuarea de mai multe ori a acestuia, intervin pauze de
câte 5-15 secunde;
- repetarea cu sau fără manevrarea mingii a unor alergări de câte 15-20 m
(fiecare parcurs cuprinzând variate schimbări de direcţie) în tempouri maximale şi
submaximale, acestea succedându-se la un interval de 45-50 secunde de-a lungul a
90 de minute;
- pe fondul unei stări de relativă relaxare a musculaturii şi mai ales a celei a
membrelor inferioare, contractarea bruscă şi în forţă a acesteia, corespunzător
13
Honceriu, C., 2005, Fotbalul în școală – Curs de bază, Iași: Editura Pim
14
Tibacu, V., 1973, Circuitul în lecția de educație fizică, f.o.: Editura Stadion
9
cerinţelor de declanşare a starturilor şi lovirii mingii în condiţii variate de poziţii şi
dificultăţi de echilibru;
- indici sporiţi de execuţie precisă a acţiunilor tehnico-tactice în regim de
rezistenţă.
d) Însuşiri psihice:15
- orientarea în spaţiu în raport cu poziţia şi acţiunile adversarilor,
coechipierilor, a celor proprii, precum şi capacitatea sporită de a sesiza, selecta şi
recurge la cea mai oportună modalitate de acţionare;
- menţinerea îndelungată a atenţiei asupra unui volum larg de acţiuni şi
totodată, de concentrare rapidă a acesteia de la o situaţie de joc la alta;
- anticipare şi imaginaţie bogată pentru a acţiona creator;
- capacitatea de mobilizare intensivă (explozivă) a resurselor fizice şi psihice,
mai ales în execuţiile ce pot avea o eficienţă optimă;
- independenţă şi responsabilitate crescută în pregătire şi în concursuri;
- dăruire de sine, în scopul integrării efortului propriu în cel al echipei şi pentru
obţinerea victoriei.
Sistemul cerinţelor de bază al selecţionării copiilor este întregit de aprecierea
aprofundată a comportamentului general al acestora în ansamblul, vieţii sociale.
Atitudinea faţă de învăţătură, în familie, în relaţie cu colegii ş.a., chiar dacă nu are
directe legături cu conţinutul specific al fotbalului, poate constitui o premisă foarte
însemnată pentru dezvăluirea unor laturi de bază ale personalităţii copiilor, un indiciu
concret al fondului conduitei acestora. Cunoaşterea manifestărilor respective vor
ajuta profesorii şi antrenorii nu numai pentru a da un plus de elemente caracterizării
profilului personalităţii copiilor, ci în primul rând pentru a acţiona într-o direcţie sau
alta în scopul sprijinirii evoluţiei corespunzătoare a conduitei lor în societate şi
desigur în cadrul colectivului social mai restrâns în care vor activa şi anume, echipa
de fotbal.16
În concluzie, cerinţele fundamentale ale selecţionării copiilor ar putea fi
sintetizate conform următoarei scheme orientative:
Cerinţele fundamentale ale selecţiei:
- caracterul continuu al selecţiei;
15
Scarlat, E., 1981, Lecția de educație fizică, metode și mijloace, București: Editura Sport-Turism
16
Mundi
10
- concordanţa prezumtivă a evoluţiei copiilor la nivelul solicitărilor implicate de
fotbalul contemporan;
- comportamentul copiilor în ansamblul vieţii lor sociale. 17
1.3. Aspecte teoretice şi practice asupra practicării fotbalului în şcoală

Fotbalul este folosit în cadrul lecţiei de educaţie fizică, cu precădere, în
veriga a cincea. Metodele şi mijloacele specifice acestui sport sunt agreate şi
iubite în general de către băieţi, existând însă cazuri în care şi fetele practică şi
execută cu plăcere exerciţii din fotbal.
In cadrul şcolii, de o importanţă aparte pentru selecţia echipei
reprezentative, este campionatul de fotbal. Impactul pe care îl are, de cele mai
multe ori, organizarea acestui campionat în şcoală, asupra elevilor, dar şi a
profesorilor, este important şi chiar, uneori, spectaculos. Emulaţia creată în
jurul acestui sport, poate conduce la o competiţie frumoasă cu finalităţi multiple:
educaţie, spectacol, promovarea valorilor de respect şi fair-play, dar şi la
selecţia celor mai buni elevi pentru reprezentativa şcolară. 18
În cadrul orelor de educaţie fizică, dar şi a antrenamentelor echipei
reprezentative, se va urmări realizarea următoarelor obiective şi sarcini:
formarea cunoştinţelor şi deprinderilor de a practica organizat şi regulamentar jocul;
respectarea zonelor de activitate şi a sarcinilor legate de post în atac şi în apărare
pe teren normal şi pe teren redus.
Iniţiere privind următoarele acţiuni de joc:19
- deplasare rapidă - preluare - conducere - dribling - pasă (şut la poartă,
centrare, degajare);
- deplasare rapidă - preluare - conducere - dribling - pasă - deplasare -
reprimire - pasă (şut la poartă, centrare, degajare);
- tatonare - deposedare - conducere - dribling - pasă (şut la poartă, centrare,
degajare);
- combinaţii de atac şi organizarea apărării la fazele fixe;
. - jocuri 2 contra 1, 2 contra 2, 4 contra 2;
- joc bilateral 7 contra 7, pe teren redus.
17
18
Mitra, G., Mogoș, A., 1980, Metodica educației fizice școlare, f.o.: Editura Sport-Turism
19
Corneșanu, T., 1970, Exerciții și jocuri aplicatie pentru școlari, București, Editura Stadion
11
Această etapă are drept obiectiv programarea de noi elemente tehnico-tactice
(sub forma acţiunilor de joc), în vederea lărgirii ariei de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi motrice specifice jocului de fotbal.
Programarea noilor acţiuni de joc se va face în funcţie de evoluţia elevilor şi a
claselor, de gradul de însuşire a celor exersate în clasele anterioare.
Majoritatea claselor sunt eterogene ca valori individuale şi acest lucru impune o
tratare diferenţiată a elevilor. Pe cei cu un nivel motric bun şi foarte bun îi vom iniţia în
cât mai multe execuţii din conţinutul tehnico-tactic al jocului de fotbal. Cu cei care au
lucrat mai puţin anterior şi au un nivel mai scăzut de cunoştinţe motrice specifice
fotbalului, vom lucra pentru însuşirea procedeelor tehnico-tactice de bază (lovirea
mingii cu piciorul şi capul, preluarea cu piciorul şi pieptul, conducerea mingii,
tatonarea şi deposedarea adversarului de minge, marcajul şi demarcajul) în vederea
angrenării lor în jocul bilateral. Este bine ca exerciţiile pe care le folosim cu aceşti
elevi să reprezinte frânturi situaţionale de joc şi să li se confere un caracter de
întrecere.
Noile acţiuni de joc pot fi executate fie direct în jocul bilateral, după o descriere
prealabilă, fie în cadrul unor exerciţii complexe în care să intre alături de vechile
procedee, cele noi - supuse învăţării. Spre sfârşitul acestei etape vom folosi integral
jocul bilateral respectându-se regulamentul de joc în cazul jocului pe teren redus, în
special în lecţiile cu teme combinate.
Consolidarea procedeelor tehnico-tactice învăţate în clasele a V-a, a VI-a, se
realizează tot mai mult în condiţii apropiate de joc şi sub forma jocului 2 contra 1, 2
contra 2, 4 contra 2, 4 contra 4, elevilor stabilindu-li-se de fiecare dată o temă pe care
trebuie să o respecte. În timpul jocurilor cu sau fără temă, se va urmări creşterea
capacităţii de a acţiona în atac şi în apărare în condiţiile respectării regulamentului
de joc pe teren redus, a zonelor de activitate şi a sarcinilor legate de postul ocupat în
echipă.20
Obiective instructiv – educative21
1. Repetarea procedeelor tehnice predate în anii precedenţi.
2. însuşirea următoarelor procedee:
a) Preluarea mingii cu coapsa şt cu pieptul;
b) Lovirea mingii cu capul din săritură;
20
Constrantinescu, D., 1995, Fotbal, tehnica și tactica jocului – curs, Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”
21
Stoicescu, A., 1981, ABC – ul învățătorului pentru predarea exercițiilor de educație fizică, București,, editura
Sport - Turism
12
c) Pasarea mingii dintr-o singură atingere;
d) Şutul Ia poartă, dintr-o singură atingere.
e) Formarea zidului.
3. Se va insista asupra perfecţionării procedeelor tehnice învăţate, exersarea lor
făcându-se aproape în exclusivitate în condiţiile jocului.
4. Treptat, pe măsura legării acţiunilor de joc, se vor da elevilor noi indicaţii
privind perfecţionarea procedeelor tehnice implicate în acţiunea tactică
respectivă.
Obiective cu caracter educativ

Educarea simţului de răspundere faţă de modul de îndeplinire a sarcinilor în
cadrul echipei; formarea obişnuinţei de subordonare a propriilor interese intereselor
colective, respect şi fair-play faţă de coechipieri şi adversari.
13
1.4. Programe analitice folosite în procesul de pregătire a echipelor
reprezentative
În fotbal, stabilirea materialului şi eşalonarea lui în timp este diferită faţă de
aceleaşi acţiuni în învăţământ. Aici este vorba de deprinderi de mişcare, necesare
meciului competiţional. Deprinderile sunt chemate mereu la examenul cu adversarul.
În plus, cel puţin o săptămână, se joacă în faţa publicului, părinţi, colegi, profesori, şi
intervine miza rezultatului. Este cunoscută rivalitatea dintre şcoli în materie de fotbal.
Este deci o cursă lungă, cu jocuri presărate regulat, cu stări emoţionale deosebite.
Deci în fotbal avem de-a face cu examene generale, din toată materia şi nu cu
extemporale ad-hoc, iar fiecare examen strică puţin din ce s-a realizat la deprinderi.
Pe de o parte există, deci, aceste acţiuni globale, care nu se pot rezuma la
utilizarea doar a unui anumit bagaj, pus la punct de şcoală, căci situaţiile complexe
cer plusuri şi deprinderi, fie noi, fie deosebite faţă de cele din antrenament. Pe de
altă parte, există meciul care distruge ceva din deprinderi.
Antrenamentul se desfăşoară după regulile pedagogice, într-o anumită
succesiune, întărind anumite fragmente deficitare din joc. El este un proces
pedagogic stăpânit de profesorul - antrenor, de aceea trebuie realizat cât se poate de
eficient. Antrenamentul presupune o eşalonare precisă a materialului care se predă.
Iată de ce nevoia unei programe cu teme, care să fie apoi desfăşurată în timp, apare
pe prim plan.
Partea dificilă o constituie îmbinarea celor două cerinţe: meci şi antrenament,
căci uneori jocul necesită întâietate, de exemplu în anumite perioade ale competiţiei,
tinerii dorind să câştige meciurile sau campionatul, lucru de altfel folositor. Iată de ce
este greu de aplicat o programă analitică. Ea este scolastică şi inutilă. Majoritatea
antrenorilor nu-i simt necesitatea, deoarece completând mereu jocul prin
antrenament şi meci, cu elemente de tehnică sau tactică, se ajunge de fapt la
acumularea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice programei de fotbal, dar anarhic,
ceea ce împiedică memorarea. În acest caz, se ajunge la o plafonare a juniorului,
dându-i-se materialul în mod inegal: unele procedee într-o măsură mai mare, altele
într-una mai mică sau deloc.22
Jocul depinde de valoarea adversarului şi poate rămâne, dacă acesta e slab
mereu, la o treaptă inferioară. În acest caz şi jucătorii talentaţi vor îmbătrâni în
mediocritate. Faptul este mai pregnant la juniori, care nu au acumulat, în ordine,
22
Neța, G., 2005, Bazele jocului de fotbal, Cluj-Napoca: Editura Risoprint
14
materia fotbalului. Ei joacă fără a progresa. Voi cita un exemplu din muzică, care se
aseamănă cu fotbalul. Personal am văzut copii care au învăţat să cânte după ureche.
Ei au ajuns până la un punct când ştiau numai câteva melodii şi s-au oprit, căci nu au
mai avut bagajul necesar evoluţiei pentru melodii mai dificile.
Deci, pentru masa medie de jucători, programa analitică a fotbalului poate
aduce reale foloase, accelerând procesul de instruire şi dându-i o mai mare
stabilitate şi eficienţă. Deprinderile se consolidează mai bine, într-o anumită ordine
naturală echilibrată cantitativ şi calitativ. Antrenorii, având un plan, pot să aranjeze
„cărămizile” tehnico-tactice pentru edificiul jocului. Orice aşezare greşită a pieselor
de joc poate duce la formarea de deprinderi greşite sau inutile. Chiar dacă programa
e bună, se cere ca şi temele ciclurilor şi conspectelor să fie corect desfăşurate în
exerciţii. Exersarea se face la gradul de complexitate pe care îl suportă întreaga
masă (medie) de jucători şi nu numai pentru câţiva. A dezmembra secvenţa unui
procedeu în 6-7 tablouri, când jucătorii de valoare medie le asimilează în 3-4 timpi,
iar un talent deosebit în 2 timpi, este şi periculos, deoarece creează alte „piese” şi
constituie o muncă în plus. Totdeauna „deprinderea” pleacă, de obicei, de la ceea ce
este posibil în joc, de la o realitate. Descompunerea se face în mod realist, pornindu-
se de la acest model, dacă imitaţia până la o anumită treaptă accesibilă nu este
posibilă. Tocmai din cauza exagerării în ce priveşte descompunerea procedeelor
tehnice sau tactice din joc s-a ajuns la nişte „piese”, care nu mai sunt de fapt fotbal,
ci „joc cu mingea” sau „jonglerie”. Ţările în care antrenamentul a stat alături de joc, a
servit jocul, sunt în fruntea fotbalului. Brazilia, Italia sunt ţări în care fotbalul se
pregăteşte la copii şi tineri mai ales prin joc de fotbal, real, chiar dacă este vorba de
teren redus ca spaţiu sau ca număr de jucători (jocuri mici). 23
Am precizat câteva aspecte necesare pentru înţelegerea avantajelor şi
dezavantajelor unei programe analitice de fotbal, precum şi aspectele pe care le
îmbracă până jos, la practica antrenamentului.24
Pentru pregătirea jucătorului din echipa reprezentativă vom avea în cadrul
unei programe următoarele capitole:
1. Organizarea jocului global (jocurile propriu-zise şi experienţa
competiţională)
2. Antrenamentul pe factorii jocului:
23
Cojocaru, V., 2001, Fotbal – noțiuni generale, București, Editura Axis Mundi
24
Ionesc, M., 1976, Fotbal - tehnica și stilul, București: Editura Sport-Turism
15
a) pentru întreţinerea procedeelor necesare jocului din
competiţie;
b) pentru acumularea „bagajului” fotbalistic necesar
progresului viitor.
Fotbalul presupune un bagaj complex, neputând fi desfăcut pe bucăţi, de pildă
numai cu “pase” numai cu dribling, etc. în joc, adversarul te obligă la toate mijloacele
şi reacţiile totodată. El nu te “ascultă”, ca profesorul, numai la o singură materie.
Tocmai din această cauză este greu de “descompus” fotbalul într-o programă
analitică. Şi totuşi, a învăţa fotbalul sau a-l perfecţiona doar prin joc global înseamnă
cel puţin pentru noi, europenii, a obţine rezultate necorespunzătoare sau nesigure.
Îmbinarea jocului cu eşalonarea însuşirii separate a diferitelor procedee tehnico-
tactice, cuprinzând diversele “piese” ale jocului, asigura un randament mai bun.
Acest lucru trebuie însă bine dozat pentru a avea efectele dorite. În timpul cât
repetăm “piesele”, jocul merge înainte, nu se opreşte. E necesar deci să continuăm
instruirea globală paralel cu cea analitică, pe porţiuni.
Există prin urmare, obligaţia de a exersa eşalonat o serie de elemente ale
jocului, până la perfecţionarea lor, spre a fi transferate apoi în joc. Fără această
strămutare de la antrenament la joc pregătirea pe părţi e nulă. Din acest motiv
trebuie să recurgă la programa analitică, cuprinzând aceste elemente, desfăşurate
sub formă de teme, pentru a fi realizate practic în timp, prin antrenament. Meciul
întăreşte ceea ce deja există şi dă ceva în plus, fiind şi el un exerciţiu pentru anumite
calităţi şi desprinderi. Exerciţiile sunt căi pentru pregătirea meciului, iar meciul un
exerciţiu în plus pentru cizelarea altor elemente. Dar instruirea în meci nu poate fi
dirijată după o tematică progresivă, fiind oarecum independentă de voinţa
antrenorului. Totuşi, alegerea adversarilor, valoarea competiţiilor şi numărul jocurilor
sunt elemente care, manevrate cu discernământ, pot asigura practic o evoluţie a
bagajului şi experienţei fotbalistice a tinerilor fotbalişti, la fel ca şi o programă. Există
deci o programă a lecţiilor de antrenament şi una a meciurilor, strâns legate între
ele.25
La copii şi juniori, programa pe câţiva ani capătă o deosebită importanţă
tocmai pentru că ea poate îmbunătăţi sistematic jocul acestora la sfârşitul
specializării. Desfăşurarea ei trebuie să realizeze o acumulare de cunoştinţe, acte,
acţiuni, abilităţi, funcţii, într-o succesiune complexă, dar raţională şi naturală, care să
25
Constantinesc, D., Honceriu, C., Enache, P., 2004, Fotbal, teoria jocului, Iași: Editura Cantes
16
meargă în pas cu creşterea vârstei şi a funcţiilor tânărului. Programa trebuie să fie
adaptată receptivităţii copilului şi juniorului, să-i fie accesibilă pentru a-l atrage şi a-i fi
utilă, să nu deranjeze jocul, ci dimpotrivă, să-l ajute. 26
1.5. Modelul de joc şi modelul jucătorului la nivelul reprezentativei

şcolare
 Păstrarea mingii în cadrul echipei prin reţinerea cât mai puţin a acesteia de
către fiecare jucător în parte şi printr-un pronunţat spirit colectiv până la
realizarea finalizării.
 Întreaga echipă participă activ la desfăşurarea fazelor, acţionând ca un tot
unitar printr-o legătură armonioasă a jocului în atac cu jocul în apărare şi
invers.
 Un tempou susţinut la recuperarea mingii şi orientarea spre un joc cursiv cu
ieşiri organizate din propria jumătate de teren. Jocul este purtat în viteză,
dublat de perseverenţa şi dârzenia necesară impunerii jocului propriu.
 Cu o tehnică, utilă în timp şi spaţiu, cu o capacitate în care efortul mixt
preponderent jocului trebuie să fie constructiv, colectiv, echilibrat şi elastic.
 Activizarea tuturor zonelor din teren, în atac şi apărare – margine – adâncime
– prin realizarea eforturilor susţinute pe traseele impuse de organizarea
jocului, inclusiv prin preluări temporare de sarcini şi supliniri.
 Imprimarea convingerilor că performanţa se antrenează şi se obţine în
competiţii cu practicarea unui joc total, agresiv (în limitele regulamentului),
viguros cu o prezenţă activă şi permanentă.
În atac:
 folosirea zonelor libere şi a culoarelor pentru ajungerea în apropierea porţii
adverse;
 crearea superiorităţii numerice prin asigurarea a cel puţin două posibilităţi de
pasare jucătorului cu mingea, inclusiv pasa finală pentru tras la poartă;
 sincronizarea mişcării jucătorilor pe grupe şi cupluri, cu schimbarea temporară
a funcţiilor, cu evitarea aglomerărilor, urmărindu-se în permanenţă
ameninţarea porţii adverse;
 orientarea acţiunilor spre marginea terenului şi, ulterior, revenirea lor pe zona
centrală pentru finalizare;
26
Comăniță, P., Marinof, L., 2003, Fotbal la copii și juniori, Constanța: Editura Nutica
17
 combinaţii proprii la fazele fixe (lovitura de începere, aruncarea mingii de la
margine, lovitura de colţ, loviturile libere directe şi indirecte).
În apărare:
 folosirea presingului pentru ca adversarul să nu poată schimba direcţia de
atac;
 schimbarea rapidă şi simultană a plasamentului din atac în apărare şi
urmărirea adversarului până la recuperarea mingii;
 organizarea pe linii în funcţie de minge cu marcaj şi dublaj agresiv, prompt şi
preocupat de recuperare.
27
Caracterul tactic al principalelor procedee de conducere a mingii
a) Conducerea mingii la nivelul solului, fără vreo stingherire de către adversar
– se foloseşte cu deosebire în cazul:
 câştigării de teren pentru a iniţia atacul;
 favorizării coechipierilor de a scăpa de marcajul strict al adversarilor;
 dizlocării unui jucător prin dispozitivul liniilor echipei adverse şi odată cu
aceasta sporirea şansei de acţiona cu mai multă eficienţă.
b) Conducerea mingii la nivelul solului, jucătorul fiind stingherit îndeaproape
de către adversar – acţiunea are un caracter determinat şi se foloseşte cu deosebire
în cazul:
 deposedării adversarului de minge, iar acesta urmăreşte jucătorul pentru
recuperare;
 depăşirii unuia sau mai multor adversari;
 atragerea adversarului pentru a permite o nouă grupare a coechipierilor;
 iniţierea unui atac sau contratac pe cont propriu;
 combinaţiilor cu alţi coechipieri.
În conducerea mingii cu piciorul o deosebită atenţie se acordă obişnuirii
tinerilor jucători cu protejarea acesteia, nu numai în sensul menţinerii ei la o distanţă
apropiată de cel ce o efectuează, ci şi a interpunerii între minge şi adversar a
corpului jucătorului respectiv. La un adversar aflat în partea stângă, conducerea
mingii se recomandă a fi efectuată cu piciorul drept şi invers.
27
Constantinescu, D., 1995, Fotbal – tehnica și tactica jocului - curs, Iași: Editura Universității „Al. I. Cuza”
18
c) Conducerea mingii prin aer cu piciorul – se foloseşte cu deosebire în cazul
depăşirii adversarilor prin săltarea mingii peste aceştia; potrivirii mingii pentru a fi
degajată, şutată, centrată, lansată etc. cu un picior sau altul;
d) Conducerea mingii prin aer cu capul – se foloseşte cu deosebire în cazul:
câştigării de teren, în condiţiile în care, în momentul respectiv, mingea fiind prin aer,
nu poate fi manevrată cu unul din picioare; depăşirii adversarilor prin săltarea mingii
peste aceştia; înaintării prin pase cu capul între coechipieri.
În încheierea consideraţiilor asupra caracterului tactic al conducerii mingii,
este necesar a fi subliniată ideea că acest gen de execuţii îmbogăţeşte tezaurul
tehnic al jucătorului, dar cunoscând adevărul elementar că mingea „aleargă” mai
repede decât fotbalistul, conducerea ei poate fi folosită numai atunci când se doreşte
să se creeze un real avantaj tactic. Orice abuz în conducerea mingii, mai ales la
copii, poartă în el germenul nociv al frânării repetate a jocului, meteahnă inadmisibilă
într-o şcoală a fotbalului modern.28
Caracterul tactic al mişcărilor înşelătoare (a fentelor)
 mişcările înşelătoare (fentele) - se folosesc cu deosebire în cazul:
- depăşirii adversarului;
- creării superiorităţii numerice în atac;
- mişcările acţiunilor reale ce urmează a fi întreprinse;
- creării unor poziţii favorabile de tras la poartă;
- surprinderii adversarilor prin acţiuni neaşteptate;
- evitării luptei directe cu adversarii.
Principii de bază ale antrenamentului29
Jocul – capacitate individuală crescută şi jocul colectiv 7:7; aplicarea de reguli
modificate; satisfacţia eforturilor de integrare în club.
Jucătorul – ataşat faţă de grup; dezvoltarea spiritului autocritic; imitarea
modelului.
Echipa – nevoia de disciplină.
Profesorul - antrenor – bun pedagog, entuziasm pentru fotbal, bun
organizator, capacitate de a fi un exemplu.
Antrenamentul – dezvoltarea capacităţilor de bază; introducerea concepţiei
cheie; jocuri în grupuri mici; aspecte amuzante de antrenament.
28
Bârsan, M., 1980, Fotbal – probleme generale în tehnica jocului, f.o: Editura I.E.F.S.
29
Mundi
19
Mediul – preocupare pentru legătura şcoală – grup - familie, condiţii bune de
antrenament şi joc.
20
CAPITOLUL II
2.1. Ipoteza lucrării

Profesorul de educaţie fizică şi sport are un statut aparte în cadrul colectivului
unei şcoli din cel puţin două motive majore:
1. Profesorul de sport îşi desfăşoară activitatea, de cele mai multe ori, pe
terenul de sport, acolo unde oricine, în orice moment, poate observa activitatea,
comportamentul, metodele folosite, etc.
2. În cadrul fiecărei şcoli există, din punctul de vedere al practicării şi
obţinerii de rezultate în competiţii, unul sau, uneori, mai multe sporturi, care
reprezintă tradiţie în acea instituţie. Acel sport poate fi baschet, volei, atletism şi, de
foarte multe ori, fotbal. În toate cazurile rezultatele obţinute an de an sunt importante,
profesorul de educaţie fizică fiind mereu în atenţia conducerii şcolii şi a colegilor.
În cadrul acestui context, selecţia şi pregătirea reprezentativei şcolare devine
un obiectiv important a muncii profesorului de educaţie fizică. Cu atât mai important
atunci când este vorba despre fotbal.
Ipoteza de la care am pornit în realizarea acestei lucrări este următoarea:
selecţia pentru formarea unei echipe reprezentative este eficientă dacă este realizată
pe baza evaluării atât prin teste specifice cât şi prin joc, iar pregătirea poate conduce
la rezultate pozitive dacă respectă o planificare specifică antrenamentului jocului de
fotbal.
2.2. Scopul lucrării este de realiza efectiv selecţia şi conducerea

procesului de pregătire al unei reprezentative şcolare la nivel gimnazial. De
asemenea, studiul îşi propune să propună o serie de mijloace de selecţie şi să
realizeze o planificare a antrenamentului echipei reprezentative de fotbal a şcolii.
2.3. Sarcinile lucrării sunt următoarele:

- evidenţierea rolului, a importanţei selecţiei şi a pregătirii
reprezentativei şcolare;
- expunerea metodologiei ştiinţifice a selecţiei, a metodelor şi
mijloacelor specifice de pregătire;
21
- exemplificarea concretă a selecţiei şi pregătirii unei
reprezentative de fotbal la nivel de şcoală şi realizarea unui
experiment constatativ.
2.4. Motivaţia alegerii temei

Jocul de fotbal este un sport iubit şi practicat de mulţi dintre elevii care
urmează ciclul şcolar gimnazial. Una dintre sarcinile importante ale profesorului de
educaţie fizică este, în majoritatea școlilor, formarea unei reprezentative de fotbal
care să aducă rezultate bune şi prestigiu în competiţiile organizate pe plan local sau
regional. In acest context, selecţia şi pregătirea reprezentativei şcolare devine o
activitate de importanţă majoră pentru profesorul de educaţie fizică şi sport.
2.5. Particularităţile de creştere şi dezvoltare a elevilor din ciclul

gimnazial
A. Motricitatea în perioada pubertară 10-14 ani 30
Tipul pregnant de activitate pentru perioada pubertară o reprezintă instruirea
şcolară în condiţiile diversificării motivaţiilor, a dezvoltării personalităţii, a mobilizării
aptitudinilor şi a întregului potenţial bio-motric.
Această etapă se caracterizează printr-un ritm accentuat al dezvoltării
somatice (în special între 12-14 ani), caracterizată prin dimorfism sexual,
dezechilibrare între proporţiile diferitelor segmente şi între sferele morfologică şi
vegetativă.
Musculatura scheletică se dezvoltă în special prin alungire, dar forţa relativă
nu înregistrează creşteri evidente. Accelerarea creşterii taliei rezultă în special din
dezvoltarea în lungime a membrelor faţă de trunchi, ceea ce conduce la un aspect
aşa-zis caricatural al puberului.
Mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute atât la fete cât şi la
băieţi.
Datele literaturii de specialitate evidenţiază o continuă îmbunătăţire a marilor
funcţii, în ciuda rezervelor funcţionale, încă reduse, ale aparatului cardio-vascular,
aparatul respirator marchează o „creştere” substanţială, indicii obiectivi de creştere
demonstrând că rezistenţa aerobă poate fi dezvoltată cu succes în perioada
pubertară.
30
Cojocaru, V., 2002, Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregătirii, București: Editura A.N.E.F.S.
22
Tânărul trebuie să se adapteze unei existenţe diferite, pe care nu întotdeauna
o stăpâneşte uşor, dovadă fiind fluctuaţiile, inconsecvenţele în realizarea eficientă a
diverselor sarcini motrice.
Puberul nu are o conduită motrică egală, ci una marcată de discontinuităţi, în
care mişcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate, alteori apatice.
Propria imagine (schemă) corporală, insuficient conştientizată în copilărie, se
focalizează progresiv, reprezentând atât un nucleu al subconştiinţei de sine, cât şi o
instanţă – reper în reglarea acţiunilor motrice.
Integrarea în grupul social pare să fie o dominantă a vieţii psihice a puberului,
acesta având o mare disponibilitate pentru angajarea în relaţii şcolare, profesionale,
familiale, de cartier, etc. Conduitele ludice de până acum sunt treptat înlocuite prin
conduite de inserţie socială, care pot avea o componentă motrică importantă (în
cazul unui anturaj care „promovează” activităţile motrice sau sportive sistematice).
Perioada pubertară reprezintă un interval optim pentru învăţarea majorităţii
deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, precum şi pentru dezvoltarea
calităţilor: viteză, rezistenţă, coordonare.
Pe lângă perfecţionarea deprinderilor motrice de bază, însuşite în etape
anterioare, iniţierea în practicarea unor ramuri şi probe sportive, prin însuşirea
elementelor tehnico-tactice specifice acestora, reprezintă unul din obiectivele
importante ale acestei etape (perioade). Acesta trebuie dublat şi de creşterea
capacităţii de aplicare a sistemului de deprinderi şi priceperi motrice în condiţii
diversificate şi de timp liber.
B. Particularităţi fiziologice ale perioadei pubertare 10-14 ani 31
Această etapă debutează la fete, la 10 ani, iar la băieţi, la 11-12 ani şi durează
până la 13-14 ani şi fiind considerată a doua fază a maturizării morfologice.
Pubertatea, evenimentul major, esenţial, fiziologic şi psihic, aduce transformări
psihofiziologice, cu repercursiuni adânci în ceea ce priveşte constituţia fizică,
determinând întreaga dezvoltare somato-funcţională şi psihică a copilului.
Primele semne ale evoluţiei rapide a caracterelor sexuale secundare sunt: păr
pubian, păr axilar, dezvoltarea mamelonului, schimbarea vocii. Acestea se datorează
declanşării neurosecreţiilor hipotalamice (Releasing Factors) care, prin sistemul
porthipotalamo-hipofizar, ajung în hipofiza anterioară, stimulând secreţia hormonului
31
23
de creştere şi a hormonilor glandulari tropi (FSH şi LH) cu acţiune asupra glandelor
sexuale.
Până la apariţia pubertăţii nu existau diferenţe de sex în ceea ce priveşte
secreţiile hormonale. Cu puţin înaintea apariţiei pubertăţii, producţia de hormoni
specifici (testosteron la băieţi şi estrogeni la fete) se accentuează şi apar diferenţe în
ce priveşte caracteristicile morfologice şi ale capacităţii fizice, cunoscute sub numele
de dimorfism sexual.
În prima fază a pubertăţii se evidenţiază un puseu de creştere, ce modifică
greutatea şi statura mai rapid şi mai pregnant la fete faţă de băieţi. Astfel, la 10-13
ani, fetele sunt mai înalte şi au greutatea corporală mai mare decât băieţii de aceeaşi
vârstă, ca mai târziu băieţii să depăşească definitiv fetele în înălţime şi greutate.
În perioada pubertară, secreţia de testosteron este mult mărită la băieţi(de 10
ori faţă de antepubertari) şi este responsabilă prin caracterul său puternic anabolizat
proteic, de creşterea masei musculare la această vârstă, de la 27% la 41-41%.
Ritmul accelerat de creştere, din această perioadă, priveşte atât creşterea şi
dezvoltarea organelor, aparatelor şi sistemelor din sfera somatică, cât şi a celor
vegetative. Din punct de vedere, toate organele si aparatele pot fi împărţite în trei
categorii:
 organe şi aparate cu o creştere rapidă în perioada pubertară(aparat
locomotor, respirator, vase, etc.);
 organe şi aparate cu dezvoltare explozivă (organele genitale);
 organe care cresc până la pubertate şi apoi involuează (organe limfoide,
timus, epifiză).
Creierul copiilor, la această vârstă, este de 1400-1500g faţă de 1100-1200g la
6 ani, iar, din punct de vedere funcţional, sistemul nervos central se caracterizează
prin plasticitate mare, care se păstrează şi la această vârstă, cu dominanta excitaţie
şi tendinţa de iradiere a acesteia, datorită slabei inhibiţii corticale, labilitate psihică
alimentată şi de instabilitatea hormonală.
Aceste particularităţi ale S.N.C. influenţează, în mod direct, viteza de formare
şi stabilitate a deprinderilor motrice, favorizează apariţia oboselii, slăbeşte în
oarecare măsură voinţa şi perseverenţa copiilor.
Odată cu intrarea in pubertate, interesul pentru mişcare şi activităţi sportive
scade simţitor. De aceea, la unii copii, lipsa de mişcare dublată de o alimentaţie
24
abundentă, duce la instalarea obezităţii şi o evoluţie lentă a procesului de maturizare
sexuală la puberi.
Detaşarea de influenţa părintească, care se accentuează, comportamentul
critic, dorinţa de autonomie şi asumarea propriilor responsabilităţi caracteristice
copiilor din perioada pubertară, trebuie înţelese de către educator (profesor,
antrenor), care va coopera activ în organizarea activităţii sportive cu aceşti copii, a
căror antrenabilitate a factorilor determinanţi ai condiţiei fizice, poate fi maximă la
această vârstă. Orice greşeală referitoare la sarcinile de antrenament şi la raportul
antrenor-adolescent, poate constitui o primă cauză a abandonării activităţii sportive.
C. Particularităţi psihice ale perioadei pubertare 10-14 ani 32
Pe plan senzorial, în pubertate asistăm la o scădere a tuturor pragurilor
senzoriale, ceea ce evocă creşterea sensibilităţii sale. În plus, se produce o erotizare
a tuturor simţurilor. Individul are o capacitate suplimentară în a percepe culorile (mai
ales galben şi albastru). Se dezvoltă spiritul de observaţie (odată cu diversificarea
consumurilor culturale), iluziile perceptive sunt încă prezente (de exemplu, la 12 ani –
iluzia de greutate) şi se constată o capacitate mai bună de verbalizare a trăirilor sale.
Pe plan intelectual din punct de vedere al gândirii, în pubertate coexistă două
stadii de evoluţie a intelectului: stadiul operaţiilor concrete (acele operaţii ce invocă
obiecte reale) şi stadiul operaţiilor formale (operaţii acre apelează la propoziţii). Cât
priveşte operativitatea gândirii, este prezentă, îndeosebi, operativitatea nespecifică
(abstractizarea, sinteză, generalizare, analiză, comparaţie), dar se schiţează şi
operativitatea specifică (capacitatea de a utiliza algoritmi). Se formează judecăţi şi
raţionamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate.
În pubertate, se structurează şi un stil de gândire, adică un mod personal, prin
care individul acţionează intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Tot la
această vârstă apare o curiozitate intelectuală deosebită, iar pe fondul aspectului
contestatar se structurează şi caracterul critic al gândirii.
Memoria specifică puberilor este cea voluntară, logică şi mai ales, cea de
scurtă durată, deşi funcţionează şi cea de lungă durată. Aşa cum arată o cercetare
realizată de U. Şchiopu şi E. Verza, 1989, preadolescentul evocă, mai ales,
evenimente şcolare, învăluind în mister (după 14 ani) întâmplările din familie.
32
25
Cât priveşte uitarea, apare o perioadă critică la 10-12 ani, dar puberul uită, în
special, pentru că tratează repetiţia ca pe o „toceală” demnă de dispreţ, fiind după
opinia sa un simptom al deficitului intelectual.
În perioada pubertăţii, limbajul prezintă următoarele particularităţi:
 creşte debitul verbal oral (120 cuvinte/minut) şi cel scris (7-9 cuvinte/minut);
 vocabularul se îmbogăţeşte prin termeni din ştiinţă, tehnică, literatură;
 exprimarea devine mai fluentă, mai logică, mai elocventă;
 vorbirea are un caracter situaţional (se modelează în funcţie de caracterul
concret);
 este specifică vorbirea în jargon, populată cu expresii pitoreşti, teribilisme,
vulgarisme.
Afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant. Emotivitatea oscilează între
extreme, toată gama de stări afective fiind prezentă: anxietatea, teama, timiditatea.
Faţă de stres, puberul manifestă intoleranţă, reacţionând recalcitrant. În interiorul
grupului, format din persoane de acelaşi sex, relaţiile sunt calde, tandre, grupul
securizându-l şi dându-i forţă.
Pubertatea şi adolescenţa se caracterizează prin definitivarea şi stabilizarea
structurilor de personalitate, fenomen care se produce la 14 ani. Psihismul are, în
stadiul respectiv, un caracter caleidoscopic, ceea ce va furniza materia primă
necesară construcţiei personalităţii. Dincolo de multitudinea transformărilor, ce
invadează întreaga personalitate a puberului şi adolescentului, există, după U.
Şchiopu şi E. Verza (1995), trei dominante care dau culoare şi specificitate acestei
vârste:
 cristalizarea conştiinţei de sine;
 identitatea vocaţională;
 debutul independenţei.
Conştiinţa de sine înregistrează, în pubertate şi adolescenţă, un salt calitativ
remarcabil. Fenomenul implică mai multe faţete: identificarea eului corporal,
identificarea eului spiritual (capacitatea individului de a-şi evalua corect propria
activitate, precum şi nivelul de cunoştinţe şi aptitudini pe care le posedă) şi a eului
social (semnifică reputaţia socială a individului şi conştientizarea straturilor şi rolurilor
pe care le îndeplineşte în prezent, sau cele pe care le proiectează în viitor). 33
33
Fiedler, P., 1994, Metodica educației fizice și sportive, IașI: Editura Universității „Al. I. Cuza”
26
Identitatea vocaţională desemnează abilitatea persoanei de a-şi cunoaşte
calităţile şi defectele, ca pe baza lor, să poată decide asupra opţiunii sale
profesionale. Dacă puberul manifestă abilitate, îndeosebi în cunoaşterea trăsăturilor
de caracter şi al intereselor, în schimb, la adolescent apare capacitatea de a-şi defini
aptitudinile. Dobândirea independenţei constituie un corolar firesc al inventarului
minuţios şi sever pe care individul şi l-a făcut pe plan interior. Pubertatea şi
adolescenţa aduce doar o independenţă pe plan valoric, întrucât, în pofida atitudinilor
frecvente de bravare, dependenţa sa materială şi afectivă, faţă de propria familie,
rămâne activă încă un timp îndelungat.
2.6. Metode de cercetare utilizate în elaborarea lucrării
În cadrul cercetării au fost folosite următoarele metode de cercetare:
a) Metoda bibliografică şi de colectare a datelor referitoare la subiectul cercetării;

În acest sens am studiat mai multe materiale bibliografice cu referire la
subiectul lucrării.
b) Metoda experimentală a constat în realizarea unui experiment constatativ, cu
o singură grupă de lucru.
c) Metoda testelor, utilizată în vederea măsurării şi evaluării progresului realizat
de cele două grupe; testele folosite în cadrul experimentului fac parte din
mijloacele de selecţie a profesorului care coordonează activitatea
reprezentativei şcolare.
d) Metoda de prelucrare şi interpretare a datelor obţinute în urma efectuării
experimentului:
Pentru a interpreta rezultatele celor două grupe de jucători s-au folosit
următorii indicatori:
- media aritmetica X
Media aritmetica - este indicatorul statistic cel mai des utilizat în interpretarea datelor
recoltate. X =(x1+x2+...+xn)/n
Unde:
x=suma valorilor individuale
n=numărul de cazuri
- Amplitudinea (W) - se calculează după formula:
27
W= Xmax – Xmin; Xmax - valoarea cea mai mare; Xmin - valoarea cea mai mică.
Abaterea standard (S) – reprezintă valoarea standard cu care se poate abate
media aritmetică la fiecare din valorile individuale. Se calculează după următoarea
formulă: S =   ( Xi  X ) 2
.
n 1
Operaţiile se efectuează în următoarea ordine:
- se calculează diferenţele;
- se ridică la pătrat;
- se calculează suma diferenţelor;
- se împarte la n -1 (atunci când numărul de subiecţi este mai mic de
30 şi n când depăşeşte 30);
- se extrage radicalul.34
34
Chirazi, M., 2012, Cursuri metodologia fizice educației si sportului, Iași: Editura ,,Al.I.Cuza”
28
CAPITOLUL III
3.1. Organizarea cercetării

Selecţia în jocul de fotbal pentru reprezentativa şcolii stârneşte întotdeauna
interesul elevilor, a cadrelor didactice, ambiţie, deziluzii, şi controverse. La toate
acestea, profesorul de sport, poate răspunde doar cu argumente iar argumentele
sunt de două feluri: ştiinţifice (criterii de selecţie şi de pregătire) şi practice
(rezultatele obţinute).
Cercetarea s-a desfăşurat la Şcoala Generală Nr. 5 Piatra-Neamț
în perioada septembrie – noiembrie 2012. Trebuie specificat faptul că reprezentativa
şcolii participă la competiţiile organizate pe plan local sub patronajul Inspectoratului
Şcolar Neamț. În anul şcolar precedent, reprezentativa şcolii a susţinut 8 meciuri cu
alte reprezentative şcolare din municipiul Piatra-Neamț sau din judeţ. În perioada
desfăşurării experimentului, echipa reprezentativă a avut programate două meciuri
de pregătire, întrucât Campionatul de fotbal între şcoli a fost programat pentru
perioada aprilie – mai 2013.
Cercetarea a cuprins următoarele etape:
- stabilirea criteriilor, a probelor şi normelor de control în vederea
efectuării concrete a procesului de selecţie;
- organizarea propriu-zisă a selecţiei;
- anunţarea lotului de jucători selecţionaţi pentru reprezentativa de
fotbal a şcolii;
- realizarea planificării şi programării procesului de antrenament;
- alegerea mijloacelor de selecţie şi de antrenament în
conformitate cu metodica educaţiei fizice şi a antrenamentului
sportiv.
- evaluarea eficienţei metodelor şi mijloacelor folosite în cadrul
procesului de antrenament.
3.2. Subiecţii supuşi cercetării

Subiecţii paricipanţi la studiu sunt elevi ai Şcolii Generale Nr.5 din Piatra-
Neamț . Elevii au fost informaţi asupra participării şi desfăşurării studiului, aceştia
participănd benevol la efectuarea experimentului. De asemenea, elevii selectaţi
pentru echipa reprezentativă au efectuat un control medical în urma căruia au primit
29
avizul favorabil „apt pentru efort”. Colaborarea şi implicarea profesorului responsabil
de echipa reprezentativă de fotbal (prof. Almășanu Iany) a fost determinant în
efectuarea studiului.
3.3. Afişarea rezultatelor obţinute în urma selecţiei

Vârstă Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5
Nr. Nume
(ani) (50 m) (1000m) (traseu) (şut) (joc)
1 R.T. 13 6,8″ 3′43″ 14″ 6 8

2 C.O. 12 7,2″ 3′33″ 12″ 6 8
3 L. G. 13 6,7″ 4′13″ 15″ 5 7
4 F. O. 13 6,7″ 4′8″ 17″ 3 4
5 A. V. 12 7,1″ 4′3″ 13″ 6 7
6 R. D. 14 7,1″ 3′50″ 15″ 4 5
7 A. P. 13 7,3″ 4′23″ 16″ 4 6
8 D. L. 12 6,6″ 3′30″ 16″ 5 6
S. M. 13 7,5″ 3′35″ 17″ 3 4
9
10 A.T. 12 6,3″ 3′15″ 14″ 7 8
11 G. M. 13 6,5″ 4′2″ 13″ 8 9
12 C. E. 13 6,6″ 3′28″ 15″ 5 7
13 D. N. 11 7,7″ 4′16″ 16″ 4 5
14 U. I. 11 7,4″ 3′39″ 16″ 2 5
15 G. A. 14 6,3″ 3′19″ 13″ 6 7
16 B. T. 13 6,6″ 3′17″ 13″ 7 8
17 R. C. 13 7″ 3′24″ 15″ 5 7
18 Z. A. 13 6,3″ 3′19″ 13″ 7 8
19 T. G. 12 7″ 3,25″ 16″ 5 7
20 V. L. 11 7,3″ 4′11″ 14″ 5 5
21 H. D. 13 6,5″ 4′5″ 13″ 5 7
22 P. S. 14 6,4″ 3′25″ 11″ 6 9
23 D. F. 13 6,8″ 3′28″ 14″ - 9
24 P. E. 11 7,1″ 3′55″ 14″ 5 7
25 M. F. 13 6,9″ 3′31″ 13″ 6 8
26 G. C. 13 6,2″ 3′26″ 12″ 7 8
27 C. D. 12 7,1″ 3′46″ 14″ 5 7
28 T. O. 11 6,4″ 3′21″ 12″ 7 8
29 R. R. 13 6,7″ 3′14″ 13″ - 7
30 A. I. 12 6,4″ 3′19″ 12″ 6 8
30
31 S. B. 11 7,3″ 3′37″ 15″ 5 7
32 D. F. 13 6,3″ 3′27″ 11″ 5 8
33 T. B. 14 6,4″ 3′21″ 13″ - 9
34 R. C. 12 6,7″ 3′12″ 14″ 5 7
3.4. Lista jucătorilor selecţionaţi pentru reprezentativa școlară
Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Post în

Nr. Nume ani (50 m) (1000m) (traseu) (şut) (joc) (echipă)
1 R.T. 13 6,8″ 3′43″ 14″ 6 8 Fundaş

2 C.O. 12 7,2″ 3′33″ 12″ 6 8 Atacant
3 A.T. 12 6,3″ 3′15″ 14″ 7 8 mijlocaş
4 G.M. 13 6,5″ 3′32″ 13″ 8 9 mijlocaş
5 C.E. 13 6,6″ 3′28″ 15″ 5 7 atacant
6 G.A. 14 6,3″ 3′19″ 13″ 6 7 Fundaş
7 B.T. 13 6,6″ 3′17″ 13″ 7 8 mijlocaş
8 R C. 13 7″ 3′24″ 15″ 4 7 Fundaş
9 Z.A. 13 6,3″ 3′19″ 13″ 7 8 atacant
10 P.S. 14 6,4″ 3′25″ 11″ 6 9 Fundaş
11 D.F. 13 6,8″ 3′28″ 14″ - 9 Portar
12 M F. 13 6,9″ 3′31″ 13″ 6 8 Fundaş
13 G.C. 13 6,2″ 3′26″ 12″ 7 8 mijlocaş
14 T.O. 11 6,4″ 3′21″ 12″ 7 8 mijlocaş
15 R.A. 13 6,7″ 3′14″ 13″ - 7 Portar
16 A.E. 12 6,4″ 3′19″ 12″ 6 8 mijlocaş
17 D F. 13 6,3″ 3′27″ 11″ 5 8 Fundaş
18 T.B. 14 6,4″ 3′21″ 13″ - 9 Portar
3.5. Programarea şi planificarea procesului de antrenament
31
PLAN DE ANTRENAMENT – 1
Data: marţi, 25.09.2012 Caracterul: Tehnico-tactic

Nr. Jucători: 18 Durata: 80minute
Materiale: 10 mingi, 10 jaloane, 10 pieptăraşe
Obiective: Consolidarea conducerii mingii şi trasului la poartă cu şiretul plin.
Timp
Repetări
Nr. Structură Exerciţii Observaţii / Indicaţii
Crt. antrenament
1 Încălzire Alergare uşoară. 5′ Jucătorii dispuşi în

Pregătirea coloană; se face
organismului Gimnastică articulară. 5′ numărătoarea pentru
pentru efort fiecare şir (2). Atunci
(15′) Joc de mişcare „Cursa pe 5′ când A strigă un nr.,
numere” se aleargă prin
dreapta şirului
ocolesc şi primul şi
ultimul jucător
2a Partea Conducerea mingii în linie 8′

fundamentală dreaptă
(40′) Conducerea mingii printre 8′ Se lucrează pentru
dezvoltarea
5× ambidextriei
jaloane 8′ Se pune accent pe

lovirea cu şiretul plin
Conducerea mingii cu tras

la poartă
Preluare pe poziţie
viitoare care să
8′ faciliteze şutul la
poartă.
Tras la poartă după 8′
preluarea mingii venită de
la un coechipier.
Tras la poartă din minge
trimisă de portar, pe jos.
2b Joc cu temă Se folosesc porţi
(20′) 7x7 pe ½ de teren cu 20 normale. Se
accent pe finalizare corectează aspectele
tehnice şi tactice.
Revenire (5′) Alergarea uşoară cu mişcări La sfârşitul antren.
3 de respiraţie 5’ poziţiile de stretching
Mers cu mişcări de relaxare sunt menţinute 20 –
Stretching 25”.
32
Data: vineri, 28.09.2012 Durata: 80’

Nr. Jucători: 18 Caracterul: Tehnico-tactic
Materiale: 10 mingi, 10 cercuri, 10 pieptăraşe
Obiective: îmbunătăţirea coordonării în deplasare şi a săriturii pe spaţii înguste,
consolidarea conducerii mingii cu şiretul plin, şiretul interior şi exterior
Repetări
Timp
Crt. antrenament
Încălzire Alergare uşoară. 5’ Jucătorii îşi schimbă

1 Pregătirea Şcoala săriturii, şcoala 5’ locurile la o distanţă
organismului alergării. de 30 m, la fluier.
pentru efort Joc de mişcare „Schimbă 5’
liniile”
Parcurgerea unui traseu 4x Accent pe
2a aplicativ, compus din deplasarea şi săritura
sărituri în cercuri şi să se execute numai
deplasarea pe banca de 20’ pe vârful picioarelor,
Partea gimnastică, deplasare la deplasarea printre
fundamentală printre jaloane. jaloane, paşi mici cu
(40’) 4x coborârea centrului
de greutate.
Lucru pt ambidextrie
Se folosesc 2-3 variante 20’ (se va lucra cu
de parcurs. ambele picioare).
Conducerea mingii în linie
dreaptă
Conducerea mingii printre
jaloane
Conducerea mingii
precedată de preluare.
2b Joc cu temă 7x7, gol valabil dacă Se foloseşte ½ din
(20’) mingea a fost condusă de 20 teren, lăţimea
cel care a finalizat. terenului.
3 Revenire (5’) Mers cu mişcări de
respiraţie. 5’
Exerciţii de respiraţie.
Stretching.
Indicaţii La parcursurile aplicative Conducerea mingii
se urmăreşte execuţia 5’ să fie cât mai variată,
corectă la fiecare trecere. mai ales dispunerea
jaloanelor, distanţa
de lucru de 30 m.
33
Data: marţi, 2.10.2012

Durata: 80’
Obiective: dezvoltarea simţului mingii şi consolidarea paselor
Repetări
Timp
Crt. antrenament
Încălzire Alergare uşoară cu mingea Accent pe execuţia

1 Pregătirea la picior. 5’ corectă şi pentru
organismului Complex de gimnastică, ambele picioare.
pentru efort
mobilitate, supleţe. 5’
(15’) Exerciţii de lovire şi
preluare în 2, distanţa 8m 10’
din deplasare.
Partea Menţinerea mingii pe 2x 2’ Blocat piciorul din
2a fundamentală picior. genunchi cu îndoirea
(40’) Menţinerea alternativă, 2x 2’ genunchiului. Se
stâng-drept. lucrează pentru
Din minge aruncată, 2x 2’ ambele picioare.
preluări din mişcare cu
accelerare.
Menţinerea numai cu 2x 2’
capul.
Menţinerea numai cu latul 2x 2’
piciorului.
Menţinerea combinând 2x 2’
părţile de cotact cu
mingea: cap-coapse-
picior; variante.
Se lucrează de pe loc
Exerciţii de pasare în 2x 2’
şi din deplasare.
careuri 10m/10m, folosind
un gărduleţ de înălţime 50
cm.
Se pasează pe sub şi pe
deasupra lui.
2b Joc cu temă 7x7, se accelerează după 20 Pe lăţimea terenului.
(20’) pasă / demarcare.
3 Revenire (5’) Mers cu mişcări de Discuţii pe tema
relaxare. 5’ antrenamentului:
Exerciţii de respiraţie. reuşite – nereuşite.
34
Indicaţii Se corectează în
permanenţă lovirea mingii.
Pauzele active-simţul mingii.
Data: vineri, 5.10.2012

Nr. Jucători: 18 Caracterul: Fizic, tactic
Durata: 70′
Obiective: dezvoltarea vitezei de reacţie şi dezvoltarea forţei generale.
Timp
Repetări
Nr. Structură Observaţii / Indicaţii
Crt. antrenament Exerciţii
1 Încălzire Alergare uşoară. 5’

Pregătirea Complex de gimnastică. 5’ Accent pe execuţia
organismului Exerciţii din şcoala alergării 5’ corectă.
pentru efort (20’) şi săriturii.
Joc de atenţie. 5’
2a Partea 5x
fundamentală Exerciţii de mers din 15’ Se introduc diferite
(30’) şcoala alergării cu mişcări la plecare, la
execuţie rapidă la semnal. 5x semnale diferite.
Exerciţii de alergare pe Circuit forţă: flotări;

distanţe scurte dar cu 4x 15’ semigenoflexiuni;
accelerare. aruncarea mingii
medicinale de 1,5 kg,;
Sărituri din poziţii diferite. ridicări rapide pe
vârfuri; din aşezat cu
sprijin pe palme –
Forţă cu îngreuiere proprie ridicarea şi coborârea
un circuit de 8 staţii. picioarelor; din culcat
facial – extensia
spatelui; sărituri
laterale de pe un
picior pe celălalt.
2b Pe lăţimea terenului,
7x7 cu două atingeri, gol 15 porţi normale.
Joc cu temă valabil când echipa este
(15’) ieşită la jumătatea
terenului.
35
3 Revenire (5’) Mers cu respiraţie. 5’
Exerciţii de gimnastică.
Stretching.
Data: marţi, 9.10.2012

Nr. Jucători: 18 Durata: 90’
Materiale: 10 mingi, 5 panouri, 10 pieptăraşe
Obiective: consolidarea un-doi-ului şi lovirii mingii cu capul.
Timp
Repetări
Crt. antrenament
1 Alergare uşoară. 5’
Încălzire Joc de gleznă. Distanţe 15 m.
Pregătirea Genunchi sus.
organismului Pendularea gambei înapoi. 5’ Exerciţii de pe loc şi
pentru efort (20’) Alergare cu genunchi sus. din deplasare.
Deplasare cu pas adăugat.
Deplasare cu joc de
gleznă.
Joc de atenţie. 5’ Joc de posesie, pasa
cu măna cât mai
rapidă.
2a Se folosesc panourile de 10’ Se lucrează pe

pasare aşezate pe diferite distanţa de 30 m.
zone de teren.
Partea Exerciţii în suveică cu 10’
fundamentală jucătorul care execută un-
(60’) doi-urile. Atenţie la unghiul de
Un-doi cu jucătorul de pe 10’ pasare.
16 m şi tras la poartă.
Lovirea mingii cu capul de 10’ Se lucrează la
pe loc, în doi jucători. distanţa de 1 m.
Exerciţii în suveică. 10’
Lovirea mingii cu capul la 10’
finalizare.
2b Joc cu temă 7x7, golul din un-doi este ½ de teren, folosind
(12’) 3 puncte, golul din lovire 12 porţi normale.
cu capul 5 puncte.
3 Revenire (3’) Mers cu mişcări de Discuţii asupra
relaxare. 3’ realizării obiectivelor
Exerciţii de gimnastică. lecţiei de
antrenament.
Indicaţii Se corectează în
36
permanenţă poziţia
trunchiului şi a picioarelor
la lovirea cu capul.
Respectarea regulilor în
timpul jocului.

Nr. Jucători: 18 Caracterul: Fizic
Teren: Durata: 60’
Materiale: 10 mingi, 10 pieptăraşe
Obiective: dezvoltarea rezistenţei generale.
Timp
Repetări
Crt. antrenament
1 Încălzire Alergare uşoară cu mingea 5’ Tinerea mingii cât

Pregătirea la picior. mai aproape; cât mai
organismului Lucrul la simţul mingii din 5’ multe atingeri;
pentru efort (15’) deplasare, menţinere, Privirea sus.
control, preluări.
Exerciţii de gimnastică în 5’
doi jucători;
Lucru la minge în doi, 5’ Ieşire la minge +
lovire preluare. retragere.
2a Partea Alergare pe teren variat. 10’ Pauza dintre repetări

fundamentală Traseul are lungimea de 2x este de 5 minute,
(40’) 650 metri. timp în care se
execuţă stretching.
Joc 8x8 între careurile de

16m/ 3 atingeri, se 10’
accelerează după pasă. Se folosesc două
porţi 7m/2m aşezate
pe 16 m.
3 Revenire (5’) Mers cu exerciţii de
respiraţie. 5’
Lucru în doi la minge.
Menţinere control.
37
Indicaţii În pauzele dintre alergări
se pot folosi exerciţii la
minge de menţinere şi
control, jonglerie
individuală, combinaţie
individuală, combinate
cele două cu gimnastică
şi exerciţii de mobilitate.
Data: marţi, 16.10.2012

Durata: 90’
Obiective: consolidarea centrării şi lovirii mingii cu piciorul
Timp
Repetări
Nr. Structură Exerciţii Observaţii
Crt. antrenament
1 Încălzire Alergare uşoară. 5’ Se execută cu

Pregătirea Exerciţii din şcoala alergării intensitate medie.
organismului şi săriturii.
pentru efort Exerciţii de gimnastică, 5’ Coordonare braţe-
(15’) mobilitate. picioare.
Exerciţii dinamice.
Joc de mişcare. 5’
2a Partea Centrare din conducere. 10’ Se corectează în
fundamentală Centrare precedată de un 10’ permanenţă poziţia
(60’) doi. piciorului de sprijin la
Centrare precedată de un 10’ centrare.
pas lung.
Tras la poartă din 10’ Se folosesc unghiuri
conducere – 16 m. diferite de finalizare.
Tras la poartă după 10’
preluare executată de la
16 m. Mingea trebuie
Tras la poartă din minge 10’ plasată spre colţurile
aşezată la 16 m. porţii.
2b Joc cu temă 8x8, golul venit din Se joacă între

(10’) centrare egal cu 5 puncte. 10 careurile de 16 m la
porţi normale.
3 Revenire (5’) Mers de respiraţie.
Exerciţii de gimnastică + 5’
stretching.
38
Indicaţii Se pune accent pe lovirea
mingii cu şiretul interior la
centrare şi lovirea mingii
cu şiretul plin în trasul la
poartă. Corectări în
permanenţă.

Durata: 90’
Materiale: 10 mingi, 10 pieptăraşe, 10 cercuri,

10 beţe, 10 conuri.
Obiective: dezvoltarea coordonării şi consolidarea lovirii mingii cu piciorul.
Repetări
Timp
Crt. antrenament
1 Încălzire Joc de atenţie. 1x Jucătorii se află la

Pregătirea Exerciţii de gimnastică, 5’ distanţă de 1 m.
organismului mobilitate.
pentru efort Alergare uşoară cu mingea
(15’) la picior. 5’
Jonglerii în doi la lovire-
preluare. 5’
Joc de mişcare.
2a Partea Sărituri alternative-cercuri 4x Braţele să lucreze în

fundamentală şi beţe. acelaşi ritm cu
(40’) Sărituri+trecere printre 4x picioarele.
jaloane. 20’
Sărituri peste beţe, 4x
schimbări de direcţie.
Deplasarea printre
jaloane, în cercuri, pe unul
şi ambele picioare. 4x
Suveici de lovire a mingii 15/15
cu latul, precedate de
preluare:
Pătrat, cerc, triunghi.
39
2b Joc cu temă 4x4 la porţile de 1 m, gol 10 Se foloseşte teren
(10’) valabil numai cu latul. redus.
3 Revenire (5’) Mers cu respiraţie.
Variante de mers. 5’
Indicaţii Folosiţi cât mai multe
variante de mişcări.
Corectaţi în permanenţă
poziţia picioarelor.
Duminică, 21.10.2012
- Joc de pregătire cu reprezentativa Şcolii Generale nr. 2 din Piatra-Neamț
Data: marţi, 23.10.2012

Nr. Jucători:18 Caracterul: Fizic-tehnic
Teren: Durata: 90’
Obiective: dezvoltarea vitezei de deplasare şi a capacităţii de orientare în teren.
Repetări
Timp
Crt. antrenament
Încălzire Alergare uşoară. 2’ Accent pe execuţia

1 Pregătirea Exerciţii din şcoala alergării 5’ corectă. Accent pe
organismului şi săriturii. coordonare braţe,
pentru efort Variante de mers şi 3’ picioare din
(15’) alergare. 5 deplasare uşoară.
Complex de gimnastică
cuprinzând exerciţii
dinamice.
Partea Exerciţii din şcoala 10’ 2 portiţe apărate de

2a fundamentală alergării 10 m terminate cu portari, a treia este
(55’) accelerare pe 10 m. 4x 5’ comună.
Alergare pe 30m cu start 20’ 2 portiţe sunt apărate

din diferite variante de de 2 portari, 2
sărituri. 4x 20’ comune. Se foloseşte
½ de teren.
Joc 5x5 la 3 portiţe.
Joc 7x7 la 4 portiţe, joc

liber.
40
2b Joc cu temă 8 x 8 între careurile de Accent pe demarcare
(15’) 16m, din 3 atingeri maxim. 15 şi comunicare.
3 Revenire (5’) Mers cu variante.
Exerciţii de respiraţie. 5’
Indicaţii La jocul de orientare în
teren accent pe
deplasarea jucătorilor şi
demarcare permanentă.

Durata: 80’
Obiective: îmbunătăţirea jocului colectiv
Repetări
Timp
Crt. antrenament
Încălzire Alergare uşoară. 5’ Jucătorii îşi schimbă

1 Pregătirea Şcoala săriturii, şcoala 5’ locurile la o distanţă
organismului alergării. de 30 m, la fluier.
pentru efort Joc de mişcare „Schimbă 5’
(15’) liniile”
9 contra 9, joc cu mâna 3× 15 Accent pe luarea

2 Partea pe teren redus 40 × 40 5′ rapidă a deciziei de a
fundamentală metri. pasa.
55′
Este imperativ să nu
Joc 9 contra 9, pe teren se greşească pasa.
redus, 50 × 60 metri, trei
atingeri maxim. 2× Sprijinirea jucătorului
15 35’ care are mingea.
Schimb de marcaj în
apărare.
In zona marcată
faultul trebuie evitat
cu orice preţ.
Tatonare în această
zonă.
41
respiraţie. 5’
Exerciţii de respiraţie.
Jucătorul cu mingea Comunicarea este

trebuie să aibă cel puţin foarte importantă
Indicaţii două posibilităţi de a pasa între membrii echipei.
imediat: demarcare Discuţii şi soluţii
permanentă. pentru o mai bună
comunicare.
Data: marţi, 30.10.2012

Durata: 90’
Obiective: Consolidarea formării şi translaţiei blocului defensiv în faza de apărare.
Dezvoltarea rezistenţei.
Repetări
Timp
Crt. antrenament
Încălzire Alergare uşoară, exerciţii 5’ Intensitatea

1 Pregătirea de gimnastică articulară, exerciţiilor executate
organismului stretching. cu mingea va creşte
pentru efort Pe perechi: pase scurte şi treptat, lucru cu
(15’) apoi medii de pe loc şi din 10 mingea fiind
deplasare. completat cu pauze
active (stretching).
Explicarea şi Elevilor li se explică
2 Partea demonstrarea modului de 10 cum trebuie format
fundamentală formare a blocului blocul defensiv, pe
65′ defensiv. două linii. Distanţele
Explicarea, demonstrarea dintre jucători trebuie
şi exersarea analitică a să fie de 7-8 metri.
translaţiei blocului Cei doi atacanţi fac
defensiv. un presing agresiv
asupra purtătorului
de balon.
Translaţia constă în
mişcarea laterală sau
15 înainte-înapoi a
întregului bloc, în
funcţie de poziţia
mingii.
Joc bilateral în care În momentul
42
cerinţa de bază este recuperării mingii se
formarea şi translaţia execută desfacerea
blocului defensiv în faza 25’ rapidă a blocului
de apărare. defensiv.
2 × 5 min alergare aerobă 2× 5 Pauza dintre repetări
(1150 -1250 m). este de 5 min.
respiraţie, stretching. 5’
43
CAPITOLUL IV
4.1. Prezentarea rezultatelor obţinute în urma desfăşurării cercetării

Testarea finală
Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Post în
Nr. Nume ani (50 m) (1000m) (traseu) (şut) (joc) echipă
1 T. R. 13 6,6″ 3′27″ 13″ 6 9 Fundaş
2 C. O. 12 7,1″ 3′22″ 12″ 7 9 Atacant
3 A. T. 12 6,3″ 3′12″ 13″ 7 10 mijlocaş
4 G. M. 13 6,4″ 3′21″ 12″ 8 9 mijlocaş
5 C. E. 13 6,5″ 3′23″ 13″ 6 8 atacant
6 G. A. 14 6,3″ 3′13″ 12″ 6 9 Fundaş
7 B. T. 13 6,5″ 3′12″ 12″ 6 8 mijlocaş
8 R. C. 13 6,9″ 3′18″ 13″ 7 8 Fundaş
9 Z. A. 13 6,3″ 3′20″ 12″ 7 9 atacant
10 P.S. 14 6,4″ 3′22″ 11″ 7 10 Fundaş
11 Z. F. 13 6,6″ 3′23″ 13″ - 9 Portar
12 M. F. 13 6,7″ 3′25″ 12″ 7 9 Fundaş
13 G. C. 13 6,2″ 3′23″ 11″ 8 9 mijlocaş
14 T. O. 11 6,4″ 3′16″ 12″ 7 8 mijlocaş
15 R. A. 13 6,5″ 3′11″ 12″ - 8 Portar
16 A. E. 12 6,4″ 3′12″ 12″ 7 9 mijlocaş
17 D. F. 13 6,3″ 3′17″ 11″ 6 8 Fundaş
18 T. B. 14 6,3″ 3′19″ 12″ - 9 Portar
4.2. Analiza şi interpretarea rezultatelor
44
În vederea analizei rezultatelor obţinute de către jucători în urma testelor
efectuate şi a evaluării metodelor şi mijloacelor folosite în cadrul cercetării am
procedat la calcularea mediei aritmetice şi a amplitudinii pe fiecare probă în parte şi,
de asemenea, am calculat diferenţa dintre mediile aritmetice, pe probă, de la cele
două testări.
Test Nr. 1 – Alergare de viteză pe distanţa de 50 metri.

La testarea iniţială media aritmetică a rezultatelor obţinute de jucători este de
6,56″ , iar la testarea finală, media aritmetică este de 6,48″. Diferenţa dintre media
aritmetică de la prima testare şi media aritmetică de la testarea a doua este de 0,08″.
Amplitudinea scade de la W = 1sec la prima testare, la W = 0,9 sec la testarea finală,
fapt care arată un început de apropiere a limitelor rezultatelor la această probă.
Abaterea standard scade de la S = 0,28 la aplicarea testării inițiale, la S = 0,23 la
aplicarea testării finale. Progresul este evident foarte mic însă ţinând seama de faptul
că viteza este o calitate greu perfectibilă, şi, de asemenea, de faptul că timpul avut la
dispoziţie a fost scurt, putem aprecia progresul înregistrat ca fiind unul bun. Se putea
întâmpla, ca în urma antrenamentului, jucătorii să înregistreze performanţe negative
însă nu s-a întâmplat acest lucru, jucătorii care nu au înregistrat progres nu au
înregistrat nici regres. În acest context considerăm că metodele şi mijloacele folosite
în cadrul antrenamentului nu au fost greşite, însă, nu au urmărit preponderent
dezvoltarea vitezei ele neavând o influenţă prea mare asupra acestei calităţi motrice.
Amplitudinea scade de la W = 1sec la prima testare, la W = 0,9 sec la testarea finală.
6,95
6,8
6,65
X testare 1
6,5 X testare 2
6,35
6,2
Testare 1 Testare 2
Test Nr. 2 – Alergare de rezistenţă pe distanţa de 1000 metri.
45
3′24″, iar la testarea finală, media aritmetică este de 3′18″. Diferenţa dintre media
aritmetică de la prima testare şi media aritmetică de la testarea a doua este de 6″.
Jucătorii şi-au îmbunătăţit toţi rezistenţa de alergare pe această distanţă. Rezultatele
înregistrate de aceştia la testarea finală pot fi considerate bune, progresul faţă de
prima testare fiind evident. Abaterea standard scade de la S = 0,07 la aplicarea
testării inițiale, la S = 0,05 la aplicarea testării finale. Valorile amplitudinii, W = 29 sec
la prima testare şi W = 16 sec la testarea finală, indică o omogenizare a grupului în
urma experimentului efectuat. Considerăm deci că metodele şi mijloacele folosite în
cadrul procesului de antrenament au crescut rezistenţa jucătorilor.
3,24
3,23
3,22
3,21
3,2
X testare 1
3,19
X testare 2
3,18
3,17
3,16
3,15
Testare 1 Testare 2
Test Nr. 3 – Traseu tehnic.

12,94″ , iar la testarea finală, media aritmetică este de 12,11″. Diferenţa dintre media
aritmetică de la prima testare şi media aritmetică de la testarea a doua este de 0,83″.
Chiar dacă nu mare, această diferenţă poate fi considerată ca fiind una importantă,
ea demonstrând că mijloacele folosite în antrenament şi-au atins scopul. Jucătorii şi-
au îmbunătăţit considerabil tehnica de conducere a mingii, rezultatele obţinute de
către jucători la testarea a doua fiind edificatoare. Abaterea standard scade de la S =
1,16 la aplicarea testării inițiale, la S = 0,67 la aplicarea testării finale, ceea ce indică
o evidentă apropiere de medie. Nivelul amplitudinii scade de la W = 4 sec la prima
testare, la W = 2 sec la testarea finală. Şi în acest caz se constată o omogenizare a
grupului, fapt pozitiv privitor la mijloacele folosite în cadrul procesului de pregătire.
46
14
12
10
8
X testare 1
6
X testare 2
4
2
0
Testare 1 Testare 2
Test Nr. 4 –Șut . Jucătorul trebuie să recupereze pe rând cele 10 mingi şi să

marcheze în situaţie de unu la unu cu portarul. Portarii se vor schimba după fiecare
execuţie. Jucătorul poate şuta direct pe lângă portar sau poate alege să îl dribleze. În
cazul în care portarul a atins mingea sau a respins-o, jucătorul poate finaliza faza
însă el mai are la dispoziţie doar o singură atingere. Se va acorda câte un punct
pentru fiecare gol marcat.
Trebuie menţionat faptul că la această probă cei trei portari nu au executat
testarea, ei ocupând, prin rotaţie, postul de portar.
La testarea iniţială media aritmetică a rezultatelor obţinute de jucători la
această probă este de 6,1 goluri, iar la testarea finală, media aritmetică este de 6,8
goluri. Diferenţa dintre media aritmetică de la prima testare şi media aritmetică de la
testarea a doua este de 0,7 goluri, diferenţă mică dar care indică totuşi o ameliorare
a procentajului de reuşită în situaţie de unu la unu cu portarul. Abaterea standard
scade de la S = 2,54 la aplicarea testării inițiale, la S = 2,67 la aplicarea testării
finale, astfel ne este indicat un real progres privind îmbunătățirea tehnicii de execuție.
Astfel se observă că subiecții, în urma antrenamentelor vor obține un punctaj mai
mare privind înscrierea golurilor. Valoarea amplitudinii scade de la 4 (diferenţa dintre
cel mai bun şi cel mai slab rezultat) la testarea iniţială, la 2, la testarea finală. Acest
lucru indică o omogenizare a grupului din cadrul experimentului, din punctul de
vedere a tehnicii de finalizare.
47
6,8
6,6
6,4
6,2 X Testare 1
6 X Testare 2
5,8
5,6
Testare 1 Testare 2
Test Nr. 5 – Joc bilateral. Fiecare jucător va fi notat cu note de la 1 la 10 în

funcţie de calităţile tehnico-tactice şi fizice demonstrate pe durata jocului. La testarea
iniţială media aritmetică a notelor obţinute de jucători la joc este 8, iar la testarea
finală, media aritmetică a notelor obţinute este de 8,8. Diferenţa dintre media
aritmetică de la prima testare şi media aritmetică de la testarea a doua este de 0,8,
diferenţă destul de mică, însă, având în vedere că notele obţinute de către jucători la
testarea iniţială au fost în general bune, această diferenţă, chiar dacă mică,
demonstrează o îmbunătăţire a jocului tuturor jucătorilor. Abaterea standard scade
de la S = 0,68 la aplicarea testării inițiale, la S = 0,64 la aplicarea testării finale. La
această testare, valoarea amplitudinii a rămas acceaşi (W = 2).
8,8
8,36
X testare 1
X testare 2
7,92
7,48
Testare 1 Testare 2
48
4.3. Concluzii şi propuneri
Rezultatele obţinute în urma efectuării experimentului constatativ, analiza şi
interpretarea acestora, ne îndreptăţesc să afirmăm că ipoteza lucrării a fost probată.
Selecţia este eficientă dacă este realizată pe baza evaluării atât prin teste specifice
cât şi prin joc, iar pregătirea poate conduce la rezultate pozitive dacă respectă o
planificare specifică antrenamentului jocului de fotbal.
Cercetarea efectuată a constituit un contact util cu munca practică a
profesorului de educaţie fizică şi sport şi o experienţă interesantă a lucrului direct cu
jucătorii unei echipe reprezentative de fotbal la nivelul unei şcoli.
Rezultatele obţinute de către jucătorii echipei reprezentative la testele
efectuate indică o creştere a nivelului tehnico-tactic dar şi fizic al acestora, ceea ce
confirmă faptul că metodele şi mijloacele alese pentru pregătire au fost eficiente.
Cercetarea efectuată demonstrează necesitatea lucrului ştiinţific al
profesorului de educaţie fizică şi sport, chiar dacă este vorba de o reprezentativă
şcolară.
Selecţia pe baze ştiinţifice, pregătirea echipei după metode şi mijloace
specifice, şi conducerea ei în competiţii, constituie un rol important al muncii de
profesor.
Desigur, pentru o cercetare care să poată conduce spre concluzii mai
obiective şi mai pertinente, ar fi fost nevoie de mai mult timp, metode şi mijloace de
evaluare mai complexe. Cercetarea constituie totuşi pentru autor o experienţă
interesantă şi bogată. Metodele şi mijloacele folosite în cadrul procesului de
antrenament s-au dovedit a fi, în general, bine alese şi aplicate, progresul jucătorilor
fiind considerabil.
Personal, consider că implicarea factorului psihic, mental, ar putea avea o
contribuţie majoră asupra elevilor care sunt selecţionaţi sau care aspiră la echipa
reprezentativă, colaborarea cu un specialist în domeniu putând reprezenta o soluţie
pentru profesorul care coordonează selecţia şi pregătirea.
Implicarea în mişcarea sportivă, atragerea tinerilor spre practicarea unui sport,
organizarea unei selecţii ştiinţifice şi transparente, planificarea şi programarea
antrenamentului, cunoaşterea particularităţilor de creştere şi dezvoltare a
adolescenţilor, informarea şi perfecţionarea continuă, constituie tot atâtea obligaţii şi
factori deontologici ai profesorului de sport.
49
BIBLIOGRAFIE
1. Alexe, N., 1993, Antrenamentul sportiv modern, Editis, Bucureşti.
2. Ardeleanu, C., Şiclovan, I., 1972, Fotbal la copii, Editura Stadion,

Bucureşti.
3. Bârsan, M., 1980, Fotbal – probleme generale în tehnica jocului, Editura
I.E.F.S.
4. Cârstea, Ghe., 1993, Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura

Universul, Bucureşti.
5. Chirazi, M., 2012, Cursuri metodologia fizice educației si sportului, Iași:

Editura ,,Al.I.Cuza”
6. Cojocaru, V.,2001, Fotbal, Noțiuni generale, Editura Axis Mundi, București.
7. Cojocaru, V., 2002, Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregătirii, Editura

A.N.E.F.S, București.
8. Comăniţă, P., Marinof, L., 2003, Fotbal la copii şi juniori, Editura Nautica,
Constanţa.
9. Comucci, N., 1988, Manualul antrenorului de fotbal, Editura C.C.P.S.,

Bucureşti.
10. Constantinescu, D., 1995, Fotbal, tehnica şi tactica jocului – curs, Editura
Universităţii „Al I Cuza” Iaşi.
11. Constantinescu, D., Honceriu, C., Enache, P., 2004, Fotbal, teoria jocului,
Editura Cantes, Iaşi.
12. Corneşanu, T., 1970, Exerciţii şi jocuri aplicative pentru şcolari, Editura
Stadion, Bucureşti.
13. Dragnea, A., 1984, Măsurare şi evaluare în educaţie fizică şi sport, Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
14. Dragnea, A., 1996, Antrenamentul sportive, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.
50
15. Fiedler, P., 1994, Metodica educaţiei fizice şi sportive, Editura Universităţii
“Al.I.Cuza”, Iaşi.
16. Honceriu, C,. 2005, Fotbalul în școala, Curs de bază, Editura Pim, Iași.
17. Ionescu, M., 1976, Fotbal – tehnica şi stilul, Editura Sport-Turism,

Bucureşti.
18. Mitra, Ghe., Mogoş, A., 1980, Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura
Sport-Turism.
19. Motroc, I., 1994, Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodos,Bucureşti.
20. Neța, G., 2005, Bazele jocului de fotbal, Editura Risoprint, Cluj – Napoca.
21. Rădulescu, M., Cojocaru, V., 2003, Ghidul antrenorului de fotbal, copii şi
juniori, Editura Axis Mundi, Bucureşti.
22. Scarlat, E., 1981, Lecţia de educaţie fizică, metode şi mijloace, Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
23. Stoicescu, A., 1981, ABC-ul învăţătorului pentru predarea exerciţiilor fizice.
Editura Sport-Turism, Bucureşti.
24. Tibacu, V., 1973, Circuitul în lecţia de educaţie fizică, Editura Stadion.
51

Selectia Si Pregatirea Reprezentativei Scolare de Fotbal La Nivelul Ciclului Gimnazial

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Selectia Si Pregatirea Reprezentativei Scolare de Fotbal La Nivelul Ciclului Gimnazial

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SELECŢIA ŞI PREGĂTIREA REPREZENTATIVEI

1.1. Introducere ……………………………………………….......................... 3

2.1. Ipoteza lucrării ..................................................................................... 21

3.1. Organizarea cercetării .......................................................................... 29

4.1. Prezentarea rezultatelor obţinute în urma desfăşurării cercetării ........ 43

Evoluţia jocului datorată în special perfecţionării procesului de antrenament, a

1.2. Particularităţile şi rolul selecţiei la nivelul reprezentativei şcolare

1.3. Aspecte teoretice şi practice asupra practicării fotbalului în şcoală

Obiective cu caracter educativ

1.5. Modelul de joc şi modelul jucătorului la nivelul reprezentativei

2.1. Ipoteza lucrării

2.2. Scopul lucrării este de realiza efectiv selecţia şi conducerea

2.3. Sarcinile lucrării sunt următoarele:

2.4. Motivaţia alegerii temei

2.5. Particularităţile de creştere şi dezvoltare a elevilor din ciclul

2.6. Metode de cercetare utilizate în elaborarea lucrării

În cadrul cercetării au fost folosite următoarele metode de cercetare:

a) Metoda bibliografică şi de colectare a datelor referitoare la subiectul cercetării;

Operaţiile se efectuează în următoarea ordine:

3.1. Organizarea cercetării

3.2. Subiecţii supuşi cercetării

3.3. Afişarea rezultatelor obţinute în urma selecţiei

1 R.T. 13 6,8″ 3′43″ 14″ 6 8

3.4. Lista jucătorilor selecţionaţi pentru reprezentativa școlară

Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Post în

1 R.T. 13 6,8″ 3′43″ 14″ 6 8 Fundaş

3.5. Programarea şi planificarea procesului de antrenament

Data: marţi, 25.09.2012 Caracterul: Tehnico-tactic

1 Încălzire Alergare uşoară. 5′ Jucătorii dispuşi în

2a Partea Conducerea mingii în linie 8′

jaloane 8′ Se pune accent pe

Conducerea mingii cu tras

Data: vineri, 28.09.2012 Durata: 80’

Încălzire Alergare uşoară. 5’ Jucătorii îşi schimbă

Data: marţi, 2.10.2012

Încălzire Alergare uşoară cu mingea Accent pe execuţia

Data: vineri, 5.10.2012

Obiective: dezvoltarea vitezei de reacţie şi dezvoltarea forţei generale.

1 Încălzire Alergare uşoară. 5’

Exerciţii de alergare pe Circuit forţă: flotări;

Data: marţi, 9.10.2012

2a Se folosesc panourile de 10’ Se lucrează pe

Data: vineri, 12.10.2012

1 Încălzire Alergare uşoară cu mingea 5’ Tinerea mingii cât

2a Partea Alergare pe teren variat. 10’ Pauza dintre repetări

Joc 8x8 între careurile de

Data: marţi, 16.10.2012

1 Încălzire Alergare uşoară. 5’ Se execută cu

2b Joc cu temă 8x8, golul venit din Se joacă între

Data: vineri, 19.10.2012

Materiale: 10 mingi, 10 pieptăraşe, 10 cercuri,

1 Încălzire Joc de atenţie. 1x Jucătorii se află la

2a Partea Sărituri alternative-cercuri 4x Braţele să lucreze în

Data: marţi, 23.10.2012

Încălzire Alergare uşoară. 2’ Accent pe execuţia

Partea Exerciţii din şcoala 10’ 2 portiţe apărate de

Alergare pe 30m cu start 20’ 2 portiţe sunt apărate

Joc 7x7 la 4 portiţe, joc

Data: vineri, 26.10.2012

Încălzire Alergare uşoară. 5’ Jucătorii îşi schimbă

9 contra 9, joc cu mâna 3× 15 Accent pe luarea

Jucătorul cu mingea Comunicarea este

Data: marţi, 30.10.2012