TENIS DE CAMP

CURS NR. 1
1.1 Scurt istoric.
1.2 Conţinutul jocului de tenis.
1.3 Caracterstici de bază ale jocului de tenis.
1.4 Modelul de joc pentru cursul de bază.

1.1 Scurt istoric

• Tenisul, ca joc sportiv, îşi are originea, fireşte , în jocurile simple cu
mingea
• A apărut aproximativ acum 100 de ani, fiind deci un joc relativ tânăr.
• Vechea denumire “Jocul cu palma” primeşte accepţiuni diferite de la
ţară la ţară, astfel în Anglia, ţara de origine, jocul primeşte denumirea
de tenis, denumire valabilă şi astăzi.
• În 1884, se precizează dimensiunile terenului şi fixarea regulilor de
joc, reguli ce sunt modificate pe parcursul timpului.
• În 1887 are loc primul campionat de la Wimbledon, iar în 1900 se
înfiinţează Cupa Davis.
Dezvoltarea permanentă a tenisului se datorează perfecţionării continue a
tehnicii şi tacticii de joc precum şi a metodicii depregătire, la care se adaugă
materialele şi suprafeţele de joc mereu mai diversificate şiperfecţionate.
În ţara noastră tenisul era practicat la începuturi de studenţii români reveniţi
în ţară de la studiile efectuate în străinatate.
Începuturile datează din anul 1885,an în care sunt organizate primele cluburi
în Bucureşti, Cluj, Braşov, Ploieşti, etc.
La 8 mai 1910 se înfiinţează la Bucureşti “Tenis Club Roman” , iar la 12
martie 1929 ia fiinţă “Federaţia Societăţilor Române de Tenis” care se
afiliază la F.I.T.

1.2 Conţinutul jocului de tenis

Cele două probe, simplu şi dublu+mixt,specifice acestui joc, implică o
variată gamă de procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din
punct de vedere al calităţilor motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi
al pregătirii psihologice.
Cele două probe, simplu şi dublu+mixt, specifice acestui joc, implică o
variată gamă de procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din
punct de vedere al calităţilor motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi
al pregătirii psihologice.
Jocul de tenis constă dintr-un ansamblu de procedee tehnice şi acţiuni
tactice, care se realizează pe o gamă largă de deplasări specifice,
înconcordanţă cu regulile şi principiile jocului de tenis.
Factorii determinanţi ai conţinutului jocului de tenis :

• Calitatea suprafeţei de joc, condiţiile de macroclimat

• Nivelul de pregătire şi participare la joc al sportivului
• Conţinutul fazelor de joc în atac şi apărare
• Calitatea FEF a procedeelor tehince (D.L.E.V.T)
• Miza, forma sportivă, context psihologic
• Loviturile dreapta, rever, servă…
Jocul competiţional de tenis, reprezintă o dispută între nivelul de însuşire al
elementelor tehnice şi al procedeelor tehnice pe fondul solicitării calităţilor
motrice şi psihologice.
Schema generală după care se succed componentele tehnico-tactice ale
fazelor de joc (S-R; schimb de mingi, declanşare, finalizare).
Factorul psihologic este important datorită complexităţii situaţiilor din teren,
mereu schimbătoare.

1.3.Caracteristicile de bază ale jocului de tenis

Tenisul face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport
individual şi de echipă (în proba de dublu).
Prin sistemul de procedee tehnico-tactice utilizate în joc, precum şi prin
scopul umărit în pregătire şi joc, tenisul reprezintă atât un mijloc al
educaţiei, cât şi un sport – o disciplină sportivă.
Disputa sportivă se realizează fără contact direct între jucători, aceştia fiind
despărţiţi în timpul jocului de un fileu care împarte, în mod egal, terenul de
joc.În manevrarea mingii, jucătorii folosesc racheta de joc, confecţionată din
lemn, metal, grafit sau din alte materiale sintetice.
Lovirea mingii se efectuează cu partea cordajului.Toate procedeele tehnico-
tactice utilizate de jucători se fac în scopul trecerii mingii peste fileu - în
condiţii cât mai dificile pentru adversar – pentru realizarea punctului.
În organizarea acţiunilor din teren, jucătorii au voie să lovească mingea o
singură dată după ce aceasta a cazut pe sol, sau înainte de a cadea pe sol
utilizând la lovirea mingii în această situaţie voleul, sau smeciul.
Este un mijloc accesibil tuturor vârstelor; el poate fi practicat,
începand cu vârsta de 7 ani până la 70 şi chiar peste această limită.
Accesiblitatea rezidă şi din numărul redus de procedee tenice cu care se
dispută un joc, precum şi dimensiunile terenului care, în aceste condiţii
simplificate de joc, nu solocită un efort de deplasare crescut.
Practicarea tenisului de performanţă presupune şi solicită un mare efort în
pregătire şi joc, un înalt grad de îndemânare, viteză, forţă de lovire a mingii,
de deplasare în teren, precum şi o mare rezistenţă fizică şi psihică.
Complexitatea jocului creşte pe scara măiestriei sportive, ceea ce presupune
un efort fizic şi psihic pentru realizarea de performanţe la nivel international.
Durata jocului nu are limite în timp : o partidă poate dura de la o oră până la
4-5 ore.
În tenis se dispută 5 probe : simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi,
dublu femei şi dublu mixt.
Jocurile la femei se desfasoară după sistemul două seturi câştigătoare din
trei, iar la bărbaţi trei seturi câştigătoare din cinci.
Desigur, sunt concursuri care pot reduce numărul de seturi – în special
simplu bărbaţi. În unele concursuri se poate utiliza regula de scurtare a
seturilor (denumită “tie-break”).
Din punct de vedere fiziologic, jocul se caracterizează prin faze de efort
aerob presarat cu faze de efort anaerob (efort mixt).
Sub aspect psihologic, tenisul poate fi caracterizat ca fiind un joc sportiv
care solicită aproape integral activitatea psihică: atenţia, gândirea, dârzenia,
perseverenţa, curajul, hotărârea, iniţiativa, puterea de anticipare etc.
1.4.Modelul de joc pentru cursul de bază
A. Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic fazei

de joc fix (servici şi retur) :

• Conţinutul tehnico – tactic, fizic şi regulamentar al serviciului 1 şi 2;
 • Preocupări pentru realizarea unui procentaj de 50-60 % a acţiunilor
reuşite în joc a serviciului 1 si de 70-80 % a serviciului nr.2;
• Realizarea unui plasament corect şi cât mai rapid în zona liniei de
fund a terenului pentru returnarea mingii venită de la adversar;
• Utilizarea în egală măsură, a loviriturii de dreapta şi stânga pentru
returnarea mingii din serviciu;
• La returul de serviciu, asigurarea unei poziţii şi plasament cât mai
corecte pentru returnarea mingii;
• Asigurarea unui procentaj de 60-70 % a acţiunilor reuşite la returnarea
mingii;
• La retur, orientarea mingii cu o traectorie medie, lungime şi direcţie
corespunzătoare;
• Replasamentul după retur, în vederea continuării jocului şi crearea
condiţiilor pentru finalizarea punctului.
B.Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic al fazelor
de joc alternativ (schimbul de lovituri şi finalizarea punctului) :
• Realizarea unui procentaj corespunzător de acţiuni reuşite al tehnicii
loviturilor de dreapta şi stânga, cu lungimi, efecte, traectorii, direcţii şi
forţă corespunzătoare;
• Preocupări pentru realizarea unui plasament corect în zona liniei de
fund, respectând principiile tactice ale acestei faze de joc;
• Utilizarea tactică, în procentaje crescute, a celor două lovituri de bază,
cu orientarea mingii în diagonală, lung de linie şi pe centrul terenului;
• Centrarea mingii în cordaj şi asigurarea unei prize ferme pentru
procedeele tehnice utilizate.
C.Preocupări constante pentru imprimarea unui ritm corespunzător şi
eficient fazelor tactice ale jocului de simplu :
 • Lovirea mingii pe traectorie ascendentă , în faţa corpului;
• Lovirea cu forţă crescută a mingilor ce vin de la adversar in
zona liniei de serviciu;
• Schimbarea, la momentul oportun, a direcţiei mingii din diagonală în
lung de linie şi invers;
• Alternarea judicioasă a loviturilor în fortă, cu cele plasate;
• Abordarea unui ritm corespunzător al formelor de deplasare în teren,
care să asigure plasamentul corespunzător faţă de zona de cădere a
mingii şi lovirea acesteia;
• Cunoaşterea şi aplicarea în procesul de instruire şi joc a principiilor
tactice ale jocului de simplu, precum şi adaptarea specifică la
condiţiile tactice speciale de joc.

Intrebari recapitulative:
1. Care este originea jocului de tenis?
2. Care este continutul si caracteristicile de baza ale jocului?

3. Care este continutul modelului de joc pentru cursul de baza?

CURS NR. 2

2.1 Elemente de terminologie.

2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului.

2.1.Elemente de terminologie
În tenis, ca şi în celelalte ramuri sportive, există un limbaj propriu; respectiv,
anumiţi termeni de specialitate care servesc ca mijloc de comunicare între
oameni, ajutând la înţelegerea unitară a conţinutului acestora.
Termenii folosiţi, se referă la definirea acţiunilor tehnico-tactice de joc, de
arbitraj,la materialele sportive, precum şi la aspectele generale privind
organizarea şi desfăşurarea jocului.
Denumirea clară, precisă şi concisă a procedeelor tehnice sau a altor aspecte
tactice din joc au o importanţă deosebită în procesul de instruire. Aceşti
termeni uşurează comunicarea între profesor şi elev în procesulde instruire şi
conduc la o înţelegere unitară a noţiunilor folosite în organizarea şi
desfăşurarea jocului de tenis.
In cele ce urmează, sunt descrisi o serie de termeni care au o circulaţie mai
mare şi prezintă interes în instruirea studenţilor. Aceşti termeni sunt :
Lovitura de dreapta (forehand) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu, după ce aceasta
a atins terenul de joc, de pe partea mâinii în care se ţine racheta;
Lovitura de stânga (rever sau “back-hand”) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a
atins terenul de joc, de pe partea opusă mâinii care ţine racheta;
Serviciul :Procedeu tehnic de punere a mingii în joc, care constă în
aruncarea ei în sus, în lovirea cu racheta şi trimiterea ei peste fileu,
urmărindu-se dirijarea către careul de serviciu advers;
Trimiterea mingii în diagonală (cross) :
Orientarea loviturii de pe partea dreaptă a celui care loveşte, pe partea
dreaptă a adversarului. La fel se petrec lucrurile de pe partea stangă;
Trimiterea mingii în lungul liniei (long-line) :
Orientarea loviturilor în lungul liniilor laterale ale terenului de joc;
Pasarea adversarului (passing-shot, passant) :
Se referă la trecerea mingii pe langă, printre adversarii aflaţi într-o poziţie
avansată (în drum spre fileu, sau langă fileu).
Când adversarul a fost depăşit pe deasupra, în loc de “pasat” se foloseşte în
mod curent termenul de “lobat”.
As :
Înseamnă realizarea unui punct direct din servicu, fără să fie nevoie ca
jucătorul care a servit să mai execute lovitura următoare.
“Asul” poate fi realizat atât din primul, cât şi din cel de-al doilea serviciu.
Brec (break):
Înseamnă câştigarea unui ghem pe serviciul adversarului.
Lovitura plată:
Presupune lovirea mingii cu planul rachetei, perpendicular pe direcţia de
deplasare în care aceasta a fost trimisă. Deci, mingii nu i se imprimă nici un
efect.
Lovitura liftată :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii (mişcare de rotaţie în jurul
axului ei), dinapoi-înainte, pe direcţia ei de zbor.
Topspin :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, dinapoi-înainte, dar lovirea
se aplică deasupra planului orizontal- imaginar- al mingii, care o împarte în
două jumătăţi egale.
Underspin:
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, în sensul de sus –spate –jos.
Lovitura taiată (slice) :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii în sensul de rotire spre
înapoi, deci opus direcţiei de zbor (invers efectului liftat).
Lovitura “draivată” (drive) :
Presupune lovirea mingii puternic.
Greşală de picior (foot - fault) :
Denumire care se referă, în exclusivitate, la lovitura de serviciu; înseamnă
executarea serviciului cu un picior pe linia de fund a terenului, execuţie
interzisă de regulamentul de joc.
Afară (out) :
Mingea cazută în afara terenului de joc.
Alegerea terenului :
Moment care are loc înaintea începerii jocului; se face prin învârtirea
rachetei cu vârful în jos pe sol, iar unul dintre jucători (hotărât de
regulamentul de joc) rosteşte unul din însemnele de pe o faţa a rachetei.
În cazul în care partea de sus a rachetei are însemnul rostit de jucător, atunci
el alege terenul sau serviciul.
Anticiparea :
Calitatea deosebit de importantă a jucătorului de tenis de a intui intenţia
adversarului în execuţiile tehnice, ceea ce-i va permite să se plaseze eficient
pentru executarea proprie lovituri.
Atac :
Declanşarea unei acţiuni ofensive, prin avansarea jucătorului sper fileu.
Lovituri de bază :
Lovitura de pe partea dreaptă, lovitura de pe partea stângă şi serviciul sunt
considerate lovituri de bază, deoarace asigură jucătorului minimum de
deprinderi pentru susţinerea unei partide de tenis.
Careu penru serviciu :
Spaţiu de teren (6.40 x 4.115 m) în care servantul este obligat să trimită
mingea la executarea serviciului. Fiecare jumătate de teren are două careuri
de serviciu, în total patru careuri situate în vecinătatea plasei
Culoar :
Spaţiul lateral (de 1.37 m) care se adaugă la fiecare parte a terenului de joc,
valabil numai pentru proba de dublu.
Ghem (game) :
Joc, unitate de scor.
Dublă greseală :
Ratarea celor două lovituri de serviciu.
Efect :
Rotaţie imprimată mingii de către rachetă, printr-un anumit mod de a o lovi.
Egalitate :
Situaţie în evoluţia scorului, în care se realizează rezultat egal (de exemplu :
15-15, 30-30 sau 40-40 ) după care jucătorul trebuie să puncteze de două ori
consecutiv pentru a câştiga ghemul.
Fileu :
Plasa care împarte transversal, în două părţi egale, terenul de joc. Are 0.914
m înălţime la centru şi este susţinut de doi stâlpi cu înălţimea de 1.07 m,
aşezaţi în afara terenului de fiecare parte, la o distanţă de 0.91 m.
Linie :
Delimitează spaţiul de joc (inclusiv careurile de serviciu). Are lăţimea de 2.3
– 5 cm. (linia de fund, linia laterală, linia mediană, linia de serviciu).
Lovitură :
Termen ce denumeşte procedeul specific de lovire a mingii cu racheta.
Loviturile pot fi :
• De bază : lovitura de pe partea dreaptă,lovitura de pe partea stangă şi
serviciul;
• Speciale : voleul, lobul, demi-voleul şi smeciul.
• Primitor : jucător care conform alternanţei stabilite prin tragere la sorţi
la începutul partidei, trebuie să primească mingea servită de
adversarul său.
Priză :
Maniera specifică de a ţine (apuca) mânerul rachetei la executarea unei
lovituri.
Punct :
Unitate de bază în numărătoarea dintr-o partidă de tenis, care începe cu
punerea mingii în joc şi continuă până la comiterea unei greşeli de către unul
dintre jucători.

Rachetă :
Obiect confecţionat din lemn, metal sau alte materiale rezistente, cu care se
loveşte mingea de tenis
Racordaj :
Material confecţionat din maţ sau nylon întins şi împletit în cadrul rachetei;
poate fi executat manual sau cu ajutorul unei maşinide racordat
Retur :
Lovitura de răspuns la primirea serviciului executat de către un adversar.
“Tie-break” :
Sistemul de punctare care elimină prelungirile setului după scorul de 6-6. În
ghemul de “tie-break” pentru primul punct se serveşte din dreapta apoi
serviciul se schimbă şi jucătorii servesc de câte 2 ori consecutiv, până la
obţinerea a 7 puncte (cu 2 puncte avans necesare); la rezultatul de 6
puncte, se schimbă terenul.
2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului
Jocul de tenis, încă de la apariţie şi până în zilele noastre, s-a răspândit pe
toate continentele, fiind practicat ca sport de performanţă şi ca divertisment
de către milioane de oameni, bucurându-se de o popularitate fără precedent.
Jocul actual de tenis de înaltă performanţă, se caracterizează prin mare
dinamism, jucătorul fiind pus în situaţia de a gândi şi acţiona rapid pentru
aplicarea eficientă a arsenalului tehnico-tactic, în diversitatea situaţiilor de
adversitate
Plecând de la aceste considerente, tehnicienii şi specialiştii domeniului
afirmă tot mai mult că tenismenul de performanţă este necesar să întrunească
cerinţele mai multor sporturi şi anume: picioare de sprinter, braţ de aruncător
cu suliţa, subtilitatea şi prospeţimea unui scrimer, atenţia şi puterea de
anticipare a boxerului, supleţea gimnastului, inteligenţa jucătorului de şah,
rezistenţa unui maratonist şi viteza de reacţie şi de execuţie a taleristului.
Tendinţe manifestate in evolutia tenisului :
Pe plan metodico-ştiinţific, se constată apariţia unor şcoli de tenis care-şi
bazează originalitatea pe organizarea şi desfăşurarea procesului de pregătire
a sportivilor pe criterii ştiinţifice, cu sportivi bine selecţionaţi şi dotaţi
biologic, pregatiţi de mari specialişti, sportivi care se consacră în totalitate
ideii de a deveni mari jucători de tenis, activitate ce necesită regimuri de
pregătire dintre cele mai severe;
Apariţia în diverse perioade ale evoluţiei tenisului a unor mari campioni de
talia lui: B.Tildent, H.Cochet, F.Perry, R.Laver, M.Santana, J.Newcombe,
St.Smith, I.Nastase, J.Connors, B.Borg, I.Lendl, J.McEnroe, B.Becker,
St.Edberg, A.Agassi, P.Sampras, J.Courier, M.Chang,Federer,Nadal şi mulţi
alţii care prin nota personală imprimată acţiunilor tehnico-tactice şi prin
creaţiile în fazele de joc, au adus îmbunataţiri tehnice şi tactice de joc,
precum şi laturi spectaculoase în marile competiţii de tenis;

Industria materialelor sintetice a determinat apariţia unor noi suprafeţe de

joc, a contribuit la fabricarea de rachete, mingi, cordaje şi o serie de
materiale ajutătoare. La acestea se pot adăuga diversitatea şi coloritul
echipamentului pentru joc.
Structura mecanismului de execuţie a unor procedee tehnice s-a modificat ca
urmare a creşterii vitezei de circulaţie a mingii, a lovirii acesteia pe
traectorie ascendentă, a săriturilor ei de pe sol, precum şi a măririi preciziei
şi forţei la lovirea mingii;
Readaptarea şi specializarea unor procedee tehnice la particularităţile
suprafeţelor de joc, a tipologiei jucătorului şi a specificului adversităţii, au
generat soluţii tehnice pentru lovirea mingii cu două mâini,
de pe partea stangă şi chiar de pe partea dreaptă;
Tendinţa de realizare în toate fazele de joc, a unor momente de ofensivă
permanentă (în mod deosebit la serviciu, retur şi atacul la fileu) ;
Creşterea stabilităţii şi eficienţei acţiunilor tehnico-tactice în condiţii de stres
Creşterea permanentă a popularităţii jocului, cu implicarea televiziunii şi a
altor mijloace de sponsorizare a competiţiilor de tenis, atrag tot mai mult
tineretul la practicarea acestui minunat sport.

Intrebari recapitulative:
1.Precizati terminologia loviturilor de baza in tenis.
2.Motivati tendintele actuale ale jocului de tenis.
CURS NR. 3
3.1 Sistematizarea tehnicii jocului de tenis
3.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
3.3 Principiile de bază ale tehnicii jocului de tenis

3.1.Sistematizarea tehnicii jocului de tenis

Tehnica în jocul actual de tenis, are un caracter dinamic, complex şi mereu
perfectibilă, prin diversitatea variantelor şi nuanţelor specifice imprimate
mingii de către marii campioni. Tehnica, prin mecanismele specifice, are o
strânsă legătură cu conţinutul tactical fiecărei faze de joc, cu calităţile
motrice şi psihice ale jucătorului.
Deprinderile motrice specifice se pot sintetiza în procedee tehnice de
sine stătătoare, care au un conţinut tehnic, bine stabilit şi o frecvenţă
importantă în fazele de joc.
Procedeul tehnic reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte
motrice - o succesiune stereotipă de poziţii şi mişcări ale segmentelor
corpului - structurate cât mai raţional, aplicabile într-o fază asemănătoare
de ofensiva în cadrul jocului.
În tenisul actual, tehnica s-a adaptat permanent la suprafeţele de joc,
tot mai diversificate sub aspectul creşterii vitezei de circulaţie a mingii, la
caracteristicile diferitelor “şcoli” de tenis şi a particularităţilor morfologice şi
psihomotrice ale jucătorilor.
De accea, tehnica jocului de tenis nu trebuie înţeleasă ca ceva static,
deoarece aceasta este legată de dinamica jocului, unde predomină lupta
acerbă pentru câştigarea punctului.
Nota personală imprimată tehnicii de joc, mai poartă numele de “stil, întâlnit
la marii campioni, ce au reuşit prin jocul lor să crească eficienţa procedeelor
în joc şi mai mult, acest mod superior de lovire a mingii a fost împrumutat şi
aplicat de o mare majoritate de jucători.
Relevant în această direcţie poate fi clasa înaltă a marilor campioni
care dau măsura tehnicii şi tacticii de joc. Printre aceşti iluştri campioni vom
reţine pe următorii: J. Connors, care a excelat în tehnica lovirii mingii cu
două mâini de pe partea stângă servind ca model de înaltă tehnicitate,
asigurându-i acestui procedeu tehnic un pronunţat conţinut tactic şi un înalt
grad de eficientă; J.McEnroe, s-a detaşat printr-o tehnică şi tactică
desăvârşită a demivoleului: B.Becker, care a aduă perfecţionări serviciului
din săritură, atât pe plan tehnic, fizic şi psihic, cât şi în mod deosebit în
cadrul registrului tactic (precizie, forţă, diversitate); I. Lendl, a ridicat pragul
de eficienţă a loviturii de stânga cu o mână: P. Sampras - a înnobilat lovitura
de dreapta cu o tehnică de mare fineţe, executată excelent tactic de pe toată
zona liniei de fund a terenului. Voleul decisiv a lui St. Edberg a făcut să
crească interesul pentru jocul ofensiv, datorită tehnicii şi tacticii demonstrată
de acest mare campion. Se poate afirma că lobul executat de I. Năstase a
rămas un “Everest” râvnit şi greu de atins pentru toate generaţiile de jucători.
Toate aceste nuanţări ale tehnicii au contribuit la îmbogăţirea
conţinutului şi spectaculozităţii jocului de tenis, creând un interes deosebit în
rândul specialiştilor în direcţia creşterii calităţii pregătirii tenismenilor,
începând de la vârstă fragedă.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este accea de a
contribui alături de tactică şi pregătirea fizică, a creşterea vitezei de
circulaţie a mingii în toate fazele jocului de simplu şi dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din
următoarele considerente:
• tehnica stă la baza cursivităţii jocului de tenis, având, după opinia
tuturor specialiştilor, rol de asigurare a conţinutului tacticii pe fazele
de joc;
• tehnica are o serie de mecanisme bine precizate, conform principiilor
elaborate de specialiştii D. Antonescu şi D. Moise (1995);
• tehnica are un caracter individual, datorat particularităţilor individuale
ale jucătorilor (aspecte morfologice, psihomotrice etc.);
• tehnica, în tenisul de performanţă, este complexă şi se realizează pe o
gamă diversificată de nuanţe şi doză de fineţe, ce asigură jocului
spectaculozitate;
• tehnica realizată la un grad superior de măiestrie, contribuie la
derularea dinamică a segmentelor corpului, făcând să crească viteza de
lovire a mingii;
• tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit din
punct de vedere al ritmului, a efortului fizic şi psihic, precum şi a zonelor
din teren unde frecvenţa este mai mare şi care are o contribuţie mărită la
declanşarea sau finalizarea punctului de joc;
• tehnica modernă vizează, printre altele, următoarele aspecte mai
importante: preparaţie, echilibru, compensarea efortului la nivelul
segmentelor, sincronizarea segmentelor, reechilibrarea corpului,
plasament şi replasament cu forme diversificate de deplasare în teren,
acceleraţii şi deceleraţii ale segmentelor corpului, adaptarea şi
readaptarea corpului la lovirea mingii, gândire, imaginaţie, anticipare şi
reacţie rapidă, calităţi motrice de viteză-forţă în regim de rezistenţă,
aspecte adaptative ale marilor funcţiuni organice etc.;
• tehnica deşi este fundamentală pentru joc, totuşi ea reprezintă numai
un mijloc de manifestare a capacităţii jucătorului de realizare a fazelor de
joc, care însă trebuie să fie însoţită şi de calităţi motrice şi psihice a
jucătorului pe măsura cerinţelor de joc;
• tehnica este infuentaţă de personalitatea jucătorului, de suprafeţele de
joc, de materialele (racheta, minge etc.), de miza şi spectacolul sportiv în
ansamblul lui;
• în conţinutul tuturor procedeelor tehnice distingem următoarele
aspecte prioritare:
-rolul şi importanţa privirii;
-rolul şi acţiunea picioarelor;
-rolul şi acţiunea trunchiului;
-rolul şi acţiunea braţelor;
• tehnica are o importanţă majoră în acţiunile de joc, dacă se respectă
printre altele următoarele repere ale execuţiei:
-aprecierea corectă şi rapidă a direcţiei spre care se îndreaptă mingea
din terenul advers şi a locului de cădere pe sol în terenul propriu;
-preparaţia pentru lovirea mingii trebuie să se înceapă odată cu primii
paşi de deplasare spre minge şi să se finalizeze cu o fracţiune de secundă
înainte de lovirea mingii;
-amplitudinea mai mare sau mai mică a rachetei la retragere, precum
şi de creştere a vitezei de acceleraţie a acesteia pe tot traseul până la
impact, inclusiv în momentul impactului la minge;
-controlul spaţial al vârfului rachetei, din momentul iniţial, până la
finalul loviturii şi chiar după accea;
-lovirea mingii, indiferent de procedeul tehnic, să includă factorii de
eficienţă (direcţie, traiectorie, efect, lungime şi viteză);
-replierea rapidă în cele doua zone strategice ale terenului de joc şi
preparaţia pentru o nouă acţiune de joc;
• utilizarea corecta şi eficientă a forţelor corpului la lovirea mingii este
condiţionată de următoarele aspecte:
-plasarea corectă a c.g.g. al corpului la reluarea poziţiilor în teren,
determină în totalitate calitatea poziţiei, care trebuie să fie favorabilă
starturilor rapide;
-plasarea corectă a tălpii picioarelor şi a proiecţiei genunchilor,
favorabilă direcţiilor de start;
 -utilizarea corectă a forţei trunchiului în acţiunile de rotaţie (flexie sau
extensie), în funcţie de procedeul tehnic utilizat;
-rolul conducător al capului pentru toate procedeele tehnice şi în mod
special în timpul deplasărilor prin alergare, în special pentru loviturile de sus
(serviciu şi smeci), la urmărirea traiectoriei mingilor înalte;
-rolul de acompaniere, de compensare sau de cuplare a forţelor, a
nivelul braţului, ce nu ia parte la susţinerea rachetei la lovirea mingii;
-ritmul, sincronizarea şi amplitudinea segmentelor la derularea actului
motric de lovire a mingii trebuie să asigure conţinutul tactic al fiecărui
procedeu tehnic în parte;
-starea de concentrare optimă, de reechilibrare psihică şi fizică înainte,
în timpul şi după lovirea mingii trebuie să asigure derularea corectă a
mecanismului tehnic;
-întreaga gestică a tenismenului înainte, în timpul şi după lovitură,
trebuie să fie cât mai “rotunjită”, îngrijită, cu un control permanent al
rachetei.

DEFINIŢIA

Tehnica jocului de tenis, reprezintă un ansamblu de deprinderi

motrice speciflce ca formă şi conţinut, ce concretizează modul de mânuire a
rachetei, lovirea mingii şi deplasările specifice în teren, toate desfăşurându-
se după legile activităţii nervoase superioare şi ale biomecanicii, în scopul
realizării randamentului maxim în joc.
Tehnica deci, reprezintă o succesiune de unităţi (momente) apropiate
ca structură, ce se repetă în condiţii standard, dar şi schimbătoare, declanşate
de forme tot mai ofensive de adversitate.
După opinia specialiştilor, jocul de tenis se compune din: 1/3 tehnică,
1/3 fizic şi 1/3 psihic, iar din totalul acţiunilor intreprinse de jucători în
desfăşurarea unui joc, aproximativ 50% din acţiuni sunt greşite, iar restul de
reuşite se împart între învingător şi învins.

SISTEMATIZAREA TEHNICII

Stabilirea criteriilor de sistematizare specifică a tehnicii jocului de

tenis reprezintă o activitate complexă de natură metodică, având ca finalitate
punerea în evidenţă a scopului principal al fiecărui procedeu tehnic, din care
derivă o serie de variante specifice tehnicii de joc. Desigur că esenţa
sistematizării tehnicii trebuie să plece de la rolul pe care aceasta îl are în
cadrul tacticii. Pe plan metodic, sistematizarea tehnicii formulează o serie de
repere, de care antrenorul trebuie să ţină seama în procesul de instruire,
aspecte care pot îmbogăţi arsenalui de variante prin care se poate detaşa un
jucător în competiţie, faţă de adversar.
După opinia noastră, sistematizarea tehnicii se poate împărţi în patru
moduri de utilizare optimă a tehnicii de joc:
- după specificul procedeelor tehnice utilizate în joc;
- după zona de utilizare a procedeelor tehnice;
- după modul şi direcţia de orientare a mingii;
- după varianteie de execuţie.

După specificul procedeelor tehnice utilizate în joc

După cum este bine cunoscut, toate procedeele tehnice utilizate la lovirea
mingii în tenis sunt precedate de o serie de mişcări preparatorii (de
pregătire), care conduc la reuşita acţiunilor tehnice specifice de lovire a
mingii din lateral sau de sus (de deasupra capului). Din aceste considerente
cu caracter metodic şi funcţional se distinge următoarea sistematizare a
tehnicii, care îmbracă un caracter general, şi anume:
- procedee tehnice de preparaţie (priza, poziţia jucătorului, deplasările în
teren, plasamentul la minge şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2 ale
terenului de joc);
- procedee tehnice de lovire a mingii din lateral (lovitura de dreapta, lovitura
de stânga cu o mână şi cu două mâini, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedee tehnice de lovire a mingi de sus (serviciul şi smeciul);

După zona de utilizare a procedeelor tehnice în fazele de joc:

Terenul de tenis, cu cele două părţi separate de către fileu (1/2 teren),
se împarte în trei zone distincte, privind acţiunile de joc: zona liniei de fund,
unde se realizează următoarele procedee tehnice: serviciu, loviturile de
dreapta, stânga, lobul de dreapta şi stânga. Toate aceste procedee tehnice au
rol de a declanşa sau finaliza punctul de joc; zona centrală a terenului (zonă
de trecere), unde se pot realiza următoarele procedee tehnice: demivoleul de
dreapta şi de stânga, lovitura de dreapta şi stânga precedate de deplasare
înainte, smeciul şi voleul de dreapta şi de stânga pregătitor; zona fileului,
unde sunt frecvente procedeele tehnice specifice, după cum urmează: voleul
de dreapta şi de stânga decisiv, smeciul şi mai rar loviturile de dreapta,
stânga şi lobul.

După modul şi direcţia de orientare a mingii în terenul advers:

 -lovituri executate din lateral;
-lovituri executate de sus;
-lovituri executate după coritactui mingii cu solul;
-lovituri executate înainte de coritactul mingii cu solul;
-lovituri cu efect;
-lovituri fără efect;
-lovituri pregătitoare;
-lovituri decisive;
-lovituri executate paralel cu linia laterală a terenului;
-lovituri executate în diagonal a terenului;
-lovituri executate pe zona mediană a terenului.

După variantele de execuţie:

• Poziţia de bază:
-înaltă (la serviciu, smeci şi voleul de sus)
-medie (la retur şi în faza alternativă)
-joasă (voleul de jos)
• Priza rachetei:
-schimbătoare- închisă (vestică)
- semiînchisă (estică)
- semideschisă
- neschimbătoare - continentală
• Deplasarea în teren:
-păşirea- înainte, înapoi, lateral, oblic
- cu pas adăugat, încrucişat şi combinat
-mers toate direcţiile
-alergare - forme, ritm, direcţii multiple
-pornire (starturi) direcţii multiple
-pivotare (pe un picior, pe ambele picioare)
-săritura - înainte, lateral, pe verticală
-fandare - înainte, lateral, oblic
-schimbare de direcţie - cu piciorul din interior
- cu piciorul din exterior
-alunecare - înainte
- lateral, oblic
-forme combinate de deplasare în teren
 • Plasamentul la minge:
-de pe loc- cu poziţia picioarelor:
o semideschisă
o paralelă
o deschisă
o închisă
- pentru loviturile din lateral
- pentru loviturile de sus

-din deplasare (asemănător plasamentului de pe loc)

• Replasamentul pe teren:
-în zona strategică 1 (la semnul de centrul de pe linia de fund a
terenului) — lateral dreapta sau stânga, la 1 m de semnul de centru
-în zona strategică 2 (intersecţia spaţiilor de serviciu cu linia
mediană)
• Serviciul:
-Serviciul 1
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii - exterior
- interior
- median
- cu efecte - plat
- tăiat
- liftat
- cu efect combinat
- cu traiectorie mică
- cu viteză (160-240 km/h)
- cu lungime- maximă
- medie
-Serviciul 2
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii: median
- cu efecte: - liftat
- tăiat
- cu lungime medie
- cu viteză maximă de rotaţie a mingii
- cu traiectorie mică sau mai mare
• Lovitura de dreapta şi stânga:
-la retur- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
-în faza alternativă din deplasare
- lungime - maximă
- medie
- mică
- traiectorii - înaltă (5-6 m)
- medie (2-3 m)
- razantă (1 m)
- efecte - plat
- tăiat
- liftat
- topspin
- lateral
- viteză - foarte mare (80-85 km/h)
- medie (60-65 km/h)
- mică (20-30 km/h)
• Voleul:
- de dreapta
- pregătitor
- decisiv
- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
- efecte - tăiat
- plat
- liftat (lovit)
- lungime - maximă
- medie
- mică
- viteză - mare
- medie
- mică
- inexistentă
- de stânga
- de pe loc
-din deplasare - înainte
 - oblică - laterală
• Lobul
-de dreapta
-de stânga
- de pe loc
- din deplasare
- direcţii - median
- diagonal
- lung linie
- efecte - plat
- liftat
- topspin
- tăiat
- lateral
- lungime - maximă
- traiectorie - f. înaltă (8-10 m)
- mare (6-8 m)
- medie (5-6 m)
- viteză - f. mare
- mare
- medie
• Smeciul
- din minge căzută pe sol
- de pe loc
- din săritură
- din deplasare cu spatele
-din minge lovită fără ca aceasta să cadă pe sol
- cu direcţii - median
- diagonal
- lung de linie
- cu efecte - plat
- lungime - maximă în apropierea liniei de fund a terenului
- medie la 2-3 m în interioriul spaţiului de la linia
de fund
- viteză - foarte mare — peste 230 km/h
- medie - 180-190 km/h
- blocat
 • Demivoleul:
- dreapta
- din deplasare - direcţii
- median
- diagonal
- lung linie
- stânga
- de pe loc - lungime
- mare
- medie
- mică
- traiectorie - razantă
- efecte
- plat
- tăiat
- viteză
- mare
- medie
- mică

1. Poziţia iniţială (fundamentală) :

– poziţia picioarelor şi trunchiului ;

– poziţia şi felul de ţinere a rachetei ;
– plasarea centrului de greutate ;
– orientarea privirii;

2. Modul de executare :
– de pe loc ;
– din deplasare ;
– cu sau fără efect.
3. Priza rachetei :
 – schimbătoare ;
– neschimbătoare.
4. Pregătirea pentru lovirea mingii :
– acţiunea trunchiului şi retragerea rachetei ;
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului
general de greutate al corpului.
5. Lovirea mingii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general de greutate al
corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
6. Finalul loviturii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general al greutăţii
corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.

3.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă

• Procedeul tehnic – modul în care se execută elementul tehnic
• Reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte motrice structurate
cât mai raţional, aplicate într-o fază din cadrul
jocului.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este aceea de a contribui
alături de tactică şi pregatirea fizică la creşterea vitezei de circulaţie a mingii
în toate fazele jocului de simplu şi de dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din următoarele
considerente:
1.tehnica stă la baza cursivităţii jocului, având rolul de asigurare a
conţinutului tacticii pe fazele de joc ;
2.tehnica are un caracter individual (datorită particularităţii individului),
(aspectelor morfologice şi psihomotrice) ;
3.tehnica este complexă ;
-tehnica realizată la un grad superior de maestru contribuie la derularea
dinamică a segmentelor corpului făcând să crească viteza de circulaţie a
mingii ;
4.tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit dpdv al
ritmului, a efortului, fizic şi psihic precum şi a zonelor de teren unde
frecvenţa e mai mare şi care are o contribuţie mărită la declanşarea sau
finalizarea punctului de joc.
Tehnica modernă vizează printre altele urmatoarele aspecte mai importante:
Echilibru, compensarea efortului la nivelul segmentelor, sincronizarea
segmentelor, reechilibrarea corpului, plasament şi replasament la minge,
gândire, imaginaţie, anticipare, reacţie rapidă, calit. motrice de viteză – forţă
în regim de rezistenţă, aspecte adaptative ale marilor funcţiuni ale
organismului.
Tehnica reprezintă un mijloc de manifestare a capacităţii jucatorului de
realizare a fazelor de joc, care trebuie să fie însoţită şi de calităţile motrice şi
psihice ale jucătorului pe măsura cerinţelor de joc.
Tehnica este influenţată de personalitatea jucătorului, de joc, materiale
(rachete, mingi) (de viteza şi spectacolul sportiv în ansamblul lui ).
În conţinutul procedeelor tehnice distingem urmatoarele aspecte prioritare:
– rolul şi importanţa privirii
– rolul şi acţiunea picioarelor, trunchiului, braţelor
Tehnica are o importanţă majoră dacă se respectă aprecierea corectă şi
rapidă a direcţiei pe care vine mingea – preparaţia pentru lovirea mingii să
fie efectuată din timp:
 1. accelerarea în timpul loviturii – lovirea mingii să includă factorii de

eficienţă ( FEF) (D.L.E.V.T.) (– replierea în cele 2 zone strategice .

2. plasarea corectă a cgg, plasarea corectă a picioarelor, trunchi, braţe,

ritm, sincronizare, concentrare.

3.3 PR1NCIPIILE DE BAZĂ ALE TEHNICII JOCULUI DE TENIS

Definirea lor ca principii se datorează faptului că ele se regăsesc în

mecanismul de bază al tuturor procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice de
joc, reprezentând rigori ce trebuie exact respectate. Lipsa oricăruia dintre ele
atrage după sine dereglări în compunerea forţelor ce asigură lovirea eficientă
a mingii, precum şi în evoluţia punctelor câştigătoare de joc.
Aceste principii se regăsesc în dinamica tenisului actual de mare
performanţă, din conţinutul fiecăruia putându-se degaja reguli şi cerinţe
metodice de pregătire fizică şi tehnico-tactică care aparţin conducerii
efective a procesului instruirii. Aceste principii au fost elaborate de către
D.Antonescu şi D.Moise (1995).
1. Principiul fundamental al tehnicii jocutui de tenis (actual şi de
perspectivă) constă în capacitatea jucătorului de a lovi permanent mingea
pe traiectoria ascendentă şi în faţa corpului, prin aprecierea corectă a
distanţei faţă de minge şi a momentului optim de lovire, prin transferul
centrului general de greutate al corpului pe direcţia de lovire, precum şi
prin accelerarea şi controlul spaţial al vârfului rachetei pe întregul traseu
al mişcărior de lovire a mingii.
Acest principiu este sinonim cu noţiunea de eficienţă. Fiind de o vastă
complexitate, el înglobează în sine o serie de alte principii ale tehnicii, pe
care le vom analiza în continuarea acestui capitol.
Prin conţinutul său, acest principiu defineşte în sens pozitiv caracterul
ofensiv şi modern al tehnicii jocului de tenis, oferind antrenorilor prilejul de
a reactualiza şi îmbunătăţi tehnica de lovire a mingii încă de la nivelul
începătorilor.
2. Principiul realizării eficiente a acţiunilor de preparare (priza
rachetei, poziţia jucătorului, deplasarea în teren, plasamentul la minge şi
replasamentul în zonele strategice 1 şi 2 ale terenului), prin anticipare şi
reacţie, prin orientarea liniei umerilor perpendicular pe direcţia de lovire a
mingii şi acţiunea corectă a braţului cu racheta.
 Preparaţia jucătorului pentru a lovi mingea venită din terenul advers
reprezintă o acţiune extrem de complexă, având în vedere intervalul de timp
foarte scurt când jucătorul trebuie să prelucreze o multitudine de date, să
aleagă varianta optimâ de răspuns şi să acţioneze în consecinţă. Cu cât
experienţa de joc este mai îndelungată, cu atât reacţia jucătorului va fi mai
promptă, iar capacitatea de anticipare mai bună.
Orientarea liniei umerilor perpendicular pe direcţia fileului constituie
o regulă şi o cerinţă de bază în tenisul modern, tehnică pe care jucătorul
trebuie să o adopte în finalul preparaţiei pentru lovirea mingii, asigurându-se
în felul acesta eficienţa tehnică şi conţinutul tactic corespunzător. Mişcarea
de retragere a rachetei cu ajutorul trunchiului şi a braţelor poate avea sau nu
o amplitudine mai mare sau mai mică, aceasta în funcţie de distanţa
jucătorului faţă de fileu şi de intenţia tactică a momentului de joc.
Aceste acţiuni de preparaţie pentru lovirea mingii fac obiectul jocului fără
minge, care au o importanţă hotărâtoare pentru tehnicitatea acţiunilor de joc,
precum şi a aspectului tactic specific.
3. Principiul utilzării şi combinărlii corecte a formelor de deplasare în
teren, prin dinamizarea plasamentului la minge, a replasamentului în zonele
strategice ale terenului precum şi prin adoptarea rapidă a poziţiei specifice
înainte, în timpul şi după fiecare acţiune la minge.
Adoptarea unei poziţii fundamentale suple, active, dinamice si
echilibrate la minge îi va permite jucătorului să învingă rapid inerţia statică,
să se deplaseze cu uşurinţă în orice situaţie concretă de joc. În funcţie de
caracteristicile mingii venite din terenul advers, deplasarea jucătorului în
teren trebuie să fie adaptată permanent în timp şi spaţiu, aspect ce îi va
permite jucătorului să realizeze un plasament la minge activ şi să deruleze
forţele corpului cu uşurinţă pentru realizarea actului tehnic de joc.
4. Principiul compunerii şi utilizării în succesiune corectă a forţelor
corpului la lovirea mingii, prin realizarea translaţiei rotaţiei şi impulsiei
corpului pe direcţia de lovire a mingii prin acţiunea corectă a braţului cu
racheta şi angrenarea eficientă a segmentelor corpului ce nu iau parte în
mod direct la mânuirea rachetei.
Eficienţa oricărei acţiuni la lovirea mingii depinde în mare măsură de
succesiunea intrării în acţiune a segmentelor corpului conform unei ordini
anume, dată de specificitatea tehnicii de joc. Conform legilor biomecanicii,
jucătorul declanşează mişcarea de lovire a mingii printr-o translaţie la
nivelul centrului general de greutate al corpului, care se transmite apoi la
nivelul trunchiului, materializându-se printr-o rotaţie a acestuia, finalizată cu
impulsia puternică la nivelul trenului inferior (atât a loviturile din lateral, cât
şi la cele de sus). Concomitent se derulează acţiunea braţului cu racheta,
care, la rândul său, se supune unei succesiuni si unor reguli tehnice specifice
(braţul asigură amplitudinea şi forţa de lovire a mingii, antebraţul asigură
unghiul optim de abordare şi de biciuire a mingii, iar articulaţia pumnului
asigură efectul şi fineţea loviturii. Segmentele corpului care nu participă în
mod direct la mânuirea rachetei (braţul opus, capul) au rol în echilibrarea
corpului în finalul loviturii.
5. Principiul utilizării şi combinării în proporpi diferite a celor 5
factori de eficienţă, indispensabili la lovirea mingii (direcţie, lungime,
viteză, efect şi traiectorie), prin alternarea ritmului şi cursivităţii acţiunilor
intreprinse, fapt ce asigură tehnicitate, conţinut tactic şi cornplexitate
jocului de tenis.
Prin utilizarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea factorilor de
eficientă mai sunt menţionaţi, acţiunile jucătorului devin eficiente, iar
conţinutul jocului se amplifică şi se diversifică, asigurând conţinutul modern
al jocului.
Jucătorul trebuie să preia mai întâi informaţii asupra fiecăruia dintre
aceşti factori de eficientă, pentru a putea anticipa jocul şi condiţiile de
răspuns în vederea amplificării acestora, care să surprindă intenţiile
adversarului şi să creeze condiţii propice pentru contraofensivă.

Intrebari recapitulative:
1.Sistematizati tehnica jocului de tenis.
2. Precizati rolul tehnicii.
3. Care sunt principiile tehnicii jocului de tenis?
CURS NR. 4

4.1 Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de

eficienţă la lovirea mingii.
4.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază.
4.1 Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de
eficienţă la lovirea mingii.
Factorii de eficienţă la lovirea mingii în jocul de tenis sunt unici după cum
urmează: direcţia, viteza, lungimea, efectul şi traiectoria. De precizat că la
lovirea mingii sunt prezenţi toţi aceşti factori realizându-se într-o
intercondiţionare, care se pot concretiza într-ovarietate permanentă de valori
exprimate prin gradul ridicat de tehnicitate şi idei tactice ce se constituie în
strategia de joc.
RAPORTUL DE UTILIZARE ÎN JOC A PROCEDEELOR TEHNICE
SPECIFICE ŞI PROCENTUL FACTORILOR DE EFICIENŢĂ
Materializarea acestor factori de eficienţă la lovirea mingii îşi găsesc
utilizarea în cadrul diferitelor faze tactice de joc, exprimate prin momentele
componente specifice fiecărei faze de aplicare a acestora în joc şi anume:
declanşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea lor cu fiecare acţiune
la minge.
CONŢINUTUL ŞI NIVELUL DE APLICARE ÎN JOC A
FACTORILOR DE EFICIENŢĂ LA LOVIREA MINGII
DIRECŢIA IMPRIMATĂ MINGII
Direcţia imprimată mingii, reprezintă acţiunea tehnico-tactică fundamentală
la lovirea mingii în tenis, condiţionând o serie de principii, reguli
şi cerinţe de ordin tehnico-tactic, fizic şi psihic, ce au drept consecinţă
abordarea în totalitate sau în proporpţii diferite a celorlalţi factori de
eficienţă (lungime, viteză traiectorie şi efect). Este factorul de eficienţă
PRIORITAR ce contribuie la derularea şi asigurarea avantajelor de utilizare
a celorlalţi factori de eficienţă.

CARACTERISTICI
1.asigură şi determină întregul conţinut tactic al procedeelor
tehnice utilizate;
2.condiţionează întreaga tactică de joc;
3.este generatoare de variante tactice concretizate prin
declanşarea şi finalizarea punctului de joc;
4.fereşte jucătorul de improvizaţii tactice ineficiente;
5.asigură o mare economie de efort şi o eficienţă crescută în joc;
6.asigură controlul strategic al spaţiului de teren (zonele strategice 1 şi 2) în
toate planurile;
7.condiţionează calitatea şi derularea cursivă a celorlalţi factori de eficienţă;
8.prin diferitele manevre tehnico-tactice de schimbare sau menţinere a
direcţiei mingii. Se asigură complexitatea fazelor de joc;
9.declanşează şi amplifică deschiderea de unghiuri mari de ofensivă,
facilitând finalizarea punctului;
10.realizarea în joc a direcţiei mingii este condiţionată de o serie de
principii, reguli şi cerinţe ale tacticii fazelor de joc şi a momentelor
componente;
11. direcţionarea mingii este specifică celor trei tipologii de jucători
(ofensivi, defensivi şi combinativi), fapt ce atestă rolul fundamental al
acestei manevre tehnico-tactice în acţiunile de joc;
12. direcţia mingii presupune un efort psihomotric considerabil, având la
bază gândirea tactică, anticiparea acţiunilor adverse, precum şi efortul
propriu repetat de realizare a direcţiei mingii.
VITEZA IMPRIMATĂ MINGII
Viteza imprimată mingii reprezintă un factor de bază ce asigură
eficienţa şi valorificarea superioară ca celorlalţi factori la lovirea mingii.
Viteza la lovirea mingii reprezintă sensul şi scopul jocului actual de tenis
de înaltă performanţă.

CARACTERISTICI
1.viteza este componenta cu mare pondere în jocul actual de tenis ce asigură
momentului de lovire a mingii, virtuţile unui joc ofensiv total;
2. viteza prin efectele ofensive produse în cadrul desfăşurării fazelor de joc,
reprezintă un element ce decide performanţa în tenisul actual;
3. viteza de lovire a mingii crează pentru adversar timp puţin de reacţie la
minge, precum şi dificultatea de acoperire a spaţiilor mari de teren pentru
returnarea mingii;
4. viteza devine prioritară la lovirea mingii atunci când se cuplează cu forţa,
deoarece în felul acesta se realizează forţa explozivă în acţiunile la minge,
acţiune de exprimare sugestivă a sportivului specific tenisului modern;
5. măreşte şi amplifică ofensiva de joc prin avantajele create în plan tactic,
datorate deschiderii de unghiuri favorabile de atac şi fructificarea acestora;
6. diversifică şi amplifică registrul tehnico-tactic de joc în fiecare acţiune la
minge.
TRAIECTORIA IMPRIMATĂ MINGII
Traiectoria imprimată mingii, reprezintă o condiţie esenţială a derulării
fazelor de joc, asigurând eficienţă tuturor loviturilor de bază şi speciale. Prin
conţinutul acestui factor de eficientă de lovire a mingii se asigură
valorificarea la un stadiu corespunzător a derulării fazelor tactice de joc
precum şi exercitarea permanentă a unei ofensive puternice.
CARACTERISTICI
1.traiectoria imprimată mingii este prezentă la toate procedeele tehnice,
având ponderi diferite de la un procedeu la altul, datorită în primul rând,
realizării unei traiectorii mai ample sau reduse care se poate
imprima mingii, a scopului tactic urmărit, precum şi a momentului specific
de adversitate întâlnit;
2. imprimarea unei traiectorii optime la lovirea mingii,crează de multe ori
pentru un jucător timp suficient de replasament în zonele strategice şi de
plasament la minge;
3. contribuie la scoaterea adversarului din spaţiul geometric al terenului de
joc;
4. obligă adversarul să lovească mingea în condiţii critice, cum ar fi
loviturile întârziate sau de multe ori pripite, ambele cu diminuarea scopului
tactic;
5. imprimarea de traiectorii diferite la lovirea mingii, care pot fi condiţionate
şi de suprafaţa de joc (mai amplă pe suprafeţelele lente şi mai redusă pe cele
rapide);
6. traiectoria eficientă la lovirea mingii contribuie la evidenţierea şi
amplificarea celorlalţi factori de eficienţă;
7. calitatea şi momentul optim de alegere a traiectoriei mingii exprimă
esenţa jocului ofensiv modern şi defineşte gradul de tehnicitate şi pregătire
psihomotrică a jucătorului de tenis;
8. imprimarea unei traiectorii eficiente la lovirea mingii solicită din partea
jucătorului un efort considerabil în selectarea cu mare atenţie a momentului
tactic, precum şi o măiestrie tehnică mărită de mânuire a rachetei;
9. imprimarea traiectoriei la lovirea mingii este diferită în jocul din preajma
liniei de fund a terenului sau din cea a fileului, datorată tocmai concretizării
unui plan tactic de ofensivă specifică;
10. traiectoria este elementul de bază ce asigură de multe ori passing-shoot-
ul.
11.este dificil de realizat şi greu de menţinut traiectoria optimă pe tot
parcursul jocului (de la o lovitură la alta) şi mai mult solicită timp îndelungat
pentru perfecţionarea ei.

LUNGIMEA IMPRIMATĂ MINGII

Lungimea imprimată la lovirea mingii reprezintă cerinţa fundamentală
de declanşare şi fructificare a diferitelor momente tehnico-tactice de
ofensivă, realizate de către jucător.
Prin conţinutul acestui factor de eficienţă se asigură valorificarea la
parametrii crescuţi a celorlalţi factori de eficienţă, precum şi câştigarea de
timp preţios pentru jucător, în vederea unor noi acţiuni de joc.
CARACTERISTICI
1.lungimea imprimată mingii se amplifică şi se diversifică în cadrul fazelor
tactice de joc şi numai în limitele suprafeţei geometrice a terenului de joc;
2. lungimea la lovirea mingii este dificilă de realizat, precum şi de menţinut
în cadrul derulării fazelor de joc, dar odată declanşată fereşte jucătorul de
griji şide improvizaţii tactice, având timp preţios de replasament în zonele
strategice şi de plasament la minge în mod corespunzător;
3. se corelează optim, din punct de vedere tehnic şi tactic cu direcţia, viteza
şi traiectoria la lovirea mingii;
4. se poate realiza în funcţie de diferite momente ale fazelor tactice de joc,
atât în plan longitudinal cât şi pe lăţimea terenului de joc;
5. în contextul fazelor tactice de joc lungimea la lovirea mingii se poate
diversifica şi adapta permanent prin alternarea distanţelor, care pot
fi maxime sau reduse
6. datorită specificului jocului de tenis, lungimea la lovirea mingii include,
în mod obligatoriu,forţă, viteză, direcţie şi traiectorie optimă;
7. printre multiplele efecte ofensive de joc, lungimea la lovirea mingii are
rolul de a ţine adversarul în spatele liniei de fund a terenului,
obligându-l să reducă distanţa şi forţa de returnare a mingii, creându-se
posibilitatea în felul acesta de a declanşa contraofensiva prin deschideri de
unghiuri mari de atac
8. prin alternarea distanţelor şi a asocierii acestora cu direcţia mingii se poate
schimba ritmul şi tempoul de joc, provocându-se dereglări tactice în jocul
adversarului;
9. replasamentul în zonele strategice (în special zona 1), precum şi
plasamentul la minge, se realizează cu mai multă siguranţă, datorită
faptului că adversarul este ţintuit pe linia de fund a terenului.
EFECTUL IMPRIMAT MINGII
Efectul imprimat mingii reprezintă, valoarea şi complexitatea
tehnicii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea mingii
amplifică, diversifică şi combină ideea tactică a fiecărui procedeu
tehnic în parte.
Datorită efectului imprimat mingii în momentul lovirii acesta oferă
jucătorului siguranţă şi posibilităţi multiple de a utiliza ulterior în mod
eficient această situaţie de joc creată.
CARACTERISTICI
1.datorită specificului tehnicii, toate procedeele de bază şi cele speciale
conţin în proporţii mai mari sau mai mici diferite efecte la lovirea mingii;
2. printre aspectele evidente cu privire la efectul imprimat mingii, reţinem:
direcţionarea mingii, ridicarea sau acoperirea mingii, contracararea,
amplificarea sau reducerea efectelor imprimate mingii la returnarea acesteia
de către adversar etc.;
3. creează prin natura diferitelor efecte imprimate mingii, sărituri
imprevizibile la ricoşarea acesteia de pe sol, de multe ori greu de returnat de
către adversar;
4. prin realizarea unui efect sau combinarea mai multor efecte la lovirea
mingii, oferă jucătorului posibilitatea de realizare a unor manevre tactice
multiple, asigurându-i caracterul ofensiv al acţiunilor la minge;
5. prin conţinutul şi sfera tactică de utilizare a efectului la minge se crează o
presiune permanentă asupra adversarului;
6. efectele imprimate mingii, precum şi schimbarea acestora, conduce la
alternarea tempoului şi a ritmului de joc;
7. efectul la lovirea mingii este o condiţie şi o cerinţă pentru realizarea
celorlalţi factori de eficienţă.
4.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază
A. Obiectivele pregătirii :
1. Pregătirea fizică generală :
• dezvoltarea fizică generală ;
• adaptarea marilor funcţiuni ale organismului la eforturile solocitate de
procesul de iniţiere şi însuşire a jocului de tenis ;
• formarea unui sistem larg de deprinderi motrice şi aplicative ;
• dezvoltarea calităţilor motrice de bază cu accent pe îndemanare, viteză
şi rezistenţă
2. Pregătirea fizică specifică :
• dezvoltarea vitezei şi forţei specifice de mânuire a rachetei, a
deplasării în teren şi utilizarea corectă a forţelor corpului la lovirea
mingii ;
• dezvoltarea rezistenţei specifice,solicitată în regim de lovituri şi a
deplasăriiîn teren.
3. Pregătirea tehnică :
• iniţierea şi însuşirea procedeelor tehnice de bază ;
• priza schimbătoare ;
• poziţia şi formele de deplasare în teren ;
• aşezarea la minge (jocul de picioare) ;
• lovitura de dreapta, cu efect plat şi liftat, de pe loc şi
din deplasare ;
• serviciul cu efect tăiat ;
• voleul de dreapta şi de stânga pregătitor.
4. Pregătirea tactică :
• iniţierea şi însuşirea modului de apreciere a săriturii şi a efectelor
mingii, precum şi a sincronizării acţiunii cu racheta în funcţie de
momentul de săritură şi lovire a mingii ;
• iniţierea şi însuşirea plasamentului corect faţă de minge şi orientarea
ei median, pe diagonală şi în lungul liniei al terenului de joc. Dirijarea
serviciului 1 şi 2 în spaţiile şi zonele de teren precizate ;
• însuşirea corectă a modului de organizare şi desfăşurare a fazelor de
joc, după principii şi reguli de bază ale tacticii jocului de simplu ;
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc fix şi momentele
lor (serviciu şi returul);
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc alternativ şi
momentele lor (schimbul de lovituri pregătitor şi finalizarea).
5. Pregătirea psihologică :
• formarea şi consolidarea unor deprinderi de atenţie, concentrare,
anticipare, dârzenie, curaj, perseverenţă şi tenacitate în procesul de
instruire şi joc ;
• creşterea ariei de conştientizare pentru însuşirea tehnicii corecte de
lovire a mingii.
6. Pregătirea teoretico-metodică :
• însuşirea unor cunoştinţe generale despre teoria şi practica jocului de
tenis ;
• însuşirea metodică de predare şi demonstrare a tehnicii şi tacticii
jocului de simplu ;
• capacitatea de descriere a tehnicii şi tacticii jocului, a depistării
greşelilor tehnice ;
• utilizarea unei terminologii adecvate, specifice tehnicii, tacticii şi
regulamentului de joc ;
• formarea de deprinderi practice privind igiena personală, ţinuta la
lecţiile practice,comportamentul în raport cu colegii şi cu cadrele
didactice ;
• formarea de deprinderi corecte de jucător, respectarea regulamentului
de joc şi a îndeplinirii funcţiei de arbitru la concursurile organizate la
nivelul grupei sau a anului de studii.
B. Conţinutul procesului de instruire practică :
1. Pregătirea fizică generală :
• exerciţii din gimnastica de bază executate individual şi pe perechi, cu
şi făra aparate ;
• exerciţi din atletism (alergări, sărituri, aruncări) ;
• ştafete şi jocuri dinamice.
Pregătirea fizică specifică :
• exerciţii pentru fortificarea articulaţiilor, ligamentelor şi musculaturii
de primă importanţă în acţiunile specifice la minge ;
• exerciţii pentru motricitatea analitică şi globală;
• exerciţii pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice specifice (viteză de
reacţie, execuţie, de deplasare, de repetiţie, forţă de mânuire a rachetei
şi lovire a mingii, îndemânare în deplasare şi în lovirea mingii,
rezistenţă în regim de lovire a mingii) ;
• exerciţii de mobilitate şi supleţe musculară la nivelul segmentelor de
primă importanţă la lovirea mingii.
Pregătirea tehnică :

• exerciţii de acomodare cu racheta şi cu mingea de tenis ;

• exerciţii pentru priza schimbătoare ;
• exerciţii de însuşire a poziţiei, formelor de deplasare în teren şi a
jocului de picioare specific fiecărui procedeu tehnic în parte
• exerciţii de însuşire a mecanismului de lovire a mingii la procedeele
tehnice(dreapta, stânga, servici, vole), analitic şi global ;
• însuşirea pregătirii pentru lovirea mingii ;
• însuşirea finalului de lovitură ;
• exerciţii pentru însuşirea centrării mingii în cordaj, a efectului
imprimat mingii, a conducerii în momentul lovirii mingii şi a
dirijării precise a acesteia ;
• exerciţii de însuşire a tehnicii, în condiţii izolate de joc şi în acţiuni de
joc, cu şi fără adversitate.
Pregătirea tactică :
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al execuţiilor tehnice ;
• exerciţii pentru plasamentul pe teren ;
• exerciţii pentru deplasarea şi aşezarea la minge ;
• exerciţii pentru orientarea mingii cu efecte, direcţii, traiectorii,
lungimi şi eficienţă crescută ;
• exerciţii pentru schimbara direcţiei, efectului, traiectoriei şi a vitezei
de circulaţie a mingii ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc fix
(serviciul şi returul) ;
• serviciul 1 şi 2 (direcţii, precizie, forţă şi constanţă) ;
 • exerciţii pentru însuşirea returului de serviciu cu lovituri de
dreapta şi stânga, de pe amble părţi ale terenului de joc
• exerciţii pentru însuşirea acţiunilor ce succed serviciul şi returul ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc alternativ
(schimbul de lovituri pregătitor) ;
• exerciţii de jocuri-şcoală pentru însuşirea tacticii jocului de simplu.

Intrebari recapitulative:
1. Definiti tehnica jocului de tenis.
2. Care sunt caracteristicile de baza ale factorilor de eficienta?
3. Care este continutul modelului de pregatire pentru cursul de baza?
CURS NR. 5
5.1.Tactica jocului de tenis
5.2.Analiza tacicii jocului de simplu
5.1.Tactica jocului de tenis
Prin noţiunea tactică întelegem totalitatea acţiunilor jucătorului organizate şi
coordonate raţional, în limitele prevederilor regulamentului de joc şi ale
spiritului de sportivitate, în scopul valorifiării calităţilor proprii şi a
deficienţelor în pregatire a adversarului.
Factorii ce condiţionează tactica de joc:
-nivelul şi gradul de însuşire a procedeelor tehnice;
-nivelul de dezvoltare al calitaţiilor motrice;
-nivelul cunoştinţelor teoretice;
-gradul de pregătire psihologică;
-natura adversităţii (tipologia de jucător) ;
-structura suprafeţei de joc;
-evoluţia scorului;
-condiţii meteo.
Orice plan tactic nu poate fi realizabil decât dacă se bazează pe o tehnică
adecvată cu o impotantă participare a capacităţii cognitive şi a tuturor
calităţilor motrice ale subiectului.
Obiectiv principal al tacticii: realizarea unei prestaţii optime pe terenul de
joc.
Trei condiţii sunt necesare pentru aplicarea unei tactici eficiente:
1.O mare adaptibilitate a acţiunilor în timpul jocului care trebuie să fie foarte
variabile şi modificabile în orice moment în funcţie de adversitate.
2. O distribuţie eficientă şi raţională a efortului pe parcursul întâlnirii
3. Adoptarea unor atitudini care nu permit adversarului să prevadă acţiunile
şi schemele tactice care vor fi utilizate contra lui (fenta, mimica, intimidări,
simularea oboselii sau a relaxarii).
Asigurarea conţinutului tactic al procedeelor tehnice de joc constă în
următoarele aspecte:
• Plasament corect la minge şi plasament pe zonele 1 şi 2;
• Preparaţia în timp şi spaţiu;
• Realizarea şi schimbarea de direcţii, efecte, lungimi, traiectori, viteze
la lovirea mingii;
• Realizarea de acţiuni tehnico-tactice eficiente, în scopul construcţiei
punctului (preparaţie, declanşare, finalizare).
Structura jocului conţine 4 faze ale tacticii jocului
de tenis:
• Faza de joc fix şi momentele componente (servici-retur) ;
• Faza de joc alternativ şi momentele componente(schimb de lovituri,
dreapta,rever) ;
• Faza de joc decisiv şi momentele componente (atac la fileu, după
servici, după retur sau după alternarea loviturilor de pe fundul
terenului) ;
• Faza de joc de trecere şi momentele componente(trecerea din atac în
aparare şi invers).
Principiile de bază ale tacticii jocului de tenis:
1.Principiul fundamental al tacticii jocului modern de simplu constă în
capacitatea tehnică, fizică şi psihică a tenismenului de a declanşa şi supune
ofensiva permanentă în orice moment al jocului (prin creşterea vitezei de
circulaţie a mingii concomitent cu declaşarea şi utilizarea eficientă a
unghiurilor de atac) ;
2. Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficienţă în cadrul celor 4
faze fundamentale ale jocului de simplu (prin adoptarea permanentă a
tehnicii la diversitatea situaţiilor de joc, prin trecerea cu uşurinţă de la
acţiunile de pe fundulul terenului la cele de la fileu şi invers) ;
3.Principiul realizării eficiente a replasamentului în zonele strategice 1
şi 2 (prin utilizarea unor forme de deplasare în teren specifice penrtu
declanşarea şi utilizarea în timp util a unghiurilor de ofensivă şi
contraofensivă determinate de direcţia mingii şi idea tactică de joc) ;
4.Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficientă a acţiunilor tehnico-
tactice în toate momentele jocului (prin alternarea cu pricepere a tacticii de
joc avantajoase în cadrul strategiei stabilite prin îndepartarea treptată a
adversarului de la tactica convenabilă lui şi
impunerea unei tactici proprii);
5.Principiul realizării unei variabilităţi a acţiunilor de joc, în momentele
speciale (prin utilizarea unor manevre de schimbare a ritmului şi a tempoului
de joc, prin declaşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea FEF la
lovirea mingii ;
6.Principiul valorificării la parametrii crescuţi a tipologiei de jucator
(ofensiv, defensiv sau combinativ) ori capacitatea de adaptare şi valorificare
a tacticii proprii în raport cu condiţiile de adversitate asemanatoare sau
diferite.
5.2. Analiza tacticii jocului de simplu
Faza de joc fix - reprezintă prima acţiune tehnico-tactică
fundamentală a jocului de simplu, care este declanşată de către jucătorul de
la serviciu şi contracarată de către jucătorul de la retur. Această fază de joc
condiţionează în foarte mare măsură întreaga desfăşurare a conceperii şi
realizării practice a punctului de joc.
Faza fixă de joc are în conţinutul ei două componente tactice de bază,
şi anume:
- componenta tactică de la serviciu;
- componenta tactică la retur.
În sprijinul definiţiei de mai sus se poate afirma cu certitudine că
tenisul actual a ridicat aceste două acţiuni tehnico-tactice de joc (serviciul şi
returul), la un nivel superior de măiestrie şi eficienţă în joc.
După opinia noastră, această perfecţionare tehnico-tactică a celor două
acţiuni de joc se datorează mai multor factorii, dintre care mentionm:
- jucătorii de tenis de înaltă performanţă au o conformaţie atletică
desăvârşită şi proporţionată, detaşându-se prin etalarea unor calităţi
motrice specifice de forţă -viteză şi rezistenţă la lovirea mingii, care
depăşesc uneori limitele umane;
- aceşti jucători de mare valoare dispun de o tehnică modernă, având
ca atribut esenţial condiţia de ofensivă totală a fiecărei acţiuni la
minge, materializată prin conţinutul lor tactic foarte bogat şi
diversificat, în sensul utilizării la parametri superiori a factorilor de
eficienţa la lovirea mingii (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi
efectul);
- in contextul unei pregătiri superioare şi a unui grad crescut de eficienţa
în joc, ei reuşesc să folosească în avantaj propriu materialele de joc,
diversitatea suprafeţelor terenului de joc, condiţiile atmosferice, evoluţia
scorului, precum şi formele de adversitate mereu diversificate, care, în
felul acesta, declanşează stări psihice complexe de joc;
- dacă jucătorul de la serviciu încearcă prin ansamblul tehnico-tactic şi
psihomotric să realizeze punctul de joc sau să descumpănească într-un
procentaj foarte mare jucătorul de la retur, nu mai puţin va încerca şi
jucătorul de la retur acelaşi lucru;
- un alt factor ce stă la baza fazei de joc fix ar fi şi faptul că acest
moment foarte important de joc este o condiţie regulamentara de
început de joc şi se poate repeta cu c frecvenţă mai mare sau mai mica
în funcţie de evoluţia punctelor pe games, set şi joc
Componenta tactică la serviciu

Componenta tactică la serviciu reprezintă acea acţiune tehnico-

tactică în care jucătorul, pe baza unei gândiri strategice, reuşeşte să
descifreze foarte rapid variantele tactice optime şi să decidă ofensiva
maximă ce trebuie dată adversarului, în vederea anihilării parţiale sau
totale a returnantului, în vederea impunerii condiţiilor de evoluţie a
punctului de joc sau a derulării tacticii ulterioare.
Pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare a conţinutului tehnico-tactic
a serviciului 1, ne vom referi la următoarele aspecte ce deţin o arie prioritară
a conceptului tactic de joc, şi anume:
- Plasamentul jucătorului la efectuarea serviciului 1
Plasamentul corect al servantului în spaţiul de joc trebuie să se facă în
primul rând cu respectarea regulamentului de joc privitor la serviciu, iar în
cel de-al doilea rând să ofere servantului maximul de eficienţă la
direcţionarea mingii în terenul advers, precum şi de a controla cu privirea
spaţiul geometric al terenului, în cadrul derulării fazelor ce pot succede
serviciului.
În mcd obişnuit, lăsând de o parte excepţiile tactice de joc, servantul
se plasează în spaţiile liniei de fund a terenului, la o distanţă de aprcximativ
0,80-1 m de o parte sau de alta a semnului de centru (respectiv în terenul de
egalitate şi avantaj).
Ocuparea de către servant a acestui spaţiu la efectuarea serviciului
oferă în plan tactic mai multe avantaje:
- jucătcrul se gaseşte la o distanţă egală de acoperit faţă de liniile
laterale ale terenului de simplu, precum şi faţă de zona centrală şi de
cea a fileului;
- oferă jucătorului posibilitatea de a acoperi cu privirea zona careului
de serviciu spre care se îndreaptă mingea, precum şi toate amănuntele
de ordin tactic legate de plasamentul şi eventual de intenţiile tactice
ale returnantului;
- datorită plasamentului la serviciu, precum şi a altor aspecte legate de
măiestria tehnică şi psihomotrică a servantului, el încearcă să deschidă
unghiuri de atac, pe care apoi să le foloseasca în avantaj propriu;
- oferă şanse egale pentru ofensiva ultenioară, specifică diferitelor
tipologii de jucători (ofensivi, defensivi sau combinativi);
- poate crea şi situaţii de derută pentru adversari prin focalizarea
privirii spre o direcţie anume de teren şi a unei gestici ce precede
lovirea mingii sau chiar în conţinutul execuţiei pot apare surprize
pentru returnant.
 - Serviciul solicită în totalitate personalitatea jucătorului de tenis
Jucătorul de tenis, pentru a dovedi personalitate în general şi la
serviciu în special, este necesar mai întai să îşi formeze în procesul de
pregătire şi după aceea să o manifeste atât la serviciu cât şi în întreaga
desfăşurare a jocului competiţional.
Personalitatea jucătorului la serviciu este vizibilă dacă acesta respectă
regulamentul jocului şi al competiţei, dovedeşe sigunanţă şi măiestrie în
etalarea arsenalului tehnico-tactic specific acestui procedeu tehnic, posedă
variante tactice eficiente şi le aplică cu pricepere. Dacă prin întreaga
preparaţie la serviciu şi a argumentelor de eficienţa, creează adversarului
derută şi ineficienţă în suslinerea ansamblului nidicat de adversitate, atunci
în felul acesta, jucătorul servant poate impune regulile jocului.
În cadrul prestaţiei bune a jucătorului la serviciu se mai pot include
şi modul cum reuşeşte să nu irosească timpul şi forţa pentru a realiza cu
fiecare serviciu punct direct “Ace”.
Altennarea loviturilor în forţa-viteza cu cele plasate şi surprinzâtoare
pot crea pentru adversar a mare derută în realizarea eficientă a returului de
serviciu.
Pentru confirmarea personalităţii la serviciu, jucătorul trebuie să
asigure execuţiilor tehnice un procentaj crescut de eficienţă, precum şi o
economie a efortului fizic şi psihic propriu.
La serviciu, ca de altfel şi în toate acţiunile de joc, tenismenul trebuie să dea
dovadă de o mare inteligenţă pentru utilizarea corectă şi eficientă a calităţilor
proprii.
- Rolul şi gradul de eficienţă a primului şi a celui de al doilea
serviciu
În cadrul evoluţiei serviciului în joc, jucătorul are dreptul
regulamentar la două încercări denumite generic, primul şi cel de al doilea
serviciu.
Scopul primului serviciu urmăreşte în primul rând să pună returnantul
sub presiune, făcând cât mai dificilă returnarea mingii şi de a-l pune în
acelaşi timp pe servant într-o situaţie favorabilă pentru următoarea acţiune
de joc.
Din punct de vedere teoretic şi în mod deosebit practic, primul
serviciu se execută cu maximum de forţă -viteză, precizie şi este direcţionat
către zonele cele mai favorabile pentru servant de a realiza punctul direct sau
a-i mijloci acestuia şansele pentru următoarele acţiunilor de joc.
Cel mai frecvent, la nivelul începătorilor serviciul se orientează spre
partea mai slabă a adversarului sau în zona mai deschisă. Acest aspect la
nivelul marii performanţe este mai putin utilizat, deoarece în acest caz
jucătorii la retur dovedesc o eficienţă sensibil egală a tehnicii procedeelor de
dreapta şi stânga.
Deşi cu primul serviciu se urmăreşte ofensiva totală, exprimată prin dorinţa
jucătorului de a realiza maximul (punctul direct), totuşi, procentajul de
reuşite şi de punct direct este destul de redus.
Astfel, din observaţiile noastre făcute la o serie de competiţii oficiale,
se constată că la jocurile de la nivelul marii performanţe primul serviciu are
ca procentaj aproximativ pentru punct direct în jurul a 10-15 %, iar serviciile
reuşite se cifrează la un procentaj aproximativ de 46-52 %. Desigur, ne
întrebăm dacă acest lucru este favorabil jucătorului de la serviciu şi de ce nu
se poate un procentaj superior. Aici răspunsul ar fi simplu, deoarece jucătorii
de la acest nivel de măiestrie nu sunt legaţi de maxima care circulă în lumea
tenisului “Serveşte primul serviciu că nu îl ai pe cel de al doilea”.În acest
caz, jucătorii, pe lângă dorinţa de a tranşa cât mai repede punctul de joc în
favoarea lor, încearcă în majoritatea situaţiilor superlativul specific
performanţei, şi anume asumarea riscului. Tocmai această superbă acţiune
de dăruire dă măsura şi calitatea jocului modern de tenis.
Pentru a sintetiza mai bine aspectele legate de serviciu, ne vom referi
la factorii de eficienţă (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi efectul).
- Cu privire la direcţia mingii la primul serviciu, în jocul de tenis se
pot stabili trei direcţii de bază şi anume:
- în diagonal spre linia laterală a spaţiului de serviciu (teren de
egalitate sau avantaj);
- în interiorul careului de serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei
careului de serviciu cu linia mediană);
- sau pe mijlocul careului de serviciu (atat la egalitate, cât şi la
avantaj).
Avantaje şi dezavantaje cu privire la plasarea primului serviciu în cele trei
situaţii prezentate:
• prima situaţie la direcţionarea serviciului pe diagonală
Direcţionarea mingii pe diagonal a spaţiilor de serviciu este cea mai
des folosită în jocul de tenis, iar printre jucătorii care excelează sunt: A.
Agassi, C. Moya, M. Chang, A. Coretja, A. Pavel. ca variante tactice de bază
reţinem:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se gaseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
În cazul în care se serveşte în terenul de egalitate şi ambii jucători (de
la serviciu şi retur) sunt dreptaci, atunci relaţia tactică poate fi avantajoasă
pentru servant, dacă acesta realizează o viteză foarte mare la lovirea mingii,
deschide un unghi mărit spre partea laterală a spaţiului de serviciu, iar
efectul tăiat la lovirea mingii face să crească dificultatea de returnare a
mingii.
Ca dezavantaj ar fi şi faptul că serviciul repetat în condiţiile prezentate
poate conduce la măsuri tactice luate de jucătorul de la retur, care, printr-un
plasament specific şi cu direcţionarea mingii în terenul advers, poate crea
dificultăţi servantului.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci, iar la retur un dreptaci,
relaţia tactică poate fi dezavantajoasă pentru returnant, deoarece acesta va
trebui să schimbe efectul la returnarea mingii din tăiat în liftat, care se poate
face cu unele dificultăţi.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci şi la retur un jucător
stângaci (teren egalitate), atunci relaţia tactică este avantajoasă pentru
servant, deoarece acesta, prin direcţionarea mingii spre linia laterală şi cu
imprimarea unui efect tăiat, va declanşa dificultăti mărite pentru returnant,
având puţine şanse de realizare a punctului.
În cazul când se serveşte în terenul de avantaj, iar la serviciu şi la retur
se găsesc jucători dreptaci, atunci relaţia tactică este foarte avantajoasă
pentru servant, deoarece poate deschide unghiuri mari de atac, iar efectul la
lovirea mingii poate fi o combinaţie între tăiat şi liftat sau între tăiat şi plat.
Mai mult, jucătorul de la retur va fi scos mult din spaţiul de joc şi va returna
mingea numai cu lovitură de stânga.
• cea de a doua situafle de direcţionare a serviciului este în
interiorul careului de serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei
careului de serviciu cu linia mediană)
În jocul actual de tenis se poate sesiza cu uşurinţă faptul că dirijarea
mingii în spaţiul median al careurilor de serviciu reprezintă o tactică
eficientă, care este utilizată de principiu de către jucătorii cu o tipologie
ofensivă sau combinativă. Exemplu: B. Becker, P. Sampras, J. Bjorkman, R.
Krajicek, M. Philippoussis, P. Rafter, G. Rusedski.
Variantele tactice de bază sunt următoarele:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
De remarcat că serviciul în zona mediană, cu cele trei variante mai sus
amintite, prezintă multe deosebiri din punct de vedere tehnico-tactic faţă de
direcţionarea mingii în diagonal a careului de serviciu.
Un prim element de reţinut s-ar datora faptului că fileul are în zona de
centru înălţimea cea mai mica (0,914 in), iar tehnica serviciului nu solicită o
rotare exagerată a trunchiului în momentul lovirii mingii.Totuşi, aceste
elemente pot fi minore pe lângă relaţia tactică ce se creează în acest context
între servant şi jucătorul de la retur.
Serviciul 1 pe mediana careurilor de serviciu prezintă câteva avantaje
demne de reţinut:
- un prim avantaj se datorează capacităţii servantului de a imprima
mingii o forţă şi viteză deosebită (210-230 km/h), cu o lungime maximă şi
precizie — spaţiul de cădere a mingii în terenul advers trebuie să aibă un
diametru de 20 cm, plasat în interiorul careului de serviciu, iar mingii să i se
imprime efectul plat sau a combinaţie de două efecte (tăiat şi liftat);
- limitează posibilităţile jucătorului de la retur de a deschide unghiuri
mari de atac, obligându-l să returneze mingea de principiu pe mijlocul
terenului, acolo unde se găseşte servantul;
- datorită vitezei mari a mingii realizate de către servant, jucătorul de
la retur trebuie să execute o mică deplasare laterală, iar retragerea redusă a
rachetei poate limita forţa de contraatac;
- serviciul, cu toate valenţele sale ofensive în totalitate, limitează
posibilităţile returnantului de a avansa la fileu;
- obligă pe returnant la alegerea unor variante tactice pripite, mai ales
dacă servantul este de o tipologie ofensivă sau combinativă;
- de multe ori direcţia mediană a serviciului ţintuieşte pe returnant pe
linia de fund a terenului, obligându-l să-şi desfăşoare tactica în acest context.
La aceste avantaje ale primului serviciu cu direcţie mediană, tactica la
serviciu se poate diversifica dacă se mai iau în consideraţie şi următoarele
situaţii:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate, iar la serviciu şi retur se
găsesc jucători dreptaci, atunci cel de la retur va efectua returnarea mingii cu
lovitură de stânga, deci cu unele dificultăţi tehnico-tactice,
- dacă servantul este stângaci, iar returnantul dreptaci, aspectele
tehnico-tactice pentru returnant se complică şi devin costisitoare pentru un
contraatac riguros;
- dacă la serviciu se găseşte un dreptaci şi la retur un stângaci, atunci
se creează avantaje pentru returnant, atât tehnic cât şi tactic;
- dacă la serviciu se găseşte un stângaci şi la retur tot un stângaci,
atunci avantajul este mai mult de partea returnantului. în cazul când
servantul imprimă mingii un efect tăiat foarte accentuat, atunci se măreşte
zona de cuprindere a returnantului şi se pot complica acţiunile tactice
ulterioare.
De menţionat că în terenul de avantaj aspectele tehnico-tactice se vor
derula invers decât în terenul de egalitate.
 • Cea de a treia direcţie de bază la serviciul 1 este orientarea mingii
pe mijlocul careului de serviciu
În contextul acestei tactici, la serviciul 1 se pot preciza următoarele:
- serviciul 1 în forţă, cu efect în general plat, pe zona de mijloc a
careului de serviciu va reduce posibilitatea adversarului de a deschide
unghiuri mari de atac;
- serviciul 1 pe direcţia mai sus amintită va îngreuia decizia
returnantului de a alege şi utiliza în timp util procedeul tehnic cel mai
eficient;
- serviciul 1 puternic, cu efect plat-tăiat, obligă pe returnant să
orienteze mingea pe mijlocul terenului advers;
- serviciul 1 în forţă şi cu efect plat este utilizat împotriva jucătorilor
de la retur care, la retragerea rachetei, efectuează o buclă mare, deci i se
reduce timpul de pregătire pentru a acţiona optim;
- serviciul 1 foarte puternic în zona amintită mai sus reduce
posibilităţile returnantului de a ataca la fileu.
Ca regulă de aur în toate aceste situaţii la care se adaugă pe lângă
direcţia mingii şi a celorialţi factori de eflcienţă, respectiv tactica specifică
acestei faze de joc nu este limitată, ci dîmpotrivă se diversifică şi se
amplifică în funcţie de tipologia de jucători (asemănătoare sau diferită),
care pot decide asupra evoluţiei punctului de joc.
- Un alt factor definitoriu privind tactica serviciului 1 se referă la efectele
imprimate mingii.
Efectul imprimat mingii reprezintă, după opinia noastră, valoarea şi
complexitatea tacticii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea
mingii amplifică, diversifică şi combină ideea tactică a fiecărui procedeu
tehnic în parte.
În jocul actual de tenis, rar întâlnim acţiuni de joc în care lovirea
mingii să nu fie însoţită de un efect anume. Realizarea acestor efecte face
obiectul tehnicii, iar utilizarea lor în joc face obiectul tacticii, ajutând la o
exprimare substanţială a servantului în depăşirea adversarului.
În cazul serviciului 1 întâlnim ca variante ale efectului la lovirea
mingii următoarele:
• dacă la serviciu şi retur se găsesc jucători dreptaci, atunci efectele
vor fi:
- în terenul de egalitate se vor imprima mingii efectul tăiat în exterior
şi liftat-plat în interior (intersecţia liniei mediane cu linia careurilor de
serviciu, aceieaşi efecte se vor realiza şi pe mijlocul careului de
serviciu);
 - în terenul de avantaj se vor imprima efectele liftat-plat în exterior,
iar pe mediana careului de serviciu efectul tăiat.
• dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci iar la retur un jucător
stângaci, efectele la minge vor fi:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul tăiat, cu accent
pe deschiderea de unghiuri mari de atac. Relaţia tactică este cert în
favoarea servantului;
- în cea de-a doua variantă de serviciu în zona mediană a careului de
serviciu se va imprima efectul liftat, cu reale avantaje totuşi pentru
returnant;
- în terenul de avantaj, aspectele tactice cu privire la direcţia şi efectul
imprimat mingii vor fi liftat în exterior şi tăiat în zona mediană a
careului de serviciu.
• dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur un jucător
dreptaci, atunci relaţia tactică privind efectul imprimat mingii de
servant va fi următoarea:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul liftat în exterior,
iar median se va imprima efectul tăiat, acesta din urmă îl avantajează
pe servant;
- în terenul de avantaj se va imprima mingii efectul tăiat în exterior,
avantaj mărit pentru servant, iar median se va imprima efectul liftat,
cu avantaj la returnant;
• dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur tot un
jucător stângaci, relaţia tactică va fi următoarea:
- în terenul de egalitate, serviciul va fi orientat în exterior şi se va
imprima mingii efectul liftat, avantajos totuşi pentru servant, iar
median se va imprima efectul tăiat, necesitând deplasarea laterală a
returnantului;
- în terenul de avantaj, serviciul în exterior va imprima mingii efectul
tăiat, iar median efectul liftat, desigur în avantajul returnantului;
După cum este ştiut din practică, calitatea fundamentală a serviciului
1 este aceea de a forţa jucătorul de la retur să nu intercepteze mingea, să
greşească sau să returneze mingea pe direcţia dorită de către servant.
-Un alt factor esenţial al tacticii la serviciu ar fi lungimea mingii,
dar şi alternarea acesteia cu reducerea ei.
Dacă în celelalte faze de joc (alternativ, decisiv sau de trecere),
imprimarea unei lungimi maxime mingii în terenul advers reprezintă o
condiţie şi o cerinţă a tacticii de joc, în cazul tacticii la serviciu această
orientare a lungimii mingii se potriveşte numai în anumite situaţii de
adversitate. Alternarea acestui factor de eficienţă prin reducerea sau
amplificarea lungimii mingii în contextul evoluţiei tacticii de joc, va
contribui substanţial la complexitatea şi eficienţa acţiunilor intneprinse de
către jucător.
Dirijarea mingii în terenul advers cu lungime maximă sau redusă
(trimiterea mingii pe linia laterală a careurilori de serviciu, cât mai în
apropierea fileului), precum şi alternarea lor tactică, creează pentru servant
posibilităţi multiple de schimbare a ritmului de joc, precum şi a celor de
surprindere a returnantului.
Prezentăm câteva variante ale tacticii cu privire la lungimea mingii a
serviciul 1:
- dacă jucătorul de la retur se plasează pe sau în interiorul liniei de
fund a terenului, atât în terenul de egalitate cât şi în cel de avantaj, atunci se
va servi cu lungime maximă spre colţurile careurilor de serviciu, unde sunt
zone rămase libere;
- serviciul lung pe linia careurilor de serviciu va forţa retragerea în
spate a returnantului pentru a acţiona asupra mingii, în felul acesta scade
posibilitatea deschiderii de unghiuri da atac, precum şi a ofensivei la fileu de
către acesta;
- Un alt factor pentru creşterea eficienţei serviciului 1 ar fi luarea în
calcul de către jucător a tuturor factorilor favorizanţi şi defavorizanţi,
cum ar fi:
- condiţiile meteo (vântul şi soarele), care pot favoriza sau îngreuia
serviciul. Dar învingerea acestor condiţii prin adaptarea unor tactici speciale
pot să se constituie în factorii favorizanţi;
- suprafeţele de joc (zgură, parchet, covor plastic, ciment, iarbă), prin
diversitatea lor, pot să conducă la tactici speciale pentru serviciul 1;
- adversari cu o tehnică defectuoasă la lovitura de dreapta sau de
stânga, în cadrul returului de serviciu, precum şi cu o experienţă
competiţională slabă impun prevederi ale adoptării unei tactici speciale la
serviciu.
-Un alt factor esenţial al tacticii serviciului 1 ar fi avansarea la
fileu, urmată de voleu.
În tenisul actual se cunosc trei modalităţi de bază de avansare a
jucătorului la fileu, şi anume:
- serviciul 1, unmat de voleu;
- returul, urmat de voleu;
- alternanea lovituri lor de pe linia de fund a terenului, urmată de
voleu.
Ne vom referi în cele ce urmează la prima situaţie, şi anume: serviciul urmat
de voleu.
 O condiţie esenţială a reuşitei acestei acţiuni tehnico-tactice o
reprezintă viteza şi direcţionarea serviciului 1, după care avansarea la fileu
trebuie făcută foarte rapid în zona strategică 2, până când mingea nu a căzut
în suprafaţa de serviciu. Staţia în aceastâ zonă constă într-o percuţie uşoară
pe pingeaua ambelor picioare, după care jucătorul la serviciu se deplasează
pe bisectoarea unghiului format de posibilităţile de atac ale adversarului.
Cea de-a doua situaţie este asemanatoane cu cea precedentă numai că
jucătorul de la retur va pleca dîntr-o zonă mai îndepărtată de centrul
terenului, dar în traseul spre fileu va trece prin zona strategică 2.
Cea de-a treia situaţie este mai dificil de realizat, deoarece jucătorul,
după retrimiterea mingii în terenul advers, va trebui să revină de principiu în
zona strategică 1, după care se va deplasa în zona strategică 2, când mingea
nu a căzut încă pe sol în terenul advers, iar traseul până la fileu se va face tot
prin zona strategică 2. Avansarea din zona strategică 2 la fileu pentru
executarea voleului se va face pe bisectoarea unghiului format de
posibilităţile adversarului de a contracara.
- Un alt factor ce trebuie luat în consideraţie la serviciul 1 ar fi
evoluţipa scorului din games.
În acest sens, un lucru este bine de precizat, şi anume că indifenent de
evoluţia scorului, jucătorul de tenis care se respectă trebuie să încerce cu
fiecare serviciu 1 maximum de eficienţă, fără a lăsa speranţe adversarului,
încercând ca în majoritatea situaţiilor de serviciu 1 să-şi asume riscul.
Prezentăm câteva reguli de care jucătorul de la serviciu trebuie să ţină
seamă, după cum urmează:
- la scorul de 0-0, 15-0, 30-0, 40-0, 40-15 pe serviciul propriu,
jucătorul poate forţa realizarea punctului cu primul serviciu, deci va încerca
totul pentru adjudecarea punctului de joc, deci asumarea riscului va fi unul
dintre aspectele esentiale, dar trebuie dublat şi de avansarea la fileu dacă
jucătorul este de tipologie ofensiv sau combinativ;
- la situaţia în care scorul este de egalitate la 40-40 şi chiar avantaj la
adversar, se va încerca cu mult calm şi cu echilibru psihic serviciul de punct
direct, deci de asumare şi de data aceasta a riscului.
Conchidem aceste considerente referitoare la tactica serviciului
arătând că primul serviciu în jocul de simplu este cea mai ofensivă armă
tactică din jocul de tenis. De accea, serviciului 1 trebuie să i se acorde o
mare atenţie în procesul de antrenament, începând de la primele lecţii de
tehnică şi tactică de bază, până la înalta măiestrie.
Se poate afirma cu certitudine că jucătorul de performanţă în tenis,
fără un serviciu 1 de excepţie nu poate progresa în tenisul de elită.
CONSIDERAŢII TEHNICO-TACTICE PRIVITOARE LA SERVICIUL 2

Ca o regulă generală şi demna de luat în considerare în procesul de

antrenament şi joc ar fi şi zicala care circulă în rândul tehnicienilor şi a
sportivilor cu privire la serviciul 1, potrivit căreia: “Serveşte primul serviciu
ca nu îl ai pe cel de-al doilea”. Această maximă din tenis reprezintă o
cerinţa şi o atenţionare în plus, ce trebuie acordată la primul serviciu. Deşi,
conform regulamentului de joc, este bine ştiut că jucătorul are dreptul la
două încercari (respectiv serviciul 1 şi serviciul 2). Ceea ce însă atrage
atenţia zicala de mai sus se referă la faptul de a nu irosi efortul şi ideea
tactică de joc cu fiecare încercare la serviciu, deoarece primul serviciu are o
tactică specială, de maximă ofensivă, faţă de cel de al doilea serviciu.
În cele ce urmează vom încerca să precizăm unele aspecte legate de
cel de-al doilea serviciu şi să încercam în felul acesta să conturăm conţinutul
tehnico-tactic şi cantribuţia acestuia la declanşarea şi finalizarea punctului de
joc.
Dorim să facem cunoscut faptul că jucătorul de performanţă, care are
o tactică bine consolidată de joc, nu manifestă şi nici nu trebuie să manifeste
reţinere la efectuarea primului serviciu, gândindu-se că îl poate greşi. Dar
condiţiile specifice de joc pot genera greşeli şi situaţii în care jucătorul
apeleaza la cel de-al doilea serviciu.
Din observaţiile şi datele culese la jocurile oficiale de nivel superior,
s-au putut desprinde o serie de reguli şi cerinţe prin care jucătorul înţelept,
inteligent şi bine pregătit reuşeşte să transfere forţele psihomotrice şi
tehnico-tactice la cel de-al doilea serviciu. De remarcat ca această idee
tactică este vizibilă din modul de preparaţie a jucătorului pentru cea de a
doua încercare, ce se conturează în modul de fixare a privirii şi a unei gestici
general specifice.
Între primul serviciu şi cel de-al doilea serviciu, jucătorul face o mica
pauză de reîncărcare a bateriilor, de schimbare totală a tacticii serviciului,
dar şi a ideii de derulare a acţiunilor de joc ce vor succede serviciul.
Putem preciza că din punct de vedere tactic cel de-al doilea serviciu
are ca prima cerinţă şi anume: evitarea greşelilor tehnice, dar şi a
declanşării unor presiuni asupra adversarului pe plan tactic, ce constau din:
- realizarea unui efect liftat accentuat;
- direcţionarea mingii pe partea mai slabă a adversarului;
- imprimarea unei viteze foarte mari de rotaţie şi de lovire a mingii;
- realizarea cu mare risc a unui serviciu cu toate caracteristicile
specifice serviciului 1;
 - deoarece la serviciul 2 jucătorul de la retur înaintează în inteniorul
terenului, atunci se va încerca şi factorul de eficienţă a lovirea mingii —
lungimea;
- procentajul de reuşite la serviciul 2 trebuie să fie între 90-96% iar de
punct direct aproximativ 20-40%.
În jocul marilor campioni se poate observa un lucru deosebit, şi
anume atunci când greşesc primul serviciu, prin întregul lor comportament
nu afişeaza supărare, revoltă sau scădere a capacităţii de concentrare, ci din
contră se remontează pentru cel de-al doilea serviciu. Acest aspect
considerăm că trebuie să devină o preocupare pentru formarea tinerilor
tenismeni atât în procesul de instruire, cât şi în modul de abordare a
serviciului 2 în competilia oficială.
În cadrul analizei tehnico-tactice a serviciului 2, menţionăm că rămân
valabili toţi factorii de eficienţă prezentaţi la serviciul 1. În cele ce urmează
vom insista numai asupra modului diferenţiat de tratare tactică a lor, în
vederea creşterii eficienţei la serviciul 2.
După cum ştim, plasamentul pentru serviciul 2 nu diferă de cel al
serviciului 1, precum şi capacitatea jucătorului de a se impune pe planul
tactic faţă de returnant.
Cu privire la utilizarea celor cinci factori de eficienţă la serviciul 2,
vom face următoarele referiri:
- direcţia imprimată mingii a serviciul 2 este orientată de principiu în
partea centrală a careului de serviciu, către linia ce delimitează lungimea
spaţiului de serviciu. De obicei, această direcţie este orientată spre partea
mai slabă a returnantului;
- viteza imprimată mingii este adresată într-un procentaj mai mare
rotaţiei mingii;
- lungimea imprimată mingii este a condiţie şi o cerinţă a serviciului
2, deoarece la aceasta se adaugă viteza şi efectul liftat care, combinate
corect, scot returnantul din dispozitiv şi îl obligă să se retragă şi în felul
acesta să lovească mingea mai de sus, la nivelul trunchiului;
- efectul liftat imprimat mingii reprezintă caracteristica serviciului 2 şi
dă măsura lui;
- traiectoria la serviciul 2 este puţin schimbată faţă de serviciul 1,
datorită boltei ce o capătă mingea în partea a doua a traseului, dar nu aceasta
este partea esenţială, deoarece efectul mingii în contact cu solul face ca
săritura mingii să fie mult spre în sus, aceasta este vizibilă în special pe
suprafeţele de zgură.
Faţă de primul serviciu, unde jucătorul poate avansa la fileu, nu
acelaşi lucru se poate face şi în cazul serviciului 2, situaţie mai puţin
avantajoasă, deoarece jucătorul nu poate avansa la fileu datorită tocmai
faptului că returnantul nu este scos în lateral din spaţiul de retur, lungimea
este redusă, ceea ce oferă şansa celui de retur să avanseze la fileu.
Dacă la primul serviciu jucătorul poate încerca realizarea punctului
prin asumarea riscului (în cazurile de scor 0-40 sau 40-0), nu acelaşi lucru se
poate încerca şi cu servidiul 2.
Desigur, pot fi situaţii când jucătorul cu serviciul 2 poate risca, dar în
majoritatea situaţiilor jucătorii încearcă să se asigure cu acest procedeu
tehnic să finalizeze punctul cu acţiunile ulterioare serviciului 2.
În concluzie, se poate preciza că serviciul 2, la care se apelează într-un
procentaj crescut de către marii jucătorii, reprezintă o ultimă şansă a
servantului pe care nu doreşte să o rateze din considerente tactice, dar mai
ales cu consecinţe pe planul performanţei de joc.

Componenta tactică la returul de serviciu

Componenta tactică la returul de serviciu reprezintă prima acţiune

tehnico-tactică de contraofensivă în planul tacticii de joc. Această acţiune
tehnico-tactică este cea mai dificilă din jocul de tenis, căreia i se impune o
anumită strategie de ofensivă de către servant, pentru care jucătorul de la
retur trebuie să descifreze acţiunea într-un timp extrem de scurt şi să ia
decizii cu privire la formă şi conţinutul contraofensivei. Jucătorul încearcă
să preia în felul acesta ofensiva pe toate planurile, în vederea impunerii
condiţiilor proprii de realizare a punctului de joc. Se încearca deci, în aceste
condiţii anihilarea sau scoaterea parţială a servantului din ofensiva
declanşată.
Procentajele de reuşite la retur se cifrează în medie la următoarele
valori: la primul serviciu 30-45%, iar la cel de-al doilea serviciu 85-95%.
Pentru punct direct din retur valorile sunt: 10-15% la primul serviciu, iar la
cel de-al doilea serviciu de 30-45%.
După opinia noastră, precum şi a observaţiilor efectuate la marile
competiţii de tenis, se confirmă faptul că în ţările cu tenis avansat, unde
eficienţa serviciului este foarte ridicată, se constată că şi valoarea returului
de serviciu este pe măsură.
Se poate concretiza că în ţările cu tenis avansat există aşa zisele “şcoli
de tenis”, care, prin întreaga strategie de pregătire şi joc, pun un accent
deosebit pe revitalizarea metodologiei de perfecţionare şi utilizare în joc a
serviciului şi a returului de serviciu.
Ambele acţiuni de joc au un rol foarte mare, fapt ce se materializează
în cadrul competiţiilor de tenis, unde jucătorii obţin procentaje foarte bune
de eficienţă, iar produsul acestor şcoli care formează jucătorii se detaşează şi
în clasamentele A.T.P. Desigur, se impune şi la noi, pe plan naţional o
reconsiderare a metodologiei cu privire a conţinutul tehnico-tactic al
serviciului şi returului, nu atât al mijloacelor, care par simple la prima
vedere, ci în mod special al fondului psihic în care se desfăşoară pregătirea
şi aplicarea serviciului şi returului în joc.
Începând cu vârsta de 13 ani şi până la înalta performanţă, în cadrul
exersării celor două procedee de joc este necesar să solicite jucătorii la un
regim special de maximă încărcătură fizică şi psihică, iar efortul să fie
alternat riguros cu pauzele de refacere.
De menţionat că în prima parte a analizei tactice a serviciului au fost
prezentaţi o serie de factori ce condiţionează eficienţa serviciului, care pot
rămâne valabili şi pentru retur.
În continuare vom face referiri totuşi la o parte din aceşti factori de
eficienţă, care fac obiectul specific registrului tehnico-tactic al returului de
serviciu, dintre care reţinem:

Faza de joc alternativ şi momentele componente

Faza de joc alternativ reprezintă cea de a doua acţiune tehnico-

tactică fundamentală a jocului de simplu, de continuare a eforturilor
jucătorilor de pe linia de fund a terenului de joc, cu scopul declanşării şii
susţinerii unor situaţii favorabile de finalizare a punctului de joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente
tactice de bază, şi anume:
3.1.3.2.1. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii din şi în
zona mediană a liniei de fund a terenului de joc;
3.1.3.2.2. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii pe
diagonal a terenului de joc (terenul de egalitate şi de avantaj);
3.1.3.2.3. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii în
lungul liniei laterale a terenului de joc;
3.1.3.2.4 Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu
schimbarea acesteia din diagonal în lung de linie şi invers “triunghiul”;
3.1.3.2.5. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu
schimbarea acesteia din diagonal în lung de linie şi invers, pe ambele părţi
ale terenului “optarul”.
Momentele tactice ale acestei faze de joc au în componenţa lor o parte
din procedeele tehnice din lateral, şi anume:
- lovitura de dreapta şi de stânga;
 - lobul de dreapta şi de stânga;
- demivoleul de dreapta şi de stânga.
În zilele noastre, aceste procedee tehnice se dovedesc a fi ajuns la un
grad superior de măiestrie tehnică, ele având la bază manifestarea
preponderentă a calităţilor motrice de forţă-viteză în regim de rezistenţă şi
îndemânare.
De principiu, tehnica procedeelor enumerate mai sus a rămas acceaşi
de la apariţia tenisului şi până în prezent (ca număr şi structură tehnică). Se
poate afirma cu certitudine că realizarea lor practică se face astăzi pe o gamă
foarte diversificată de variante şi nuanţe tehnice, ce aparţin în mod deosebit
clasei superioare de jucători, unde particularităţile tehnice, somatice şi
psihomotrice sunt evidente.
Din aceste considerente se poate afirma că tehnica îşi pierde în acest
fel din identitate, locul ei fiind luat de factorii de eficienţă la lovirea mingii
(direcţia, lungimea, viteza, traiectoria şi efectul), respectiv concretizarea
scopului tactic al mecanismului tehnic.
Toate aceste modificări în mecanismul tehnic al procedeelor de pe
fundul terenului (specific fazei de joc alternativ) se datorează mai multor
factori de joc, şi anume:
- primul factor pe care il socotim esenţial ar fi creşerea vitezei de
circulaţie a mingii (de peste 85-90 km/h) în faza alternativă, precum şi a
spaţiului de imprăştiere (direcţionare) a mingii de o parte şi alta a terenului
de joc, solicitând în mare măsură rolul determinant al factorului fizic şi
psihic în derularea jocului;
- tehnica s-a adaptat şi dezvoltat proporţional cu regimul de dezvoltare
fizică şi psihică a jucătorului. Astfel, plasamentul la minge, în mod deosebit
în părţile laterale ale terenului de joc, a impus tehnici şi măsuri speciale în
privinţa specializării formelor de deplasare, a frânării deplasărilor la minge,
precum şi a proiecţiei c.g.g. al corpului spre interiorul spaţiului de joc în
momentul impactului la minge, oferind şansa pentru o revenire rapidă în
teren a jucătorului;
- tehnica efectivă a celor două procedee de bază (dreapta şi stânga) a
suferit modificări nu numai în dinamica aşezării picioarelor în momentul
lovirii mingii, ci aceste modificări s-au răsfrânt şi asupra rolului determinant
al trunchiului la care se adaugă şi punctul avansat de lovire a mingii în faţa
corpului;
- tehnica modernă cu atributul său esenţial ofensiva totală şi
permanentă a declanşat tactici diversiflcate, care par simple la prima
vedere, ele având insă principii reguli şi cerinţe conforme cu abordarea
jocului la nivelul diferitelor tipologii de jucători, a momentelor componente
ale tacticii de loc, precum şi a adaptării permanente a tuturor factorilor
implicaţi în declanşarea şi finalizarea punctului de joc (suprafaţa de joc,
miza jocului, calitatea adversităţii, evoluţia scorului, etc.);
- ştiinţa jocului de tenis constă şi în capacitatea jucătorului de a
desfăşura un joc valoros de pe linia de fund a terenului, în condiţii de viteză
maximă de circulaţie a mingii, cu toate atributele sale. Acest joc solid şi
diversjficat îl conferă jucătorului şansa finalizării punctului în contextul
unuia din momentele componente ale tacticii fazei de joc alternativ;
- faza de joc alternativ este o urmare firească a nefinalizării punctului
în cadrul fazei de joc fix. Tocmai de accea, această fază devine hotărâtoare
pentru finalizarea punctului, unde se depun eforturi deosebite pentru
supremaţia tactică în joc, respectiv de cucerire strategică a spaţiului de joc şi
de limitare a posibilităţlor adversarului de a mai contracara;
- un alt factor determinant al eficienţei în faza de joc alternativ este
replasamentul în zona strategică 1. Această zonă strategică îi conferă
jucătorului posibilitatea de observare permanentă atât adversarul, cât şi
spaţiul de joc propriu şi advers.
Plecarea şi revenirea jucătorului în această zonă strategică a
terenului,face obiectul unei tehnici şi tactici moderne, extrem de
pretenţioase şi de foarte multe ori greu de realizat în totalitate. Aşa după
cum se ştie, jocul fără minge aparţine inteligenţei jucătorului, a capacităţii
acestuia de a fi permanent în situaţii optime de a declanşa şi susţine
ofensiva de atac.
- controlul spaţio-temporal înainte, în timpul şi după lovirea mingii
reprezintă condiţia esenţială a valorificării eficiente a telinicii, a tacticii şi a
calităţilor psihomotrice specifice.
În continuare ne vom referi la analiza tehnico-tactică a momentelor
componente ale fazei de joc alternativ, precum şi ale evaluării
corespunzătoare a factorilor de eficienţă la lovirea mingii (direcţie, viteză,
lungime, traiectorie şi efect), implicaţi în derularea acestei faze de joc.

Faza de joc decisiv şi momentele componente

Faza de joc decisiv reprezintă cea de-a treia acţiune tehnico-tactică

fundamentală a jocului de simplu, care poate fi declanşată după faza fixă de
joc cu serviciu sau retur sau de continuarea eforturilor jucătorilor în cadrul
fazei de joc alternativ de pe linia de fund a terenului, cu avansarea la fileu
după una din aceste faze, în scopul finalizării punctului de joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente
tactice de bază, şi anume:
 Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de serviciu;
Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de returul
de serviciu;
. Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de
alternarea loviturilor de pe linia de fund a terenului;
Aceste componente tactice au în conţinutul lor toate procedeele
tehnice ale jocului de tenis, cum ar fi:
- procedeele de preparaţie (priza rachetei, poziţia, formele de
deplasare, plasamentul la minge, precum şi replasamentul în zonele
strategice 1 şi 2);
- procedeele tehnice din lateral (dreapta, stânga, voleul, lobul şi
demivoleul);
- procedeele tehnice de sus (serviciul şi smeciul).
De precizat că primele două componente sunt specifice fazei de joc
fix, respectiv atunci când se încearcă în cadrul acestei faze de joc avansarea
la fileu după serviciu sau după retur.
Această fază a tacticii jocului de tenis face parte din tactica specială,
deoarece aici se contopesc într-o idee avansată de joc întreaga gamă a
tehnicii de joc, iar efortul fizic şi psihic este evident, datorită unei adversităţi
aprige de ofensivă şi contraofensivă, ce presupune un joc total şi complex,
fiind în acelaşi timp un atribut al tacticii de înalta performanţă.
Tehnica mai sus menţionată iese într-un fel din tiparele clasice,
aceasta îmbrăcând variante, stiluri şi nuanţe conforme cu caracteristicile
individuale psihomotrice şi tehnico-tactice ale tenismenilor.
Tactica în această fază de joc respectă regulile şi modele
componentelor tactice specifice fazei de joc ofensiv şi este profund
înfluenţată de specificul tipologiei de jucător –“ofensiv”, “defensiv” sau
“combinativ”.
Putem vorbi în tenisul actual de o specializare a jucătorilor pe cele trei
tipologii de joc şi mai mult, că perfecţionarea acestei faze de joc coincide şi
cu vârsta performanţelor adevărate (respectiv peste 15 ani).
Deci, încercând să analizăm tactic această fază de joc, trebuie mai
întâi să ne referim la depistarea modalităţilor prin care jucătorul în această
fază de joc, reuşeşte să acţioneze cu maximum de viteză în vederea
declanşării, susţinerii şi finalizării punctului de joc.
De menţionat un aspect semnificativ în această fază decisivă, ce se
referă la faptul că distanţele între jucători se modifică permanent, ajungând
de la 23-24m la 13-15m, fapt ce necesită o psihomotricitate de exceptie şi un
arsenal tehnico-tactic care să valorifice din plin spaţiile de teren “cucerite”
(spaţiul fileului), pentru finalizarea punctului.
 În acest context al limitării spaţiilor de joc, forţa loviturilor este mai
mare, unghiurile de atac cresc considerabil, iar reacţia la viteza mingii scade
simţitor.
În cadrul acestei componente tactice mai apare un element deosebit de
important, cu un rol hotărâtor în derularea eficientă a avansării şi acţionării
jucătorului la fileu şi anume trecerea jucătorului prin zona strategică 2.
Această zonă strategică 2 este situată aşa cum ştim la intersecţia liniilor
careurilor de serviciu cu linia mediană a terenului.
Zona strategică 2 are o importanţă fundamentală în cadrul fazei de
joc decisiv, deoarece asigură orientarea tactică de acţionare în preajma
fileului. Deplasarea în această zonă se realizează după reguli bine stabilite,
ce definesc tactica ofensivă la fileu.
Într-un procentaj de 90%, deplasarea în zona strategică 2 se realizează
din zona strategică 1, indiferent dacă deplasarea se face după serviciu, după
retur sau după alternarea loviturilor de pe fundul terenului. Desigur,
bisectoarea unghiului pe care avansează jucătorul la fileu este puţin diferită
de la o componentă tactică la alta.
Fac excepţie de la această regulă situaţiile extreme, când jucătorul este
scos în unghiuri foarte mari (în lateralele terenului), iar jucătorul se găseşe la
o distanţă mica faţă de fileu şi în felul acesta el va înainta la fileu direct din
punctul unde a lovit mingea, deoarece o altă variantă de acţionare nu poate fi
pentru finalizarea punctului. În cazul acesta, jucătorul va urma drumul cel
mai scurt de întămpinare a atacului advers.
Trecerile din zona strategică 1 în zona strategică 2 se fac în general în
linie dreaptă, aproape pe mijlocul terenului. După a alergare speciflcă din
zona strategică 1, jucătorul va efectua în zona strategică 2 o “staţie”, care
tehnic se materializează printr-o punctare foarte rapidă pe pingeaua
ambelor picioare, după care jucătorul avansează la fileu pe bisectoarea
unghiului format de posibilităţile adversarului de a ataca viguros.
De menţionat că atât teoretic şi practic, jucătorul ce se deplasează de
pe linia de fund a terenului în zona strategică 2 şi trebuie să ajungă în
această zonă înainte ca mingea să cadă pe sol în terenului advers.
Logic, din momentul când jucătorul a punctat în zona strategică 2, el
va avea de realizat o altă tactică de joc şi anume aceea de a acţiona în aşa fel
ca în perimetrul plasei să finalizeze punctul. În caz contrar el poate apela la
smeci, în cazul în care adversarul va încerca lobul sau în cel mai nefericit
caz va apela la ultima fază de joc, cea de trecere din ofensivă în defensivă,
respectiv de continuarea fazei de joc de pe fundul terenului.
 Replasamentul în zona strategică 2 se reia de atâtea ori de câte ori
jucătorul avansează la fileu pentru finalizarea punctului. Această avansare la
fileu oferă jucătorului mai multe avantaje, dintre care menţionăm:
- mărimea şi frecvenţa paşilor până la zona strategică 2 aparţine
rafinamentului tehnico-tactic al jucătorului, precum şi a adaptării
permanente la situaţiile tactice concrete de joc;
- anticiparea poziţiei şi a mişcărilor adversarului până la lovirea
mingii;
- anticiparea posibilităţilor psihomotrice şi tehnico-tactice de
contraatac ale adversarului;
- anticiparea direcţiei spre care adversarul poate să returneze mingea;
- vizibilitate totală asupra spaţului de teren advers, precum şi
orientarea spaţială atât pe verticala cât şi pe orizontala (lateral) terenului
propriu de joc;
- posibilităţi de a se deplasa în orice direcţie spre zona fileului;
- pnezenţa jucătorului în această zonă exercită presiune asupra
adversarului, provocându-i derută;
- momentul impactului la minge de către adversar trebuie să coincidă
cu deplasarea jucătorului spre zona în care se îndreaptă mingea pentru a
contracara cu voleu;
- distanţa mica faţă de adversar face să crească puterea de concentrare
a atenţiei, precum şi de reacţie rapidă la minge;
- prezenţa jucătorului în această zonă determină adversarul să se
precipite sau să greşească din proprie iniţiativă;

Intrebari recapitulative?
1.Definiti tactica jocului de tenis.
2.Care sunt factorii care conditioneaza tacica jocului?
3. Care sunt fazele tacticii jocului de tenis?
4.Care sunt principiile tacticii jocului de tenis?
CURS NR. 6
6.1.Metodologia instruirii în tenis
Bazele metodicii :
Deprinderea procedeelor de lovire a mingii şi a regulilor tactice specifice
tenisului,necesită o muncă sistematică şi individuală din partea
elevului cât şi a antrenorului sau a profesorului. Având în vedere ca tenisul
este un sport foarte complex, învăţarea trebuie să înceapă la o vârstă foarte
timpurie (recomandată fiind 6-7 ani) (şi să se desfăşoare sistematic urmărind
însuşirea corectă şi eficientă a deprinderilor tehnico-tactice.
Procesul învăţării se eşalonează pe mai mulţi ani, constituind o activitate
îndelungată.
Volumul însuşirii deprinderilor şi cunoşiinţelor se eşalonează pe perioade
mai mari (6 -8 ani) ,ulterior în funcţie de progrese şi diferenţierile dintre
copii, planificarea pregătirii acestora se individualizează.
Astfel se impune ca în anii de pregătire să se deprindă mijloacele cu ajutorul
cărora să se poată îndeplini sarcinile fazelor disputării punctului în joc şi
anume:
1.Începerea disputării punctului:
- serviciul
- returul de serviciu
2. Schimbul pregătitor de lovituri:

- lovitura de dreapta şi de stânga

3. Declanşarea atacului la plasă:

- lovitura de atac de dreapta şi de stânga

4. Finalizarea punctului :
- voleul decisiv de dreapta şi de stânga, smeci
- lovitura de dreapta şi de stânga decisive
5. Trecerea din atac în apărare şi invers:
- passing (lovituri de trecere dreapta, rever)
- lob
În procesul învaţării, loviturile se abordează într-o anumită succesiune.
Astfel recomandată este învăţarea loviturii de dreapta liftată, lovitura de
stânga liftată, serviciul, voleul, smeciul.
Având în vedere faptul că fiecare lovitură constă din o seamă de
acţiuni ale segmentelor corpului, în învăţare aceste acţiuni se abordează într-
o anumită ordine.
Pornind de la caracterul complex al loviturilor,de la necesitatea învăţării
execuţiei corecte şi eficiente a acestora, procesul învăţării, consolidării şi
perfecţionării, se realizează în mai multe etape şi anume:
1. învăţarea mecanismului de lovire ;
2.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în condiţii izolate de joc
3.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în acţiuni de joc
4.joc scoala si de verificare
Învăţarea mecanismului de lovire are ca sarcină deprinderea corectă a
mişcării de lovire. Recomandându-se utilizarea următoarelor succesiuni de
exerciţii:
1. exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta
2. exerciţii de imitaţie
3. exerciţii la minge oferită
4. exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor
Din acel moment începe lucrul în condiţii izolate de joc care are ca sarcini
capacitatea de:
- a dirija loviturile
- a lovi din mişcare
- a lovi în ritm şi în traiectorii diferite
Astfel se deprind calităţile care conferă execuţiei loviturilor conţinutul tactic,
calităţi care reprezintă aşa numiţii factori de eficienţă a unei lovituri
(direcţie, lungime,traiectorie, efect, viteză).
Învăţarea mecanismului de lovire.
Lovitura de dreapta.
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta:

• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din
săritură
2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicaţie,
demonstraţie)
• imitarea din poziţia finală a părţii pregătitoarea loviturii propriu-zise
şi finalul mişcării de lovire(de pe loc) ,imitaţie, execuţie fragmentară
cu accent pe:
• poziţia finală a părţii pregătitoare
• lovitura propriu-zisă
• terminarea (finalul) loviturii
3. Exerciţii la minge oferită:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în faţa
piciorului stâng şi efectuarea loviturii propiu-zise şi terminarea
mişcării de lovire (se execută la gardul de sârma şi pe terenul de joc) ;
 • acelaşi exerciţiu dar început din poziţie fundamentală execuţie globală
de pe loc ;
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, aruncarea mingii mai departe şi
deplasare pentru găsirea punctului de lovire
4. Exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor:

• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lovirea mingii aruncată de

antrenor: de pe loc,din deplasare, execuţie globală, de pe loc, din
deplasare ;
• schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta
-lovituri sub formă de întrecere :
-cine loveşte mai corect mingea
-cine loveşte mai multe mingi peste fileu
- utilizarea aparatelor ajutătoare: coş, tun de mingi etc.
Serviciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta :

• aruncarea mingii cu braţul întins deasupra capului în sus şi înainte

pentru a ateriza în faţa liniei de fund a terenului ;
• aruncarea mingii cu braţul întins şi prinderea ei cu acelaşi braţ, fără a
mişca piciorul din faţă ;
• aruncarea mingii cu mana stângă şi prinderea ei cu mâna dreaptă
(pentru dreptaci, invers pentru stângaci) ;
• mâna dreaptă după ceafă, ţine o minge (mâna stângă lansează mingea
şi loveşte mingea lansată de mâna stangă) ;
• învăţarea prizei corecte pentru servici
(continentală sau semideschisă)
- explicaţie
- demonstraţie
 - prin imitare
- sub controlul antrenorului
. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea serviciului global
3. Execuţia propriu –zisă :
-se va executa la început din zona strategică 2 apoi din zona strategică 1.

Voleul
1. Exerciţii pregătitoare (cu mingea şi racheta):

• aruncarea mingii în sol şi prinderea ei din zbor, se prinde cu ducerea

braţului în faţă, palma întampinând mingea. Se execută pe loc şi din
deplasare.
• învăţarea prizei corecte pentru voleu (continentală)
- explicaţie, demonstraţie
- sub controlul antrenorului
2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea voleului după explicaţie, demonstraţie, fragmentat, global
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, imitarea mişcării de lovire
propriu – zisă şi terminarea mişcării de lovire: de pe loc după
deplasare, imitatie globală
3. Exerciţii la minge aruncată şi lansată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu –
zise, terminarea mişcării de lovire de pe loc
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu –
zise, terminarea mişcării de lovire din deplasare
• acelaşi exerciţiu dar din poziţia fundamentală
 • momentul impactului coincide cu punerea piciorului stang (drept) pe
sol: de pe loc din deplasare (lateral, înainte )
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• din deplasare (laterală, înainte)
5. Voleu contra voleu
Smeciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea :

• mingea aruncată de sus cu braţul întins oblic înainte

• mingea aruncată de antrenor deasupra capului şi lovire cu
palma:
- de pe loc
- cu retragere
- din săritura
- din foarfecă
• învăţarea prizei corecte (continentală, semideschisă)
2. Exerciţii de imitaţie :
• -imitaţie după explicaţie, demonstraţie
- fragmentar, de pe loc
- global
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea:
-loviturii propriu-zise
-terminarea mişcării de lovire: - de pe loc după deplasare
3. Exerciţii la minge aruncată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare,
executarea:
- loviturii propriu-zise
- terminarea mişcării de lovire:
- de pe loc
- după deplasare la mingea aruncată
de antrenor
- după săritura mingii
- din zbor
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• după deplasare
• după căderea mingii
• din zbor

Intrebari recapitulative:
1.Care sunt fazele disputarii punctului in joc?
2. Care este structura unui procedeu tehnic?
3. Precizati structura de exerciti folosite pentru invatarea loviturilor de baza.
CURS NR. 7
Lecţia de antrenament
Def : Lecţia reprezintă forma principală de transmitere a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor specifice, de îmbunătăţire a indicilor
funcţionali şi ai gradului de pregătire fizică.
Tipologia lecţiilor este determinată de obiectele de instruire fixate pe
microcilurile de bază, speciale cu şi fără concurs.
Tipuri de lecţii :
• lecţia de cunoaştere a grupei de sportivi (stabilirea stadiului
sportivului)
• Lecţia de acomodare
– la începutul perioadei de pregătire sau a cantonamentelor
• Lecţia de învăţare
- specifică tenismenilor începători
• Lecţia de repetare
- la toate nivelele de pregătire
• Lecţia de control
- evaluarea stadiului de pregătire, consemnarea datelor în tabele speciale şi
prezentarea acestora sportivilor
• Lecţia de refacere
- pe teren – cu efort redus
- în condiţii speciale
Tipurile de lecţii de antrenament se
clasifică în :
1. Lecţii cu profil pedagogic : de instruire, de antrenament, de control ;
2.Lecţii cu profil funcţional : optimale, de şoc şi acomodare ;
3.Lecţii cu profil organizatoric : individuale, individualizate, colective şi
mixte
Structura lecţiei de antrenament :
Prin structura lecţiei de antrenament se înţelege organizarea timpului alocat
lectiei pentru rezolvarea obiectivelor de antrenament specifice lecţiei.
Structura lecţiei de antrenament are 3 părţi :
Partea I –durata 10-20 min
Obiective
- Pregătirea optimă a organismului pentru efort
- Informarea antrenorului asupra stării biologice şi psihice a sportiviilor
- Prezentarea pe scurt a ultimelor ştiri (noutăţi) din lumea tenisului
- Verificarea condiţiilor de lucru
- Prezentarea temelor de lecţie şi gradul de solicitare a sportivilor pe
parcursul lecţiei
- Precizarea duratei şi a localizării încălzirii organismului pentru efort
- Supravegherea şi corectarea încălzirii
Partea II – durata 75-90 min
Obiective
- Principalul obiectiv este învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea
tehnico-tactică a jocului de tenis si dezvoltarea calităţiilor motrice de
bază şi specifice
 - Reorganizarea grupei pe criterii valorice pentru rezolvarea temelor de
antrenament
- Asigurarea bazei materiale (rachete, mingi, aparate ajutătoare)
- Prezentarea tipurilor de exersare (colaborare, adversitate unilaterală şi
bilaterală)
- Utilizarea exerciţiilor pentru preparaţia (motrică, fizilologică, psihică)
a segmentelor, grupelor musculare, ligamenteor cu mare pondere în
tehica şi tactica preconizată
- Precizarea parametrilor efortului pe grupe de sportivi, cu specificaţii
individuale, precum şi a ritmului şi a tempoului de exersare,intervenţii
de corector a greşelilor şi pantele de refacere a organismului după
efort
Colaborarea eficientă cu medicul şi sportivul în direcţia realizării efortului
preconizat
- Intervenţia antrenorului în vederea schimbării eficiente a cuplurilor de
sportivi (pentru eficienţa lecţiei)
- Din observaţiile culese pe parcursul orei, discuţii cu sportivii la finalul
lecţiei
Partea III – durata 10-15 min
Obiective
- Liniştirea organismului după efort prin readucerea marilor funcţiuni la
parametrii dinaintea efortului
- Aprecieri asupra lecţiei
- Antrenorul în colaborarea cu medicul şi psihologul, fac precizări
individualizate cu privire la regimul de efort.
Partea I – partea pregătitoare (10-20 min.)
Partea II – partea fundamentală (75-90 min.)
Partea III – partea de încheiere (10-15 min.)

Cerinţe didactice ale lecţiei de antrenament :

• Obiectivul principal este formarea şi pregătirea jucătorilor pentru a
participa la competiţiile sportive corespunzătoare vârstei şi nivelului
de pregătire
Cerinţe :
- Precizarea clară a scopului şi cerinţelor lecţiei
- Învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea proced. tehnico-
tactice
- Dezvoltarea calităţiilor motrice de bază şi specifice
- Verificarea stadiului de pregătire
- Jocuri şcoală
- Selecţionarea, adoptarea şi elaborarea unor mijloace eficiente pentru
temele lecţiei
- Prin mijloacele folosite să se dezvolte o dinamică a parametriilor
efortului (V-F în regim de R)
- Alegera exerciţiilor corespunzătoare nivelului de pregătire a
sportivilor şi a fazelor de joc
- Cunoaşterea efectului aplicării acestor metode şi mijloace
- Utilizarea eficientă a timpului acordat fiecărei lecţii de
antrenament.
Intrebari recapitulative:
1.Definiti lectia de antrenament
2. Care sunt partile lectiei de antrenament?
3. Precizati obiectivele partilor lectiei de antrenament?
Bibliografie
Baciu A., Moise D - Metodologia instruirii in tenisul de
camp
Ed. Napoca Star, Cluj Napoca 2008

Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp

Ed. Napoca Star, Cluj Napoca 2008
Baciu A -Orientare si initiere, Cluj-Napoca 2008
Baciu A. -Orientare spre inalta performanta, Cluj-
Napoca 2008
- Caiet de lucrari practice, Cluj-Napoca,
2000

Moise D.G., Antonescu D. - Teoria tenisului modern, vol I si II, Ed.

Printnet, Bucuresti, 2002
Moise Gh., Dobosi S., Moise D. - Tenis pentru incepatori, Ed. Garamond,
Cluj-Napoca, 1995
Segarceanu A. - Tehnica, tactica, metodica, Ed. Quasar, Bucuresti, 1998
F.R.T. - Modelul de joc si metodica unitara de pregatire, Bucuresti, 1986
Colectia revistei “Tennis de France” si “Tennis Magazine” anul 2005-2009