CURS NR. 1
1.1 Scurt istoric.
1.2 Conţinutul jocului de tenis.
1.3 Caracterstici de bază ale jocului de tenis.
1.4 Modelul de joc pentru cursul de bază.
Intrebari recapitulative:
1. Care este originea jocului de tenis?
2. Care este continutul si caracteristicile de baza ale jocului?
2.1.Elemente de terminologie
În tenis, ca şi în celelalte ramuri sportive, există un limbaj propriu; respectiv,
anumiţi termeni de specialitate care servesc ca mijloc de comunicare între
oameni, ajutând la înţelegerea unitară a conţinutului acestora.
Termenii folosiţi, se referă la definirea acţiunilor tehnico-tactice de joc, de
arbitraj,la materialele sportive, precum şi la aspectele generale privind
organizarea şi desfăşurarea jocului.
Denumirea clară, precisă şi concisă a procedeelor tehnice sau a altor aspecte
tactice din joc au o importanţă deosebită în procesul de instruire. Aceşti
termeni uşurează comunicarea între profesor şi elev în procesulde instruire şi
conduc la o înţelegere unitară a noţiunilor folosite în organizarea şi
desfăşurarea jocului de tenis.
In cele ce urmează, sunt descrisi o serie de termeni care au o circulaţie mai
mare şi prezintă interes în instruirea studenţilor. Aceşti termeni sunt :
Lovitura de dreapta (forehand) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu, după ce aceasta
a atins terenul de joc, de pe partea mâinii în care se ţine racheta;
Lovitura de stânga (rever sau “back-hand”) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a
atins terenul de joc, de pe partea opusă mâinii care ţine racheta;
Serviciul :Procedeu tehnic de punere a mingii în joc, care constă în
aruncarea ei în sus, în lovirea cu racheta şi trimiterea ei peste fileu,
urmărindu-se dirijarea către careul de serviciu advers;
Trimiterea mingii în diagonală (cross) :
Orientarea loviturii de pe partea dreaptă a celui care loveşte, pe partea
dreaptă a adversarului. La fel se petrec lucrurile de pe partea stangă;
Trimiterea mingii în lungul liniei (long-line) :
Orientarea loviturilor în lungul liniilor laterale ale terenului de joc;
Pasarea adversarului (passing-shot, passant) :
Se referă la trecerea mingii pe langă, printre adversarii aflaţi într-o poziţie
avansată (în drum spre fileu, sau langă fileu).
Când adversarul a fost depăşit pe deasupra, în loc de “pasat” se foloseşte în
mod curent termenul de “lobat”.
As :
Înseamnă realizarea unui punct direct din servicu, fără să fie nevoie ca
jucătorul care a servit să mai execute lovitura următoare.
“Asul” poate fi realizat atât din primul, cât şi din cel de-al doilea serviciu.
Brec (break):
Înseamnă câştigarea unui ghem pe serviciul adversarului.
Lovitura plată:
Presupune lovirea mingii cu planul rachetei, perpendicular pe direcţia de
deplasare în care aceasta a fost trimisă. Deci, mingii nu i se imprimă nici un
efect.
Lovitura liftată :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii (mişcare de rotaţie în jurul
axului ei), dinapoi-înainte, pe direcţia ei de zbor.
Topspin :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, dinapoi-înainte, dar lovirea
se aplică deasupra planului orizontal- imaginar- al mingii, care o împarte în
două jumătăţi egale.
Underspin:
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, în sensul de sus –spate –jos.
Lovitura taiată (slice) :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii în sensul de rotire spre
înapoi, deci opus direcţiei de zbor (invers efectului liftat).
Lovitura “draivată” (drive) :
Presupune lovirea mingii puternic.
Greşală de picior (foot - fault) :
Denumire care se referă, în exclusivitate, la lovitura de serviciu; înseamnă
executarea serviciului cu un picior pe linia de fund a terenului, execuţie
interzisă de regulamentul de joc.
Afară (out) :
Mingea cazută în afara terenului de joc.
Alegerea terenului :
Moment care are loc înaintea începerii jocului; se face prin învârtirea
rachetei cu vârful în jos pe sol, iar unul dintre jucători (hotărât de
regulamentul de joc) rosteşte unul din însemnele de pe o faţa a rachetei.
În cazul în care partea de sus a rachetei are însemnul rostit de jucător, atunci
el alege terenul sau serviciul.
Anticiparea :
Calitatea deosebit de importantă a jucătorului de tenis de a intui intenţia
adversarului în execuţiile tehnice, ceea ce-i va permite să se plaseze eficient
pentru executarea proprie lovituri.
Atac :
Declanşarea unei acţiuni ofensive, prin avansarea jucătorului sper fileu.
Lovituri de bază :
Lovitura de pe partea dreaptă, lovitura de pe partea stângă şi serviciul sunt
considerate lovituri de bază, deoarace asigură jucătorului minimum de
deprinderi pentru susţinerea unei partide de tenis.
Careu penru serviciu :
Spaţiu de teren (6.40 x 4.115 m) în care servantul este obligat să trimită
mingea la executarea serviciului. Fiecare jumătate de teren are două careuri
de serviciu, în total patru careuri situate în vecinătatea plasei
Culoar :
Spaţiul lateral (de 1.37 m) care se adaugă la fiecare parte a terenului de joc,
valabil numai pentru proba de dublu.
Ghem (game) :
Joc, unitate de scor.
Dublă greseală :
Ratarea celor două lovituri de serviciu.
Efect :
Rotaţie imprimată mingii de către rachetă, printr-un anumit mod de a o lovi.
Egalitate :
Situaţie în evoluţia scorului, în care se realizează rezultat egal (de exemplu :
15-15, 30-30 sau 40-40 ) după care jucătorul trebuie să puncteze de două ori
consecutiv pentru a câştiga ghemul.
Fileu :
Plasa care împarte transversal, în două părţi egale, terenul de joc. Are 0.914
m înălţime la centru şi este susţinut de doi stâlpi cu înălţimea de 1.07 m,
aşezaţi în afara terenului de fiecare parte, la o distanţă de 0.91 m.
Linie :
Delimitează spaţiul de joc (inclusiv careurile de serviciu). Are lăţimea de 2.3
– 5 cm. (linia de fund, linia laterală, linia mediană, linia de serviciu).
Lovitură :
Termen ce denumeşte procedeul specific de lovire a mingii cu racheta.
Loviturile pot fi :
• De bază : lovitura de pe partea dreaptă,lovitura de pe partea stangă şi
serviciul;
• Speciale : voleul, lobul, demi-voleul şi smeciul.
• Primitor : jucător care conform alternanţei stabilite prin tragere la sorţi
la începutul partidei, trebuie să primească mingea servită de
adversarul său.
Priză :
Maniera specifică de a ţine (apuca) mânerul rachetei la executarea unei
lovituri.
Punct :
Unitate de bază în numărătoarea dintr-o partidă de tenis, care începe cu
punerea mingii în joc şi continuă până la comiterea unei greşeli de către unul
dintre jucători.
Rachetă :
Obiect confecţionat din lemn, metal sau alte materiale rezistente, cu care se
loveşte mingea de tenis
Racordaj :
Material confecţionat din maţ sau nylon întins şi împletit în cadrul rachetei;
poate fi executat manual sau cu ajutorul unei maşinide racordat
Retur :
Lovitura de răspuns la primirea serviciului executat de către un adversar.
“Tie-break” :
Sistemul de punctare care elimină prelungirile setului după scorul de 6-6. În
ghemul de “tie-break” pentru primul punct se serveşte din dreapta apoi
serviciul se schimbă şi jucătorii servesc de câte 2 ori consecutiv, până la
obţinerea a 7 puncte (cu 2 puncte avans necesare); la rezultatul de 6
puncte, se schimbă terenul.
2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului
Jocul de tenis, încă de la apariţie şi până în zilele noastre, s-a răspândit pe
toate continentele, fiind practicat ca sport de performanţă şi ca divertisment
de către milioane de oameni, bucurându-se de o popularitate fără precedent.
Jocul actual de tenis de înaltă performanţă, se caracterizează prin mare
dinamism, jucătorul fiind pus în situaţia de a gândi şi acţiona rapid pentru
aplicarea eficientă a arsenalului tehnico-tactic, în diversitatea situaţiilor de
adversitate
Plecând de la aceste considerente, tehnicienii şi specialiştii domeniului
afirmă tot mai mult că tenismenul de performanţă este necesar să întrunească
cerinţele mai multor sporturi şi anume: picioare de sprinter, braţ de aruncător
cu suliţa, subtilitatea şi prospeţimea unui scrimer, atenţia şi puterea de
anticipare a boxerului, supleţea gimnastului, inteligenţa jucătorului de şah,
rezistenţa unui maratonist şi viteza de reacţie şi de execuţie a taleristului.
Tendinţe manifestate in evolutia tenisului :
Pe plan metodico-ştiinţific, se constată apariţia unor şcoli de tenis care-şi
bazează originalitatea pe organizarea şi desfăşurarea procesului de pregătire
a sportivilor pe criterii ştiinţifice, cu sportivi bine selecţionaţi şi dotaţi
biologic, pregatiţi de mari specialişti, sportivi care se consacră în totalitate
ideii de a deveni mari jucători de tenis, activitate ce necesită regimuri de
pregătire dintre cele mai severe;
Apariţia în diverse perioade ale evoluţiei tenisului a unor mari campioni de
talia lui: B.Tildent, H.Cochet, F.Perry, R.Laver, M.Santana, J.Newcombe,
St.Smith, I.Nastase, J.Connors, B.Borg, I.Lendl, J.McEnroe, B.Becker,
St.Edberg, A.Agassi, P.Sampras, J.Courier, M.Chang,Federer,Nadal şi mulţi
alţii care prin nota personală imprimată acţiunilor tehnico-tactice şi prin
creaţiile în fazele de joc, au adus îmbunataţiri tehnice şi tactice de joc,
precum şi laturi spectaculoase în marile competiţii de tenis;
Intrebari recapitulative:
1.Precizati terminologia loviturilor de baza in tenis.
2.Motivati tendintele actuale ale jocului de tenis.
CURS NR. 3
3.1 Sistematizarea tehnicii jocului de tenis
3.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
3.3 Principiile de bază ale tehnicii jocului de tenis
DEFINIŢIA
SISTEMATIZAREA TEHNICII
După cum este bine cunoscut, toate procedeele tehnice utilizate la lovirea
mingii în tenis sunt precedate de o serie de mişcări preparatorii (de
pregătire), care conduc la reuşita acţiunilor tehnice specifice de lovire a
mingii din lateral sau de sus (de deasupra capului). Din aceste considerente
cu caracter metodic şi funcţional se distinge următoarea sistematizare a
tehnicii, care îmbracă un caracter general, şi anume:
- procedee tehnice de preparaţie (priza, poziţia jucătorului, deplasările în
teren, plasamentul la minge şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2 ale
terenului de joc);
- procedee tehnice de lovire a mingii din lateral (lovitura de dreapta, lovitura
de stânga cu o mână şi cu două mâini, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedee tehnice de lovire a mingi de sus (serviciul şi smeciul);
Terenul de tenis, cu cele două părţi separate de către fileu (1/2 teren),
se împarte în trei zone distincte, privind acţiunile de joc: zona liniei de fund,
unde se realizează următoarele procedee tehnice: serviciu, loviturile de
dreapta, stânga, lobul de dreapta şi stânga. Toate aceste procedee tehnice au
rol de a declanşa sau finaliza punctul de joc; zona centrală a terenului (zonă
de trecere), unde se pot realiza următoarele procedee tehnice: demivoleul de
dreapta şi de stânga, lovitura de dreapta şi stânga precedate de deplasare
înainte, smeciul şi voleul de dreapta şi de stânga pregătitor; zona fileului,
unde sunt frecvente procedeele tehnice specifice, după cum urmează: voleul
de dreapta şi de stânga decisiv, smeciul şi mai rar loviturile de dreapta,
stânga şi lobul.
• Poziţia de bază:
-înaltă (la serviciu, smeci şi voleul de sus)
-medie (la retur şi în faza alternativă)
-joasă (voleul de jos)
• Priza rachetei:
-schimbătoare- închisă (vestică)
- semiînchisă (estică)
- semideschisă
- neschimbătoare - continentală
• Deplasarea în teren:
-păşirea- înainte, înapoi, lateral, oblic
- cu pas adăugat, încrucişat şi combinat
-mers toate direcţiile
-alergare - forme, ritm, direcţii multiple
-pornire (starturi) direcţii multiple
-pivotare (pe un picior, pe ambele picioare)
-săritura - înainte, lateral, pe verticală
-fandare - înainte, lateral, oblic
-schimbare de direcţie - cu piciorul din interior
- cu piciorul din exterior
-alunecare - înainte
- lateral, oblic
-forme combinate de deplasare în teren
• Plasamentul la minge:
-de pe loc- cu poziţia picioarelor:
o semideschisă
o paralelă
o deschisă
o închisă
- pentru loviturile din lateral
- pentru loviturile de sus
2. Modul de executare :
– de pe loc ;
– din deplasare ;
– cu sau fără efect.
3. Priza rachetei :
– schimbătoare ;
– neschimbătoare.
4. Pregătirea pentru lovirea mingii :
– acţiunea trunchiului şi retragerea rachetei ;
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului
general de greutate al corpului.
5. Lovirea mingii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general de greutate al
corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
6. Finalul loviturii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general al greutăţii
corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
Intrebari recapitulative:
1.Sistematizati tehnica jocului de tenis.
2. Precizati rolul tehnicii.
3. Care sunt principiile tehnicii jocului de tenis?
CURS NR. 4
CARACTERISTICI
1.asigură şi determină întregul conţinut tactic al procedeelor
tehnice utilizate;
2.condiţionează întreaga tactică de joc;
3.este generatoare de variante tactice concretizate prin
declanşarea şi finalizarea punctului de joc;
4.fereşte jucătorul de improvizaţii tactice ineficiente;
5.asigură o mare economie de efort şi o eficienţă crescută în joc;
6.asigură controlul strategic al spaţiului de teren (zonele strategice 1 şi 2) în
toate planurile;
7.condiţionează calitatea şi derularea cursivă a celorlalţi factori de eficienţă;
8.prin diferitele manevre tehnico-tactice de schimbare sau menţinere a
direcţiei mingii. Se asigură complexitatea fazelor de joc;
9.declanşează şi amplifică deschiderea de unghiuri mari de ofensivă,
facilitând finalizarea punctului;
10.realizarea în joc a direcţiei mingii este condiţionată de o serie de
principii, reguli şi cerinţe ale tacticii fazelor de joc şi a momentelor
componente;
11. direcţionarea mingii este specifică celor trei tipologii de jucători
(ofensivi, defensivi şi combinativi), fapt ce atestă rolul fundamental al
acestei manevre tehnico-tactice în acţiunile de joc;
12. direcţia mingii presupune un efort psihomotric considerabil, având la
bază gândirea tactică, anticiparea acţiunilor adverse, precum şi efortul
propriu repetat de realizare a direcţiei mingii.
VITEZA IMPRIMATĂ MINGII
Viteza imprimată mingii reprezintă un factor de bază ce asigură
eficienţa şi valorificarea superioară ca celorlalţi factori la lovirea mingii.
Viteza la lovirea mingii reprezintă sensul şi scopul jocului actual de tenis
de înaltă performanţă.
CARACTERISTICI
1.viteza este componenta cu mare pondere în jocul actual de tenis ce asigură
momentului de lovire a mingii, virtuţile unui joc ofensiv total;
2. viteza prin efectele ofensive produse în cadrul desfăşurării fazelor de joc,
reprezintă un element ce decide performanţa în tenisul actual;
3. viteza de lovire a mingii crează pentru adversar timp puţin de reacţie la
minge, precum şi dificultatea de acoperire a spaţiilor mari de teren pentru
returnarea mingii;
4. viteza devine prioritară la lovirea mingii atunci când se cuplează cu forţa,
deoarece în felul acesta se realizează forţa explozivă în acţiunile la minge,
acţiune de exprimare sugestivă a sportivului specific tenisului modern;
5. măreşte şi amplifică ofensiva de joc prin avantajele create în plan tactic,
datorate deschiderii de unghiuri favorabile de atac şi fructificarea acestora;
6. diversifică şi amplifică registrul tehnico-tactic de joc în fiecare acţiune la
minge.
TRAIECTORIA IMPRIMATĂ MINGII
Traiectoria imprimată mingii, reprezintă o condiţie esenţială a derulării
fazelor de joc, asigurând eficienţă tuturor loviturilor de bază şi speciale. Prin
conţinutul acestui factor de eficientă de lovire a mingii se asigură
valorificarea la un stadiu corespunzător a derulării fazelor tactice de joc
precum şi exercitarea permanentă a unei ofensive puternice.
CARACTERISTICI
1.traiectoria imprimată mingii este prezentă la toate procedeele tehnice,
având ponderi diferite de la un procedeu la altul, datorită în primul rând,
realizării unei traiectorii mai ample sau reduse care se poate
imprima mingii, a scopului tactic urmărit, precum şi a momentului specific
de adversitate întâlnit;
2. imprimarea unei traiectorii optime la lovirea mingii,crează de multe ori
pentru un jucător timp suficient de replasament în zonele strategice şi de
plasament la minge;
3. contribuie la scoaterea adversarului din spaţiul geometric al terenului de
joc;
4. obligă adversarul să lovească mingea în condiţii critice, cum ar fi
loviturile întârziate sau de multe ori pripite, ambele cu diminuarea scopului
tactic;
5. imprimarea de traiectorii diferite la lovirea mingii, care pot fi condiţionate
şi de suprafaţa de joc (mai amplă pe suprafeţelele lente şi mai redusă pe cele
rapide);
6. traiectoria eficientă la lovirea mingii contribuie la evidenţierea şi
amplificarea celorlalţi factori de eficienţă;
7. calitatea şi momentul optim de alegere a traiectoriei mingii exprimă
esenţa jocului ofensiv modern şi defineşte gradul de tehnicitate şi pregătire
psihomotrică a jucătorului de tenis;
8. imprimarea unei traiectorii eficiente la lovirea mingii solicită din partea
jucătorului un efort considerabil în selectarea cu mare atenţie a momentului
tactic, precum şi o măiestrie tehnică mărită de mânuire a rachetei;
9. imprimarea traiectoriei la lovirea mingii este diferită în jocul din preajma
liniei de fund a terenului sau din cea a fileului, datorată tocmai concretizării
unui plan tactic de ofensivă specifică;
10. traiectoria este elementul de bază ce asigură de multe ori passing-shoot-
ul.
11.este dificil de realizat şi greu de menţinut traiectoria optimă pe tot
parcursul jocului (de la o lovitură la alta) şi mai mult solicită timp îndelungat
pentru perfecţionarea ei.
Intrebari recapitulative:
1. Definiti tehnica jocului de tenis.
2. Care sunt caracteristicile de baza ale factorilor de eficienta?
3. Care este continutul modelului de pregatire pentru cursul de baza?
CURS NR. 5
5.1.Tactica jocului de tenis
5.2.Analiza tacicii jocului de simplu
5.1.Tactica jocului de tenis
Prin noţiunea tactică întelegem totalitatea acţiunilor jucătorului organizate şi
coordonate raţional, în limitele prevederilor regulamentului de joc şi ale
spiritului de sportivitate, în scopul valorifiării calităţilor proprii şi a
deficienţelor în pregatire a adversarului.
Factorii ce condiţionează tactica de joc:
-nivelul şi gradul de însuşire a procedeelor tehnice;
-nivelul de dezvoltare al calitaţiilor motrice;
-nivelul cunoştinţelor teoretice;
-gradul de pregătire psihologică;
-natura adversităţii (tipologia de jucător) ;
-structura suprafeţei de joc;
-evoluţia scorului;
-condiţii meteo.
Orice plan tactic nu poate fi realizabil decât dacă se bazează pe o tehnică
adecvată cu o impotantă participare a capacităţii cognitive şi a tuturor
calităţilor motrice ale subiectului.
Obiectiv principal al tacticii: realizarea unei prestaţii optime pe terenul de
joc.
Trei condiţii sunt necesare pentru aplicarea unei tactici eficiente:
1.O mare adaptibilitate a acţiunilor în timpul jocului care trebuie să fie foarte
variabile şi modificabile în orice moment în funcţie de adversitate.
2. O distribuţie eficientă şi raţională a efortului pe parcursul întâlnirii
3. Adoptarea unor atitudini care nu permit adversarului să prevadă acţiunile
şi schemele tactice care vor fi utilizate contra lui (fenta, mimica, intimidări,
simularea oboselii sau a relaxarii).
Asigurarea conţinutului tactic al procedeelor tehnice de joc constă în
următoarele aspecte:
• Plasament corect la minge şi plasament pe zonele 1 şi 2;
• Preparaţia în timp şi spaţiu;
• Realizarea şi schimbarea de direcţii, efecte, lungimi, traiectori, viteze
la lovirea mingii;
• Realizarea de acţiuni tehnico-tactice eficiente, în scopul construcţiei
punctului (preparaţie, declanşare, finalizare).
Structura jocului conţine 4 faze ale tacticii jocului
de tenis:
• Faza de joc fix şi momentele componente (servici-retur) ;
• Faza de joc alternativ şi momentele componente(schimb de lovituri,
dreapta,rever) ;
• Faza de joc decisiv şi momentele componente (atac la fileu, după
servici, după retur sau după alternarea loviturilor de pe fundul
terenului) ;
• Faza de joc de trecere şi momentele componente(trecerea din atac în
aparare şi invers).
Principiile de bază ale tacticii jocului de tenis:
1.Principiul fundamental al tacticii jocului modern de simplu constă în
capacitatea tehnică, fizică şi psihică a tenismenului de a declanşa şi supune
ofensiva permanentă în orice moment al jocului (prin creşterea vitezei de
circulaţie a mingii concomitent cu declaşarea şi utilizarea eficientă a
unghiurilor de atac) ;
2. Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficienţă în cadrul celor 4
faze fundamentale ale jocului de simplu (prin adoptarea permanentă a
tehnicii la diversitatea situaţiilor de joc, prin trecerea cu uşurinţă de la
acţiunile de pe fundulul terenului la cele de la fileu şi invers) ;
3.Principiul realizării eficiente a replasamentului în zonele strategice 1
şi 2 (prin utilizarea unor forme de deplasare în teren specifice penrtu
declanşarea şi utilizarea în timp util a unghiurilor de ofensivă şi
contraofensivă determinate de direcţia mingii şi idea tactică de joc) ;
4.Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficientă a acţiunilor tehnico-
tactice în toate momentele jocului (prin alternarea cu pricepere a tacticii de
joc avantajoase în cadrul strategiei stabilite prin îndepartarea treptată a
adversarului de la tactica convenabilă lui şi
impunerea unei tactici proprii);
5.Principiul realizării unei variabilităţi a acţiunilor de joc, în momentele
speciale (prin utilizarea unor manevre de schimbare a ritmului şi a tempoului
de joc, prin declaşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea FEF la
lovirea mingii ;
6.Principiul valorificării la parametrii crescuţi a tipologiei de jucator
(ofensiv, defensiv sau combinativ) ori capacitatea de adaptare şi valorificare
a tacticii proprii în raport cu condiţiile de adversitate asemanatoare sau
diferite.
5.2. Analiza tacticii jocului de simplu
Faza de joc fix - reprezintă prima acţiune tehnico-tactică
fundamentală a jocului de simplu, care este declanşată de către jucătorul de
la serviciu şi contracarată de către jucătorul de la retur. Această fază de joc
condiţionează în foarte mare măsură întreaga desfăşurare a conceperii şi
realizării practice a punctului de joc.
Faza fixă de joc are în conţinutul ei două componente tactice de bază,
şi anume:
- componenta tactică de la serviciu;
- componenta tactică la retur.
În sprijinul definiţiei de mai sus se poate afirma cu certitudine că
tenisul actual a ridicat aceste două acţiuni tehnico-tactice de joc (serviciul şi
returul), la un nivel superior de măiestrie şi eficienţă în joc.
După opinia noastră, această perfecţionare tehnico-tactică a celor două
acţiuni de joc se datorează mai multor factorii, dintre care mentionm:
- jucătorii de tenis de înaltă performanţă au o conformaţie atletică
desăvârşită şi proporţionată, detaşându-se prin etalarea unor calităţi
motrice specifice de forţă -viteză şi rezistenţă la lovirea mingii, care
depăşesc uneori limitele umane;
- aceşti jucători de mare valoare dispun de o tehnică modernă, având
ca atribut esenţial condiţia de ofensivă totală a fiecărei acţiuni la
minge, materializată prin conţinutul lor tactic foarte bogat şi
diversificat, în sensul utilizării la parametri superiori a factorilor de
eficienţa la lovirea mingii (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi
efectul);
- in contextul unei pregătiri superioare şi a unui grad crescut de eficienţa
în joc, ei reuşesc să folosească în avantaj propriu materialele de joc,
diversitatea suprafeţelor terenului de joc, condiţiile atmosferice, evoluţia
scorului, precum şi formele de adversitate mereu diversificate, care, în
felul acesta, declanşează stări psihice complexe de joc;
- dacă jucătorul de la serviciu încearcă prin ansamblul tehnico-tactic şi
psihomotric să realizeze punctul de joc sau să descumpănească într-un
procentaj foarte mare jucătorul de la retur, nu mai puţin va încerca şi
jucătorul de la retur acelaşi lucru;
- un alt factor ce stă la baza fazei de joc fix ar fi şi faptul că acest
moment foarte important de joc este o condiţie regulamentara de
început de joc şi se poate repeta cu c frecvenţă mai mare sau mai mica
în funcţie de evoluţia punctelor pe games, set şi joc
Componenta tactică la serviciu
Intrebari recapitulative?
1.Definiti tactica jocului de tenis.
2.Care sunt factorii care conditioneaza tacica jocului?
3. Care sunt fazele tacticii jocului de tenis?
4.Care sunt principiile tacticii jocului de tenis?
CURS NR. 6
6.1.Metodologia instruirii în tenis
Bazele metodicii :
Deprinderea procedeelor de lovire a mingii şi a regulilor tactice specifice
tenisului,necesită o muncă sistematică şi individuală din partea
elevului cât şi a antrenorului sau a profesorului. Având în vedere ca tenisul
este un sport foarte complex, învăţarea trebuie să înceapă la o vârstă foarte
timpurie (recomandată fiind 6-7 ani) (şi să se desfăşoare sistematic urmărind
însuşirea corectă şi eficientă a deprinderilor tehnico-tactice.
Procesul învăţării se eşalonează pe mai mulţi ani, constituind o activitate
îndelungată.
Volumul însuşirii deprinderilor şi cunoşiinţelor se eşalonează pe perioade
mai mari (6 -8 ani) ,ulterior în funcţie de progrese şi diferenţierile dintre
copii, planificarea pregătirii acestora se individualizează.
Astfel se impune ca în anii de pregătire să se deprindă mijloacele cu ajutorul
cărora să se poată îndeplini sarcinile fazelor disputării punctului în joc şi
anume:
1.Începerea disputării punctului:
- serviciul
- returul de serviciu
2. Schimbul pregătitor de lovituri:
• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din
săritură
2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicaţie,
demonstraţie)
• imitarea din poziţia finală a părţii pregătitoarea loviturii propriu-zise
şi finalul mişcării de lovire(de pe loc) ,imitaţie, execuţie fragmentară
cu accent pe:
• poziţia finală a părţii pregătitoare
• lovitura propriu-zisă
• terminarea (finalul) loviturii
3. Exerciţii la minge oferită:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în faţa
piciorului stâng şi efectuarea loviturii propiu-zise şi terminarea
mişcării de lovire (se execută la gardul de sârma şi pe terenul de joc) ;
• acelaşi exerciţiu dar început din poziţie fundamentală execuţie globală
de pe loc ;
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, aruncarea mingii mai departe şi
deplasare pentru găsirea punctului de lovire
4. Exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor:
Voleul
1. Exerciţii pregătitoare (cu mingea şi racheta):
Intrebari recapitulative:
1.Care sunt fazele disputarii punctului in joc?
2. Care este structura unui procedeu tehnic?
3. Precizati structura de exerciti folosite pentru invatarea loviturilor de baza.
CURS NR. 7
Lecţia de antrenament
Def : Lecţia reprezintă forma principală de transmitere a cunoştinţelor, de
formare a priceperilor şi deprinderilor specifice, de îmbunătăţire a indicilor
funcţionali şi ai gradului de pregătire fizică.
Tipologia lecţiilor este determinată de obiectele de instruire fixate pe
microcilurile de bază, speciale cu şi fără concurs.
Tipuri de lecţii :
• lecţia de cunoaştere a grupei de sportivi (stabilirea stadiului
sportivului)
• Lecţia de acomodare
– la începutul perioadei de pregătire sau a cantonamentelor
• Lecţia de învăţare
- specifică tenismenilor începători
• Lecţia de repetare
- la toate nivelele de pregătire
• Lecţia de control
- evaluarea stadiului de pregătire, consemnarea datelor în tabele speciale şi
prezentarea acestora sportivilor
• Lecţia de refacere
- pe teren – cu efort redus
- în condiţii speciale
Tipurile de lecţii de antrenament se
clasifică în :
1. Lecţii cu profil pedagogic : de instruire, de antrenament, de control ;
2.Lecţii cu profil funcţional : optimale, de şoc şi acomodare ;
3.Lecţii cu profil organizatoric : individuale, individualizate, colective şi
mixte
Structura lecţiei de antrenament :
Prin structura lecţiei de antrenament se înţelege organizarea timpului alocat
lectiei pentru rezolvarea obiectivelor de antrenament specifice lecţiei.
Structura lecţiei de antrenament are 3 părţi :
Partea I –durata 10-20 min
Obiective
- Pregătirea optimă a organismului pentru efort
- Informarea antrenorului asupra stării biologice şi psihice a sportiviilor
- Prezentarea pe scurt a ultimelor ştiri (noutăţi) din lumea tenisului
- Verificarea condiţiilor de lucru
- Prezentarea temelor de lecţie şi gradul de solicitare a sportivilor pe
parcursul lecţiei
- Precizarea duratei şi a localizării încălzirii organismului pentru efort
- Supravegherea şi corectarea încălzirii
Partea II – durata 75-90 min
Obiective
- Principalul obiectiv este învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea
tehnico-tactică a jocului de tenis si dezvoltarea calităţiilor motrice de
bază şi specifice
- Reorganizarea grupei pe criterii valorice pentru rezolvarea temelor de
antrenament
- Asigurarea bazei materiale (rachete, mingi, aparate ajutătoare)
- Prezentarea tipurilor de exersare (colaborare, adversitate unilaterală şi
bilaterală)
- Utilizarea exerciţiilor pentru preparaţia (motrică, fizilologică, psihică)
a segmentelor, grupelor musculare, ligamenteor cu mare pondere în
tehica şi tactica preconizată
- Precizarea parametrilor efortului pe grupe de sportivi, cu specificaţii
individuale, precum şi a ritmului şi a tempoului de exersare,intervenţii
de corector a greşelilor şi pantele de refacere a organismului după
efort
Colaborarea eficientă cu medicul şi sportivul în direcţia realizării efortului
preconizat
- Intervenţia antrenorului în vederea schimbării eficiente a cuplurilor de
sportivi (pentru eficienţa lecţiei)
- Din observaţiile culese pe parcursul orei, discuţii cu sportivii la finalul
lecţiei
Partea III – durata 10-15 min
Obiective
- Liniştirea organismului după efort prin readucerea marilor funcţiuni la
parametrii dinaintea efortului
- Aprecieri asupra lecţiei
- Antrenorul în colaborarea cu medicul şi psihologul, fac precizări
individualizate cu privire la regimul de efort.
Partea I – partea pregătitoare (10-20 min.)
Partea II – partea fundamentală (75-90 min.)
Partea III – partea de încheiere (10-15 min.)