MINISTERUL EDUCATIEI

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV CLUJ NAPOCA

FILIERA VOCATIONALA
PROFIL SPORTIV
SPECIALIZARE INSTRUCTOR SPORTIV

LUCRARE DE SPECIALITATE
ANTRENAMENTUL SPORTIV

INDRUMATOR,
PROF.
TECOANTA CALIN Absolvent ,
I.Ambrus Robert Jozsef
Clasa a-XII-a F1
Promotia 2023

CLUJ NAPOCA
2023
 REFERAT DE EVALUARE
A LUCRĂRII DE SPECIALITATE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR
PROFESIONALE
SPECIALIZAREA: INSTRUCTOR SPORTIV
ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT:
Având în vedere Metodologia de organizare și desfășurare a examenului pentru
certificarea competențelor profesionale în învățământul liceal, filiera vocațională a elevului:
I.Ambrus Robert Jozsef
din clasa a XII-a curs de zi, în urma evaluării proiectului cu tema:

și în baza următoarelor criterii de apreciere:

Cuprinsul lucrării_______________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Argumentul____________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Conținutul_____________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Concluzii______________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Propun comisiei de examinare acordarea calificativului___________________________

Data, Îndrumător de proiect,

Nota acordată de comisie_________________________

Data, Comisia,
CUPRINS:

1.Argument
2.Introducere
3.Definitia conceptului de antrenament sportiv
4.Componentele antrenamentului sportiv
5.Principiile antrenamentului sportiv
6.Mijloacele de baza si metodele antrenamentului sportiv
7.Concluzii
8.Bibliografie
 ARGUMENT

Am ales din vasta tematică antrenamentul sportiv pentru ca in opinia mea este foarte important
pentru un viitor profesor de educație fizică sau antrenor sportiv.

Antrenamentul sportiv are un rol important in pregătirea sportivilor de performanță.Astfel că

rezultatele bune sau uneori mai puțin bune se datorează antrenorului care pune in aplicare
cunostințele sale in ceea ce privește antrenamentul sportiv.

Planificarea antrenamentului trebuie sa respecte o serie de cerințe care fundamentează procesul

de planificare si dirizează antrenamentul in vederea realizării de performanțe.

Astfel un sportiv va obține mai rapid anumite deprinderi in urma antrenamentelor făcute,iar la
fiecare ciclu de pregătire se vor consemna anumite obiective de performanța sau norme care
trebuie atinse in timpul sau la sfârsitul antrenamentului.

Menirea principală a antrenamentului sportiv este adaptarea organismului la eforturi progresive

tot mai inalte ,pentru obținerea formei sportive.

In cadrul pregătirii fizice antrenamentul de pregătire musculară,adaptat cerințelor probei sau

ramurii de sport respective ocupă un rol primordial dat fiind faptul ca forța joaca un rol important
in modul de manifestare a celorlalte calităti motrice.
 INTRODUCERE

Antrenamentul sportiv este un proces de pregatire specializat.Aceasta vizează si are ca obiect de

studiu si de lucru performerul si perfomanțe.

A.Dragnea relevă faptul ca antrenamentul sportiv este un proces de lunga durata, conceput ca
un sistem motric-funcțional in vederea realizării unei conduite performante in concurs.

Aceasta conduită este rezultatul adaptării superioare a organismului la eforturi fizice si psihice
intense.

Termenul de antrenament in accepțiunea curentă are mai multe sensuri.Prin acest cuvânt se
defineste cel mai adesea procesul exersării.In domeniul sportului prin antrenament se ințelege
procesul planificat si sistematic al pregătirii sportivilor,in vederea obținerii unor rezultate
maxime in ramura sportivă in care s-au specializat.

Antrenamentul sportiv are ca scop pregătirea sportivului pentru obținerea unor rezultate
maxime in sportul practicat si dezvoltarea personalității acestuia.Acesta este un proces
instructiv-educativ.Toate influențele pedagogice orientate spre creșterea capacitătii de efort din
punct de vedere pedagogic ca procese formative de instruire,iar cele care contribuie la formarea
personalitații sportive,procese educative.

Privit astfel antrenamentul sportiv este alcătuit din incărcaturi care prin
volum,intensitate,densitate,complexitate,duc la adaptări funcționale sau la realizarea unor
obiective coordonative-tehnico-tactice in care sistemele supuse pregatirii sunt solicitate la limita
adaptării.

Pentru ca un procesul de antrenament sa se desfășoare corect si cu rezultate bune,instructorul

sportiv sau profesorul de educație fizică trebuie sa știe o suma de lucruri importante pentru
activitatea sa sportivă.

Lecția este instrumentul de lucru al antrenamentului sportiv.

Capitolul I

DEFINIȚIA CONCEPTULUI DE ANTRENAMENT SPORTIV

Sportul este o activitate specifica de intrecere in care se valorifică intensiv formele de practicare
a exercitiilor fizice ,in vederea obtinerii de către individ sau colectiv a perfecționării
posibilităților morfo-funcționale si psihice,concretizate intr un record,o depăsire proprie sau a
partenerului.

Termenul de antrenament in acceptiunea curentă are mai multe sensuri.Prin acest cuvânt se
definește cel mai adesea procesul exersării.In domeniul sportului prin antrenament se ințelege
procesul planificat si sistematic al pregătirii sportivilor,in vederea obținerii unor rezultate
maxime in ramura sportivă in care s-au specializat.

Una dintre definițiile date antrenamentului sportiv este cea inclusă in ”Dicționarul
terminologic”,conform careia antrenamentul sportiv este un :‘’proces pedagogic desfașurat siste
matic si continuu  gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-
tactice si psihice intense, in scopul obținerii de rezultate inalte intr-una din formele de
practicare competitivă a exercițiilor fizice’’
Obiectivele antrenamentului sportiv sunt obținerea nivelului maxim posibil de pregatire tehnico-
tactica,fizica si psihologiăa pentru fiecare individ,marcat de specificul ramurei de sport si
imperativele de obținere a rezultatelor inalte in activitatea competițională.Scopul
antrenamentului sportiv constă in obținerea nivelului de pregatire maxim pentru fiecare sportiv in
parte,condiționat de specificul activitătii competiționale si care asigura demonstrarea rezultatelor
sportive planificate in cadrul concursurilor importante.
In consecința, antrenamentul sportiv are mai multe componente:
Pedagogică-prin procesul didactic cu care operează;
Biologică-prin efectele obiective in planul dezvoltării funcționale si al nivelului adaptiv al
organismului uman;
Psihologică-prin implicațiile caracteriale, morale emoționale ale personalitătii sportivului;
Sociologică-prin raporturile si modul lui de integrare si omogenizare in mediul social, economic
si cultural
Igienică-prin condițiile specifice de alimentație, odihnă si de mediu ambiant in care sportivul se
antrenează si se reface;
Etica-prin idealurile de fair-play, de angajare totală si onesta in pregătire și in concurs;
Estetică-prin frumusețea si rafinamentul gestului motric, prin complexitatea si armonia
acțiunilor motrice, prin spectacolul provocat de procesul sportiv
Antrenamentul sportiv este un proces indelungat, desfășurați pe mai mulți ani, durata care
impune proiectarea si programarea sa  riguroasă, trepte sau stadii. Ca urmare, procesele de
desfășurare fiziăa, psihica si motorica proprii fiecarei varste, pe de o parte,si cerințele impuse
pentru creșterea capacitătii de performața, pe de alta parte, sunt factori determinanți in stabilirea
conținutului și a duratelor stadiilor antrenamentului. Continuitatea are rol fundamental in tot
parcursul antrenamentului și ca urmare, trecerea de la un stadiu la altul se realizează treptat.
Antrenamentul sportiv este caracterizat de anumite particularități care pot fi determinate astfel:
-direcționalitatea antrenamentului pentru obținerea rezultatului maxim posibil intr-o anumită
probă de sport sau disciplină sportivă
-selectarea sportivilor pentru practicarea sistematică a unei probe sportive
-specializarea la timp si aprofundată a sportivului in proba de sport aleasă sau disciplina sportivă
concretă
-durata antrenamentelor necesara pentru obținerea rezultatelor sportive maximale si perioada
limitata de demonstrare a acestora
-gradul inalt de individualizare a procesului de antrenament a sportivilor
-nivelul exclusiv de inalt a eforturilor de antrenament și competiționale care impun cerințe
sporite pentru sănatatea sportivului,posibilitățile lui psihofizice
-necesitatea controlului sistematic și aprofundat asupara stării funcționale a sportivului in
procesul orelor de antrenament si competițiilor
-rolul de lider al antrenorului in organizarea activității individuale si creative in procesul de
antrenament a fiecărui sportiv in particular
-utilizarea pe larg in procesul de antrenament a metodelor si mijloacelor specifice si nespecifice
de pregătire,care permit implicarea in activitatea a rezervelor funcționale ale organismului
sportivului.
Capitolul II

COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Prin componentele antrenamentului sportiv se intțeleg elementele constitutive fundamentale ale

procesului de pregătire a sportivilor.

Componentele antrenamentului sportiv sunt:

-pregătirea fizică

-pregătirea tehnică

-pregătirea tactică

-pregătirea pshilogică

- pregătirea teoretică

Pregătirea fizică reprezintă ansamblul măsurilor,metodelor si mijloacelor utilizate in vederea

dezvoltării calitatilor motrice de bază si specifice fiecarei ramură de sport ,a capacității
funcționale a organismului si a indicilor morfologici.Are un rol important in procesul de
pregătire si in competiții,constituind un factor determinant in obținerea marilor
performanțe.Această componentă este baza de plecare a instruirii tuturor sportivilor.

Pregătirea tehnică presupune totalitatea acțiunilor motrice specifice ramurii de sport respective
executate ideal din punct de vedere al eficienții acestora.Fără o pregătire tehnică corespunzătoare
nu poate fi practicată nici o ramura de sport sau probe sportive,deorece ea asigura insușirea si
perfecționarea structurilor motrice specifice unei ramuri de sport.Tehnica antrenamentului are un
caracter individualizat,executarea deprinderilor motorice specifice de către un jucator deprinzănd
de construcția calitătilor fizice,tipul de activitate si alte particularități ale acestora.In aprecierea
procedeelor de tehnică se are in vedere poziția corpului inainte de a incepe exercițiul sau intr-un
moment al executării lui,interacțiunea forăelor in cursul miscării,traiectoria miscării cu o anumită
direcție si amplitudine,viteza,ritmul si tempoul mișcării.

Pregătirea tactică se referă la ansamblul de măsuri ,mijloace si metode pentru insușirea tacticii
fiecărui ramuri de sport.D.Harre definește pregătirea tactica una din cele mai dinamice
componente ale antrenamentului prin sportivul iși insușeste modalitățile organiăarii,pregătirii și
desfășurarii acțiunilor specifice ramurii de sport,corespunzătoare unei anumite concepții de
participare in concursuri.Instruirea tacticii urmărește insușirea si dezvoltării capacității de
organizare si conducerea a intrecerii in vederea obținerii performanțelor maxime sau a victoriei.

Pregătirea psihologică presupune dezvoltarea capacitătii psihice sub aspect

informațional,pregătirea intelectuală efectivă si a trăsăturilor de personalitate si dezvoltarea
capacității de autoreglare.De asemenea in conținutul pregătirii psihologice sportivii sunt educați
a-și depăși dificultățile psihice care apar in condițiile de pregătire si participării la concursuri in
ramura de sport aleasă,precum si de a regla in mod optim propria stare psihică in aceste
condiții,adică a menține si realiza orientarea necesară,a se lupta cu “febra de start”,a-și învinge
emoțiile negative,a se mobiliza maxim pentru obținerea victoriei.

Pregătirea teoretică a sportivilor se intelege ansamblul cunoștințelor de specialitate transmise

de către antrenori in vederea aplicării in practica a unor noțiuni,principii,reguli menite sa
optimizeze randamentul in antrenamentele sportive și in competiții.

In unele sporturi de echipe,ștafete,ciclism,canotaj,pregătirea in echipă constituie unul din

obiectivele principale ale antrenorului.Acesta iși poate îndeplini această sarcină daca reușeste să
promoveze armonia in pregătirea fizică,tehnică si strategica a echipei.Este ceea ce numim
“spiritul de echipă”.Competițiile cu caracter de antrenament si reuniunile sociale consolidează
echipa si si sporesc sentimentul de apartenență.Antrenorul trebuie să încurajeze echipa saâă
acționeze unitar si trebuie sa elaboreze planuri si roluri specifice pentru fiecare sportiv,in
conformitate cu nevoile echipei.

Intaâărirea sănătații fiecărui sportiv este importanta ,pentru că o sănătate corespunzătoare este
menținuta prin examene medicale periodice,o corelare adecvată intre intesitatea pregătirii si
capacitatea individuală de efort și alternarea efortului greu cu faze de refacere pe măsura.

Accidentările in timpul antrenamentului sportiv sunt prevenite dacă se respecta toate măsurile de
sigurantâța,mobilitatea crește peste nivel cerut,se intăresc mușchii,tendoanele si ligamentele,mai
ales in faza de inițiere la incepator ise dezvoltă forța și elascitatea musculară pana la un nivel la
care este puțin probabil ca sportivii sa sufere accidentări,chiar dacă executa mișcari cu care nu
sunt obișnuiți.
Capitolul III

PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Pornind de la premisă ca antrenamentul sportiv este inainte de toate un proces didactic cu

implicații multiple este necesară diferențierea principiilor antrenamentului sportiv in două
categorii;principii generale si principii specifice.

Principiile generale sunt denumite ca atare deorece le intâlnim in toate genurile de activitate
socială,mai ales in sfera educaționala.Aceste principii surprind si sintetizeaza realitatea
complexă a antrenamentului sportiv,din punct de vedere al procesului pedagogic prin care se
prepară performanța școlara.Astfel avem patru categorii de principii:

-principii privind orientarea pregătirii si dezvoltării multilaterale a personalității si integrarea

socio-profesională a sportivului

-principii privind obiectivele(maximilizarea capacității de performanțe ;dezvoltarea aptitudinilor

motrice,cognitive,afective si emoționale;)

-principii privind conținutul(interdisciplinitatea,raționalizarea,operaționalizarea)

-principii metodico-strategice(individualizarea,motivația,simularea,specializarea si autoreglarea

sportivului)

Principiile specifice sunt acele principii care acționeaza in antrenamentul sportiv și care sunt
utilizate și in alte activități,generatoare de performanțe,balet,muzica,etc).Practica
antrenamentului implică inainte de toate cunoașterea si respectarea legilor care guvenează
procesele de adaptare,a organismelor vii la excitații exterioare repetate care se manifesta sub
forma solicitărilor fizice.

a.Principiul continuității

Antrenamentul sportiv este un proces instructiv-educativ ce are ca rezultat adaptarea progresivă

a organismului la diferite tipuri de solicitări, dictată de legile biologice ale organismului uman.
Adaptarea are anumite durate, ce corespund în general structurii antrenamentului (macrociclu,
mezociclu, microciclu, lecţii şi chiar repetărilor din lecţii).
Astfel in cadrul lectiilor de antrenament care trebuie sa se desfășoare dupa reguli bine stabilite
urmarește dezvoltarea calitaților motrice înăascute si dobândite ale sportivilor. In absența
exercițiilor care au determinat si intreținut perfecționările caracteristice antrenamentului,organele
si sistemele corpului se adapteaza la noile condiții,capacitatea funcțională se reduce.Practica
sportivă a demonstrat ca perfecționările dobândite prin antrenament de pierd intr un timp de 3-4
ori mai scurt decât cel necesar obținerii lor.

b.Principiul solicitărilor optime si a creșterii in trepte eforturilor.

In scopul creșterii nivelului de pregătire a sportivului este necesar ca,pe fondul asigurării
continuității activității sale,antrenorul si sportivul să modifice treptat conținutul exercițiilor și
mijloacele de antrenament.Performanța sportivă consta in creșterea treptată a eforturilor in
antrenament,pana la atingerea nivelurilor maxime. Aceasta creștere a eforturilor se bazează pe
dezvoltarea capacității funcționale a organismului omenesc,pe puterea lui de adaptare la mediul
inconjurător.Astfel la un efort slab de volum,intensitate,durata sau structura,organismul
sportivului răspunde corespunzator cu o energie redusă.Pe măsura ce intensitatea crește,adică
parametrii efortului din antrenamente isi măresc valorile se amplifică și cantitatea de energie pe
care sportivul o cheltuiește pentru a răspunde adecvat.In momentul in care antrenorul amplifică
in mod exagerat efortul și nu primeste un răspuns corespunzător din partea sportivului,inseamnă
ca s-a depășit gradul de pregătire al acestuia.La efortul supramărit,el nu se mai poate adapta,iar
eforturile de voință depuse pentru a respecta totuși indicațiile il expun la o epuizare sau la un
supraantrenament.

Prin urmare antrenamentul ideal este cel care inregistrează indici superiori cantitativi si
calitativi,atingănd valori și solicitănd organismul pana la refuz.O condiție de vază a
perfecționării organismului la efort o constituie evitarea fenomenului de obișnuiță sau de
acomodare.

c)Principiul priorității efortului specific competițional

Gradul de perfectionare a organismului condiționează nivelul performanțelor sportive si că

aceste perfecționari depind de efortul depus in antrenamente si solicitările din antrenamente
respecta specificul efortului competițional.Răspunsul organismului nu este același la toate
solicitările,in funcție de particularitățile fiecarui excitant unele organe sunt solicitate mai
mult,altele mai puțin.Avand in vedere faptul; ca in practica sportivă rezistenta,forța si viteza nu
există ca atare,ci numai ca forme concrete de manifestare si ca specificitatea maxima a acestora
este cea din timpul competiție.Astfel unul din mijloacele optime de antrenament il constituie
concursul.
Capitolul VI.

Mijloacele de bază si metodele antrenamentului sportiv

Pentru atingerea obiectivelor antrenamentului sportiv si rezolvarea lor cu un randament și o

eficacitate sporita se utilizeaza un număr mare de mijloace, din ce in ce mai specializate, dar in
același timp selectate dintr-o baza diversă de disponibilitati. Randamentul mare al sportivilor este
obținut prin creșterea capacității lor de performanță. Aceasta creștere este realizată in principal
prin antrenamentul organizat si programat științific. Harre D. (1973, 58) a formulat in acest
context sintagma stare de antrenament, care cuprinde in viziunea lui următoarele
componente:calitățile fizice(motrice)si intelectuale,deprinderile tehnico-tactice si calitățile
psihice.Starea de antrenament prezintă un grad inalt de corelație cu stadiul de pregătire al
sportivului: mai scăzuta in perioada pregătitoare si optimă sau eficace in perioada de concurs.
Concursul este cantitatea maximă de informație pe care o poate furniza sportivul asupra
capacitățtii reale de performanța (Dragnea A., 1996). Pe lângă concurs, antrenorul este obligat,
ca in mod periodic și cu o frecventă ridicată, să evalueze prin teste, controale medicale
capacitatea prezumtivă de performanță a sportivului. Efortul din antrenamente și din concursuri
duce la acumularea oboselii. Capacitatea de performanta poate fi imbunătațita prin eliminarea
oboselii si favorizarea de găsire a noi resurse energetice interne prin actiunea de refacere după
efort care este o acțiune dirijată.

Mijloacele antrenamentului sportiv se clasifică in trei grupe distincte:

-mijloace de antrenament sau de lecție

-mijloace competiționale

-mijloace de refacere a capacitătii de efort

A.Mijloacele de antrenament sau de lecție sunt construite din ansamblul exercitiilor

fizice desfasurate in diferite ramuri sportive. Pentru dezvoltarea calităților/aptitudinilor motrice
condiționale, se creează o infrastructura energetica si neuromusculara permițând susținerea unor
eforturi specifice, cu volume si intensităti diferite ale incărcăturii. Conditionarea
fizică' presupune utilizarea unui număr aproape infinit de exerciții. Formele de manifestare a
aptitudinilor motrice condiționale sunt si ele extrem de variate in funcție de sportul practicat.
 Exercitiile de antrenament pot fi impărțite in trei categorii:

1.Exerciții generale - aceste exerciții nu au o asemănare directă cu prestatia sportivă

(crosul pentru un canotor sau pentru un ciclist, boxer etc.). Exercțtiile generale se aleg cu griă,
pentru evitarea transferurilor negative asupra performaței. Exercițiile generale au un rol activ in
pregătirea fizică generala, in compensatie si in recuperare. Ele trebuie sa fie selective in
angajarea musculară, deoarece se bazeaza pe deprinderi automatizate, relativ simple. A. Dragnea
(1996) remarca apartenența exercițiilor cu caracter general la grupe care constituie "școli"
(școala alergării, aruncării, săriturii) si care trebuie sa respecte anumite criterii:

-să dezvolte multilateral sportivii;

-să dezvolte calitati motrice de baza;

-să largeasca bagajul de deprinderi motrice de bază;

-să reflecte totuși particularitățile sportului respectiv,

2. Exercițiile specifice - acest tip de exerciții se situeaăa la jumatatea drumului intre

exercițiile generale si cele tipic competiționale (R. Manno, 1966, 53). Toate au o
asemănare partiala cu exercițiul competițional, permițând insă in același timp
potențializarea unui anumit aspect al acestuia.

In aceasta categorie deosebim două grupe de exerciții:

a)  Exercițiile de initiere care vizează invatarea tehnicilor in stadiul inițial, intr-un mod

pregătitor, in condiții simplificate, partțale sau facilitate;

b)  Exerciții de dezvoltare sau de potentare, care sunt exerciții efectuate pe un fond de

stabilitate tehnică si dezvolta aptitudinile condiționale. Aceasta categorie de exerciții utilizează
fragmente simplificate din tehnica sportivă in care durata si efortul de rezistența pot fi
modificate. In aceste condiții poate fi aplicată standardizarea si obiectivizarea mijloacelor de
antrenament (pe principiul unei variabile iar restul variabilelor rămân neschimbate o perioada
bine definită, până la atingerea obiectivelor parțiale de pregătire).

3.Exerciții competiționale - exercițiile de acest tip reproduc efectiv sau simulat condițiile
probei oficiale, având la baza stimulentul determinant care constituie componenta
agonistica. Ele nu trebuie să se confunde cu mijloacele competiționale.
 Conținutul acestor exercțtii este sintetic, de apropiere spre mijloacele competiționale și
contribuie la instalarea formei sportive. Forma sportivă, cu caracterul ei ciclic, in care
dobândirea, menținerea și pierderea ei se efectuează dirijat, are o durata limitată. Sportivul
experimentat are nevoie de exerciții generale din ce in ce mai putine și de exercțtii specifice si
competiționale din ce in ce mai multe in perioada de mețtinere a formei sportive.

B.Mijloacele competiționale au un caracter integrativ, de cuprindere a tuturor

componentelor antrenamentului, raportate la competițieț au un inalt grad de specificitate, de
particularizare in funcție de ramura de sport antrenată. Ele se regăsesc in proiectarea didactică a
activității de la nivelul de mezocliclu pana la planul de lecție de antrenament.

In procesul de dirijare a antrenamentului sportiv se sintetizeaza toate demersurile de

programare (termen scurt, mediu, lung) a antrenamentului, in efectuarea lui concretă, in
rezultatele concrete din competiție si in evaluarea (prognozarea) efectelor antrenamentului. In
acest context, mijloacele competitionale constituie corolarul mijloacelor pentru obținerea și
ameliorarea performantei.

Măsura esențiala pentru dirijarea antrenamentului este incărcatura antrenamentului.

Dozarea incărcaturii (prin volum, intensitate, durata, specificitate, complexitate) efectuată in mod
oportun si corect, formează stimuli adecvați pentru creșterea performanței sportive.

Mijloacele competiționale, utilizate ca probe de control si teste furnizează cele mai fiabile
date cu privire la diagrama performanței sportive. Este cunoscut de către toți specialiștii rolul
concursurilor de verificare, preolimpice, zonale sau turnee, care permit o programare a formei
sportive pentru concursul cel mai important.

A. Dragnea (1996) citându-l pe Ioan Kunst-Ghermanescu, amintea de rolul important al

"exercițiilor integrale" de concurs in cadrul "jocurilor sportive":

jocul școală: cu parteneri mai puțini valoroși, pentru aplicarea sarcinilor tehnico-
tactice propuse;

jocul de antrenament: pentru perfecționarea jocului bilateral, pentru omogenizarea

echipei, cu parteneri egali sau mai valoroși. Acest tip de joc se planifică o dată pe săptamâna (de
regula miercuri, joi) la ora cand are loc jocul oficial;
 jocul de verificare: testul cel mai veridic si mai complex, care se organizeaăa intr-o
ambianta cvasi-oficiala, cu arbitri, cu inregistrări video, cu analize de joc;

jocul competițional: care nu se va confunda cu jocul oficial. Acest joc se desfăsoară

amical, in turnee tradiționale, inainte de inceperea campionatelor sau a competițiilor oficiale.

C.Mijloacele de refacere a capacității de efort presupune ca refacerea dupa efortul din

antrenamente si competiții este considerata ca un mijloc important al pregătirii sportivului.

Metodele de antrenament in procesul de antrenament

Prin metode de instruire in procesul de antrenament ințelegem modul de lucru folosit de

antrenor si sportivi prin care sportivii iși insușesc un sistem de cunoștințe,isi formează și
dezvoltă priceperi,deprinderi si calitati motrice.In procesul de antrenament distigem patru etape:

a) familiarizarea cu acțiunea motrica in curs de invățare

b) Invățarea amănunțită a acțiunii motrice

c) Consolidarea si perfecționarea deprinderilor dobândite,precum si a calitătilor

motrice pentru fiecare element tehnic

d) Analiza si aprecierea rezultatelor

Concomitent cu metodele prezentate in antrenamentul sportiv se folosesc și anumite procedee

specifice fiecărei ramuri de sport in scopul de a mări eficiența uneia sau mai multor metode de
lucru.In alegerea metodelor si procedeelor tehnice trebuie sa ținem seama de particularitătile
colectivului sau sportivului,de scopul si sarcinile ce trebuie rezolvate in etapa respectivă a
procesului de invățare,precum și de condițiile si de gradul de pregătire metodologică a
antrenorului.

Metodele folosite in procesul de antrenament pot fi:metode verbale,metode

demonstrative,metode practice,metoda invățării acțiunii motrice si metode moderne.

Metodele verbale constituie căile de baza prin care antrenorul transmite sportivilor prin
intemediul cuvintelor anumite cunoștințe si principii.Astfel antrenorul va descrie
exercițiul,povesteste despre elementele tehnice,dă indicații verbale,comandă si numerotează
exercițiul,apreciază executarea acestuia.
Prin metodele demonstrative antrenorul arată exact cum trebuie sa fie executat exercițiul
respectiv.De obicei aceasta metodă se foloseste impreună cu explicația pentru ca sportivul să-și
formeze o idee clara asupra exercițiului.

Metodele practice urmăreste ca sportivul să-și insușeasca cât mai corect diverse acțiuni sau
deprinderi motrice.Acestea se realizează prin acțiuni repetate până când sportivul iși insușește
deprinderea motrica cat mai corect.

Metoda invățarii acțiunii motrice avem doua variante:metoda globală, care se folosește in cazul
in care exercițiul fizic este ușor,astfel că antrenorul indică sportivilor să se concentreze asupra
anumitor faze cu toate ca exercițiul se execută in intregime si metoda analitica sau pe părți,atunci
când exercițiul este mai complex si mai dificil.

Caracteristica esențiala a metodelor de antrenament este dată de relația dintre efort si

odihnă,adică dintre consumul energetic si oboseala acumultat,pe de-o parte si odihna necesară
refacerii,pe de-o alta parte.

CONCLUZII
Astfel putem afirma ca antrenamentul sportiv este un proces pedagogic care vizează
educarea calitatii fizice si dezvoltarea capacitaților funcționale care creează condiții favorabile
pentru asigurarea vietii umane.
Aplicarea si ințelegerea principiilor care stau la baza antrenamentului sportiv au o
insemnatate definitivă in obținerea si menținerea performanțelor sportive la nivel inalt.Aceste
principii alcătuiesc punctul de plecare al teoriei si practicii antrenamentului sportiv.Trebuie să
ținem cont de toate etapele antrenamentului sportiv ,pentru că doar așa vom ajunge sa facem
performanța.
Știința antrenamentului nu se raporteaza doar la omul care antrenează,ci și la condițiile
externe performanței sportive(echipamente,materiale,stare de sănătate)Obținerea performanței
sportive reprezintă obiectivul principal al activitatii de pregătire si participare la competiții.
Sportivul este intr-un cuvânt “persoana care se pregăteste sa obțină victorii și premii în
luptă”,iar pentru ca un sportiv să se pregaâătească si sa obțină rezultate este necesar sa respecte și
sa realizeze anumite sarcini la indicațiile antrenorului.Munca antrenorului este o activitate
complexă care cuprinde un mare numar de sarcini si funcții ,unele mai plăcute,altele mai puțin
plăcute,dar la fel de importante si de necesar.Aceasta meserie de antrenor cere știința,sacrificiu si
pasiune.
 Pentru a ajunge un sportiv adevărat trebuie sa parcurgem cu strictete toți pașii
antrenamentului sportiv predați de catre profesorul de educație fizică sau de catre antrenorul
sportiv.

BIBLIOGRAFIE:

1. Adrian Dragnea-Pregătire sportiva teoretică

2. Adrian Dragnea-Teoria antrenamentului sportiv
3. Adrian Dragnea-Antrenamtul sportiv vol.1 si 2
4. I.Siclovan-Teoria antrenamentului sportiv
5. Internet