Sunteți pe pagina 1din 12

EVOLUȚIA MICROPROCESOARELOR

Microprocesorul este componenta cheie a unui calculator, iar alegerea lui


impune limitele performanţei şi preţul sistemului. Până de curând, toate
microprocesoarele care rulau software pentru PC erau variante ale vechiului
procesor Intel 8086 şi aveau la bază arhitectura X86. X86 se referă la familia de
procesoare produse de firma Intel (şi apoi şi de alte firme) după apariţia tipului
8086.
În prezent chiar şi unele procesoare RISC (Reduced Instruction Set
Computer - calculator cu set redus de instrucţiuni) pot rula software pentru PC,
fie emulând funcţiunile procesoarelor Intel X86, fie încorporând unităţi de
execuţie a instrucţiunilor compatibile cu cele de la Intel. Un avantaj al familiei
de procesoare Intel X86 îl constituie preocuparea producătorului de a menţine
compatibilitatea totală cu modelele anterioare. De la introducerea procesorului
8086 în 1978, fiecare nou procesor apărut pe piaţă a putut rula programele scrise
pentru toţi predecesorii săi.

Evoluţia microprocesoarelor

Din intreaga piaţa IT, cea mai dinamica evoluţie au suferit-o


microprocesoarele. Acum aproximativ 20 de ani s-a enunţat o lege nescrisă
conform căreia performanta procesoarelor se dublează la fiecare 18 luni.
Aceasta lege poarta numele de Legea lui Moore si este valabilă și în zilele
noastre. Prima parte a acestui articol acoperă perioada 1971-1981 care coincide
cu apariţia primului Personal Computer.
Pentru a va convinge de valabilitatea legii lui Moore, in rândurile
următoare va vom prezenta evoluţia microprocesoarelor pentru PC-uri,
incepand cu anul 1971. În acel an, o companie foarte mică, pe nume Intel, a
combinat mai multe tranzistoare pentru a crea ceea ce se numeşte și astăzi
Central Processing Unit sau CPU. Acel chip a purtat numele de Intel 4004. Cu
toate acestea, abia peste 10 ani avea să se construiască primul calculator
personal.

Perioada 1971-1981
Intel 4004 (anul 1971)
Primul CPU a fost Intel 4004, un procesor pe 4 biti. Acesta procesa datele
in grupuri de 4 biti, insa instrucţiunile sale erau lungi de 8 biti. Memoria era
separata pentru programe si pentru date. Putea sa folosească 1Kb de memorie
pentru date si 4Kb pentru programe. De asemenea, existau 16 registri de 4 biti
(sau 8 de 8 biti) precum si 46 de instrucţiuni. Acest procesor utiliza doar 2300
de tranzistoare si rula la o viteza de 740KHz (0,74MHz).

1
Intel 4040 (anul 1972)
Intel 4040 era o versiune îmbunătăţită a lui 4004, aducând 14 noi
instrucţiuni, o stiva mai larga (pe 8 nivele), un spaţiu de memorie pentru
programe de 8Kb, precum si posibilitatea de a executa intreruperi. Intel 4040 a
ieşit si in afara atmosferei terestre fiind folosit in sondele spaţiale Pioneer 10 si
Pioneer 11.

Intel 8080 (Aprilie 1974)


8080 a fost succesorul lui 8008 (apărut in aprilie 1972) si care era similar
lui 4040. In timp ce 8008 avea o lungime maxima a unei adrese de memorie de
14 biti, 8080 extindea aceasta lungime la 16 biti având de asemenea si o
magistrala de date de 8 biti. Existau şapte registri de 8 biti dintre care 3 perechi
puteau fi combinate pentru a forma registri de 16 biti. O alta noutate o
reprezentau cele 256 de porturi de intraie/iesire. datorita cărora se puteau
conecta mult mai uşor periferice. 8080 a fost folosit in Altair 8800, care a fost
primul calculator personal (PC) si rula la o viteza de 2MHz. In anul 1975, Intel
a îmbunătăţit acest CPU, lansând 8085, care simplifica hardware-ul folosind
doar tensiunea de +5V.

Zilog Z-80 (Iulie 1976)


Z-80 s-a vrut a fi un 8080 imbunatatit, creat de ingineri plecaţi de la Intel,
si a fost intr-adevar o varianta mult imbunatatita. Putea sa execute codul pentru
8080 insa aducea 80 de noi instrucţiuni (operaţii pe l, 4, 8 si 16 biti). Numărul
de registri s-a dublat, iar viteza mergea de la 2,5MHz (Z-80 original) pana la
8MHz pentru Z80-H. Interfaţa cu memoria a fost insa ceea ce a făcut acest
procesor foarte popular. Dat fiind ca Z-80 putea sa genereze el singur
reîmprospătarea memoriei, a dus la costuri mai mici de fabricare sî la un design
mai facil. In aceasta perioada a apărut si CP/M, primul sistem de operare pentru
aceste microprocesoare.

Intel 8086 (1978)


Intel 8086 s-a bazat pe designul 8080/8085 având insa o magistrala de
date de 16 biti. Dispunea de 4 registri generali de 16 biti care puteau fi accesaţi
si ca 8 registri de 8 biti, precum si de 4 registri index de 16 biti. Pentru prima
oara in istorie, citirea datelor si execuţia puteau fi realizate simultan.
Procesorul putea accesa pana la 1 Mb de memorie, folosind insa un
procedeu foarte bizar (bazat pe adresele de segment). Ca urmare datele putea fi
citite in segmente de maxim 64KB si era posibil ca doi pointeri cu aceleaşi
valori sa duca spre locaţii de memorie diferite sau doi pointeri diferiţi sa duca in
aceeaşi locaţie de memorie. Acest lucru a dus printre altele la confuzii in
limbajele de nivel inalt unde au apărut de exemplu pointeri de tip far/near.

2
O alta imbunatatire adusa acestui procesor a fost introducerea primului
coprocesor (procesor pentru operaţii in virgula mobila) si anume Intel 8087.
Acest coprocesor a ajutat la definirea formatului numerelor in virgula mobila
IEEE-754 si lucra cu valori pe 80 de biti. Intel 8086 folosea deja 29.000 de
tranzistoare si rula iniţial la o viteza de 4,77MHz ajungând insa pana la 8MHz.
In 1979 Intel a produs o varianta mai ieftina a lui 8086 si anume 8088. Cea mai
importanta deosebire dintre acesta si predecesorul sau era magistrala de date
care avea o latime de 8 biti.

Motorola 68000 (Septembrie 1979)


Procesorul care rula iniţial la 8MHz era bazat intern pe o arhitectura de
32 de biti, insa folosea o magistrala de date de 16 biti si folosea adrese de
memorie de 24 de biti. 68000 folosea 16 registri de 32 de biti dintre care 8 erau
folosiţi pentru adrese si date. Dat fiind ca folosea intern o arhitectura de 32 de
biti acest procesor a fost unul din cele mai rapide la vremea aceea.

In anul 1981 IBM a lansat primul calculator personal din lume, care s-a
numit IBM 5150 PC. Acesta folosea procesorul Intel 8088 si rula iniţial CP/M
ca sistem de operare. Multa lume s-a întrebat de ce IBM a ales procesorul pe 8
biti 8088 in locul celorlalte alternative care erau mult mai rapide. Se pare ca
pana si inginerii de la IBM au vrut iniţial sa folosească Motorola 68000, dar
IBM obţinuse deja de la Intel drepturile de a fabrica procesorul 8086.
Un alt motiv pentru care a fost folosit 8088 a fost acela ca varianta pe 8
biti a procesorului de la Intel folosea componente mult mai ieftine si care se
găseau deja de ceva vreme pe piaţa. Imaginati-va cum ar fi arătat astăzi piaţa
PC-urilor daca IBM ar fi decis ca primul PC sa folosească procesor Motorola
68000.
Iniţial sistemul de operare folosit pe PC-ul IBM era CP/M dezvoltat de
Digital Research. Insa, in urma unor neintelegeri cu privire la costurile acestui
sistem, IBM a angajat o mica firma care dezvolta limbaje de programare,
Microsoft, sa furnizeze sistemul de operare pentru PC-uri. Microsoft a cumpărat
de la Seattle Computer Products bazele unui sistem de operare pe care l-a
dezvoltat si a ajuns sa fie cunoscut sub numele de MS-DOS. Acest sistem de
operare a ajuns sa fie un standard de facto in lumea PC-urilor si ramasite ale
acestuia se mai găsesc chiar si ziua de astăzi.

Perioada 1981-1993

NEC V20siV30 (1981)

NEC V20 si V30 au fost nişte clone de 8086 si 8088. Cu toate acestea, ele
rulau cu aproximativ 30% mai rapid decât procesoarele de la Intel, bucurandu-
se de un mare succes de piaţa.

3
Intel 80186 (1982)
80186 nu este un chip foarte cunoscut dat fiind ca avea multe defecte
ascunse si era incompatibil cu vechiul IBM PC. Din aceste motive el nu prea a
fost folosit in computere personale. Cu toate acestea el a adus câteva funcţii noi
printre care cele de tratare a erorilor precum si câteva instrucţiuni noi.
Procesoarele 8086 si 8088 se blocau cand intalneau o instrucţiune invalida;
80186 putea sa trateze eroarea si sa incerce sa continue execuţia.

Intel 80286 (Februarie 1982)


Intel 80286 a extins design-ul lui 8086 permiţând trecerea din modul
"Real" intr-un nou mod de programare: cel "Protejat". Din păcate, din cauza
unui bug, nu era posibila întoarcerea din modul Protejat la modul Real.
Numărul de tranzistoare a ajuns la 129.000 crescând de peste patru ori
fata de 8086. Frecventele folosite au fost de 6, 8, 10 si 12MHz. Memoria
maxima care putea fi accesata era de 16Mb (in modul Protejat), insa putea fi
folosita pentru prima oara si memoria virtuala. IBM a folosit pentru prima oara
acest procesor in ceea ce ei au denumit Advanced Technology PC sau PC AT in
anul 1985.
AMD a produs o clona de 286 denumita 286A care rula la viteze de
12MHz si 16MHz si care, spre deosebire de Intel, putea sa treacă inapoi din
modul Protejat in modul Real.
In aceasta perioada au început sa apară primele "chipset-uri". Acestea
erau un set de chip-uri care inlocuia o duzina de alte chip-uri păstrând insa
funcţionalitatea acestora. Chips and Technologies a devenit una dintre primele
si cele mai populare companii producătoare de chipset-uri.

Intel 80386DX (16 Octombrie 1985)


Intel 80386 a introdus un nou mod de adresare a memoriei si anume cel
bazat pe pagini in plus fata de cel bazat pe segmente care a fost păstrat pentru
compatibilitate cu procesoarele mai vechi. Modul protejat a fost imbunatatit in
sensul ca acum se putea trece uşor in modul real si invers fara a reseta
procesorul. O alta noutate a fost apariţia modului virtual cu ajutorul căruia
puteau fi create maşini virtuale pentru orice proces rulat. Aceasta impreuna cu
funcţiile de multitasking incluse in hardware precum si nivelele de securitate
(denumite "inele": kernel, servicii sistem, aplicaţii) au făcut ca acest procesor sa
fie unul dintre cele mai inovative produse vreodată de Intel. Odată cu Intel
80386 au apărut si primele funcţii de economisire a curentului. Lăţimea
magistralei de date s-a mărit ajungând acum la 32 de biti. Si pentru aceasta
familie de procesoare a exista un coprocesor matematic separat care se numea,
cum altfel, 80387.
In aceasta perioada, producătorii de chipset-uri au început sa se
gândească la metode de a creste performanta computerelor. Una din inovaţiile

4
tehnice care au dus la acest lucru a fost apariţia memoriei "cache" (memorie de
mare viteza care asigura cu procesorul cu un flux continuu de date).
Tot acum au inceput sa apară si clonele de 386. Astfel AMD a produs
AM386DX care avea viteze de la 16MHz la 40MHz, depăşind astfel in
frecventa procesoarele de la Intel. IBM a produs 386SLC, o versiune de 386
care consuma mai puţin curent si dispunea de 8Kb de memorie cache. Cyrix a
uimit pe toata lumea lansând un procesor compatibil la pini cu 386, dar pe care
I-a denumit 486.
Compaq a fost primul producător de PC-uri care a scos pe piaţa un
computer bazat pe Intel 80386 fiind mai rapizi chiar si decât IBM.
Intel 80486DX (10 Aprilie 1989)
Intel 80486 a adus pentru prima oara conducte de execuţie (pipeline-uri),
memorie cache Level I de 8k direct pe chip, si versiuni cu dublarea frecventei
sau chiar triplarea frecventei. Versiunea 80486DX avea incorporat si
coprocesorul matematic. Ulterior (in Aprilie 1991) a fost lansat si 80486SX care
nu avea FPU (coprocesor matematic) precum si 80487 care reprezenta tocmai
acest coprocesor. In martie 1992 a fost lansat 80486DX2 care a fost primul
procesor care funcţiona la o viteza dubla fata de cea a magistralei sistemului.
Mai mult, in Martie 1994 Intel a lansat 80486DX4 care rula la o viteza de trei
ori mai mare decât a magistralei sistemului.
80486 a fost primul procesor de la Intel care au introdus conceptul de
RISC (Reduced Instruction Set Chip). Aceasta insemna ca in loc sa fie foarte
multe instrucţiuni cu diverse funcţii sa existe doar un set restrâns de instrucţiuni
de baza, dar care sa ruleze foarte rapid.

Intel 80386SL (15 Octombrie 1990)


Intel 80386SL a fost primul procesor de la Intel creat in mode special
pentru a fi utilizat in computere portabile. Tehnologia folosita a fost cea de la
80386SX, bineinteles folosind funcţiile acestuia de economisire a curentului
electric.

Era Pentium (1993-1998)

Intel Pentium (22 martie 1993)


Intel Pentium a fost primul procesor superscalar de la Intel (putea executa
pana la doua instrucţiuni simultan). Mulţi s-au intrebat de ce Intel nu a denumit
acest procesor 80586. Motivul a fost ca numele format numai din cifre nu putea
fi protejat de copyright, asa ca Intel s-a văzut nevoit sa folosească si litere
pentru a-si diferenţia produsele de cele ale concurentei. Procesorul lucra cu o
magistrala de date de 64 de biti (cu toate ca a fost un procesor pe 32 de biti) si a
fost lansat iniţial la viteze de 60 si 66 de MHz. Au urmat insa foarte rapid
versiuni de 75, 90, 100, 120, 133, 150, 166, 200, 233 MHZ. De fapt au existat
trei versiuni de Pentium: prima versiune care nu cuprindea decât doua modele:

5
Pentium la 60 si la 66MHz, a doua versiune care a adăugat instrucţiunile MMX
si o ultima versiune care a micşorat distanta dintre tranzistoare permiţând astfel
viteze mai mari care au ajuns pana la 233MHz. Intel Pentium a fost primul
microprocesor pentru PC-uri care putea sa calculeze mai mult de 100MIPS
(milioane de instrucţiuni pe secunda). Tot pentru prima oara era posibila
construirea unor sisteme care sa lucreze cu 2 procesoare in paralel (sisteme
multiprocesor). Microprocesorul de la Intel venea cu I6Kb de cache incorporaţi
in pastila de siliciu.
AMD K5 / Nexgen Nx586 (1995)
AMD a reacţionat destul de târziu in a lansa un procesor comparabil ca
viteza cu Intel Pentium. In 1995 a produs totuşi primul sau procesor care era
conceput integral de către ei, nemaifiind o simpla clona a procesoarelor Intel.
Acest procesor s-a numit K5 si avea viteze de la 75 la 166MHz. Cu toate
acestea nu era un procesor mai rapid decât cele de la Intel, in plus având o
unitate de calcul in virgula mobila destul de slaba (ca si Cyrix de altfel). Una
din inovaţiile aduse de K.5 era faptul ca instrucţiunile x86 erau transformate
intern in ROP (Risc OPerations). Aceste operaţii RISC se puteau executa in
nucleul RISC al procesorului care era mult mai rapid. In acelaşi timp o
companie de care putina lume auzise pana atunci, Nexgen, lansa primul sau
procesor: Nx586. Complexitatea procesorului K.5 a dus la frecvente destul de
mici, ceea ce i-a făcut pe cei de la AMD sa cumpere compania Nexgen care
tocmai terminase design-ul noului lor procesor, NX686. Acest design a fost
ulterior folosit de AMD in următoarea sa familie de procesoare pe care avea sa
o lanseze in I997.

Intel Pentium Pro (1 noiembrie 1995)


Acest procesor a fost una dintre cele mai mari inovaţii tehnice produse de
Intel pana acum. Procesorul ingloba pentru prima oara in istorie pe langa cache-
ul Levell de 8k pentru date si 8k pentru instrucţiuni, si un cache Level2 de
256Kb sau 512Kb. Folosea un sistem complex de predictie a ramurii de
execuţie (branch prediction) si execuţie speculativa (speculative execution) - in
momentul in care execuţia programului ajungea la o bifurcatie ramura corecta
nu era ştiuta pana in momentul in care se executa instrucţiunea condiţionala;
pentru ca procesorul sa nu aştepte pana in acea clipa, se alegea una din cele
doua ramuri si se incepea execuţia instrucţiunilor respective; daca se dovedea ca
ramura aleasa a fost cea corecta aceasta insemna un castig important de viteza.
Acest microprocesor transforma instrucţiunile x86 in microoperatii care erau
mult mai mici si mai rapide. Acest lucru, cu toate ca avea ca rezultat o viteza
mult mai mare a instrucţiunilor de 32 de biti, a dus la performante mult mai
slabe in sistemele de operare care mai conţineau cod pe 16 biti. Acesta a fost
unul din motivele performantei mai mici comparabil cu Intel Pentium in
Windows 95 de exemplu.

6
AMD K6 (Aprilie 1997)

Ca urmare a cumpărării firmei Nexgen, AMD a reuşit sa lanseze un nou


procesor, K6 care avea viteze de la 166 la 266MHz. Bineinteles ca politica
AMD a fost ca procesoarele sale sa se vanda la aproape jumătate din preţul la
care se vindeau procesoarele Intel. K6 incorpora instrucţiuni MMX (a căror
licenţa a cumparat-o de la Intel) devenind astfel un rival de temut pentru
procesoarele Intel Pentium MMX.
Cyrix MII (14 Aprilie 1998)
Aceasta versiune a chip-ului 6x86 a imbunatatit puţin performanta FPU si
a atins viteze mai mari ajungând la 300MHz (PR433). De asemenea viteza bus-
ului a ajuns la 100MHz.

Ultimii ani au reprezentat perioada cea mai spectaculoasa a dezvoltării


microprocesoarelor pentru PC-uri. Lupta dintre producători a devenit din ce in
ce mai strânsa, nemaiexistand ca pana acum un singur lider pe piaţa. Au fost
introdus noi tehnologii, si, ceea ce este cel mai important, Legea lui Moore a
fost respectata intru totul.

Epoca 1997-2001

Intel Pentium II (1997)

Următorul procesor de la Intel, dupa Pentium, s-a numit Pentium II.


Acesta folosea un nou design si avea nevoie de placide baza noi, bazate pe slot
I. Vitezele atinse de acest procesor s-au situat intre 233 si 450MHz. Spre
deosebire de PentiumPro, memoria cache Level 2 nu rula la întreaga viteza a
frecventei procesorului ci numai la jumătate din aceasta.

Intel Celeron (1998)

Dupa ce lansase procesoare atat pentru staţii de lucru (Pentium II) cat si
pentru servere (Pentium II Xeon) a venit si timpul unei soluţii foarte ieftine
pentru calculatoarele de acasă. Aceasta soluţie s-a numit Celeron care era de
fapt o versiune de Pentium II care folosea o magistrala de doar 66MHz si nu
dispunea de cache Level2. Aceasta versiune de Celeron a avut viteze intre 266
si 366MHz.

Intel Celeron Mendocino (1999)

Din cauza criticilor intense aduse primei variante a procesorului Celeron,


in special din cauza performantelor scăzute, Intel a lansat o noua versiune a

7
acestuia, care de data aceasta includea 128Kb memorie cache Level2. Primul
procesor din aceasta serie a fost Celeron 300A si a rămas in istorie ca cel mai
"overclockabil" microprocesor. Acesta atingea uşor 450MHz prin mărirea
frecventei magistralei de la 66MHz la 100MHz. Odată cu lansarea acestei
familii de procesoares-a instaurat si moda overclocking-ului (rularea unui
procesor la viteze mai mari decât cele specificate de producător).

AMD K6/3 (1999)

K.6/3 reprezintă un K.6/2 cu cache-ul Level 2 incorporat in chip. Ca


urmare, cache-ul care se găsea pe plăcile socket 7 (construite pentru K.6/2) a
fost denumit cache Level 3. K6/3 a fost primul procesor care folosea trei tipuri
diferite de memorie cache. Costurile mari de producţie au făcut ca acest
procesor de la AMD sa nu supravieţuiască foarte mult pe piaţa.Ulterior a fost
lansat K6/2+ care nu este altceva decât un K6/3 cu doar 128Kb memorie cache
Level2.

Intel Pentium III (1999)


Pentium lila adus ca noutate absoluta un nou set de instrucţiuni
multimedia (70 de instrucţiuni noi) concepute special pentru aplicaţiile 3D pe
care le-a denumit SSE. Procesorul funcţiona tot pe placi de baza construite pe
baza Slot l, si avea integrat 512Kb memorie cache Level2. Aceasta prima
varianta de Pentium III a fost cunoscuta si sub numele de Pentium III Katmai.
Ulterior, Intel si-a dat seama ca Slotl nu este necesar si a hotărât ca toate
procesoarele noi Pentium III sa fie construite pe Socket370 asemănătoare cu cea
folosita la Pentium. De asemenea, odată cu aceasta schimbare, memoria cache
Level 2 a fost adusa la aceeaşi frecventa cu cea a procesorului, mărimea ei
scăzând insa la 256 Kb. Pentru a facilita aceasta schimbare a designului precum
si pentru a obţine frecvente de funcţionare mai mari si pentru a micşora căldura
degajata, Intel a trecut la un proces de fabricaţie de 0,18 microni. Numele de
cod al noii versiuni de Pentium III a fost Coppermine. Pentru a putea fi
identificate mai uşor aceste noi procesoare a primit litera E imediat dupa
valoarea frecventei. De exemplu: Pentium III 667E MHz. O alta imbunatatire a
performantelor a fost adusa de folosirea unei magistrale de 133Mhz.
Procesoarele care foloseau aceasta viteza a magistralei au primit in plus litera B
(Pentium III 733EB MHz). Vitezele atinse de Pentium III s-au situat intre
450MHz si IGHz.

AMD Athlon (1999)


Procesorul care a readus cu adevărat compania AMD in prim-plan a fost
Athlon (sau K7 cum a mai fost cunoscut). Acesta reuşeşte sa lupte de la egal la
egal si chiar sa depăşească in anumite situaţii procesoarele similare de la Intel,

8
toate acestea Ia preturi de multe ori Ia jumătate din cele ale concurentului direct.
Dupa cum si Pentium II a fost construit iniţial folosind un design nou bazat pe
slot, la fel si Athlon a necesitat placi de baza noi construite in jurul Slot A. Un
mare dezavantaj al acestor procesoare a fost totuşi faptul ca din cauza
frecventelor ridicate de funcţionare (intre 500MHz si 1GHz) consuma foarte
mult curent si degaja ca urmare multa căldura. De aceea primele sisteme
construite pe baza acestui procesor erau destul de instabile in funcţionare.
Aceste probleme au fost insa remediate destul de repede,un rol foarte important
detinandu-1 VIA, singura companie care a dezvoltat chipset-uri pentru noile
procesoare.
Dupa performantele dezamăgitoare in calculele in virgula mobila a
procesoarelor K5, K6 si K6/2, AMD a proiectat un FPU (Floating Point Unit)
cu totul nou care avea performante cel puţin la fel de bune cu cele ale companiei
rivale, Intel. Astfel Athlon a devenit un favorit al impatimitilor de jocuri sau de
aplicaţii 3D.
Procesoarele Athlon foloseau o memorie cache Level2 de 512Kb care
iniţial rula la intreaga viteza a frecventei procesorului. La variantele cele mai
rapide ale procesorului insa, cache-ul rula la viteze de 2/3 din cea a
procesorului.
O noutate absoluta pe piaţa PC-urilor a reprezentat-o introducerea noii
magistrale pe care aceste procesoare o foloseau.Aceasta funcţiona pe baza unui
sistem DDR transmiţând de doua ori mai multe date decât interfeţele
convenţionale. AMD a licenţiat aceasta tehnologie de la DEC si a fost astfel
primul producatoru de CPU-uri pentru PC care foloseau o interfaţa de 200MHz
(2x100MHz).

Intel Celeron II (2000)


Asa cum Celeron a fost o varianta de Pentium II cu mai putina memorie
cache Level2 si cu o viteza mai mica a magistralei,la fel si Celeron II reprezintă
o versiune de Pentium III suferind de aceleaşi lipsuri: cache de doar 128Kb, si
viteza magistralei de 66MHz. In plus fata de primele versiuni de Celeron,
aceasta noua varianta dispunea de instrucţiunile SSE precum si de un nou
algoritm de accesare a memorie cache (Advanced Transfer Cache). Procesorul a
fost fabricat pentru placi de baza construite in jurul Socket370 astfel ca putea fi
instalat pe aceleaşi placi ca si noile versiuni de Pentium III.Vitezele atinse de
Celeron II s-au situat intre 566 si 766MHz.
La sfârşitul anului 2000 Intel introduce o varianta de Celeron II care
funcţionează cu o magistrala de 100MHz. Acesta are viteze de la 800 de MHz
in sus.

AMD Athlon Thunderbird (2000)

9
La procesoarele Athlon de la 700MHz in sus, cache-ul nu mai
funcţiona la viteze similare cu ale procesorului. Acest fapta dus printre altele la
apariţia noului procesor AMD Athlon Thunderbird. Acesta incorporează 256Kb
memorie cache Level2 carefunctioneaza la aceeaşi frecventa cu procesorul. O
alta schimbare fundamentala o reprezintă designul procesorului : AMD a
renunţat la Slot A trecând la Socket 462 sau Socket A cum este el cunoscut. In
plus, procesul tehnologic a fost schimbat la unul de 0,18 microni. Aceste
schimbări au dus la un JHHp consum mai mic si la o căldura degajata mult mai
mica decât a vechiului Athlon. Vitezele au putut creste de asemenea ajungând la
1,33GHz in prezent. Ulterior AMD a mărit si viteza magistralei de la 100MHzla
133MHz (266MHz DDR).

Intel Pentium 4 (2000)

Ultimul procesor al celor de la Intel (in momentul redactării acestui


document) se numeşte Pentium 4. Acesta aduce cu sine o multitudine de noutăţi
fiind unul dintre cele mai spectaculoase procesoare in ceea ce priveşte noile
facilitaţi. Pentru a putea atinge frecvente de funcţionare foarte mari Intel a
dezvoltat pentru Pentium 4 o noua micro-arhitectura denumita NetBurst.
Unitatea aritmetico-logica (ALU - Arithmetic and Logic Unit) funcţionează la
dublul frecventei procesorului. Acest lucru face ca execuţia instrucţiunilor
logice (AND, OR, NOT) si a celor aritmetice simple (ADD) sase execute la o
viteza dubla fata de un eventual Pentium III la aceeaşi frecventa. Dupa ce Intel a
introdus in Pentium III setul de instrucţiuni SSE, ¡ata ca in Pentium 4 isi fac
apariţia 144 de noi instrucţiuni grupate sub numele de SSE2.Pipeline-ul lui
Pentium 4 este dublu fata de cel al Pentium III (20 de etape fata de doar 10
pentru PIU). Fara un pipeline mărit nu se pot atinge frecvente mari de
funcţionare. Acest mărime a pipeline-ului are insa si dezavantajele sale astfel ca
se pot întâlni cazuri in care o secvenţa de program sa se execute mai lent pe un
astfel de procesor. Pentru a contracara acest fapt, Pentium 4 dispune de un nou
algoritm de predictie a ramurilor de execuţie, denumit Advanced Dynamic
Execution Engine. Mărimea memoriei cache Level2 este aceeaşi ca si la
Pentium III Coppermine si anume 256Kb, dar datorita noilor tehnologii
implementate, funcţionează de doua ori mai repede. O alta noutate importanta a
lui Pentium 4 o reprezintă viteza magistralei: 400MHz. Mai exact acesta
funcţionează pe baza tehnologiei "quad pumping" la o viteza de 4x100MHz. In
momentul de fata Pentium 4 dispune de cea mai rapida magistrala de date dintre
procesoarele pentru PC-uri. Un alt element distinctiv al procesorului Pentium 4
este faptul ca in momentul de fata funcţionează doar împreuna cu memorie de
tip RDRAM.
Anii 2000 - încep să se dezvolte procesoare pe 64 bit și cu mai multe nuclee, iar
dupa 2010 , succesorul microarhitecturii “Core” a fost “Nehalem”. Un preview
al acestor procesoare a fost vazut inca in 2007, însă primul procesor lansat cu

10
arhitectura Nehalem a fost Core i7 pentru desktop, in Noiembrie 2008.  Au
aparut mai multe modele cu aceasta arhitectura: Intel Pentium, Core i3, Core i5,
Core i7, respectiv Xeon. In aceasta perioada apar si procesoare foarte
performante, cum ar fi de exemplu “Gulftown”, care are 6 nuclee fizice.
Microarhitectura Nehalem este urmata de microarhitectura Sandy Bridge/Ivy
Bridge. Procesoarele cu aceasta microarhitectura au modele precum Celeron,
Pentium, Core i3, Core i5, Core i7. La aceasta serie deja exista si procesor cu 8
nuclee fizice (Core i7 Sandy Bridge-E). Aceasta din urma are 16 thread-uri si
2270 milioane de tranzistoare.

Concluzii
Performanţa microprocesoarelor s-a situat pe o curbă exponenţială în cei treizeci
de ani de la crearea lor. Miniaturizarea şi tehnicile de design contribuie în mod
egal la aceste spectaculoase creşteri.

11
Bibliografie

1. https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/istorie-%C8%99i-cultur
%C4%83/inventors-of-the-modern-computer-1992145/
2. https://www.pchouse.ro/blog/evolutia-procesoarelor-intel/
3. https://muhaz.org/evolutia-microprocesoarelor.html
4. http://bwrc.eecs.berkeley.edu/CIC/
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Microprocesor
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cronologie_a_microprocesoarelor

12