Elaborarea Unui Plan Cadru de Pregatire Fizica La Grupele de Juniori

UNIVERSITATEA ,,AL.I.
CUZA” IASI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI

SPORT
SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORT
- IASI 2010 -
ELABORAREA UNUI PLAN CADRU
DE PREGĂTIRE FIZICĂ
ÎN PERIOADA PREGĂTITOARE 2
( DE IARNĂ ) ,
LA GRUPELE DE JUNIORI “ A “
2
PLANUL LUCRARII
Elaborarea unui program cadru de pregătire fizică în perioada
pregătitoare 2 ( de iarnă ) la grupele de juniori „ A
Capitolul I
Fundamentarea teoretică şi ştiinţifică a lucrării
1.1. Scurt istoric privind evoluţia jocului de fotbal......................................pag. 4
1.2. Particularităţile generale ale grupei de juniori A................................pag. 6
1.3. Componentele antrenamentului în jocul de fotbal..............................pag. 8
1.4. Caracteristici generale ale pregătirii juniorilor...................................pag. 20
Capitolul II
2.1. Ipoteza cercetării............................................................................pag. 22
2.2. Importanţa, actualitatea şi motivarea alegerii temei............................pag. 22
2.3. Scopul şi sarcinile lucrării.............................................................. pag. 25
Capitolul III.
Organizarea şi desfăşurarea experimentului.
3.1.Eşantionul cuprins în cercetare..........................................................pag. 27
3.2.Metode de cercetare ştiinţifică...........................................................pag. 28
3.3.Criterii de evaluare şi selecţie a juniorilor A.......................................pag. 30
3.4.Metodele antrenamentului în pregătirea fizică şi
dezvoltarea capacităţilor motrice de bază şi combinate........................pag. 33
3.5. Program de pregatire fizica generala si
individualizata pe compartimente.........................................................pag.38
Capitolul IV.
Prelucrarea , prezentarea şi interpretarea datelor.
Prelucrarea, prezentarea şi interpretarea datelor....................................pag. 53
Concluzii şi propuneri......................................................................pag. 56
Bibliografie.....................................................................................pag. 59
3
Anexe......................................................................................... ....pag. 60
CAPITOLUL I
Fundamentarea teoretică şi ştiinţifică a lucrării
1.1. Scurt istoric privind evoluţia jocului de fotbal

Fotbalul, este jocul sportiv cu mingea realizat între două echipe de câte
11 jucători. Fiecare jucător caută să introducă mingea în poarta echipei
adverse. Jucătorul loveşte mingea cu piciorul sau cu orice altă parte a corpului
în afara de mâini. Acest joc impune un bogat conţinut motric şi o mare
varietate de mişcări. Este unul dintre cele mai populare jocuri sportive.
Spectaculozitatea şi dinamismul lui atrag majoritatea copiilor de la o vârsta
fragedă. Din punct de vedere istoric a apărut şi s-a perfecţionat în decursul
unei lungi perioade de timp.
Încă din antichitate existau jocuri cu mingea. Chinezii, japonezii,
egiptenii şi sirienii practicau jocul cu mingea pe care o împingeau cu piciorul
în anumite ţinte. La romani, jocul cu mingea numit "Harpastum" şi la greci
numit "Episkiros" era întrucâtva asemenător cu fotbalul.El era practicat cu
mâinile şi picioarele.
Termenul de fotbal a fost dat pentru prima dată în anul 1349 de către
regele Angliei, Eduard al III -lea. El emite un edict în care numeşte jocul cu
mingea "fotbalul" şi menţioneaza că tirul cu arcul nu se mai practică din cauza
atracţiei pe care o exercită asupra tinerilor jocul cu mingea. El apreciază acest
joc ca nefolositor şi practicarea lui o consideră ilegală.
În 1848, la Eaton, apar unele reguli în practicarea acestui joc. Terenul
măsura 80 de metri lungime. Mingea avea camere de cauciuc, îmbrăcăminte
de piele şi se umfla cu aer. Echipa era formată din 11 jucători cu o anumită
4
aşezare în teren. Toţi participau la atac dirijând mingea printre adversari,
având ca punct final introducerea ei printre stâlpii porţii. Mai târziu jocul s-a
perfecţionat astfel că la atac luau parte numai 8 jucatori iar 3 rămâneau în
apărare. Timpul afectat desfăşurării jocului era de o oră. Se admitea oprirea
mingii cu mâna .Tot acum apar şi aplicarea regulilor de off-side. Jucătorul nu
avea voie să lovească mingea decât numai dacă avea mai mult de 3 jucători
din echipa adversă în faţă.
Primul regulament al jocului de fotbal este elaborat în Anglia de către
rectorul Universităţii din Uppingham, în anul 1862 care cuprindea 9 articole.
Regulamentul se definitivează la 26 octombrie 1863 la al cărui proiect
participau toate cluburile din Anglia. Regulile de joc şi sistemul desfăşurării
lui separa 2 jocuri: fotbalul şi rugby-ul. Tot acum se stabileşte ca în jocul de
fotbal mingea să fie rotundă iar în jocul de rugby mingea să fie ovală. În anul
1871 regulile de joc sunt acceptate de toate cluburile de fotbal din Anglia.Tot
în acest an încep jocurile oficiale din campionat şi are loc primul meci
internaţional de fotbal dintre Anglia şi Scoţia. În Anglia, fotbalul ca joc
sportiv exercita o mare atracţie pentru tineri astfel că numărul spectatorilor
este în continuă creştere. În anul 1885 în Anglia se introduce profesionalismul
în jocul de fotbal.
Anglia este considerată "patria fotbalului".De aici, acest joc se răspândeşte
în alte ţări din Europa, la început în Olanda şi Danemarca (1875) , Elveţia
(1882) , Austria (1894) si apoi în restul ţărilor europene şi de pe alte
continente.
Tehnica în jocul de fotbal şi tactica adoptată au evoluat considerabil în
decursul timpului. Astăzi fotbalul angrenează un mare număr de ţări în
competiţii cu caracter continental şi mondial. Fotbalul este considerat ca
"rege" al tuturor jocurilor sportive şi constituie unul din mijloacele de educaţie
fizică. Practicarea lui este de mare importanţă ,asigurând întărirea sănătăţii,
dezvoltarea armonioasă fizică şi psihică. Mişcările şi exerciţiile sunt intense şi
5
variate, impunând modificări active în funcţiile organelor, în aparatele şi
sistemele organismelor. Fiziologic, prin efortul depus se dezvoltă capacităţile
funcţionale.
Aparatul locomotor reprezentat de sistemul osos şi sistemul muscular
suferă modificări calitative aşa încât scheletul se întăreşte, articulaţiile dintre
oase capătă o mare mobilitate. Elasticitatea şi forţa muşchilor capătă noi
valenţe. Aparatul respirator şi cardiovascular se dezvoltă şi funcţionează mai
bine asigurând ţesuturilor oxigenul şi nutrimentele necesare desfăşurării
proceselor metabolice. Produsele dăunătoare rezultate din metabolism sunt
eliminate din corp cu mare eficienţă. Sistemul nervos se fortifică iar stările
emoţionale pozitive şi vioiciunea măresc mobilitatea proceselor nervoase.
Antrenamentele şi jocul de fotbal în sine determină dezvoltarea
calităţilor fizice-viteza, îndemânarea, forţa, rezistenţa şi dezvoltarea calităţilor
morale-voinţa, curajul, perseverenţa, spiritul de echipa, stăpânirea de sine.
Fotbalul este jocul care îi atrage pe copii şi tineri. Ei se dau trup şi
suflet acestui joc. Deveniţi adulţi ei practică jocul în continuare. Primii paşi în
viaţa sportivă făcuţi prin acest joc nu se pot uita niciodată. Profesorul de
educaţie fizică are menirea şi datoria de a trezi interesul şi dragostea pentru
acest joc, de a descoperi şi forma talente, orientându-le către cluburile de
fotbal. Chiar dacă elevul nu ajunge la fotbalul de performanţă, prin practicarea
acestui joc în aer liber pe timp frumos sau nefavorabil, se realizează un mare
câştig pentru întărirea sănătăţii şi dezvoltarea fizică armonioasă. Fotbalul
însumează trăsături şi caracteristici proprii evidenţiind ceva specific faţă de
alte discipline sportive.
1.2. Particularităţile generale ale grupei de juniori A
Juniorii ajunşi la această vârstă şi stadiu superior de pregătire vor

corespunde cerinţelor performanţei şi marii performanţe, dacă pe parcursul
6
copilăriei şi junioratului au respectat regulile de igienă personală, regimul de
viaţă ( în timpul activităţii sportive şi în afara acesteia ) şi dacă au fost supuşi
periodic unui control medical.
În fotbal, ca de altfel în toate jocurile sportive, jucătorii trebuie să posede
o gamă foarte largă de deprinderi motrice elementare şi stereotipuri dinamice
specifice jocului pentru ca pe această bază să se poată adapta cu succes
situaţiilor inedite.
Solicitarea organismului în general şi diferiţelor sale segmente şi
compartimente este diferită de la joc la joc, solicitarea organismului
jucătorilor poate oferi oscilaţii mari în funcţie de tempo-ul jocului, condiţiile
atmosferice sau de postul ocupat de jucători în echipă.
Dintre toate organele, aparatele şi sistemele organismului cel mai solicitat
este sistemul neuromuscular.
Spre deosebire de pubertate, adolescenţa poate fi caracterizată ca o etapă
de schimbare a proprietăţilor corporale, de perfecţionare funcţională.
• Ţesutul muscular se dezvoltă mult şi subcutanat apare un strat subţire de
grăsime
• Coloana vertebrală îşi definitivează curburile, adolescentul prezentându-le
pe toate ( cervicală, dorsală şi lombară ) ca o cerinţă obligatorie pentru o
postură corectă, bineînţeles cu condiţia de a se încadra în limitele
fiziologice.
• Statura continuă să crească, limitele, la 18-19 ani, fiind cuprinse între
165,9-185,7cm.
• În perioada adolescenţei efectul anabolizant proteic al hormonului de
creştere este preluat, la baieţi, de hormonii masculini. Muşchii scheletului
răspund la testosteron, mărindu-şi greutatea şi dimensiunile fibrelor
• La 18 ani, capacitatea vitală atinge 4000-4500 cmc, iar frecvenţa
respiratorie ( care scade concomitent cu înaintarea vârstei ) ajunge la 15-18
7
respiraţii/minut. Apneea voluntară se ameliorează depăşind un minut
• La 18-19 ani, globulele roşii ating cifra de 4,5-5 milioane, iar cele albe
6000-7500. Deasemenea cantitatea de hemoglobină este de 80-
97%,apropiindu-se de valorile adultului
• Secreţia hormonală prezintă şi ea unele aspecte particulare. Lupta continuă
şi acerbă pentru minge, răspunderea portarului în faţa echipei, momente de
mare tensiune în timpul unor faze fierbinţi, reprezintă un adevărat “ stres
fizic şi psihic ” pentru fiecare jucător. Învingerea emoţiilor puternice,
relaxarea binefăcătoare, stăpânirea de sine, sunt calităţi de mare preţ pentru
fotbaliştii juniori şi seniori, de multe ori deficitari în aceste situaţii
1.3. Componentele antrenamentului în jocul de fotbal
Pregătirea fizică
Fotbalul actual reclamă ca pregătirea să fie desăvârşită în aşa măsură,

încât jucătorii să suporte în condiţii optime şi fără repercusiuni eforturile mari
ale jocului modern. Realizarea acestei cerinţe este posibilă numai în condiţiile
unei pregătiri fizice superioare, determinate de atingerea unui înalt nivel de
dezvoltare a calităţilor fizice: viteză, forţă, îndemânare şi rezistenţă.
Pregătirea fizică în fotbal are drept scop creşterea capacităţii funcţionale
a organismului, dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi îmbogăţirea fondului
motric al jucătorului.
Însemnătatea pregătirii fizice este astăzi recunoscută pe plan mondial
deoarece:
• Constituie baza pe care se sprijină activitatea sportivă;
• Cu ajutorul ei se pune în mişcare mecanismul de funcţionare al
echipei;
• Acţiunile jucătorului fără minge care reprezintă aproximativ 87 de
8
minute din durata jocului, cât şi mişcările cu mingea vor fi executate
rapid şi precis în funcţie numai de nivelul pregătirii fizice;
• Între nivelul pregătirii fizice şi legile obţinerii şi menţinerii formei
sportive există o legătură organică.
Din cele expuse mai sus, reiese clar că pregătirea fizică cuprinde o sferă
largă de probleme, are un conţinut complex, dar şi delimitări precise.
În accepţiunea actuală, pregătirea fizică cuprinde:
a) Dezvoltarea fizică cu cele două aspecte ale sale:
 Dezvoltarea somatică (talie, greutate, dezvoltarea musculaturii, etc.)
 Dezvoltare funcţională prin care se înţelege dobândirea unei ridicate
capacităţi de muncă a organismului, în vederea efectuării unor eforturi
intense şi prelungite.
b) Pregătirea fizică generală şi pregătirea fizică specială cele două laturi ale
pregătirii fizice.
Pregătirea fizică generală urmăreşte să asigure organismului o bună

capacitate de lucru în timpul efortului. În acelaşi timp, printr-o raţională şi
sistematică pregătire fizică generală, sunt realizate următoarele sarcini:
 Întărirea şi menţinerea sănătăţii jucătorilor, creşterea rezistenţei
fotbaliştilor;
 Perfecţionarea formelor de manifestare a calităţilor fizice de viteză, forţă,
îndemânare şi rezistenţă;
 Dezvoltarea generală a corpului, perfecţionarea organelor şi sistemelor
corpului;
 Îmbunătăţirea deprinderilor motrice şi o capacitate mărită de adaptare la
orice procedeu nou sau la orice situaţie dificilă, de perfecţionare a tehnicii
şi a acţiunilor tactice;
 Obţinerea unui grad general de antrenament cât mai ridicat, de intrare mai
9
uşoară în formă sportivă.
În fotbal, pregătirea fizică generală trebuie să dea jucătorilor
dezvoltarea morfologică, motrică şi funcţională de care el are nevoie pentru
obţinerea calităţilor necesare practicării jocului. De aici şi importanţa
selecţionării mijloacelor pentru pregătirea fizică generală a fotbaliştilor.
Principal este ca mijloacele folosite să contribuie la dezvoltarea
calităţilor fizice de bază, la îmbunătăţirea deprinderilor motrice în
conformitate cu conţinutul real al jocului.
Lipsurile în pregătirea fizică generală, ca de altfel şi subaprecierea
importanţei ei, reduc din capacitatea de efort a jucătorilor, îngreunează
perfecţionarea tehnicii, cauzează apariţia greşelilor în executarea elementelor
tehnice deja însuşite.
Tot ca o subapreciere a pregătirii fizice generale, trebuie considerată şi
mentalitatea unor tehnicieni care cred că odată cu începerea campionatului se
termină şi pregătirea fizică generală, argumentând că ea se dezvoltă şi se
menţine cu ajutorul pregătirii tehnice sau prin efortul jucătorilor la jocurile
oficiale şi amicale. Aceştia nu trebuie să uite că de-a lungul campionatului,
unele deprinderi şi abilităţi pierd din valoarea lor, dacă nu se lucrează
permanent pentru menţinerea lor. Dacă jucătorul pierde din viteză, din
rezistenţă, pierde într-o oarecare măsură, şi din valoarea tehnică şi tactică.
Ponderea cea mai mare a pregătirii fizice generale o întâlnim la nivelul
începătorilor, unde atinge procente de 40-50% din volumul total al pregătirii.
Pe măsură ce jucătorul avansează şi se perfecţionează, ponderea pregătirii
fizice generale scade, procentele variind între 20-35%.
În procesul de antrenament se planifică lecţii cu profil de pregătire
fizică generală care predomină în prima parte a perioadei pregătitoare şi se
menţin cu 1-2 lecţii în cadrul ciclului săptămânal din perioada competiţională.
Conţinutul lecţiilor de pregătire fizică generală se caracterizează prin
varietatea metodelor şi mijloacelor folosite. Valoarea lecţiilor de pregătire
10
fizică generală, prin efectele fiziologice pe care le are, se recomandă şi ca
factor de refacere a organismului, când eforturile sunt aerobe. De exemplu, în
prima zi după un joc oficial sau după o lecţie de intensitate maximă.
Pregătirea fizică specială reprezintă modelarea calităţilor fizice de

bază, în vederea dobândirii celor mai înalţi indici morfofuncţionali, în
concordanţă cu cerinţele tehnice şi tactice ale jocului. Pregătirea fizică
specială asigură îmbinarea armonioasă şi unitară a calităţilor şi a deprinderilor
motrice specifice fotbalului, cu cerinţele de dezvoltare concretă a tehnicii şi
tacticii din jocuri.
Pregătirea fizică specială se concretizează prin:
 Mişcările care dezvoltă şi perfecţionează calităţile fizice cerute de
particularităţile tehnice şi tactice ale jocului de fotbal;
 Exerciţii specifice pregătitoare în tehnica şi tactica fotbalului. Din această
categorie fac parte alergările şi săriturile specifice jocului, precum şi
exerciţiile pregătitoare pentru toate elementele tehnice.
Asigurarea unei pregătiri fizice superioare, cerinţa concepţiei noastre de
joc, se face numai dacă la baza ei stă numai pregătirea fizică multilaterală.
Aceasta se obţine prin îmbinarea armonioasă a pregătirii fizice generale cu cea
specială. Legătura dintre pregătirea fizică specială şi pregătirea fizică generală
trebuie să fie înţeleasă şi aplicată în practică.
În metodica antrenamentului sportiv, legătura strânsă între cele două
laturi ale pregătirii fizice se face evidentă în următoarele două sensuri.
În primul rând, se lucrează pentru asigurarea bazei generale a calităţilor
fizice şi numai după aceea, cu ajutorul pregătirii fizice speciale, se
desăvârşeşte aspectul particular, specific calităţilor şi care se îmbină armonios
cu tehnica şi tactica jocului.
11
În al doilea rând, legătura armonioasă între pregătirea fizică generală şi
cea specială se extinde pe toată durata anului, în funcţie de perioadele
antrenamentului sportiv.
În prima etapă a perioadei pregătitoare de iarnă, predomină mijloacele
pregătirii fizice generale, în proporţie de aproximativ 50% (crosuri,alergări în
aer liber, gimnastică, etc.).
În general importanţa şi greutatea specifică a mijloacelor de pregătire
fizică generală, scad odată cu apropierea perioadei competiţionale făcând loc,
treptat, exerciţiilor specifice.
În perioada competiţională cu toate că ponderea cade pe pregătirea
fizică specială, dobândirea şi menţinerea unei pregătiri fizice superioare nu se
obţine decât în condiţiile unei îmbinări armonioase a pregătirii fizice speciale
cu cele generale.
Pregătirea tehnică
Tehnica poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor specifice
jocului de fotbal prin intermediul cărora jucătorii realizează de pe o parte
acţiunile cu mingea (controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte
manevrele (cu şi fără minge), necesare acţionării şi cooperării eficiente
raţionale, în vederea atingerii ţelului urmărit.
Ea se compune din elemente tehnice (cu şi fără minge) şi din procedee
tehnice.
Elementele tehnice sunt reprezentate cu gesturile motrice specifice
jocului: lovirea mingii cu piciorul, preluările, conducerea mingii, fentele,
deposedările etc., iar prin procedeele tehnice înţelegem modalităţile concrete
de realizare a elementelor tehnice: lovirea mingii cu şiretul, cu exteriorul labei
piciorului, cu călcâiul etc. Procedeele tehnice sunt deci mijloacele tehnice
concrete de care se servesc jucătorii pentru a realiza acţiunea de joc.
12
În jocul de fotbal, nivelul de măiestrie tehnică deţine un rol important în
soluţionarea situaţiilor complexe de joc. Practicarea jocului demonstrează că
numai un suport fizic crescut şi cu un nivel ridicat de măiestrie tehnică se pot
realiza performanţe superioare.
Principalele direcţii în care se acţionează sunt:
 Însuşirea corectă a actului motric specific procedeelor tehnice;
 Lărgirea fondului motric prin însuşirea de noi procedee tehnice,
executarea acestora sub formă de structuri tehnico-tactice;
 Execuţii tehnice în condiţii variate;
 Perfecţionarea exerciţiilor tehnico-tactice în condiţii de adversitate.
La dezvoltarea tehnicii au contribuit în special atacanţii, care au
permanent noi procedee pentru depăşirea apărării. Treptat, aceste procedee au
început să se generalizeze şi prin extindere, să cuprindă o masă tot mai mare
de jucători.
Caracteristicile tehnicii actuale
a) Simţul dezvoltat al mingii, fineţea exerciţiilor, precizia şi varietatea
procedeelor tehnice.
b) Dinamismul tehnicii. O tehnică în continuă creştere.
c) Tacticizarea tehnicii. La baza perfecţionării tehnicii stă principiul
fundamental: de la joc la antrenament şi înapoi la joc. Deci, tehnica trebuie să
rezolve eficient cerinţele jocului în antrenament, perfecţionându-se numai ce
are corespunzător în joc, eficienţa execuţiei, nu frumuseţea ei, fără a exclude
spectaculosul.
Fiecare procedeu tehnic conţine în el germenul unei acţiuni tactice,
adică orice execuţie tehnică devine o soluţie utilă jocului.
d) Utilizarea tehnicii. O tehnică pusă în slujba echipei, a realizării succesului
nu se riscă nimic, se aşteaptă cu răbdare greşeala din partea adversarului
pentru a puncta.
13
e) Multilateralitatea tehnicii. Indiferent de postul ocupat în echipă, în fotbalul
actual, toţi jucătorii trebuie să stăpânească atât procedeele specifice jocului în
atac, cât şi în apărare şi, în acelaşi timp, să posede o tehnică de mare viteză,
forţă şi rezistenţă fizică specifică.
f) Adversitatea tehnicii. Tehnica se perfecţionează în condiţiile luptei cu
adversarul.
Evoluţia permanentă a tehnicii de joc a dus şi la modificări de conţinut a unor
elemente şi procedee tehnice ca de exemplu:
 A crescut rolul pasei cu caracter tactic, sporind spiritul constructiv şi
ofensiv. Pasa este favorizată de demarcare, pasa a devenit "mascată" şi
precedată de fentă;
 Evitarea conducerilor prelungite la centrul terenului, jucătorii dozându-şi
efortul pentru realizarea eficientă a jocului atât în atac, cât şi în apărare;
 A crescut importanţa driblingului folosit în treimea superioară adversă cu
scop de eliminare a adversarului şi finalizare;
 Trasul la poartă din prima situaţie ivită pentru a evita marcajul şi dublajul
foarte strict al apărătorilor. Se şutează cu pendulare scurtă şi energică
pentru a spori viteza de execuţie;
 Transmiterile sunt realizate în funcţie de posibilităţile coechipierilor;
 Preluarea a devenit "o luare cu sine" pentru a nu se fracţiona jocul şi creşte
rolul devierilor în scopul creşterii vitezei de joc şi a depăşirii apărărilor
aglomerate.
Pregătirea tactică
În jocul de fotbal distingem mai multe forme de tactică:
a) Din punct de vedere al exprimării acţiunilor de joc distingem tactica
individuală (exprimată prin acţiuni tehnico-tactice individuale) şi tactica
colectivă (exprimată prin acţiuni tehnico-tactice colective: cu 2-3 sau mai
mulţi jucători).
14
b) Din punct de vedere al locului unde se desfăşoară acţiunile de joc acesta
poate fi:
• În faţa porţii proprii;
• În mijlocul terenului;
• În faţa porţii adverse.
Pentru echipa aflată în atac tactica ofensivă poate fi:
• În faţa porţii proprii se organizează ieşirea rapidă din zona periculoasă;
• La mijlocul terenului se organizează pregătirea atacului prin pase şi
pregătirea fazei finale favorabilă lansărilor;
• În faţa porţii adverse se organizează finalizarea prin dribling, pasa înapoi,
pasa decisivă pentru trasul la poartă.
Pentru echipa aflată în apărare tactica defensivă poate fi:
• În faţa porţii proprii se face marcaj strict urmat de atacuri decisive pentru
deposedare;
• La mijlocul terenului, aplicarea jocului în scară, începerea atacului de
deposedare, supravegherea şi intercepţia, tatonarea, devierea atacului
advers;
• În faţa porţii adverse se execută presingul asupra apărătorilor adverşi
pentru împiedicarea lor de a concepe atacul.
c) Din punct de vedere al modalităţii de exprimare a tacticii de joc în raport
cu fazele de joc distingem:
• Faza de atac ce cuprinde posesia mingii, organizarea acţiunilor ofensive şi
finalizarea;
• Faza de apărare care cuprinde apărarea porţii, împiedicarea adversarilor de
a marca şi deposedarea.
d) Din punct de vedere al aspectelor de manifestare a tacticii, în general,
distingem:
15
• Tactica generală sau bazele tacticii care precizează aspectele generale ale
folosirii acţiunilor de joc-individuale şi colective în atac şi în apărare;
• Tactica specială, care stabileşte modalităţile specifice, particulare şi
rezolvarea, în anumite condiţii a acţiunilor respective (jocul la ofsaid,
temporizarea, apărarea aglomerată sau diferite tactice pentru finaluri de
joc).
Prin pregătirea tactică trebuie să înţelegem cu precădere preocuparea
pentru educare şi dezvoltarea gândirii jucătorilor, capacitatea acestuia cu
cunoştinţe şi abilităţi, în care un rol deosebit îl are pregătirea teoretică.
Între tehnică şi tactică trebuie să existe o corelare perfectă. De regulă,
tactica este elementul care produce modificări în jocul unei echipe şi
manifestă mereu noi pretenţii faţă de execuţiile tehnice ale jucătorilor, de
nivelul pregătirii lor fizice. Tactica se manifestă deci pe planul gândirii
creatoare, în scopul valorificării optime a posibilităţilor jucătorilor unei
echipe.
Pregătirea teoretică
Prin pregătirea teoretică a jucătorilor se înţelege ansamblul
cunoştinţelor de specialitate, transmise de către antrenori în vederea aplicării
în practică a unor noţiuni, principii, reguli, menite să optimizeze randamentul
în antrenamente şi competiţii.
Sfera acestei pregătiri este foarte largă dată fiind şi complexitatea
antrenamentului sportiv şi a activităţii competiţionale, ambele solicitând
stăpânirea unor noţiuni de seamă privind buna orientare în alegerea celor mai
indicate soluţii de acţionare.
Printre componentele de bază ale pregătirii teoretice enumerăm:
a) Cunoştinţele referitoare la semnificaţiile sociale ale activităţii sportive.
b) Cunoaşterea trecutului istoric al fotbalului pe plan mondial şi naţional,
concomitent cu reţinerea principalelor date şi succese obţinute de clubul din
16
care fac parte jucătorii respectivi.
c) Cunoştinţe aferente înţelegerii biomecanicii, tehnicii sportive, a legităţilor
fiziologice şi igienice ale efortului.
d) Noţiuni de bază privind înţelegerea tacticii jocului de fotbal.
e) Cunoştinţe menite să sporească ponderea autoeducaţiei în procesul
complex al pregătirii psihologice.
f) Cunoaşterea temeinică a regulamentului jocului şi competiţiilor şi a
consecinţelor nerespectării întocmai a prevederilor acestora.
g) Cunoştinţe organizatorice şi tehnico-gospodăreşti, implicate în
desfăşurarea vieţii în colectiv, de îngrijire a echipamentului şi mingiilor.
Fără îndoială, dimensiunea şi profunzimea genurilor de cunoştinţe
enumerate mai sus, nu trebuie să fie înţelese ca reprezentând domenii de
specialitate a pregătirii teoretice a sportivilor, acestea revenind cadrelor de
specialitate; în schimb, orice preocupare mai activă a jucătorilor în una din
laturile prezentate mai sus, trebuie să găsească înţelegerea cadrelor de
specialitate.
Căi şi mijloace de realizare a pregătirii teoretice
a) Expuneri privind semnificaţiile sociale ale fotbalului sau pe teme ale

istoriei fotbalului.
b) Prezentarea unor concluzii şi învăţăminte, cu ocazia desfăşurării unor
competiţii de mare amploare (campionate mondiale, jocurile olimpice,
campionate europene, cupe europene, campionate naţionale).
c) Analiza de pregătire a jocurilor şi de apreciere a randamentului jucătorilor
în competiţiile desfăşurate.
d) Discuţii colective şi individuale privind necesitatea respectării disciplinei
de joc şi a regulamentului de joc.
e) Sondaje de opinie privind diferite aspecte ale organizării antrenamentelor
17
şi metodicii desfăşurării acestora.
f) Analiza de cazuri desprinse din realitatea procesului de pregătire şi din
activitatea competiţională.
În toate ipostazele evidenţiate mai sus antrenorii au datoria să stimuleze
neîncetat gândirea teoretică a sportivilor, să asculte cu atenţie opiniile
exprimate şi, astfel într-un climat constructiv deschis să se găsească cele mai
indicate soluţii de acţionare în viitor.
Pregătirea psihologică
Pregătirea psihologică în antrenamentul sportiv constituie acţiunea
sistematic dirijată în scopul cultivării trăsăturilor de personalitate a sportivilor,
ca cetăţeni demni şi deopotrivă ca remarcabili competitori.
Mai precis prin pregătirea psihologică înţelegem acţiunea pe care o
exercită antrenorul şi colectivul asupra psihicului jucătorului, în vederea
îmbunătăţirii randamentului acestui în joc.
Azi, prin pregătire psihologică trebuie să înţelegem acţiunea de
dezvoltare armonioasă a tuturor proceselor psihice, deci şi a celor de
cunoaştere, de gândire şi nu doar a procesului de voinţă. Pregătirea
psihologică se referă la cele trei mari grupe de procese: de cunoaştere, de
afectivitate şi de voinţă.
Mijloace de refacere
Mijloacele de refacere după efort sunt:
1.Hidroterapia
• Efecte: reduce nivelul excitaţiei sistemului nervos central, măreşte
vasodilatarea periferică, înlătură contracţiile musculare;
• Procedee:
- duş cald (38-40ºC);
18
- băi generale în cadă sau bazin ( 36-40ºC) cu o durată medie de
10-20 minute.
2.Termoterapia
• Efecte: elimină toxinele din corp, sedare a organismului;
• Procedee: căldură umedă (aburi), căldura uscată (saună).
Se foloseşte o singură dată în ciclul săptămânal, cu o durată de 10-15 minute
şi cu cel mult 48 de ore înainte de joc.
3.Masajul
Este o artă auxiliară a medicinei sportive, găsindu-se sub indicaţia şi controlul
medicului. Masajul va fi făcut de un maseur calificat, cu experienţă şi cu
cunoştinţe temeinice de anatomie şi de fiziologie umană.
4.Presopunctura
Este un masaj energetic care se bazează pe mobilizarea energiei vitale ce
există şi circulă în organismul uman.
5.Lasoterapia
Reprezintă una dintre cele mai moderne metode utilizate în medicina clasică şi
sportivă. Laserul produce o serie de efecte ca: antinflamator, antalgic,
antidematos, vasodilataţie locală.
6.Oxigenarea
Contribuie la completarea cantităţi de oxigen consumată în timpul efectuării
efortului. Administrarea de oxigen se face folosind masca sau direct de la o
sursă într-o camera de recuperare.
7.Aeroionizarea negativă
Se bazează pe efectele pozitive produse de particulele încărcate cu electricitate
negativă (aeroionii ) asupra organismului după efort.
8.Psihoterapia
Urmăreşte corectarea deficienţelor de randament psihic, detensionarea şi
atenuarea efectelor negative la unor factori cu profil traumatic.
19
Principalele metode sunt:discuţia individuală, sugestia şi autosugestia şi
antrenamentul psihosomatic.
9.Alimentaţia
Reprezintă un mijloc important al refacerii. Contribuie la corectarea
modificărilor apărute în timpul efortului, urmărind o menţinere a stării
biologice normale şi în acelaşi timp contribuie la accelerarea reechilibrării
biologice în plan metabolic. Masa se va servi după cel puţin 90 minute după
efort
10.Medicaţia
Medicamentele se vor folosi la indicaţiile medicului care va prescrie
cantitatea, modul şi durata de folosire. Substanţele medicamentoase au efecte
favorabile asupra oboselii locale şi generale.
1.4. Caracteristici generale ale pregătiri juniorilor A

Stadiul III (18-19 ani ) reprezintă apogeul junioratului care trebuie să
reflecte, la sfârşitul lui, întreaga străduinţă, dăruire talent pedagogic şi
competenţa profesională a antrenorilor, dar mai ales pragul superior al
perfecţionării şi măiestriei unui număr cât mai mare de juniori.
Acest stadiu de pregătire trebuie să se caracterizeze prin:
- creşterea numărului de antrenamente pe săptămână;
- creşterea numărului jocurilor de antrenament, şcoală, verificare
sau selecţie;
- solicitare crescută la efort;
- consolidarea, învăţarea, perfecţionarea până la măiestrie a tuturor
cunoştinţelor şi deprinderilor motrice.
- Stadiul III de pregătire şi ultimul al eşantionului de juniori trebuie
să reprezinte " laboratorul" care să furnizeze cât mai multe
elemente talentate şi de excepţie pentru lotul naţional de juniori,
dar şi forţe proaspete care pot revigora echipe de divizie.
20
Obiective de pregătire
• Continuarea pregătiri fizice generale şi multilaterale, atingerea unor indici
superiori de manifestare a calităţilor motrice;
• Atingerea unor indici superiori de manifestare a calităţilor motrice
combinate V x F, F x R, V x C x Th, R x V;
• Consolidarea execuţiilor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice posturilor
şi zonelor de acţiune, capacitatea de realizare cu eficienţă sporită a lor în
atac şi apărare;
• Consolidarea în şi prin joc a structurilor tehnico-tactice proprii fiecărei
echipe, atât în atac cât şi în apărare;
• Individualizarea pregătirii;
• Definitivarea selecţiei.
Obiective de performanţă
• Formarea de jucători cu indici superiori de manifestare a calităţilor
motrice, corespunzător modelului de joc internaţional;
• Promovarea a 1-2 jucători la echipa naţională de juniori şi mai departe la
echipele divizionare;
• Clasarea pe primul loc în grupa în care activează, participarea şi ocuparea
locului 1-3 la turneelor finale.
Juniori la terminarea acestui ultim stadiu de pregătire, trebuie să-şi fi
dobândit majoritatea cunoştinţelor asupra unor secvenţe tactice din jocul
modern al seniorilor.
Numai în acest fel, se va produce integrarea juniorilor selecţionaţi în
echipele de seniori fără respingeri, într-o perioadă scurtă şi cu eficienţă, spre
satisfacerea celor patru entităţi: jucătorul, antrenorul, clubul, echipa care la
adoptat.
21
CAPITOLUL II
2.1. Ipoteza cercetării
Jocul de fotbal a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare

semnificativă şi mai ales o creştere extraordinară a ritmului de joc.
La noul nivel fizic şi tehnic, la perfecţionarea relaţiilor de joc şi
potenţialul psihofizic superior, devine posibil şi necesar ca echipa să acţioneze
pe baza unor principii motivate care în consens cu ideea şi concepţia comună,
să determine cu probabilitate o contracarare a tendinţelor ofensive adverse şi
în acelaşi timp crearea în atac a situaţiilor de finalizare.
Trebuie menţionat faptul că in acelaşi timp cu creativitatea şi bagajul
tehnic pe care îl poseda jucătorul, direcţia strategică a fotbalului actual cere
din partea fotbaliştilor o pregătire fizică impecabilă pentru a avea un aport
pozitiv si constructiv în jocul de fotbal.
În elaborarea studiului propus am făcut apel la o grupa de juniori A
născuţi în anul 1991-1992.
Aşadar ipoteza lucrării ar fi următoarea: dacă se insistă pe o pregătire
fizică generala si individualizată pe compartimente, respectând
particularităţile morfofuncţionale ale acestora, precum şi ponderea de
pregătire în antrenamentul sportiv rezultatele în jocurile de verificare vor fi
elocvente.
22
2.2. Importanţa, actualitatea şi motivarea alegerii temei.
Pornind de la orientare modernă a fotbalului de performanţă şi anume

desfăşurarea jocului sub semnul angajamentului total, vom înţelege de ce
pregătirii fizice a jucătorului i se acordă o importanţă deosebită. În condiţiile
evoluţiei jocului modern spre angajamentul total, cu folosirea unor procedee
de mare fineţe şi subtilitate, cu tactici tot mai flexibile şi capabile de adaptări,
pregătirea fizică individualizată pe compartimente se accentuează luând forme
tot mai perfecţionate.
Pregătirea fizică determină sporirea capacităţii de efort a organismului,
menită să susţină bagajul tehnico-tactic în limitele regulamentului de concurs,
asigurând în acelaşi timp fondul energetic al performanţei, stimulând creşterea
indicilor funcţionali şi morfologici ai jucătorilor de fotbal.
Mijloacele prin care se realizează pregătirea fizică trebuie utilizate corect
în funcţie de specificul fiecărui compartiment, pentru a influenţa pozitiv sursa
energetică a jucătorilor de fotbal.
Atât pentru începători cât şi pentru jucătorii de performanţă, pregătirea
fizică constituie baza de plecare şi creează suportul necesar abordării
celorlalte componente ale antrenamentului. Cu cât pregătirea fizică este
individualizată pentru fiecare jucător, în funcţie de compartimentul în care
evoluează, cu atât relaţiile de joc se vor îmbunătăţi.
Pregătirea fizică individualizată pe compartimente se realizează cu
mijloace strict specializate care dezvoltă combinaţiile de calităţi prioritar
determinante de particularitaţile fotbalului, de grupele musculare angajate în
efort, de tipul solicitării.
Invitaţia spre realizarea unui “joc total, atletic şi în forţă”, spre
“combativitate”şi “angajament total”, a condus la modificări în concepţia de
joc, aparând jocul cu permanenta şi multipla interferare a liniilor,
23
compartimentelor şi posturilor. Totuşi marile echipe pastrează în concepţia şi
sistemul de joc funcţiile de fundaşi centrali, fundaşi laterali, mijlocaşi şi
vârfuri de atac.
Cu cât fiecare jucător are o pregătire fizică specifică postului şi
compartimentului în care evoluează, cu atât echipa va realiza o circulaţie a
balonului mai bună şi implicit jocul echipei se va îmbunătăţi.
Motivarea alegerii temei
Îndrăgit de milioane, practicat cu ardoare de alte milioane de oameni,

fotbalul îşi are originea în negura veacurilor, practicat la început sub forma
unor jocuri rudimentare, evoluând pe parcursul timpului odată cu evoluţia
societăţii.
Foot-Ball, Fussbalspiel sau Il Calcio, exprimă tot în atâtea limbi şi pe
diferite continente acelaşi lucru: FOTBAL.
Datorită unor particularităţi, el depăşeşte uneori limitele unui simplu joc.
Amestec de fantezie, spontaneitate, virtuozitate, bărbăţie, forţă, rezistenţă,
momente de spectacol sportiv, stârnind entuziasmul şi admiraţia, opreşte
pentru moment bătăile inimii a milioane de susţinători.
Esporte das hultidees (sportul mulţimii) exprimă în mod cuprinzător
caracterul său de masă-practicanţi-suporteri. Indiscutabil, în secolul nostru,
fotbalul, în afara de faptul că e un joc sportiv atrăgător, este pe drept cuvânt
considerat ca un adevărat FENOMEN SOCIAL. Oamenii găsesc în acest joc
“printr-o miuţă” sau ca simpli spectatori, momente de destindere, de bucurie
sau amărăciune momentană, iar pentru alţii o afacere rentabilă.
De la “bătrânul continent” la poalele Cordilierilor, de la Ţara Soarelui
Răsare la Africa Neagră şi Ţara Zgârie Norilor, fotbalul a traversat victorios
frontierele, oceanele şi munţii, oferindu-se oamenilor în direct prin
intermediul radioului, televiziunii sau internetului.
24
Dincolo de pasiuni şi satisfacţii, fotbalul apelează la virtuţi profund
umane: loialitate (fair-play), cinste, inteligenţa, măiestrie, dăruire până la
sacrificiu.
Departe de a fi un simplu spectacol la care spectatorul asistă din afara
“câmpului de luptă sportivă”, fotbalul ne atrage mai profund, să-l privim
dinăuntru, antrenând în fantastica-i cavalcadă, oameni de cele mai diverse
categorii, concepţii, profesii, naţionalităţi, chiar şi pe femei nu numai ca
spectatoare ci ca adevărate practicante până la măiestrie.
În lucrarea de faţă vreau să demonstrez că o pregatire fizică
individualizată pe compartimente îmbunătăţeşte calitatea jocului unei echipe
de juniori A, prin creşterea eficienţei în joc a fiecărui jucător din fiecare
compartiment şi post şi prin dispariţia unor greşeli personale.
2.3. Scopul şi sarcinile lucrării.
Scopul acestei lucrări este de a aprecia şi în acelaşi timp de a prezenta

îmbunătăţirea circulaţiei balonului şi implicit a jocului şi dispariţia greşelilor
din compartimente şi a celor personale prin efectuarea unei pregătiri fizice
individualizată pe compartimente în comparaţie cu o echipă care efectuează
doar o pregătire fizică generală.
Deasemenea, am urmărit prin această lucrare modul în care aplicarea şi
respectarea intocmai a tuturor indicaţiilor şi orientărilor cuprinse în materialul
de specialitate au contribuit la realizarea unei pregătiri fizice impecabile a
jucătorilor din fiecare compartiment: apărare, mijloc, atac.
Pregătirea fizică individualizată pe compartimente duce la prevenirea,
înlăturarea sau corectarea unor deprinderi greşite din punct de vedere tehnic.
Echipa va avea jucători bine pregătiţi din punct de vedere fizic în
fiecare compartiment şi pe fiecare post, fiecare jucător având sarcini stricte,
ajungându-se astfel la un joc disciplinat şi eficient.
25
Sarcinile lucrării
Pentru realizarea ipotezei mi-am propus determinarea modelului de

instruire în jocul de fotbal la juniori A şi realizarea următoarelor sarcini:
• Determinarea nivelului de dezvoltare fizică generală necesară în
competiţie;
• Experimentarea unor procedee şi mijloace de pregătire fizică a jucătorului
de fotbal la această vârstă;
• Stabilirea eşantionului de cercetare şi a eşantionului martor ;
• Întocmirea unui plan cadru de pregătire fizică care să ducă la îndeplinirea
scopului propus ;
• Înregistrarea unor date cu privire la evoluţiile individuale şi colective ale
echipei;
• Organizarea şi desfăşurarea unui experiment care să evidenţieze sarcinile
cercetării;
• Analiza, interpretarea şi compararea rezultatelor cercetării efectuate.
26
CAPITOLUL III
Metodologia şi organizarea experimentului
3.1. Eşantionul cuprins în cercetare
Pentru efectuarea experimentului am colaborat cu domnul profesor al

Liceului cu Program Sportiv Botosani, Frumuz Cristian, am folosit o grupa de
juniori A la fotbal nascuţi în anul 1991, 1992; 15 jucători ai Liceului cu
Program Sportiv- Botosani - eşantion experimentar si in acelasi timp si
esantion martor.
L.P.S.-BOTOSANI
Nr.crt. Numele şi prenumele Data naşterii Post în

echipă
1. Cuciureanu Daniel 02.04.1991 Portar
2. Stanciu Mihai 16.03.1991 Portar
3. Olarescu Petrică 05.02.1991 Fundaş
4. Covaci Cosmin 22.03.1991 Fundaş
5. Bejenaru Alexandru 14.08.1992 Fundaş dr.
6. Vieru Tudor 26.06.1991 Fundaş stg.
7. Codreanu Sebastian 21.04.1991 Mijlocaş dr.
27
8. Bighiu Bogdan 10.07.1991 Mijlocaş stg.
9. Ionescu Bogdan 06.11.1991 Mijlocaş
10. Paviliuc Andrei 25.10.1991 Mijlocaş
11. Busuioc Bogdan 23.08.1991 Mijlocaş
12. Achitei Andrei 20.04.1992 Atacant
13. Ailoaiei Bogdan 19.02.1991 Atacant
14. Vechiu Mircea 18.11.1992 Atacant
15. Onofrei Alin 14.10.1991 Atacant
3.2. Metode de cercetare ştiinţifică
În timpul desfăşurări experimentului s-au folosit următoarele metode

de cercetare:
a) Metoda de documentare bibliografică
b) Observaţia
c) Experimentul
d) Metoda înregistrării obiective a datelor
e) Metoda grafică
a) Metoda de documentare bibliografică

Orice cercetare ştiinţifică nu poate fi concepută fără studierea literaturii
de specialitate. Una din dificultăţile acestei căi se datorează creşterii
extrem de rapide a volumului de informaţii.
Investigaţia bibliografică a literaturii de specialitate a reprezentat prima
etapă de lucru la această lucrare. Astfel, s-au consultat lucrări şi cărţi de
specialitate, după care s-a realizat stabilirea subiecţilor, prelucrarea şi
interpretarea informaţiilor culese.
Activitatea creatoare a început abia în etapele următoare, când sau
comparat faptele cu teoriile existente.
b) Observaţia
Observaţia, ca metodă de investigaţie particulară, presupune interes,
atenţie vie şi susţinută şi se aplică unui domeniu ale cărui date doreşte să le
28
cunoască, să le clasifice, cuantifice, caracterizeze, pentru a stabili ce este
deosebit între ele, ce relaţii sunt între ele, ce le provoacă şi ce efecte au
asupra altora.
Această metodă s-a utilizat pe tot parcursul cercetării, de la momentul
iniţial, până la momentul final, pentru a constata care sunt posibilităţile
motrice ale juniorilor. Astfel, s-a putut doza corespunzător efortul fizic,
pentru ca acesta să se afle în permanenţă la un nivel optim.
Observaţia trebuie desfăşurată sistematic, conform unui plan tematic şi
cu ajutorul unor procedee tehnice, menite să surprindă fenomenele şi
procedeele urmărite
c) Experimentul
Este metoda de cercetare prin care se verifică o relaţie presupusă între
două fenomene prin provocarea şi controlul acestora de către
experimentator.
Experimentul presupune activitatea celui care provoacă, organizează,
interpretează şi înţelege. În cadrul experimentului apar două variante: una
independentă şi alta dependentă.
Metoda experimentală în studiul de faţă este reprezentată prin
experimentul constatativ, varianta specifică pentru lucrările cu caracter
metodic pronunţat care presupune existenţa celor două eşantioane:
experimental şi martor.
Această metodă a constituit baza practico-metodică a studiului prin
compararea valorilor de la care s-a pornit şi cele la care s-a ajuns, precum
şi nivelul de pregătire al juniorilor.
Organizarea experimentului presupune:
• elaborarea ipotezei;
• verificarea ipotezei;
• prelucrarea materialului în vederea formulării temei care poate fi
29
stabilită prin verificare;
• folosirea eşantionului în cadrul experimentului:
• evaluarea şi analiza rezultatelor obţinute.
d) Metoda înregistrării obiective a datelor

A constat în înregistrarea datelor obţinute în urma susţinerii testelor
motrice, precum şi a studierii comportamentului subiecţilor cuprinşi în
cercetare.
e) Metoda grafică
Constă în reprezentarea grafică a tuturor rezultatelor obţinute la testele
iniţiale şi finale, a testelor în competiţiile sportive, evidenţiind
comparativ rezultatele obţinute de subiecţi precum şi de progresul lor.
3.3. Criterii de evaluare a juniorilor A

Fiecărui stadiu de pregătire îi sunt particulare o bună parte dintre
obiectivele,criteriile si mijloacele de selectie. Numitorul comun este totusi
promovarea valorilor autentice,dar mai ales a celor de perspectivă si cu
exigenta adoptata vârstelor.
În stadiul III si ultimul pentru juniori,în principiu,problemele sunt
aceleasi dar caracterul lor este dat de finalitatea întregului
proces instruciv-educativ,când antrenori si jucatori se gasesc la ceasul
adevarului.
Spre deosebire de selectia de la nivelul celorlalte stadii,aici,aceasta are
loc între cei mai buni juniori din mai multe zone ale tării,uneori
necunoscuti,candidatii nefiind în mijlocul colectivului lor.
30
Pentru acest stadiu,criteriile de selectie ar fi urmatoarele:
A.Criterii biologice:
• Mostenirea genetică-se va constata daca antrenorii de la nivelul copiilor
au respectat si îndeplinit aceasta cerinta,în sensul informarii asupra
taliei si a unor antecedente ale părintilor.
• Starea generală de sănătate-principalul responsabil de starea sanatatii
juniorului este antrenorul,cu conditia ca si jucatorul sa respecte cu
stricteţe indicaţiile primite,să se abţină de la fumat,consumul de alcool
şi viata sexuala excesiva si întâmplătoare.
• Dezvoltare fizica armonioasă,rezultanta gradului de nutritie.
B.Criterii antropometrice:
Indici 18 ani 19ani

Talia 170-175cm 170-180cm
Greutatea 65-68 kg 65-75 kg
Talia portarilor mai înaltă(180-190cm)
C.Criteriile capacitatii motrice:

-viteză:30m,50m,100m
-detentă:-săritura în lungime de pe loc;
-săritura în înăltime de pe loc;
-rezistentă:1600m,Testul Cooper;
-forţa:-flotări,atârnat la bară-10-12 tractiuni
-exercitii pentru abdomen;
-genuflexiuni(si pe fiecare picior alternativ);
-salturi din ghemuit in ghemuit.
D. Criterii psihologice:
-nivelul şi natura motivatiei pentru practicarea fotbalului de performantă;
31
-capacitătile sociomotrice şi sociometrice ale fiecărui jucător fată de
nevoile echipei care îl solicita
-capacitatea psihică de rezistenţă,luciditate si convingere la efortul si
privatiunile impuse de marea performanţă
E.Criterii specifice jocului de fotbal:

-toţi jucătorii trebuie să cunoască foarte bine procedeele tehnice pentru
deposedare prin alunecare;
-să stie sa lovească bine mingea cu capul din săritura în conditii de
dezechilibrare si adversitate atât în apărare,cât şi în atac,pentru pasa

decisivă sau şutul spre poartă;
-capacitate de execuţie a paselor pe diferite distante cu procedeele cele mai

eficace (şi în calitate de coordonator de joc);
-prospetime psiho-fizica pe toata durata jocului în conditiile angajamentului

total; să întruneasca deprinderile si cunoştinţele unui jucător polivalent;
-capacitatea de a efectua cu eficienta pressingul,marcajul strict,marcajul

dublu şi coordonarea lor justificata tactic;
-să aiba conturată personalitatea fotbalistului învingător;să execute cu

precizie cornerul sau lovitura de la 11 metri;
Luând în considerare continua perfectionare a cunostinţelor,

deprinderilor şi a capacităţilor biologice ale juniorilor la aceasta vârstă (18-
19 ani), probele şi normele de control sunt adaptate periodic la nivelul
exigenţei crescânde.
Prezint în continuare un set de probe si norme de control cu caracter

orientativ:
- viteză: 30 m
32
- traseu aplicativ: 5 abdomene, apoi cu partener in spate ocolirea unui
jalon aflat la 5 metri de linia de start, iar la sosire jucatorul va mai efectua
inca 3 semigenuflexiuni cu partenerul in spate;
- rezistentă: 3200 m = sub 12 minute;
- detenta: ghemuit – săritură – 50 cm;
- joc;
3.4.Metodele antrenamentului în pregătirea fizică şi

dezvoltarea capacităţilor motrice de bază şi combinate
I. Forţa musculară
Definirea conceptului: aptitudinea motrică ce permite omului să învingă o
rezistenţă sau să se opună acesteia printr-un efort muscular intens.
Factori care o condiţionează:
Diametrul transversal al muşchilor (dimensiunea lor);
Frecvenţa impulsurilor transmise la nivelul fibrei musculare de către neuronii
motori;
Gradul de sincronizare a unităţilor motorii;
Cantitatea de surse energetice pe care o deţine muşchiul şi enzimele care
favorizează arderea;
Capacităţile volitive şi de concentrare a atenţiei;
Valoarea unghiulară a segmentelor care lucrează şi lungimea muşchilor;
Forme de manifestare
Nici una din calităţile motrice nu se manifestă în timpul exerciţiilor
fizice sub formă pură. Delimitarea formelor de manifestare se face în funcţie
de dominanta pe care o impune calitatea respectivă în timpul execuţiei unui
anumit exerciţiu sau tip de efort.
În funcţie de solicitarea generală de efort deosebim două tipuri de forţă:
a).forţa generală;
b).forţa specifică.
Din practica antrenamentului sportiv se disting trei forme fundamentale
de forţă musculară:
a).forţa maximală (maximă, absolută)-forţa cea mai mare pe care
sistemul neuromuscular poate să o dezvolte printr-o contracţie musculară
voluntară;
b).forţa viteză (detenta)-capacitatea sistemului muscular de a
învinge rezintenţa prin contracţii foarte rapide;
c).forţa rezistenţă-capacitatea organismului de a se opune
oboselii în eforturile în care forţa se combină cu durata;
33
În funcţie de modificarea lungimii fibrei musculare distingem:
a).forţa dinamică-caracterizată printr-o scurtare sau alungire a
muşchiului (efort de învingere sau de cedare);
b).forţa statică-în cazul căreia nu se modifică dimensiunea
muşchiului şi care poate fi exersată în două moduri: activ sau pasiv.
În timpul eforturilor de forţă întâlnim următoarele tipuri de contracţii:
a).contracţii izotonice;
b). contracţii izometrice;
c). contracţii intermediare.
Raportarea forţei absolute la greutatea corporală poartă denumirea de
forţă relativă.
4. Metode şi procedee de dezvoltare.

a).metoda eforturilor maxime şi supramaximale (pentru haltere)
-intensitatea 100-200% din posibilităţile maxime ale
sportivului
-număr de repetări: 1
-număr de serii: 1-3
b).metoda eforturilor mari-pentru hipertrofia fibrelor musculare
-exemplu dozare: 50kg/3; 60kg/3; 70kg/3; 80kg/3; 90kg/3;
100kg/3; 90kg/2; 80kg/3.
c).metoda eforturilor mijlocii-30-50% spre 60-70%
-număr repetări: 3-6
-număr serii :6-9
d).metoda eforturilor de tip exploziv (power-training)-forţă în regim de
viteză
-intensitate: 75-90%
-număr repetări: 3-6
-număr serii: 6-9
-se folosesc 3 grupe de exerciţii (fiecare compusă din 3
exerciţii diferite): cu haltere, cu mingi medicinale, exerciţii acrobatice.
e).metoda lucrului în circuit-9-12 exerciţii cu o intensitate de 50-60%,
un număr de 10-15 repetări şi un număr de 3-5 serii.
f).metoda eforturilor segmentare-prelucrarea analitică a grupelor
musculare (metoda culturistă)
g).metoda efortului până la refuz-forţă în regim de rezistenţă cu o
intensitate de 30-50% sau 50-80% (până la refuz ca număr de repetări şi serii)
h).metoda eforturilor izometrice
i).metoda eforturilor combinate (izometrice-izotonoce-menţinere)
II. Rezistenţa.
34
1.Definiţie: capacitatea omului de a efectua timp îndelungat o activitate
oarecare fără a scădea din eficienţa ei, în condiţiile învingerii stării de
oboseală şi restabilirea rapidă a organismului după efort.
2.Factori care o condiţionează:
-capacitatea de rezistenţă şi tipul de fibre cuprinse în activitate
(fibre roşii);
-resursele energetice, activitatea enzimatică şi mecanismele
hormonale de reglare (glicogenul, acizii graşi);
-capacitatea cardio-vasculară;
-capilarizarea şi reglarea periferică;
-compoziţia sângelui(globulele roşii);
-capacitatea pulmonară;
-calităţi volitive (perseverenţă, tenacitate, spirit de sacrificiu).
3.Forme de manifestare.
a).în funcţie de ponderea participării musculaturii corpului:
-generală-peste 2/3;
-regională-între 1/3 şi 2/3;
-locală-sub 1/3;
b).în funcţie de specificitatea ramurii de sport sau tipului de activitate:
-generală;
-specifică;
c).după sursele de energie care se consumă:
-rezistenţă anaerobă;
-rezistenţă aerobă;
d).după modul de combinare cu alte calităţi:
-rezistenţă în regim de viteză;
-rezistenţă în regim de forţă;
4.Metode de dezvoltare a rezistenţei.

a).Metoda antrenamentului de durată (antrenamentul continuu)-efort
prelungit, fără pauze; viteza poate fi uniformă sau variabilă; durata va fi de 30
de minute pentru începători şi de 50-120 minute pentru sportivii de
performanţă;
b).Metoda antrenamentului alternativ sau variabil-repetare diferenţială a
eforturilor sub aspectul vitezei de execuţie, a distanţelor şi a perioadelor de
timp în care se efectuează;
c).Metoda Fartlek;
d).Metoda antrenamentelor cu intervale;
e).Metoda repetărilor;
f).Metoda de antrenament „stres”-eforturi duble sau mai mari decât
efortul competiţional, intensitate mare şi pauze mici.
35
III. Viteza.
1.Definiţie-„capacitatea omului de a efectua o mişcare sau un ansamblu de
mişcări într-un timp cât mai scurt”.
2.Forme de manisfestare.
Teoretic (şi numai teoretic) forma pură a vitezei se manifestă numai atunci
când energogeneza mişcării respective este anaerobă (fără oxigen).
a).viteza de reacţie-sinonimă cu timpul de reacţie sau perioada latentă a
reacţiei motrice elementare; este viteza cu care un individ răspunde la anumiţi
excitanţi;
b).viteza de execuţie a unor mişcări complexe sau a unei faze dintr-o
mişcare complexă; se referă la execuţia mişcărilor singulare.
c).viteza de repetiţie (frecvenţa mişcărilor, viteza de deplasare)-constă
în frecvenţa cea mai mare cu care se pot repeta mişcările într-un timp cât mai
scurt; este specifică mişcărilor ciclice.
Mai putem deosebi: viteza de opţiune şi viteza de angrenare.
-mobilitatea desfăşurării proceselor nervoase fundamentale, precum şi
intensitatea acestora;
-timpul de latenţă (de reacţie)-depinde la rândul său de calitatea
sinapselor normale;
-viteza de conducere a influxului nervos (aferentă şi eferentă) prin
reţeaua nervoasă;
-viteza de contracţie a muşchiului în urma excitaţiei nervoase;
-forţa muşchiului care intră în contracţie;
-capacitatea de coordonare a grupelor musculare;
-tipul fibrei din care este alcătuit muşchiul ( Fast-Twitch);
-cantitatea de compuşi macroergici existenţi în muşchi(PC şi ATP).
4.Metode de dezvoltare:
Metodologia de antrenament în vederea dezvoltării acestei calităţi
porneşte de la premisa că este în mod evident determinată genetic; deci în
mică măsură perfectibilă.
Ca orientare generală trebuie reţinut faptul că intensitatea execuţiilor
pentru dezvoltarea vitezei este: submaximală, maximală şi supramaximală.
Depăşirea barierei de viteză rămâne o condiţie a dezvoltării ei.
a).Metoda alternativă-mişcări de mare intensitate urmate de mişcări de
intensitate mică;
b).Metoda honolicopului;
c).Metoda”din mers”-alergare de viteză;
d).Metoda repetărilor.
5.Măsuri pentru evitarea plafonului de viteză:
36
-renunţarea pentru un timp la exerciţiile specifice de viteză;
-mărirea tempoului de execuţie;
-aplicarea unor modalităţi indirecte de a influenţa viteza (detenţă, forţă,
condiţii uşurate).
IV. Îndemânarea.
1.Definiţie-capacitatea individului de a selecţiona şi efectua rapid şi corect
acţiuni motrice adecvate unor situaţii neprevăzute, cu o eficienţă crescută. Pe
fondul dezvoltării ei se perfecţionează mecanismele coordonării unor mişcări
complexe, ca o condiţie a însuşirii corecte şi rapide a deprinderilor tehnico-
tactice şi folosirii lor în condiţii variate. Se obţine în procesul învăţării, al
antrenării unui număr mare şi variat de priceperi şi deprinderi motrice şi se
concretizază în condiţii variate de concurs.
-capacitatea de coordonare neuromusculară (condiţionată de
plasticitatea proceselor nervoase fundamentale);
-tipul de S.N.C. (şi trăsături temperamentale);
-particularităţile somatice;
-nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice şi bagajul motric
însuşit;
-oboseala-diminuarea capacităţii de autocontrol.
3.Forme de manifestare:
a).Îndemânarea generală-capacitatea de a executa cu randament ridicat
diferite acţiuni motrice complexe, care nu sunt în legătură cu o anumită
ramură sau probă sportivă;
b).Îndemânarea specială-capacitatea de a executa acţiuni motrice
specifice unei probe sau ramuri de sport în condiţiile diferite de pregătire sau
concurs, fără a se diminua randamentul execuţiei şi capacitatea de
performanţă.
4.Mijloace şi procedee metodice de dezvoltare:

a).exerciţii efectuate în condiţii neobişnuite;
b).exerciţii în „oglindă”;
c).exerciţii pe terenuri variate sau prin introducerea unor mişcări
suplimentare;
d).combinaţii de exerciţii;
e).mijloace indirecte (probe combinate-poliatloane);
f).efectuarea exerciţiilor cu segmentul neîndemânatec;
g).modificarea vitezei de execuţie şi a tempoului mişcărilor;
h).exerciţii de coordonare până la sfârşitul lecţiei de antrenament
sportiv (pe fond de oboseală).
37
V. Mobilitatea.
1.Definiţie-capacitatea omului de a efectua acţiuni motrice cu amplitudine
maximă fără a diminua randamentul acţiunilor.
-forma suprafeţelor articulate-în mod deosebit a coloanei vertebrale;
-capacitatea de întindere a ligamentelor şi tendoanelor;
-elasticitatea musculară-tonusul acesteia.
3.Forme de manifestare:
a).Mobilitate generală-toate articulaţiile;
b).Mobilitate specifică;
c).Mobilitate activă;
d).Mobilitate pasivă.
4.Mijloace de dezvoltare a mobilităţii:
-exerciţii libere;
-exerciţii cu îngreuieri;
-exerciţii dinamice, statice sau combinate;
-STRETCHINGUL-ca metodă de bază.
3.5. Program de pregatire fizica generala si individualizata pe

compartimente
Antrenamentul în fotbal
Antrenamentul de fotbal - urmăreşte modelarea procesului de instruire

sportiva in funcţie de particularitaţile jucătorilor şi de specificul efortului în
vederea obţinerii performanţei maxime.
Antrenamentul de fotbal pune accent pe:
-lucrul individual;
-pe grupe de jucători;
-pe compartimente (dominantă în antrenamente).
Vârsta 14-18 ani este perioada decisivă în care jucătorii nu reuşesc să

depăşească dificultaţile pubertăţii şi se îndepărtează de modelul juniorului de
performanţă care tinde spre seniorul capabil să facă faţă cerinţelor jocului la
eşaloanele superioare.
38
Pentru a elabora un plan de pregătire fizică pe compartimente trebuie
sa ţinem seama de o serie de factori şi anume:
-sistemul competiţional;
-planul anual de pregatire;
-baza tehnico-materială;
-pregătirea teoretică a sportivilor;
-pregătirea psihologica a sportivilor;
-condiţiile climaterice specifice ţării noastre.
Ţinând cont de planul anual de pregătire al eşantionului experimentat am

elaborat următorul plan de pregătire fizică generala si individualizată pe
compartimente pentru etapa pregătitoare, pe parcursul a 18 zile.
02.02.2010 – 20.02.2010 - perioadă centralizată la munte - Sovata.

În această perioadă am programat antrenamente cu caracter de
pregătire fizică generala si individualizata pe compartimente.
02.02.2010
Antrenament, ora 15:30 – alergare 2/4, 50 minute pe teren variat, urmata de
exercitii de mobilitate.
03.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – alergare 3/4, 8 x 1000m pe un traseu bine stabilit,
cu pauza 3 minute dupa fiecare 1000m, pauza in care se vor efectua exercitii
de stretching.
Antrenament 2, ora 15:30 – Dezvoltarea calitatii motrice – forta. Se va
organiza un circuit alcatuit din 5 ateliere; la fiecare atelier vor lucra 3
persoane cate 3 serii fiecare. Dupa aceasta se va trece la urmatorul atelier; tot
39
asa pana ce vor trece pe la toate atelierele. Pauzele intre serii vor fi cat vor
lucra ceilalti doi colegi.
- genuflexiuni cu partener în spate 3x20, pauza este combinată cu
exerciţii de mobilitate;
- flotări – 3x20 repetări;
- din culcat dorsal, abdomene 3x25 repetari;
- sarituri cu genunchii la piept 3x30 secunde;
- din culcat facial, cu mainile la ceafa, extensii ale spatelui 3x25
repetari;
04.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – alergare 3/4, 4x2000m pe un traseu bine stabilit,
cu pauza 7 minute intre serii, pauza in care se vor efectua exercitii de
respiratie si mobilitate.
Antrenament 2, ora 15:30 – dezvoltarea vitezei si detentei – pregatire fizica
individualizata pe compartimente:
Portari: circuit cu 3 ateliere:
- Sărituri din ghemuit în ghemuit ( 4-5 sărituri ) urmate de sprinturi pe o
distanţă de 10-15 metri. Săriturile pot fi efectuate de către portari ţinând cu
ambele mâini balonul.
- Portarul execută sărituri cu genunchii la piept peste garduri (60-70cm), după
care efectuează un sprint pe o distanţă de 10-15 metri.
- Sprint 3 metri inainte, alergare cu spatele inapoi la punctul de plecare, unde
se executa o genuflexiune cu desprindere si apoi sprint 30 metri inainte.
Cate 5 serii pentru fiecare atelier, pauza intre serii cat va lucra celalalt portar
si 4 – 5 minute intre exercitii, pauza in care se vor efectua exercitii de
mobilitate.
Fundasi: circuit cu 5 ateliere:
- Alegare în viteză pe distanţe de 10-20 metri cu pornire din stând;
40
- Alergare pe loc cu genunchii sus, timp de 25 secunde;
- Alergare in viteza 60 de metri;
- Rostogolire urmate de sprint;
- Sărituri peste 3 garduri (0,60m ) cu picioarele apropiate urmate
de lovirea mingii cu capul după care se execută sprint pe o
distanţă de 10 m;
Pentru a îngreuna exerciţiul se vor modifica înălţimile de lovire ale balonului.

Cate 3 serii pentru fiecare atelier,dupa care vor trece la urmatorul exercitiu, 2
jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt coleg iar intre
ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
Mijlocasi: circuit cu 5 ateliere:
41
- Jucătorul efectuează un sprint printre jaloane în zig-zag, apoi 10
metri deplasare cu spatele, jumătate de întoarcere, sprint pe o
distanţă de 10m;
- Genuflexiuni cu desprindere, 25 de repetari;
- Sprint 10 metri, alergare laterala spre stanga 2 metri, urmata de
alergare laterala spre dreapta 2 metri si sprint inainte 10 metri;
- Alergare in viteza 60 metri;
- 5 genuflexiuni cu desprindere si deplasare spre inainte urmate de
sprint cu schimbari de directie (stanga, dreapta) 20 metri;
jucator la un atelier, pauza intre serii va fi de 15 secunde iar intre ateliere de 3
minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
Atacanti: circuit cu 4 ateliere:
- Sprint 5m inainte, o simulare a lovirii mingii cu capul din saritura,
apoi efectuează o jumătate de întoarcere, urmată de alergare de viteza pe
o distanţă de 15m;
- Alergare de viteza cu schimb de directie (stanga, dreapta) pe o
distanta de 60 metri;
- Genuflexiuni cu desprindere pe o distanta de 20m;
- Doi jucători A şi B efectuează sărituri peste garduri cu picioarele
lipite, mingea fiind aşezată între cei doi jucători, la o distanţă de
20 metri de garduri. După trecerea peste garduri, cei doi jucători
se deplasează în sprint spre balon. Urmează apoi un duel pentru
balon, cel care câştigă balonul îl va controla cu ambele picioare
5-10 metri;
42
-
Cate 3 serii pentru fiecare atelier,dupa care vor trece la urmatorul

exercitiu, 2 jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt
coleg iar intre ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de
mobilitate.
05.02.2010
Antrenament, ora 10:00 – alergare de rezistenta 2/4 60 minute pe teren variat,
urmata de exercitii de mobilitate si stretching.
06.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – 8x5 minute alergare 3/4 pe teren variat cu pauza 3
minute intre serii, pauza in care se vor executa exercitii de mobilitate,
- exercitii din scoala alergarii pe o distanta de 50m, inapoi mers cu
revenire (scuturarea bratelor si a picioarelor), 3 serii. Se vor
43
executa in coloana cate unu, la o distanta de 2 metri unul de
celalalt.
- Genuflexiuni cu desprindere, 3x25 de repetari;
- Abdomene – bricege, 3x25 de repetari;
- Din culcat facial, extensii ale spatelui cu ridicare brat-picior opus,
3x26 de repetari;
- Sarituri cu genunchii la piept, 3x25 de repetari;
- Flotari, 3x25 de repetari.
07.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – Pe o distanta de 50 metri, in panta, exercitii din
scoala alergarii, fiecare exercitiu fiind urmat de sprint pe 50 m; inapoi alergare
usoara cu scuturarea bratelor si a picioarelor. Se vor lucra 3 serii de exercitii,
in coloana cate 2, intre serii se vor efectua exercitii de mobilitate.
Antrenament 2, ora 15:30:
- Alergări în tempo uniform 2/4 timp de 8-10 minunte – 1 serie;
- Alergari in tempo variat pe distante scurte: 20m, 40m, 50m, 60m
– 3 serii;
- Sarituri cu coarda 40 secunde – 3 serii;
- Sprint 10 metri, apoi alergare cu spatele din nou la linia de start,
sprint 20 metri, din nou alergare cu spatele la linia de start, sprint
30 metri – 5 serii;
08.02.2010
44
09.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – Test Fartlek – 3 serii: Alergare 3/4 1000m,
alergare usoara 500m, alergare3/4 500m, alergare usoara 300m, alergare 3/4
200m, alergare usoara 100m, alergare 3/4 200m, alergare usoara 100m,
alergare 3/4 100m, alergare usoara 50m, alergare 3/4 100m, alergare usoara
50m, alergare 3/4 100m. Pauza 10 minute intre serii, se vor efectua exercitii
de mobilitate si stretching.
repetari;
10.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – Alergare 3/4 5x1500m, 5 minute pauza intre serii,
pauza in care se vor efectua exercitii de stretching.
Antrenament 2, ora 15:30 – circuit cu 5 ateliere, la fiecare atelier vor lucra 3
lucra ceilalti doi colegi:
45
- Ridicari pe varfuri cu partener in spate, 30 de repetari;
- Extensii ale spatelui cu ridicarea bratelor si a picioarelor simultan, 30 de
repetari;
- Abdomene (bricege), 30 de repetari;
- Sarituri cu genunchii la piept, 30 de repetari;
- Flotari cu bataie, 15 repetari;
11.02.2010
urmata de exercitii de mobilitate si stretching. Apoi exercitii din scoala
alergarii pe o distanta de 50m, inapoi mers cu revenire (scuturarea bratelor si a
picioarelor), 3 serii. Se vor executa in coloana cate unu, la o distanta de 2
metri unul de celalalt.
12.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – alergare 3/4, 4x2000m pe un traseu bine stabilit,
cu pauza 7 minute intre serii, pauza in care se vor efectua exercitii de
respiratie si mobilitate.
mobilitate.
46
- Sărituri peste 3 garduri (0,60m ) cu picioarele lipite urmate de
primirea mingii, preluare pe piept si retransmitere, după care se
execută sprint pe o distanţă de 10 m;
Cate 3 serii pentru fiecare atelier,dupa care vor trece la urmatorul exercitiu,
2 jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt coleg iar
intre ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
distanţă de 10m;
47
1 jucator la un atelier, pauza intre serii va fi de 15 secunde iar intre ateliere de
3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
- Doi jucători A şi B efectuează sărituri peste garduri cu picioarele
lipite, mingea fiind aşezată între cei doi jucători, la o distanţă de
20 metri de garduri. După trecerea peste garduri, cei doi jucători
se deplasează în sprint spre balon. Urmează apoi un duel pentru
balon, cel care câştigă balonul îl va controla cu ambele picioare
5-10 metri;
48
jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt coleg iar intre
ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
13.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – 10x5 minute alergare 3/4 pe teren variat cu pauza
3 minute intre serii, pauza in care se vor executa exercitii de mobilitate,
- exercitii din scoala alergarii pe o distanta de 50m, inapoi mers cu
revenire (scuturarea bratelor si a picioarelor), 3 serii. Se vor
executa in coloana cate unu, la o distanta de 2 metri unul de
celalalt.
Antrenament 2, ora 15:30:
- Alergări în tempo uniform 2/4 timp de 8-10 minunte – 1 serie;
- Alergari in tempo variat pe distante scurte: 20m, 40m, 50m, 60m
– 3 serii;
49
- Sarituri cu coarda 40 secunde – 3 serii;
- Sarituri cu genunchii la piept, 3x25 de repetari;
14.02.2010
15.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 – alergare 3/4, 2x2000m si 4x1000m pe un traseu
bine stabilit, cu pauza 3 minute dupa fiecare serie, pauza in care se vor efectua
exercitii de stretching.
repetari;
Apoi exercitii din scoala alergarii pe o distanta de 50m, inapoi mers cu
revenire (scuturarea bratelor si a picioarelor), 3 serii. Se vor executa in
coloana cate unu, la o distanta de 2 metri unul de celalalt.
16.02.2010
50
pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
mobilitate.
2 jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt coleg iar
intre ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
51
distanţă de 10m;
1 jucator la un atelier, pauza intre serii va fi de 15 secunde iar intre ateliere de
3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate.
- Alegare în viteză pe distanţe de 10-20 metri cu pornire din stând.
Cate 3 serii pentru fiecare atelier,dupa care vor trece la urmatorul
exercitiu, 2 jucatori la un atelier, pauza intre serii va fi cat lucreaza celalalt
coleg iar intre ateliere de 3 minute, pauza in care se vor efectua exercitii de
mobilitate.
17.02.2010
urmata de exercitii de mobilitate si stretching. Apoi exercitii din scoala
52
alergarii pe o distanta de 50m, inapoi mers cu revenire (scuturarea bratelor si a
picioarelor), 3 serii; se vor executa in coloana cate doi.
18.02.2010
Antrenament 1, ora 10:00 - Test Cooper: Jucatorii vor trebui sa parcurga o
distanta de 3200m pe un traseu variat si bine stabilit in cel mult 12 minute.
Antrenament 2, ora 15:30 – Pe o distanta de 50 metri, in panta, exercitii din
scoala alergarii, fiecare exercitiu fiind urmat de sprint pe 50 m; inapoi alergare
usoara cu scuturarea bratelor si a picioarelor. Se vor lucra 3 serii de exercitii,
in coloana cate 2, intre serii se vor efectua exercitii de mobilitate.
19.02.2010
pauza in care se vor efectua exercitii de mobilitate si stretching.
Antrenament 2, ora 15:30 – circuit cu 5 ateliere, la fiecare atelier vor lucra 3
lucra ceilalti doi colegi:
- Ridicari pe varfuri cu partener in spate, 30 de repetari;
- Extensii ale spatelui cu ridicarea bratelor si a picioarelor alternativ, 30 de
repetari;
- Abdomene (bricege), 30 de repetari;
- Sarituri cu genunchii la piept, 30 de repetari;
- Din culcat dorsal, picioarele lipite,ridicarea picioarelor la verticala, 90 grade,
30 de repetari.
20.02.2010
53
CAPITOLUL IV
PRELUCRAREA, PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA

DATELOR
Prezentarea şi interpretarea datelor
Testarea iniţială a avut loc inainte de perioada centralizată la munte a

echipei LPS Botosani, şi anume in perioada 28.01.2010 - 30.01.2010,
rezultatele obţinute fiind cuprinse în tabelul centralizator Nr. 1.
REZULTATE TESTARE INITIALA - TABEL CENTRALIZATOR Nr. 1
Traseu
Nr. Numele si Viteza 30m aplicativ Rezistenta
crt. Prenumele (sec) (sec) 3200m(min,sec) Detenta (cm)
1 Cuciureanu Daniel 4,7 12,7 12,21 56
2 Stanciu Mihai 4,8 12,9 12,24 58
3 Olarescu Petrica 4,3 11,9 11,45 47
4 Covaci Cosmin 4,4 12,1 11,53 51
5 Bejenaru Alexandru 4,3 12,1 11,46 52
6 Vieru Tudor 4,2 11,6 11,57 45
7 Codreanu Sebastian 4,5 12,2 12,07 49
8 Bighiu Bogdan 4,4 12,2 11,58 51
9 Ionesc Bogdan 4,6 12,5 12,13 52
10 Paviliuc Andrei 4,5 12,4 12,07 55
11 Busuioc Bogdan 4,4 12,3 11,57 48
54
12 Achitei Andrei 4,6 12,6 12,14 56
13 Ailoaiei Bogdan 4,3 11,8 11,53 52
14 Vechiu Mircea 4,4 11,9 11,47 48
15 Onofrei Alin 4,2 11,5 11,51 53
Privite în ansamblu rezultatele initiale obţinute sunt modeste.

Componentii lotului s-au aratat dispusi la efort, insa cu toate acestea s-au
remarcat cateva carente in joc:
 Pentru compartimentul defensiv:
- Neevitarea cornerelor şi aut-urilor
- Puţine declanşări pe contraatac
- Multe faulturi inutile în zona 2 a terenului
 Pentru compartimentul de mijloc:
- Puţine un-doi uri
- Presinguri ineficiente
- Combinaţii cu atacanţii puţine la număr
 Pentru compartimentul ofensiv:
- Demarcări puţine pe spaţii libere
- Neefectuarea presingului după pierderea posesiei balonului
Acest prim joc de verificare s-a încheiat cu un rezultat alb (0-0).
Calitatea jocului şi multitudinea de greşeli a grupei a fost influenţata şi de
starea terenului pe care s-a desfăşurat jocul.
În aceste condiţii, pentru îmbunătăţirea jocului si a pregatirii fizice am
planificat pe parcursul perioadei de pregatire centralizata (cantonament)
antrenamente cu caracter de pregătire fizică generala, cu durata de 18 zile.
Testarea finală a avut loc dupa etapa pregătitoare şi anume pe data de

22.02.2010. Până la această testare, jucătorii experimentaţi au avut
posibilitatea de a se pregăti suficient de bine din punct de vedere fizic, fiecare
55
în funcţie de compartimentul în care evoluează. Rezultatele sunt inregistrate in
tabelul centralizator Nr. 2.
REZULTATE TESTARE FINALA - TABEL CENTRALIZATOR Nr. 2
Traseu
Nr. Viteza 30m aplicativ Rezistenta
crt. Numele si Prenumele (sec) (sec) 3200m(min,sec) Detenta (cm)
1 Cuciureanu Daniel 4,5 12,3 11,55 66
2 Stanciu Mihai 4,7 12,5 11,55 68
3 Olarescu Petrica 4,2 11,7 11,3 52
4 Covaci Cosmin 4,2 11,8 11,33 54
5 Bejenaru Alexandru 4,1 11,7 11,33 53
6 Vieru Tudor 4,1 11,5 11,4 50
7 Codreanu Sebastian 4,4 12,1 11,5 52
8 Bighiu Bogdan 4,4 12,0 11,52 53
9 Ionesc Bogdan 4,4 12,3 11,47 56
10 Paviliuc Andrei 4,3 12,1 11,3 58
11 Busuioc Bogdan 4,2 12,1 11,52 61
12 Achitei Andrei 4,5 12,3 11,48 57
13 Ailoaiei Bogdan 4,1 11,6 11,35 55
14 Vechiu Mircea 4,2 11,6 11,35 51
15 Onofrei Alin 4,1 11,3 11,26 57
Se observă aceeaşi echipă omogenă şi disciplinată şi o creştere a acţiunilor

perpendiculare pe poartă a celor de la L.P.S. Pe parcursul jocului, jucatorii au
facut dovada imbunatatirii rezistentei, vitezei si fortei, atat in fazele de atac cat
si in cele de aparare, facand un presing aproape permanent, castigand
majoritatea duelurilor unu la unu si surprinzand foarte usor echipa adversa pe
contraatac.
Meciul s-a încheiat cu scorul de 3-0 în favoarea celor de la L.P.S., acest
rezultat evidenţiind eficacitatea acestei pregătiri.
56
Rezultatele finale ale testarilor s-au dovedit a fi net superioare celor
initiale, aceasta datorandu-se programului efectuat in perioada de pregatire
centralizata prezentata. Prin intermediul unor grafice comparative, pentru a
scoate in evidenta eficienta perioadei de pregatire, in anexa lucrarii am realizat
o prezentare comparativa a rezultatelor initiale si finale pentru fiecare din
testele la care au fost supusi componentii grupei.
CONCLUZII , RECOMANDĂRI
În această lucrare am acordat o atenţie deosebită pregătirii fizice pe

compartimente, pregătire care prin complexitatea ei are efecte pozitive asupra
jocului unei echipe.
Astfel, o echipă, având jucători bine pregătiţi din punct de vedere fizic
pe fiecare compartiment şi post, va fi o echipă mai omogenă, disciplinată şi
competitivă, putând participa cu succes în competiţii de înaltă valoare.
Am observat că, prin folosirea unor mijloace specifice de pregătire
fizică, aplicate pe fiecare compartiment în parte, ritmul de joc creşte
semnificativ, numărul greşelilor personale se reduce, echipa ajungând aproape
de modelul prospectiv al unei selecţionate de juniori A.
Realizarea instruirii juniorilor de fotbal necesită un proces ştiinţific care
trebuie coordonat, controlat şi îmbunătăţit permanent cu ultimele noutăţi şi
informaţii din orice domeniu, în general, iar în domeniul fotbalistic în mod
special.
Astfel, în urma încheierii experimentelor, a realizării concluziilor finale
şi a importanţei pe care pregătirea fizică o are în procesul de pregătire al
echipelor de fotbal, propun următoarele:
• Educarea juniorilor şi îndrumarea lor spre o conduită civilizată, un
mod de viaţă sănătos şi multă seriozitate în pregătire, pentru a putea
accede în eşaloanele superioare.
57
• Acordarea unei atenţii deosebite în procesul de antrenament
pregătirii fizice şi individualizarea ei pe compartimente, pentru ca
jucătorii să aibă capacitatea de a se angaja total în lupta pentru
recuperarea mingii.
• Continuitatea în pregătire şi individualizarea ei pentru dezvoltarea
capacităţilor individuale, privind calităţile motrice.
• Dezvoltarea calităţilor fizice specifice cu ajutorul mijloacelor
tehnico-tactice (prin numărul de repetări şi complexitatea lor).
Periodizarea pregătirii unei echipe de fotbal la juniori, se realizează
ţinând cont de criteriul vârstei cronologice, dar în fotbalul de performanţă se
va ţine întotdeauna seama de vârsta biologică.
Este uşor de observat că nu toţi copii dintr-o anumită categorie de vârstă se
comportă identic din punct de vedere fizic şi psihic de aceea antrenorul trebuie
să urmărească cu atenţie evoluţia fiecărui fotbalist şi să monitorizeze
îndeaproape paşii acestora spre performanţă. Parametrii în care trebuie să se
încadreze performanţele copilului la momentul selecţiei corespund vârstei
acestuia. După ce copilul a fost acceptat pentru performanţă, pe măsură ce
pregătirea fotbalistică se derulează, antrenorul va avea obligaţia de a urmări
un alt factor decisiv în atingerea performanţei jucătorului şi anume factorul
psihologic, personalitatea jucătorului fiind corectată (dacă este cazul) atât la
nivel particular (individual) cât şi la nivel tipologic (de grup).
Ca în orice alt domeniu de activitate, şi în fotbal se petrec modificări.
Apar noi idei în dezvoltarea jocului, apar noi elemente ajutătoare de pregătire
(calculatorul, sistemul video, mijloace de informare prin internet, etc.) şi chiar
elemente noi de regulament. Toate acestea duc la concluzia că antrenorul din
fotbalul de performanţă trebuie să ţină pasul cu noutăţile de orice natură pe
linie profesională şi deci se impune o permanentă autoperfecţionare.
58
Numai cu o excelentă pregătire profesională a antrenorului se poate
spera într-o pregătire la cel mai nivel înalt nivel a jucătorilor.
Pregătirea psihologică joacă de asemenea un rol important în obţinerea
de rezultate şi formare a sportivilor. Din păcate ne confruntam cu probleme
majore de ordin social în rândurile tinerilor sportivi, probleme care nu depind
in totalitate de cadrele didactice sau antrenor si care din păcate se răsfrâng
asupra activităţii sportive.
Referitor la subiectul acestei lucrări, este de menţionat că pregătirea
fizică determină sporirea capacităţii de efort a organismului, menită să susţină
bagajul tehnico-tactic în limitele regulamentului de concurs, asigurând în
acelaşi timp fondul energetic al performanţei, stimulând creşterea indicilor
funcţionali şi morfologici ai jucătorilor de fotbal, fiind un bun prilej de
evaluare pentru antrenori şi de autoevaluare pentru jucători.
Este important ca îndrumările de care beneficiază sportivii să fie
rezultatele unor cercetări analizate ştiinţific si prezentate corect din punct de
vedere metodic.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Antohi Leonida – „Fotbalul modern de la antrenament la joc”, Editura
Antohi Nucu Chemarea, Iasi, 1998;
2. Frederic Lambertin – „Football – Preparation phisique, integree”,

Editura Amfora, Paris, noiembrie 2000;
3. Motroc Ion - „Fotbalul la copii şi juniori” Editura Didactică şi

Motroc Florin Pedagogică, Bucureşti, 1993;
4. Motroc Ion – „Fotbal – de la teorie la practică”, Editura Rodos,
5. M. Rădulescu – „Aspecte actuale ale pregătirii juniorilor”, Editura

E. Cristea Sport – Turism, Bucuresti,1984;
6. M. Rădulescu – „Ghidul antrenorului de fotbal – copii şi juniori”

V. Cojocaru Editura Axis mundi, Bucureşti, 2003;
7. P. Comăniţă – „Fotbal la copii şi juniori”, Editura Nautica, Constanţa,

L. Marinof 2003;
8. Alexe Nicu – „Antrenamentul sportiv modern”, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1993;
60
9. Chirazi Marin – „Metodologia Cercetării în Educaţie fizică şi sport” – curs
Universitatea A.I.Cuza Iaşi;
10. Stănculescu V. – „Ghidul antrenorului de fotbal”, Editura Sport Turism,
Bucureşti, 1982.
ALERGARE DE VITEZA 30m

REZULTATE INREGISTRATE
Testare Testare
initiala finala
Nr. Numele si Viteza Viteza
Crt. prenumele 30m (sec) 30m (sec)
1 Cuciureanu Daniel 4,7 4,5
2 Stanciu Mihai 4,8 4,7
3 Olarescu Petrică 4,3 4,2
4 Covaci Cosmin 4,4 4,2
5 Bejenaru Alexandru 4,3 4,1
6 Vieru Tudor 4,2 4,1
7 Codreanu Sebastian 4,5 4,4
8 Bighiu Bogdan 4,4 4,4
9 Ionescu Bogdan 4,6 4,4
10 Paviliuc Andrei 4,5 4,3
11 Busuioc Bogdan 4,4 4,2
12 Achitei Andrei 4,6 4,5
13 Ailoaiei Bogdan 4,3 4,1
14 Vechiu Mircea 4,4 4,2
15 Onofrei Alin 4,2 4,1
61
3,8
4,2
4,4
4,6
4,8
4
5
Cuciureanu
Daniel
Stanciu
Mihai
Olarescu
Petrică
Covaci
Cosmin
Bejenaru
Alexandru
Vieru
Tudor
Codreanu
Sebastian
62
Bighiu
Bogdan
Ionescu
Bogdan
Paviliuc
Viteza 30m (sec)

Andrei
Busuioc
Bogdan
Testare initiala - Viteza 30m (sec)
Achitei
REPREZENTARE GRAFICA
Andrei
Ailoaiei
Bogdan
Vechiu
Mircea
Onofrei
Alin
Testare finala - Viteza 30m (sec)
4,8
4,6
4,4
4,2
4
3,8
Tudor
Paviliuc
Onofrei
Mircea
Vieru
Vechiu
Achitei
Stanciu
Bogdan
Bogdan
Bogdan
Cosmin
Andrei
Olarescu
Busuioc
Covaci
Ailoaiei
Bogdan
Sebastian
Alexandru
Cuciureanu
Codreanu
Ionesc
Andrei
Bighiu
Bejenaru
Petrica
Mihai
Alin
Daniel
Viteza 30m (sec)
TASEU APLICATIV
Testare initiala Testare finala

Nr. Numele si Traseu Traseu
Crt. prenumele aplicativ (sec) aplicativ (sec)
8 Bighiu Bogdan 12,2 12
63
64
ALERGARE DE REZISTENTA 3200m
Testare Testare
initiala finala
Rezistenta Rezistenta
Nr. Numele si 3200m 3200m
Crt. prenumele (min,sec) (min,sec)
65
8 Bighiu Bogdan 11,58 11,52
Testare initiala - Rezistenta 3200m (min,sec)
12,4
12,2
12
11,8
11,6
11,4
11,2
11
Tudor
Onofrei
Mircea
Vechiu
Vieru
Stanciu
Cosmin
Bogdan
Bogdan
Olarescu
Busuioc
Alexandru
Sebastian
Bogdan
Covaci
Ailoaiei
Cuciureanu
Codreanu
Bogdan
Andrei
Paviliuc
Ionescu
Bighiu
Bejenaru
Achitei
Petrică
Andrei
Mihai
Alin
Daniel
Rezistenta 3200m (min,sec)
66
Testare finala - Rezistenta 3200m (min,sec)
11,6
11,5
11,4
11,3
11,2
11,1
Tudor
Paviliuc
Onofrei
Vechiu
Mircea
Stanciu
Cosmin
Bogdan
Bogdan
Achitei
Bogdan
Vieru
Olarescu
Alexandru
Sebastian
Busuioc
Andrei
Cuciureanu
Bogdan
Covaci
Ailoaiei
Codreanu
Ionesc
Andrei
Bejenaru
Bighiu
Petrica
Mihai
Alin
Daniel
Rezistenta 3200m (min,sec)
DETENTA
Testare
Nr. Numele si initiala Testare finala
Crt. prenumele Detenta (cm) Detenta (cm)
1 Cuciureanu Daniel 56 66
2 Stanciu Mihai 58 68
3 Olarescu Petrică 47 52
4 Covaci Cosmin 51 54
5 Bejenaru Alexandru 52 53
6 Vieru Tudor 45 50
7 Codreanu Sebastian 49 52
8 Bighiu Bogdan 51 53
67
9 Ionescu Bogdan 52 56
10 Paviliuc Andrei 55 58
11 Busuioc Bogdan 48 61
12 Achitei Andrei 56 57
13 Ailoaiei Bogdan 52 55
14 Vechiu Mircea 48 51
15 Onofrei Alin 53 57
68
10
20
30
40
50
60
70
0
Cu
ciu
r ea Cuciureanu
St nu D Daniel
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Ol a nc an Stanciu
ar iu ie Mihai
es M l
C
c u ih Olarescu
Be o v Pe ai Petrică
jen ac tr ic
ar i C a Covaci
u os
Al m Cosmin
Co e in Bejenaru
dr Vi xan
ea er dr Alexandru
nu u T u Vieru
u Tudor
Bi Seb do r
gh as Codreanu
Sebastian
69
Io iu B tia n
ne o Bighiu
s g
Pa c B da n Bogdan
v o Ionescu
Bu iliu gda
su c A n Bogdan
Detenta (cm)
io nd Paviliuc
Ac c Bo rei Andrei
Detenta (cm)
h g Busuioc
Ai itei da
Testare finala - Detenta (cm)
Testare initiala - Detenta (cm)
lo a A n Bogdan
iei n d
Ve Bo rei Achitei
ch gd Andrei
iu an Ailoaiei
On Mirc Bogdan
o f ea
re Vechiu
iA Mircea
li n
Onofrei
Alin

Elaborarea Unui Plan Cadru de Pregatire Fizica La Grupele de Juniori

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elaborarea Unui Plan Cadru de Pregatire Fizica La Grupele de Juniori

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ,,AL.I.

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI

Fundamentarea teoretică şi ştiinţifică a lucrării

1.1. Scurt istoric privind evoluţia jocului de fotbal

1.2. Particularităţile generale ale grupei de juniori A

Juniorii ajunşi la această vârstă şi stadiu superior de pregătire vor

1.3. Componentele antrenamentului în jocul de fotbal

Fotbalul actual reclamă ca pregătirea să fie desăvârşită în aşa măsură,

Pregătirea fizică generală urmăreşte să asigure organismului o bună

Pregătirea fizică specială reprezintă modelarea calităţilor fizice de

Căi şi mijloace de realizare a pregătirii teoretice

a) Expuneri privind semnificaţiile sociale ale fotbalului sau pe teme ale

1.4. Caracteristici generale ale pregătiri juniorilor A

2.1. Ipoteza cercetării

Jocul de fotbal a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare

Pornind de la orientare modernă a fotbalului de performanţă şi anume

Motivarea alegerii temei

Îndrăgit de milioane, practicat cu ardoare de alte milioane de oameni,

2.3. Scopul şi sarcinile lucrării.

Scopul acestei lucrări este de a aprecia şi în acelaşi timp de a prezenta

Pentru realizarea ipotezei mi-am propus determinarea modelului de

Metodologia şi organizarea experimentului

3.1. Eşantionul cuprins în cercetare

Pentru efectuarea experimentului am colaborat cu domnul profesor al

Nr.crt. Numele şi prenumele Data naşterii Post în

În timpul desfăşurări experimentului s-au folosit următoarele metode

a) Metoda de documentare bibliografică

d) Metoda înregistrării obiective a datelor

3.3. Criterii de evaluare a juniorilor A

Indici 18 ani 19ani

Talia portarilor mai înaltă(180-190cm)

C.Criteriile capacitatii motrice:

E.Criterii specifice jocului de fotbal:

dezechilibrare si adversitate atât în apărare,cât şi în atac,pentru pasa

-capacitate de execuţie a paselor pe diferite distante cu procedeele cele mai

-prospetime psiho-fizica pe toata durata jocului în conditiile angajamentului

-capacitatea de a efectua cu eficienta pressingul,marcajul strict,marcajul

-să aiba conturată personalitatea fotbalistului învingător;să execute cu

Luând în considerare continua perfectionare a cunostinţelor,

Prezint în continuare un set de probe si norme de control cu caracter

- rezistentă: 3200 m = sub 12 minute;

- detenta: ghemuit – săritură – 50 cm;

3.4.Metodele antrenamentului în pregătirea fizică şi

4. Metode şi procedee de dezvoltare.

4.Metode de dezvoltare a rezistenţei.

5.Măsuri pentru evitarea plafonului de viteză:

4.Mijloace şi procedee metodice de dezvoltare:

3.5. Program de pregatire fizica generala si individualizata pe

Antrenamentul de fotbal - urmăreşte modelarea procesului de instruire

Antrenamentul de fotbal pune accent pe:

-pe grupe de jucători;

-pe compartimente (dominantă în antrenamente).

Vârsta 14-18 ani este perioada decisivă în care jucătorii nu reuşesc să

-planul anual de pregatire;

-pregătirea teoretică a sportivilor;

-pregătirea psihologica a sportivilor;

-condiţiile climaterice specifice ţării noastre.

Ţinând cont de planul anual de pregătire al eşantionului experimentat am

02.02.2010 – 20.02.2010 - perioadă centralizată la munte - Sovata.

Pentru a îngreuna exerciţiul se vor modifica înălţimile de lovire ale balonului.

Mijlocasi: circuit cu 5 ateliere:

Cate 3 serii pentru fiecare atelier,dupa care vor trece la urmatorul

PRELUCRAREA, PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA