UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE, EDUCATIE FIZICĂ SI

INFORMATICĂ

DEPARTAMENTUL EDUCATIE FIZICA SI SPORT

PROGRAMUL DE STUDII- LICENTĂ, SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICA SI SPORT

STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA

CALITATILOR MOTRICE CU
ELEMENTE DIN JUDO
(FORTA)

Pitesti
2019
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………….3
Actualitatea si importanta temei…………………………………………………..3
Motivarea alegerii temei…………………………………………………………..4
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFIICĂ ȘI METODOLOGICĂ A
TEMEI…………………………………….……………………………………….5
1.1.Particularitațile calitatilor motrice………………………………….…….….5
1.2.Aspecte teoretice in definirea lectiei de educatie fizica si antrenamente
sportive ca forma de organizare esențială
………………………………………………..14
1.3. Definirea conceptului de forță și factorii de influențare…………………..28
1.4. Forme de manifestare a forței aplicată in judo……………………………..31
CAPITOUL II- DEMERSUL METODOLOGIC AL CERCECTĂRII
2.1. Premisele cercetării…………………………………………………………..33
2.2. Ipotezele cercetării…………………………………………………………...33
2.3. Scopul și obiectivele cercetării……………………………………………..33
2.4. Metode de cercetare utilizate în lucrare…………………………………….34
CAPITOLUL III – PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE
3.1. Organizarea cercetării………………………………………………………..36
3.2. Exerciții de dezvoltare a forței cu elemente din judo la elevii de gimnaziu….36
3.3. Elaborarea unui joc bazat pe tracțiuni și împingeri pentru dezvoltarea
fortei……………………………………………………………………………….51
CONCLUZII……………………………………………………………….
……..56
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..
…..59

INTRODUCERE

Toate tarile lumii investesc foarte mult in sport ,timp și efort pentru a da un
randament social maxim in pregatirea noi generatii ,ca și actualitate a ceea ce
contează in viitor. Încă de la nastere corpul uman este conceput si dominat de
miscare,fiind inevitabil acest lucru ,dezvoltarea facandu-se treptat de la sadiul de
copil la cel de adult.Fiecare scara care este depașita prin creștere apare cu lucruri
noi ca spre exemplu calitatile motrice.
Calitatil motrice trebuiesc dezvoltat în timp pentru o bună stare fizică
armonioasă, dar și starea de bine a funcțiilor vegetative. Educația fizică și sportul
școlar îi face pe copii sa aiba înclinatii catre un sport de performanță. Sportul de
performanță presupune un sitl de viață, antrenamentele si organizarea unui plan
,pun în esență dezvoltarea caracterului punctual,și nu numai , de aceea este
important ca, copii nostrii să practice un sport indiferet de ramura aleasă. În
ultimii ani sedentarismul și monotonia își face simțită prezența din ce în ce mai
mult ,tot mai putini oameni practică sport,chiar și de timp liber.
Disciplinarea este esențială pentru un stil de viață sănătos, judoul reușind să
inducă prin beneficile lui această stare ,dar și respectul de sine și exterior, modul
cum trebuie sa se gestioneze o întâmplare nu tocmai favorabiă print-o gândire
rapidă și eficinetă, postura corectă și dezvoltarea unui caracter puternic.
Judo este un sport cunoscut ca tehnică de apărare, dar pe primul plan este
modelatorul caracterului celui care îl parctică, angrenând în același tip calitățiile
motrice cu cele neuro-psihice, punând accentual și valoarea pe o bază solidă a
personalității echilibrate asupra individului. Ca în orice sport se fac selecții, în
acest sens selecția trebuie să fie bine raționalizată ca să se poată da un randamen
bun al coeficinetului de solicitare într-un antrenamnt de judo. Judo-ul poate fi
introdus în lecțile școlare sub o formă foarte simpla, prin elementele sale simpliste
cu caracter bine dezvoltat în relatie cu ,calitățile motrice , pentru îndeplirea
obiectivelor programei școlare din cadrul ariei Curriculare special creeată pentru
educația fizică și sport în funcție de categoriile de vârstă clasele I-VIII. Exercții de
pregatire generală a forței in regim cu celelalte calități : viteză,îndemânare și
rezistență angrenate în lecția de judo fac posibilă transmiterea lor de catre profesor
în lecția de pregătire școlară, se pot folosi jocuri simple și atractive pentru copii,
reușind să le captezi atenția obiectivele propuse vor fi ușor de atins.

Motivarea alegerii temei:

Alegerea temei are ca și motivație premisele elementelor tehnice din judo
pentru atingerea obiectivelor în lecția de educatie fizică și sport, dorința mea este
de a impartășii populației beneficile și frumusețea acestui sport , amploarea
mișcărilor și executarea unor tehnici de aparare folositoare în orice moment
neașteptat.
De asemena mizez pe faptul ca organismul uman are nevoie de indici forței
pentru a desfășura diferite activități, este necesar să invingem o forță exterioară
pentru a ne bucura de sentimental unei dorințe, în special la copii atunci cănd
reușesc să câștige un joc.
La vârstele fragede forța nu este neaparat o necesitate mare,deoarece fibrele
musculare nu sunt destul de bine dezvoltate pentru a doborâ spre exemplu o
greutate. În gimnaziu se vor folosi treptat consolidarile și dezvoltarea calităților
motrice fără sa fie nevoie de antrenamente solicitante cu un efect mare al oboselii.
 Cercetarea presupune îndeplinirea obiectivelor și atingerea apogeului de
lucru , prin mijloace dstractice și attractive pentru copii, fara a creea starea de
disconforrrt și monotonie care se intalează în general într-o lecție de sport școlară.

CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFIICĂ ȘI METODOLOGICĂ A TEMEI

I.1.Particularitațile calitaților motrice

Calitațiile motrice sunt specifice oricarui tip de mișcare, activitate sau sport
practicate la un nivel mic, mediu sau intens de către om. Calitațile motrice sunt
responsabile cu menținerea mișcarilor cursive si complexe. De aceea în lecția de
educație fizica si sport , in programa școlara au fost introduse treptat in functie de
clasa si varsta copiilor calitatile motrice de baza cu exerciții mai mult sau mai
puțin dificile pentru ca elevul trebuie sa isi foloseascac si să utilizeze intregul bagaj
de cunostiințe , de aptitudini motrice si fizice dar si psihologice cu totate
caracteristicile sale .
De aceea amintim in cadrul capacitații motrice urmatoarele calitați:
 Viteza;
 Indemanarea ;
 Rezistența ;
 Forta .
Viteza este calitatea motrica prin care un elev poate executa actiuni motrice
cu un anumit segment sau intreg sau individ organismal invingand fortele existente
într-un timp foarte scurt in funcție de împrejurari si mediul în care se afla.
 Viteza ca si aspect specific:
 Viteza ca si aptituni motrice;
 Modalitațile de manisfestare ale vitezei;
 Modalitați prinn care se poate face imbunatațirea;
 Tehnici metodice de dezvoltare;
 Realația și îmbinarea vitezei cu alte calitați motrice;
În cadrul edicatiei fizice si sportului viteza este folosita pentru dezvoltarea
anumitor abilitați psiho motrice ale organismului. În cadrul lectiei de judo
viteza are un rol definitiv în obținerea rezultatelor superioare prin a suprinde
adversarul cu diferite tehnici executate intr-o maniera curata si cu o viteza
crescuta la momentul oportun.
În judo viteza poate fi definica ca , capacitatea organismului de a executa intr-
un timp cat mai scurt o mișcare sau o varietate de miscari, avand ca bază tema
exercițiului dat de catre profesor. Viteza este mai mare atunci cand mișcarea
executata este mai scurta comparativ cu alte exerciții ale aceleiași mișcari.
Castigarea vitezei si efectuarea eforturilor specific ei ,pot fi interpretate pe
durata unei intrecerii in mod deosebit in probele de alergare de viteza(sprintul-
școala alergarii) si sarituri in lungime sau inalțime (școala săriturii) specifice
atletismului dar și sporturilor precum box,judo,baschet si in majoritatea
jocurilor sportive. Putem vorbi despre sportul de performanta ca fiind dominat
in primul rând de viteza ,cu ajutorul căreia majoritatea performanțelor sportive
sau imbunătațit, acesta fiind principalul scop al diferitelor pregatiri
sportive,chiar dacă limitele biologice ale organismului uman impune dificultați.
Viteza nu exclude insemnătatea rezistenței și a factorilor organizatorici, tenhici
si materiali definitorii pentru tipul de antrenament. Scopul final al pregătirii si
antrenamentului in majoritatea sporturilor va fi dezvoltarea vitezei de executie
 cat mai mare, obiectivul facandu-se prin mai multe mijloace. In general
manifestarea vitezei ca si calitate motrica in antrenamentul sportiv este in
combinatie cu alte calitați motrice : indemănare,rezistența si forța.
Viteza se manifesta ca si premise in forma ei pură numai atunci când miscarile
energogeneze respective sunt sub forma anaeroba,ca urmare a lipsei de
oxigen,viteza se prezinta ca și efort brusc cu o intensitate maxima in primele 4-
6 secunde ,dupa aceste secunde organismul incepe sa folosească oxigen din
atmosferă. Ca urmare efortul incepe sa nu mai fie anaerob, fiind influențat de
viteza motrică indiferent de tipul de activitate sportivă practicat. La sportivii
performeri in urma oricarei probe competiționale sportive in condțiile bunei
pregătiri ,a unei lupte cu un nivel crescut de efort , o concentrare și o capacitate
maxima a efortului se efectueaza o intensificare a acțiunilor motrice complexe
in urma conscursului,organismul fiind pus intr-o postură solicitantă.
Meciul se poate castiga fara aport de oxigen ,in regim anaerob,deci viteza
maxima fiind pură. Din punct de vedere al stabilirii mijloacelor si metodelor de
pregatire ,formele de manifestare ale vitezei sunt definitorii. In general viteza
este specifică,actiunile realizându-se intr-un numar limitat ,in mare parte cadrul
acestor actiuni au sctructuri asemănătoare din punct de vedere al coordonarii.
Ca spre exemplu imbunatațirea rezultatului la saritura în lungime de pe loc are
un efect pozitiv in sprint,dar nu va fi reflectată in viteza de execuție a unei
lovituri in mma sau viteza de înot. Modul prin care se poate manifesta viteza
poate fi:
 uniforma;
 neuniforma;
Efectuarea corecta specifică eercițiilor fizice este cursivitatea execuției, priceperea
si calitatea executanțiilor de a mentine o optimitate a vitezei de execuție. În
literature de specialitate se întalneste sub numele de stimuli ai vitezei si este în
concordanță stimțul ritmului și tempoului.
Ritmul si tempoul sunt caracaterisiticile principale care se realizeaza prin
repetari,succesiunea intervalelor de timp si accentele in urma desfășurării
mișcarilor ,a densitații mișcarilor pe o unitate de timp,care reprezintă o
caraceristică importantă a gradului de efort si solicitare a organismului in urma
efectuarii unui exercițiu fizic cu dozarea specifica.
Îndemânarea o putem defini ca fiind calitatea cu o motricitate complexă, cu o
insuficineța in a fi studiata pe deplin si greu de perfecționat in școala la nivelul
gimnazial.
Îndemânarea are un conținut cu o multitudine de forme, dezvoltarea indemânarii
beneficiază de o multitudine de domenii unde poate fi dezvoltată în concordanta
cu alte calitați motrice in școală la diferite grupe de vârsta.
Definiția îndemanarii in domeniul sportului școlar poate avea urmatoarea
exprimare: Îndemănarea este capacitatea unui elev care își însușește si efectueaza
actiuni motrice cu un anumit grad de dificultate , miscarile fiind bine dirijate in
spațiu pe un tempou de timp, cu o viteza crescuta necesară. Îndemânarea se
regaseste in etapa de învațare ,manifestăndu-se in toate acțiunile motrice specific
învațarii.
Îndemânarea se imparte în doua caracteristici specifice:
 cea generală;
 cea specifică;
Îndemânarea generală se folosește in diferite acțiuni motrice ,iar cea specifică
se folosește pentru un anumit tip de antrenament sau depsrineri motrice .
In lecția de educație fizica si sport îndemânarea este folosita in ciclul gimnazial
sub forma unor întreceri pe un anumit traseu aplicativ care sa solicite elevul atat in
orientarea in spatiu,echilibru dar si lucrul in perechi cu parteneri. Se pot folosi
ștafete cum ar fi :
 cu mingia de baschet/handbal –elevii vor executa triblingul cu doua mingii
în același timp;
 cu mingia de fotbal- conducerea mingiei cu piciorul indemanatic simultan cu
rotarea brațelor inapoi , conducerea mingiei cu piciorul stang simultan cu
rotarea brațelor spre înainte ;
 conducerea mingiei odata cu mana indeminatică,odata cu cealaltă printre
obstacole așezate șerpuit.
Dezvoltarea îndemanarii la ciclul primar se realizeaza in concodanță cu
celelalte calitații motrice,deprinderi și priceperi, sub condiția unui anumit tip de
efor,într-un anumit interval de timp cu odihna corespunzatoare categoriei de vârstă.
Rezistența poate fi definite ca si calitatea motrica specifică antrenamentului
sportiv și nu numai ,avand un rol foarte important ,ea determina intârzierea
fenomenului de oboseala. Această afirmație este intărită prin definirea ei de către
specialist ca fiind:
 “capacitatea de aface față oboselii”(N.G.ozolin);
 “menținerea capacitații de lucru in timpul unor eforturi de lunga durată prin
învingerea fenomenului de oboseală și printr-un tempou ridicat al restabilirii
organismului, după o activitate oboitoare” ( Dementer );
 “capacitatea omului de a face față oboselii provocate de o activitate
musculară” (T. Ardelean);
Toți acești autori ai educației fizice si sportului fac exprimare la rezistență ca
fiind calitatea motrica cea mai esentiala in desfășurarea activitațiilor motrice de
toate tipurile organismul învingând oboseala ,spre deosebire de sporturile de
performanță unde rezistența este un factor vital al performanței, in sportul școlar
rezistența nu este implicată sub o forma atât de mare pentru a desfașura activități
de toate tipurile. De aceea la ciclul primar sunt oferite pauze mai mari necesare
timpului de recuperare al aparatului cardio-respirator,la copii cu vârsta cuprinsă
între 6 și 14 ani unde pulsul nu trebuie sa depăsească valorile normale de repaus
intre 60-70 si 100 de batăi pe minut și 110-180 valori maxime dupa terminarea
efortului,valori critice 200 batăi/minut.
Din toate definițiile date mai sus reiese faptul că atunci când rezistența este
crescută organismul uman face față un timp mai îndelungat oboselii provocate de
activitățiile sistemului muscular,desfașurate în urma lecției de educație fizica și
sport. În orice tip de activitate fizică, rezistența se fanifestă prin menținerea la o
anumită intensitate precizată, într-un timp cat mai îndelugat a efortului.
Ținând cont de toate astectele generale, în judo putem define rezistența ca fiind
capacitatea judocanului de a face față oboselii, in urma desfașurarii unei activitați
de tip RANDORI (lupta) cu diferite forme de intensitate si manifestare in
antrenament. Cu definițiile enumerate mai sus trebuie să ținem cont de câteva
elemente esențiale in urma depunerii efortului:
 durata (timpul) efortului;
 o eficaccitate constantă a activității motrice pe toata durata
desfașurării ei;
 refacerea oranismului într-un timp cat mai scurt in urma efortului
efectuat;
Pentru acționarea dezvoltării rezistenței profesorul trebuie sa cunoasca
suportul morfologic al organismului, deoarece rezistența se face vinovata pentru
solicitarea funcțiilor importante ale organismului :aparatul cardio-vascular(inima și
circulația sângelui),aparatul respirator(respirația) și aparatul digestive(procesele
metabolice complete).
 Rezistența se poate educa in cadrul oricarei vârste ,accentul punându-se prin
legaturile cu celelalte calități motrice la subiectii trecuți de perioada pubertății,
procesele dezvoltării acestei calități fiind cu o spectaculuozitate crescută.
Criterii metodice specifice dezvoltarii rezistenței:
Dezvoltarea rezistenței se face doar atunci cand oboseala este invinsă si organismul
îsi modifică abilitațile comportamentale in funcție de aceasat stare impusă. După
cum spun unii specialist putem distinge 4 forme d eoboseală:
 intelectuală;
 senzorială;
 emoțională;
 fizică(provocată de organism).
Dupa ultima forma de oboseală prezentată in randul anterior si anume oboseala
fizică sunt esentiali urmatori factori de influențăre:
 o intensitate redusă cu un consum mic de energie si alimentare mica cu
oxigen a organismului,starea optima de echilibru în urma intensității
(intensitatea fiind sub nivelul critic);
 creșterea treptată a intensității, urmată de aportul de oxigen cerut de
organism pentru a acoperi acestă nevoie (intensitatea fiind la un nivel critic);
 efortul depus poate depașii posibilitațile aerobe ale organismului,lucrul
desfașurându-se in contiții lipsite de oxigen (intensitatea fiind la un nivel
supracritic);
Durata efortului poate fi determinate de intesitatea efortului si distanțele
parcurse ca spre exemplu procesele anaerobe(interval 3-6 minute): 20 de secunde
la 2 minute(produsele glicolitice) rezistență anaeroba lactacidă glicolitică, iar la 3/8
secunde produse fosfo-creatinice, 7-10 secunde,efort de rezistență-viteză (anaerob
alalctacidă ), ce depășește intre 3 si 5 minute vor intervene mecanismele aerobe.
 Durata pauzelor dintre repetari trebuie sa fie specifică tipului de efort depus
,având rolul de a determina reacțiile si tipul acestora.
Forma de odihna influențează diferit fiecare organism în funcție de tipul de
solicitare.
Volumul efortului constă intr-un numar de repetări care determină efectul
cumulate al efortului depus asupra organismului. Pentru obtinerea rezultatelor bune
este necesar un numar de repetări nu prea mari care au rolul in menținerea
intensității in spațiul anaerob-lactacid.
Pentru dezvoltarea rezistenței trebuiesc respectate căteva indicații cum ar fi:
 în etapa pregatitoare rezistență trebuie dezvoltată insistându-se pe volum
asigurându-se fundamentarea formei sportive;
 trebuie să se tina cont de vârstă ,sex si nivelul de pregatire;
 să folosim exerciții cat mai atracive pentru copii si motivaționale, spre a
îndeplini obiectivele necesare;
 volumul trebuie sa fie variat in procesul de educare al rezistenței;
 trebuie să fie dezvoltată intr-un prim plan capacitatea aeroba a organismului
copiilor;
 urtilizarea eficientă a metodbelor si mijloacelor va fi corectă și în proces de
apreciere continua.
O prim etapă pentru dezvoltarea rezistenței generale sunt incluse exerciții
ciclice cu intensitate scăzuta si durata lungă de timp ca spre exmplu : mersul pe
bicicletă, mersul pe pantă, alergare de lunga durată cu viteză potrivită,
crosul,înotul.
Etapa a-doua- a si anume fundamentul special sau prima treapta care are ca
mijloc de bază exerciții dintr-o ramura de sport, intensitatea stabilindu-se in funcție
de frecvența cardiac .
 Etapa a- treia sau și treapta doi se axează pe îmbunătățirea posibilităților
anaerobe ale organismului, folosindu-se exerciții executate in contiții obisnuite.
Etapa patru- este specifică dezvoltarii rezistenței speciale, urmarindu-se
obținerea celor mai bune rezultate, țiinându-se seama de componentele de baza ale
rezistenței.
Formele de manifestare in judo
Formele de manifestare se prezinta sub mai multe variante in funcție de
particularitațile fiecărei activitate motrică desfașurată, sau ramuri de sport, a tipului
de oboseală provocată in urma activităților. Rezistența se împarte în: generală si
specifică.
În functie de participarea grupelor musculare :
 generală;
 specifică urmata de doua forme rezistență locală si regional;
Sursele de energie sunt sub formă:
 aerobă;
 alactacidă /anaerobă
 anaerobă lactacidă/ mixtă.
După durata efortului rezistența este:
 scurtă;
 medie;
 lungă.
In urma combinarii cu alte calitați motrice intalnim:
 rezistență in regim de viteză,
 rezistența in regim de detentă( îndemanare);
 rezistență in regim de forță ( la nivel locala al musculaturii).
În urma criteriului efortului intâlnim rezistența în:
  cu o intensitate constantă;
 intensitate variabilă;
 eforturi repetate;
 combinarea cu forța si viteză.

Pentru indeplinirea cerințelor, a consumului energetic care susține contracțiile

musculare int-o lecție de sport, sunt realizate atât pe cale anaerobă cât si aerobă,
efortul depus putând fii usor diferențiat între cecle două aspect,dar si într-o
combinație mixtă.
Forța este calitatea motrică definitorie organismului ,în a face față înfrângeri
unei rezistențe atât externă sau internă cu ajutorul contracțiilor musculare la nivelul
unui grup de muschi sau mai mulți.
Forța se manifestă prin doua particularitați si anume – forța generala si cea
specifică. Pentru forța generală in efort vor participa pricipalele grupe musculare
,iar pentru forța specifică in efort doar un grup de muschi sau cateva grupe
musculare.
Forța ca si caracter al contracției musculare se împarte în:
 statică (nu se modifică mărimile fibrelor musculare,alungire si scurtarea
fibrelor musculare);
 izometrică(modificarea dimensiunior fibrelor musculare prezente
acțiunii,alungirea si scurtarea lor);
 mixtă( sunt si contracții statice dar si dinamice).
Forța ca si capacitate a ,organismului unui individ se împarte în:
 forță cu caracter absolut sau maxim;
 forță cu caracter relativ-raportul dintre forța maxima si greutatea corpului
individului.
 De asemenea forța se poate îmbina cu celelalte calitații motrice folosindu-se în
regim de viteza,îndemanare și rezistență, totul acționând într-o relație de corelare
pentru ca mișcarea sa fie completă. De asemenea forța este condiționată de câțiva
factori existenți cum ar fi capacitatea proceselor nervoase fundamentale
,concentrarea,inhibiția si excitarea, numarul de fibre musculare care ajută la
indeplinirea efortului , metabolismul, durata contracției musculare în alungirea sau
scurtarea , sistemul osos si funcțiile psiho-motrice. Forța influențeaza mobilitatea
si suplețea cu care miscarile pot si executate cu amplitudinde maximă. Cele doua
sunt solicitate in toate acțiunile motrice si specifice mișcării.. exeista doua tipuri de
mobilitate cea activă atunci când amplitudinea se obține la un nivel maxim în
urma contracției muscuclare , și mobilitate pasivă care rezultă în urma forțelor
externe precum pertenerii si materialele.
1.2.Aspecte teoretice in definirea lectiei de educatie fizica și antrenamente
sportive ca forma de organizare esențială
Lecția de educație fizica școlară ca și formă de be bază
Lecția de educație fizică si sport este definită de specialiști dupa cum urmează:
 “o acțiune didactică ce tinde in mod deliberat către un anumit scop, in
condiții bine determinate, cu ajutorul unor mijloace adecvate pentru a
ajunge de la condițiile existente la condiții corespunzătoare scopului
urmarit”1
Autorul definește lecția de educație fizică prin urmatoarele aspecte: scopul
urmarit să fie corespunzător cerințelor cu ajutorul mijloacelor si materialelor
adecvate ,totul făcându-se intr-o maniera bine organizată și în condiții bune,dar cu
o determinare mare . toate aceste aspecte definesc lecția de sport la ciclul
gimnazial.

1
Cerghit Ioan( coordonator ), Perfecționarea lecției în școala moderernă, Editura Didactică și Pedagogica, Bucuresti
1983. Pg. 13.
  “o microstructură pedagogică care reunește , intr-o unitate
funcțională,totalitatea acțiunilor și mijloacelor implicate în procesul de
instruire la o oră școlară”2
Ideea susținută mai sus de catre Oprea O. denotă ca și definiția dată de către
Cerghit I. ,ca, ora de sport școlară este special concepută pentru îndeplinirea
obiectivelor si anume dezvoltarea calităților motrice prin activități,acțiuni si
mijloace cu diverse forme în lecție , totul pentru procesul de instruire la ora școlară
pentru tot ciclul școlar.
Lecția va trebuii să facă parte dintr-un sistem sau incadrată intr-o unitate de
invățare. Într-o lecție se urmarește tot timpul atingerea anumitor obiective de
instruire care sunt legate de programa scolară prin formarea de competențe
generale si specifice care trebuiesc indeplinite în ciclul de învațămant până la
sfarșitul anului.
Obiectivele si scopul lecției de educație fizică și sport sunt stabilite in programa
scolară , obținerea scopului este atins cu ajutorul resurselor material, dar cel mai
important resursa umană. Profesorul fiind nevoit să folosească o strategie de
evaluare și instruire adaptate la colectivul de elevi și relația acestora cu școala.
Pedagogul de specialitate Dragnea(2006) specifică, că lecția de educație fizică
si sport conține caracteristici particulare si anume:
 Conținutul este bine stabilit in concordanță cu programa de specialitate, în
urma analizei resurselor umane;
 Durata este stabilită;
 Se adresează colectivelor de elevi, omogene, cu un număr constant de elevi,
calitățiile particulare psiho-motrice;
 Realizarea se face sub îndrumarea unui cadru specializat;
 Asigură premise;
2
Oprea Olga, Tehnologia instruirii, Editura Didactică și Pedadgogică, București 1979, pg. 313.
  Sunt respectate cerințele fundamentale didactice(temele si obiective);
 Se folosec cele mai eficiente mijloace,modalități si memtode de lucru,
dozandu-se efortul.
În principal forma de organizare face referire la forma sau maniera in care se
lucrează și se realizează legatura dintre profesor si elev, tehnica și acuratețea cu
care profesorul lucrează impreună cu grupul de elevi. Lecția urmarește îndeplinirea
obiectivelor didactice fundamentale,având o durată variabila și structură specifică .
Ca urmare putem da definiția noțiunii lecției de educatie fizica si sport ca fiind
forma de bază a organizării a proceselor de invățamânt in domeniul respective, in
cadrul careia un colectivul de elevi, lucrând pe echipe sau independent, desfășoară
o activitate comună intr-o anumită perioada de timp,invățarea fiind sub îndrumarea
profesorului.
Pe lângă lecția de educație fizica școlara avem șî lecția de antrenament , care se
deosebește prin:
 Colective de sportive cu omogenizitate crescută la nivel de vârstă,pregatire
si sex;
 Durează între 90 și 120 de minute în antrenamentul de performanță
 Lecția este condusă de un specialist cu pregătirea coresunzătoare , însoțit de
kinetoterapeut,psiholog sau medic.
 Desfasurarea se face pe baza unui instructaj a tehnicii stabilită prin
intermediul FRJ Romania, dar competiția este baza pentru modelul judoka
campion in funcție de catergoria de greutate.
Lecția presupune ca, cerințele care stau la baza conceperii,formei de organizare
și modul de desfașurare: temele si obiectivele lecției trebuiesc sa fie bine precizate.
Exemple :
 a. Viteza de execuție și dezvoltarea ei și a unui procedeu preferat (tokui-waza)
apuratețe în execuție;
b. Gashi-waza-te-guruma: accentual se pune pe consolidare, cu perfecționarea
proiectării cu finalizare;
c. Randori –luptă cu tema specifică și accent pe lupta de priză.
 Profesorul trebuie sa aleagă cele mai bune și eficinte metode pentru
îndeplinirea lecției, dar și lucrul să fie eficient, activ și atractiv, pentru
ca,copilul să participle cu placere la indeplinirea obiectivelor și sarcinilor.
 Parametrii efortului trebuie sa fie corect dozat, complexitatea lecției va fi in
funcție de temele propuse ,pregatirea colectivului, etapa pregatirii si locul de
desfășurare .
 Metodele de instruire și corectarea greșelilor vor fi bine alese de către
profesor, asemenea și pentru refacerea organismului dupa efort în urma
îndeplinirii obiectivelor.
 Timpul rezervat lecției va fi folosit în mod eficient.
 Raportul particularităților fizici, somatici și tehnici vor fi accentuați in
funcție modul de desfașurare al activității fiecarui sportive.
 Lecția va fi concepută ca parte a uni întreg făcând parte dintr-un sistem de
lecții.
Procesul de învățământ al lecției de judo cu particularitățiile care o definesc:
Lecția de educație fizica și sport în cadrul procesului de învațământ are ca bază
execuția exercițiului fizic cu caracter practic în diverse forme diversificate ale
desfașurarii. Spre deosebire de celelalte disciplne lectia de educație fizica și sport
se deosebește vizibil de celelalte discipline prin diferite trasatrui, dintre acestea
amintim urmatoarele :
 Obiectivele lecției și conținutul;
  Partea și structurarea lecției;
 Tipul lecției.
Dupa G. Rață(2004) afirmă că lecția de educație fizică și sport este format
din totalitatea sistemelor de acționare concretizate în mijloacele practice exerciții
fizice și practice ca perpezentări parțiale sau totale ale deprindericlor motrice
șiverbale : cuvântul ca modalitate de transmitere a cunostințelor și noțiunilor
teoretice , ca modalități de execuție și transmitere a deprinderilor și priceperilor
motrice.
Interpretul Gh. Cârstea (1993) afirmă ca ,conținutul lecției de educație
fizică este constituit din ansamblul de mijloace,de metode,procedee metodice și al
altor măsuri didactice. Afirmațiile susțiunute mai sus fac referire la o dozare
potrivită și alegerea unor formații de lucru potrivite, imbinate in așa mod incat sa
se asigure eficiența maximă în desfasurarea lecților.
Lecția de Judo se desfășoară sub respectarea unei anumite continuități logice a
diferitelor activități incluse în lecție, fiind imparțită pe verigi și parți.
Concepul structural se afla permanent în evoluție și anume de la strucutrarea pe
parți:
 Introducerea ;
 Fundamentarea ;
 Încheierea .
Și structura lecției pe verigi:
 veriga 1- organizarea colectivului de copii;
 veriga 2- pregatirea organismului pentru efort;
 veriga 3- influențarea aparatului locomotor;
 veriga 4- dezvoltarea vitezei și,sau îndemanarii;
  veriga 5-perfecționarea și consolidarea deprinderilor tactice și tehnice pe
specific;
 veriga 6- dezvoltarea rezistenței și forței;
 veriga 7- revenirea dupa efort ;
 veriga 8- recomandări și aprecierea în urma desfașurării lecției.
Dintre toat aceste verigi doar o parte se regasesc in lecție, fiind folosite în funcție
de obiectivele fiecarei etape ale pregatirii. Pentru îndeplinirea verigilor sunt
obligatorii obiectivele proprii, de aceea se folosec numite tipuri de exerciții si
anume : fomațiile cu care se lucrează, dozarea efortului și revenirea oganismului.
Analiza pe parți a lecției o putem descrie astfel :
Introducerea se ocupă cu forma organizatorică, condițiile si modul de lucru, modul
de desfașurare al activității,conținutul și încalzirea generala a organismului înainte
de începerea activității. La partea introductivă sunt prezente veriga 1,2 și 3.
Partea de fundamenare, obiectivele, se realizează prin programarea lor pentru lecția
ce va urma să se desfăsoare, masurile și mijoacele organizatorice, specifice are un
nivel variat, putându-se urma diferit teme ale pregatirii fizice și anume: psiho-
motor, tehnico-tactice, lupta cu diferiți adversari, evaluarea prin probe de control.
În acesată parte sunt prezente verigile 4,5 și veriga 6.
Termianarea sau încheierea lecției cuprinde urmatoarele masuri folositoare
pentru revenirea de dupa efort a organismului, prezente fiind verigile 7 și 8.
Ca și conținut al verigilor în lecție avem:
Veriga 1: Organizarea colectvului de copii( sportivi).
Durata : 2-5 minute
Oiective generale: - captarea atenției,înceutul să fie organizat, disciplinarea
comportamentală, prezentarea temelor lecției, îmbunatățirea starii emoționale.
Conținutul: adunare,alinierea, salut,prezența,verificarea echipamentului,
jocuri(comanda inversă), formații de lucru (în formative de sah, în triunghi).
Veriga 2 si veriga 3 : Pregătirea organismului pentru începerea efortului și
influențarea aparatului locomotro( influențare selectivă).
Importanța celor doua verigi 2 și 3 au sarcina de a asigura organismului
încalzirea necesară treptată a organismului pentu efort. Partea unu vor fi utilizate
diferite exerciții din ramuti de sport ne specifice judo-ului, dar vor asigura
încalzirea necesară generală a organismului, iar în a doua parte se vor utiliza
exerciții specifice unui segment sau grup de muschi care sunt utilizați specific
efortului în judo-ul la nivel de începatori sau avansați.
Durata: timpului de execuțîe va fi în funcție de temele propuse ,dar și nivelul
pregatirii pe care îl au sportivii.
Obiective: marile funcții ale organismului să fie treptat stimulate , tonusul
muscular, educarea marilor funcții(aparatul cardio-vascular și respirator), educarea
unei ținute, atitudini și posturii corporale, simularea percepțiilor saptio-temporal.
Conținutul :
Încalzirea generala( exerciții)
În funcție de utilizarea în judo se pot folosi exerciții de:
 alergare;
 sarituri;
 mobilitate (din mers);
 mobilitate (stand, sezut și decubit dorsal sau facial;
 de forță (exercițiile fiind executate la un ivel scăzut, la liber sau cu
parteneri).
Încalzirea specifică(exerciții)
În judo folosim urmatorul tip de exerciții:
  “școala caderii”- ukemi;
 Încalzirea grupelor mari de muschi și articulații(cap,gât,mâini,brațe);
 Tai-sabaki –pivotări pe unul sau ambele picioare cu repetarea eercițiului;
 Deplasări (shintai) cu partener sau individual ,în poziția de gardă.
 Kumi-kata (lupta de prize);
 Dezechilibrari –kuzushi- cupartener: active,pasiv și semi;
 Executarea procedeelor cu umbra(fară partener)- tandoku-renshyu;
 Repetarea statică a porcedeelor – uchi-komi;
 Repetarea procedeelor din deplasare în perechi- butsukari-geiko
 Lupta sub formă de joacă la sol sau în picioare.
Veriga 4: dezvoltarea calitațiilor motrice îndemanarea și viteza
Durată: pentru viteză se poate folosi un timp de 15-20 de minute atunci când se
folosesc și alte teme pe langă pregatirea fizică sau 20-25 de minute doar pregatire
fizică specifică pentru dezvoltarea vitezei.
Viteza de reacție se dezvolta de obicei complex,cautându-se un raspuns elaborat in
în funcție de mai mulți factori, ca spre exemplu adversarul.
Viteza de execuție se dezvoltă printr-un numar mare de repetări într-un interval de
timp,alaturi de viteza în regim de forță, regim de rezistență și în regim de
îndemanare, viteza de execuție este importantă fiind în relație cu forță si
adversarul.
Dezvoltarea vitezei trebuie sa fie benefică astlef încât să se poată folosi cu un
coeficient maxim de eficiență în luptă.
Indemânarea generală se dezvoltă în relație cu forța , viteza și rezistența, sportivul
având obligația și capacitatea de a pune în aplicare tehnica de luptă cu o preizie
mare ,dar si echilibru ,coordonare ,forță si viteză, totul fiind necesar in momentul
luptei .
Conținut:
Se vor folosi diferite procedee metodice pentru a se dezvolta viteza ,ca spre
exemplu metoda de execuție
 Stafete;
 Întreceri competiționale;
 Exersari cu anumite posibilități:
- Executarea unor acțiuni sau acte motrice în coniții normale și intensitate
crescută;
- Executarea unor acțiuni sau acte motrice în condiții usoare și intensitate
supramaximală;
- Executarea unor acțiuni sau acte motrice în condiții ingreunate
inensitatea fiind submaximală;
- Executarea unor acțiuni sau acte motrice cu tempu de timp alternative.
Metodica de educare a vitezei specifice:
- Repetare cu umbra ( tandoku-renshiu) 10-12 secunde,pauza -1 minut;
- Proiectări de pe loc cu partener( nage-komi) 5-6 proiectări, pauza 1minut;
- La semnalul sonor al profesorului, se va executa intrare în viteză maximă
sub formă de atac, fără ca adversarul să stie procedeul ce va urma a fi
făcut, se va executa odată de pe loc si odată din deplasare,1 minut cu 5-
10 secunde pauză între intrări;
- La semnal vizual judoggi vor executa lupta de prize timp de 1 min.
pauza- 46 sec. ,dupa fiecare pauza se va face schimb de parteneri.
- Lupta la sol (randori) intr-un interval scurt de timp 15-20 sec.
- Lupta in picioare (randori) cu interval scurt de timp 15-20 sec.,dupa
fiecare luptă se schimbă partenerii.
Indicații metodice :
Viteza in judo se afla mai tot timpul în colerație cu celelalte calități motrice ,
pentru a fi eficientă mișcarea de viteză, organismul este nevoit înainte de toate să
invinga starea de oboseală/reparus care se instaleaza rapid în musculatură.
Manifestarea se face în urma unei mari capacități de concentrare,în diferite
condiții,a execuției corecte și la momantul oportun fară a se consuma o canitate
inutilă a energiei musculaturii angajate în realizarea miscărilor, la nivel de
performanță efortul condiționează din ce în ce mai mult viteza, deci este nevoie de
o pregatire generală bună a sportivului pentru ai îi pune în valoarea zestrea
geneticului în legatură cu calitatea motrică viteza. Viteza va fi dezvoltată specific
în funcție de ramura de sport practicat,în judo specificul va fi exerciții din cadrul
procedeelor tehnice, diferitelor acțiuni tactice, atacuri explozive, contre, combinații
de procedee tehnice într-un numar de 1-2 sau 2-3,fară să fie oprită mișcarea. În
funcție de nivelul de pregatire al sportivului se stabilește exerciții astfel încât
durata mișcarilor sa nu depășească capacitatea sportivului, de a executa până la
încheierea timpul, iar spre teminarea acestora viteza de execuție să scadă. În
general se efectuează repetări pornind de la 5-6 secunde (la fel cum sunt cele de la
perfecționarea sariturilor) și se ajunge la un timp de 50-60 de second, în cazul
efortului aerob si anaerob (Dragnea-2002).
În urma câtorva exerimente efectuate pe diferiți sportivi se poate spune că efortul
care solicită viteza maxima este scurt, fiind dependent de excitabilitatea stării
optime a organismului, repetările fiind intr-un numar scazut. Pauzele scurte , duc la
scăderea vizibilă a vitezei motivul datorându-se oboselii sistemului nervos sau se
trece efortul în regimul rezistenței. Între repetări trebuie ca pauzele să fie suficient
de mari pentru ca recuperarea oxigenului și funcțiile vegetative să aiba o eficiență
crescuta ascupra organismului, dar o pauza prea îndelungată permite revenirea
organismului, insă excitabilitatea va scadea atât la nivelul scoarței cerebrale cât si
la nivelul musculaturii.
 Viteza se va dezvolta în cadrul lecției de judo pe fond de odihna a scoarței
cerebrale, imediat dupa încheierea încalzirii.
Trebuiesc alese exerciții bine angrenate ca tehnică de execuție, care sa
dezvolte viteza maxima.
Permiterea vitezei stă în funcție și de numarul de repetări, alegerea trebuie
facută în favoarea dezvoltarii vitezei maxime pentru fiecare repetare.
În judo viteza poate fi definite ca fiind capacitatea sportivului de a executa
diferite procedee tehnice, acțiuni folositoare atacului, contră si apărare într-un
interval de timp cât mai scurt posibil pentru doborarea adversarului și reușita
câștigului.
Dezvoltarea îndemânarii (procedee și modalități metodice de dezvoltare)
Pentru dezvoltarea îndemanarii sportivul este angrenat să efectueze acte și
acțiuni motrice în diferite condiții,cum ar fi:
- Condiții normale;
- Condiții îngreunate;
- Diferite forme de intrare la procedeu ,din anumite poziții;
- Executarea exercițiilor pe partea mai puțin îndemanatică;
- Limitarea zonei de luptă;
- Executarea procedeului, legat la ochi;
- Executarea exercițiilor în diferite medii cum ar fi un public voluminous,
condiițiile de oboseală;
- Diferiți adversari cu nivel de pregatirea crescut sau mai puțin crescut;
- Complexitatea exercițiului prin creșterea vitezei.
Metodica îndemânarii:
Ca și procedee tehnico-tactice neautomatizate(faza de învățare), putem da exemple
ca :
 - Tai-otochi, accentual punându-se pe incarcarea (repetări (uki-komi) 2
serii x 12 repetării, pauza 57 de secunde la terminarea seriei). Aceelași
procedeu pe partea neîndemânatică.
- Schimb de parteneri;
- Mai multe procedee legate(combinare);
- Se va crește progresiv viteza de executie;
- Se va exersa din diferite poziții cu dificultate în echilibrului,procedee la
libera alegere;
- Judoggi vor fi legați la ochii (procedeul se va exersa cu ochii închiși;
- Îndemanarea se dezvoltă cel mai bine în veriga 2 și anume dezvoltarea
fizică armonioasă;
- Viteza sa crească odată cu execuția procedeelor;
- Tot timpul în lecția de antrenament să se vină cu idei și situații noi pentru
ca, elevi să resolve cât mai correct cerințele;
- Formațiile cu care se va lucra vor fi selecționate de catre professor în
funcție de cerințele obiectivelor, sapațiul unde se desfășoară, elevi ,astfel
încat lecția sa devină cat mai atractivă și folositoare dezvoltării fizice
armonioase.
Veriga 5: învățare, consolidare și perfecționare în lecție:
Timpul alocat acestei verigi este în funcție de pregătirea colectivului de sportivi,
temele pentru îndeplinirea lecției, obiectivele propuse pentru competițiile viitoare ,
media de timp poat fi de la 40 și 95/100 de min.
Obiective
- Reprezentările trebui să fie formate corect;
- Însușirea tipului de stereotip dinamic;
- Nivelul stapanirii va fi testat dupa caz;
- Însușirea capacităților generale și a priceperilor complexe;
Conținutul verigii
1. Executarea procedeelor cu umbra/fară partener (tandoku-renshiu);
2. Intrari la procedee cu partener (uchi-komi);
3. Proiectari cu partener (nage-komi);
4. Repetari la sol cu partener (yaku-soku-geico);
5. Lupta în picioare și la sol (randori);
6. Jocuri .
Veriga 6: dezvoltarea calităților motrice rezistența și forța :
Cele doua calități motrice au o importanță crescută în judo ,deoarece fără forță și
rezistența coespunzătoare meciul poate fi decisiv și câștigat de cel care resistă mai
mult .
Durata variază în funcție de ceea ce se urmarește și anume obiectivele . Pentru
cele doua calități atenția este îndreptată catre lecții speciale de dezvoltare și
aintroducându-se celelalte calități motrice.
Obiectivele : va trebuii să se dezvolte :
- Forța maxima;
- Forța de explozie (viteza făcându-si simțita prezența);
- Forța in regim de rezistență;
- Forța în regim de îndemânare ;
- Musculatura posturală și grupele musculare specifice procedeelor
trebuiesc bine intărite;
- Capacitatea efortului să fie crescut ( aerob/anaerob);
- Rezistența sa fie dezvoltată în regim cu celelalte calități motrice și în
efort.
Conținutul: întalnim procedeele metodice care ajută la dezvoltarea forței:
- Contracții izometrice și izotonice ;
- Efortul până la refuz;
 - Intensitatea efortului;
- Efort progresiv,repetat,uniform și variabil;
- Interval de timp;
- Circuit într-un interval de timp;
- Exerciții pentru halterofili.
Metodica de dezvoltare : exerciții cu specific:
Tracțiuni la bara fixa: 6-10 repetări ,3-6 serii,pauza- 2-3 minute;
Tracțiuni la maneca de kimon: 4-8 repetări, 2-3 serii, pauza- 1-3 minute;
Împins de la piept din culcat: 4-8 repetări, 5 serii,pauză 2 minute;
Flotări cu pricioarele pe banca de gmnastică : 10-12 repetări, 2-4 serii, pauză- 60
sec.
Cațărare din atârnat pe doua franghii paralele: 5metri, 3 repetări, pauză-60 sec.
Podul de jos pe brațe: 5-10 repetări, 2 serii,pauză-40 sec.
Podul de jos pe cap pentru intarirea muschilor cervicali: 4-8 repetări,5serii, pauză-
30 sec.
Târâre pe sol doar din brațe: 3 forme de târâre,3 repetări, pauză-60 sec.
Deplasari laterale din aproape în aproape, poziție de gardă, genunchii ușor flexați:
20 secunde , 5 serii, pauză-60 sec.
Exersare procedee la corzile elastice 10x3,1 minut pauză;
Luptă (randori) 3 rep.x4 minute,5 minute pauză, 4 rep. x 3minute, 3 minute pauză,
5 rep. x 2,50 minute, 2 minute pauză.
Veriga 7: revenirea organismlui în urma efortului depus
Durata 6-8 minute
Cerințe :
- Revenirea în ritm treptat a funcților vegetative mari;
- Se va reduce gradul de excitabilitate a sistemului neros.
Conținutul:
 - Se va folosi exerciții de mers normal;
- Exerciții de alergare ușoară cu spatele și fața;
- Reeducarea corectarea a respirației;
- Se vor folosi exerciții de relaxare musculară și intinderea musculaturii
mari (stretching).
Recomandări și aprecieri:
Durată 4 minute
Cerințe : se va aprecia valoarea fiecarui sportiv,progresul șî randamentul dat de
acesta la antrenament și a indeplinirii fiecărui obiectiv.
Conținutul : se vor compara elementele negative și pozitive din lecție;
Încheierea va avea loc cu aliniera și salutul “BUNA ZIUA”.

1.3. Definirea conceptului de forță și factorii de influențare

De către unii specialiști forța este definite ca fiind :
”capacitatea omului de a învinge rezistența externă sau de a acționa împotriva
ei, prin efortul fibrei musculare sau capacitatea organismului de a învinge o
rezistență masurată în kilograme”(Dragnea,2004).
După Zatiorschi V. M. forța este definite ca : “capacitatea omului de a
învinge o forță externă sau de a acționa împotriva unei rezistențe prin efortul
fibrei musculare”. De aceea din cele înțelese mai sus putem da definiția forței în
judo dupa cum urmează:
Forța aplicată în judo,poate fi definită ca fiind capacitatea organismului,în
special a aparatului neuro-muscular care reușește să se opună unei forțe exterioare
și anume adversarul din timpul competiției prin diferite acțiuni și procedee tehnico
tactice, contracțiile musculare fiind de diferite tipuri.
În judo forța are un caracter vital, ceea ce o face foarte importantă ca si
calitate motrică în acest sport.
 Fără forță în acest sport sportivul nu va putea să-și însușească pe deplin
tehnicile și tacticile,perfecționarea devenind absentă, iar celelalte calități motrice
vor fi limitate. Oricare procedeu din judo implică utilizarea forței într-un mod mai
mare sau mai mic în funcție de structura procedeului.
Factorii de influențare ai forței musculare:
Avem o diversitate de factori însă putem menționa:
 Tipul fibrei musculare și grosimea ei ,cu căt fibra musculară este mai
groasă vom avea o forță mai mare. În antrenamentul sportiv se urmarește
secțiunea trasversală a unui mușchi și timpul în care acesta devine la
cerințele dorite. Unii cercetători susțin că factorii care determină
hipertrofia musculară ar putea fi “creșterea numarului de miofibrile, de
creșterea cantității de protein, contracțiile mai cu seamă la nivelul
miofilamentelor de miozina,de creșterea densității capilarelor active, de
creșterea numarului fibrelor datorită celorlezate și de creșterea
cantității și rezistenței țesuturilor conjuctive, tendinoase ale
ligamentelor”. (Mathews și Fox, 1971 citat de G. Rata si B.C. Rata in
1999 pagina 23).
Deci fibrele musculare,tipul și grosimea lor se fac vinovate pentru
dezvoltarea forței brute ,de explozie sau specifică procedeelor tehnice și
tactice.
 Calitatea proceselor metabolice și sursele energetice ;
 Contracția musculară, acționarea rapidă a unia sau mai mulți mușchi,
inervația intramusculară;
 Factori psihologici,starile emoționale , actele psihice ,motivația, toți
acești factori depend de fiecare individ.
 Dublarea forței se face în timp, este necesar ca într-o lună să se meargă de 3-
5 ori pe saptămână la antrenament , însă pentru o întrerupere de 7 zile forța va
scădea la un procent de 75-81% din valoarea forței acumulată în urma
antrenamentelor. Toate inervațiile intramusculare sunt produse de catre
ramificațiile neuronului motor, care acționează în mod direct asupra lanțului
intramuscular. Capacitatea scoarței cerebrale motorii este direct proportional cu
forța produsă de lanțul muscular cinetic, de aici se trimit impulsuri nervoase într-un
numar mai mare,iar starea de antrenament a sportivului se imbunătățește.
Amplitudinea contracției musculare tine seama de durata contracției, o
contracție de lungă durată 20-26 de secunde, va crește forța repede in comparative
cu un timp scurt al lucrului 5-10 secunde.
Un alt rol important îl are intensitatea , gradul crescut de solicitare duce la
dezvoltarea rapidă a forței,insă se va impune condiția ca dinamica să nu
incomodeze creșterea în volum. În antrenamentul de performanță intensitatea forței
este exprimată în procente procente , iar volumul face referire la numarul de
repetări al exercițiilor impuse sau al greutății pe care sportivul o va ridica.
Creșterea forți se face in funcție de tipul contracției, metodele de intruire
fiind oobligatorii. Pentru atingerea forței maxime este necesar un timp de 7-8
saptamâni, individual fiind nevoit să execute exerciții izometrice, iar 10-12
saptămâni se desfașoară lucru dinamic adică contracții izotonice. Efectul dinamic
face un muschi sa se contracte pentru 1 maxim 2 secunde, iar în lecție totalul de
minute va fi de 2-6, acest lucru se datorează fibrelor musculare care nu se contract
toate. În atrenamemnt se folosesc combinații intre contracții izotonice și
izometrice, esalonate în funcție de specificul fiecărei ramuri sportive.
Tipurile de factori exogeni influențează organismul variat ,de asemenea și
forța va fi afectată. Hettinger consideră ca forța variază pe tot parcursul anului,la
bază stă razele soarelui (ultravioletele). Pe timpul verii razele soarelui ating nivelul
maxim, forța maxima se va manifest în lunile septembrie-octombrie din cauza
efectului de întârziere al razelor ultraviolete. Explicația vine în urma glandelor
suprarenale , acestea își intensifică activitatea in urma radiaților ultraviolete, se va
produce o mobilizare hormonală, favorizându-se creșterea forței prin antrenament
pe timpul lunilor de iarnă.
Există doua tipuri de fibre musculare :
- Fibre lente ;
- Fibre rapide.
Fibrele lente sau contractia lentă, fibra musculară este bine vascularizată
(fibrele roșii), oxigenul este folosit pentru a se produce energie,chiar dacă nu
dezvoltă o forță mare fenomenul de oboseala va fi încetinit, iar lucrul se va face în
regim de tip aerob (efectul aerobic).
Fibrele rapide este specific lucrul de tip anaerob (în lipsa oxigenului),
contracțiile vor fi rapide însă de scurtă durată, fibrele musculare albe se vor
vascularize rapid contracția fiind pe o perioada de timp mai mare , forța va crește
considerabil.
1.4. Forme de manifestare a forței aplicată in judo
Forța aplicată în judo impugn propriile cerințe în privința dezvoltării calitații
motrice forța, ca și parte esențială a pregătirii forța se va folosi în regim de viteză,
îndemânare și rezistență. Forța se lucrează în special cu viteza si rezistența,de
aceea se creează trei forme de bază:
 Forța în relație cu viteza;
 Forța în relație cu rezistența;
 Forța maximală.
Forța în realție cu viteza:
 O putem numi și detentă , forma de manifestare fiind contracția musculară
maxima într-un timp scurt, prin acest lucru se înfrânge o forță externa.
O serie de factori conditionează forța în regim de viteză, și anume :
- Nivelul de putere al influxului nervos motor;
- Viteza cu care fibrele musculare se contract;
- Puterea data de grosimea fibrelor musculare;
- Acționarea în concordanță a muschilor agoniști și antagoniști;
- Atenția și capacitatea de concentrare.
Pentru a se realiza o forță explozivă mare este necesar să se folosească
lucrul la un nivel cât mai ridicat în raport de forță maximă și timp cât mai scurt. În
timpul luptei (randori) executarea procedeului trebuie sa fie facut în viteză maxima
indifferent de nivelul de pregătire al judokanului,parametrii randamentul
dezvoltării forței în regim de viteză va fi cât mai ridicat, aceasta exprimând cea mai
mare ponderă a forței în pregatirea sportivilor.
Forța în relație cu rezistența:
Se poate define ca fiind capacitatea judokanului de a depune o perioadă de
timp cât mai îndelungată un efort de forță. Indiferent de timpul de lucru sau de atac
în luptă (la inceput sau la terminarea timpului de luptă) judokanul trebuie să
execute cu aceeași forță procedeul ethnic, fără a întâmpina dificultăți. Forța in
regim de viteză este condiționată pe lângă factorii fiziologici sau psihici și de alți
factori precum :
- Sexul;
- Vărsta;
- Cantitatea de energie musculară;
- Intensitatea contracțiilor;
- Condițîonarea factorilor endogeni și exogeni;
- Instruirea și metodele;
 Chiar dacă toți acești factori condiționeză dezvoltarea forței, rolul
antrenorului este acela de a selecta judokanii care sunt linitativi de cei cu
valori, iar pentru fiecare sa se creeze specificul de lecție în funcție de
capacitatea sportivilor.
Forța maximal:
Este reprezentarea forței cea mai mare pe care sistemul neuromuscular o
dezvoltă în urma contracției maxime voluntare (Mitea G. și Al. Mogoș).
Forța maxima dinamica o întâlnim la, lupta la sol, chiar dacă se depune un
efort maxim pentru a scăpa din fixare dar nu se reușește sau atunci când adversarul
prinde în fixare și pe toată durata fixării este depusă o contracție musculară
izometrică maxima.

CAPITOUL II- DEMERSUL METODOLOGIC AL CERCECTĂRII

2.1. Premisele cercetării
Premisele cercetării au obiectiv clar în ceea ce urmează a fi formulat:
1. Cunoștiințele dobandite în urma studierii particularităților morfo-funcționale
specifice unei categorii de vârstă dintr-o școală gimnazială, poate fi
structurată ca o copertă per asamblu care să ajute la indentificarea optima a
soluțiilor de dezvoltare a forței în urma exersării unui ansamblu de exerciții.
2. Strategii bine puse la punct,eficinte și diversificate pentru dezvoltarea forței ,
prin elementele specifice judo-ului care prin implicate în mod direct pentru a
îndeplini scopul specialistului, finalul fiind acela de a se descoperi valoarea
aptitudinilor si valorilor motrice al elevilor pentru a se obține performanțe
cât mai bune.
2.2. Ipotezele cercetării
Putem considera că prin folosirea exercițiilor specifice judo-ului și aplicarea
lor în lecția de educație fizica și sport școlar, se vor obține rezultate rapide în
dezvoltarea forței , lucrul fiind atât cu partener(perechi) sau individual, elementele
putând fi folosite și sub formă de joc totul pentru fixarea unor obiective,cerințele
programei școlare și indeplinirea acestora prin raspunsul eficinet din partea
subiecților vizați.
2.3. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării este acela de a se urmarii performanțele inregistrate în
urma progresului unor mijloace de acționare specifice din judo pentru dezvoltarea
forței aplicate în lecția de educație fizică și sport școlar.
Ca și obiective ale cercetării în lucrarea de mai sus amintim:
- Esaloarea și stabilirea metodelor de lucru;
- Atingerea obiectivelor propuse ;
- Elaborarea orei de sport și stadiul initial al pregatiri elevilor;
- Eșalonarea strategiilor didactice și selectarea mijloacelor propiu-zise;
- Formarea planului pentru fiecare ora de antrenament;
- Lucrarea cu exercițiile propuse;
- Testele finale ;
- Aprecieri și propuneri.
2.4. Metode de cercetare utilizate în lucrare
2.4.1. Metoda studiului bibliografic
Ca și documentație studiul bibliografic este component de bază a acumulării
de informații care cuprinde studierea literaturii de specialitate pentru a se obține
informații necesare,sugestii de rezolvare cu privire la tema lucrarii. În vederea
fixării obiectivelor acestei lucrare științifică, a necesitat o documentare complexă
referitor la experiența avută în acest domeniu dar, și al cercetărilor efectuate în
vedera elucidării teoriei. De aceea tot timpul trebuie să se vină cu lucrui noi și
atragătoare pentru copii, cum ar fi introducerea unor tehnici și tactici diferite de
cele învățate anterior. Sensul a fost să obțin informațiile necesare în urma studierii
de cărți, reviste sportive, atricole de pe internet menționate deopotrivă în lista
sursei bibliografică.
Informarea bibliografica este folositare pentru cerințele propuse și
îndepliniea lor prin metode de cunoaștere ,acumulare și cercetare. Spre încheierea
acestei lucrari de cercetare putem spune ca sursa bibliografica este fundamnetul
teoretic de bază al oricarei cercetări .
2.4.2. Metoda observației pedagogice
Observația ca și metodă, ocupa un loc foarte important pentru lucrarea de
cercetare prin obținerea informațiilor necesare și a procesului de înregistrare-
cumulare. Putem aplica observația la comportamentul sedentar al unor personae
care vor fi supuse unui program cu exerciții fizice specifice. De aceea datele
obținute prin metodele de observare pot fi prelucrate rational deoarece observația
reprezintă o succesiune logică și psihologică de gândiri și cunoașteri a realității.
Observația folosită în lucrare este de tip direct,experimentală,sistematică,
organizată, care urmarește ca și scop elevii în condiții organizate de antrenament.
2.4.3 Metoda convorbirii
Convorbirea sau interviul anamnestic face referire la discuția cu subiectul
pentru diagnostic. Convorbirea este utilizată foarte mult și necesită o atenție
specială. În cercetarea noastră convorbirea ajută la îndeplinirea obiectivelor prouse
în lectia de educație fizică și sport cu elementele specifice din ramura de sport
judo.
Dupa Chair Antonelli (1973) obiectivele convorbirii pot fi:
- Controlul,interpretarea datelor psihometrice și verificarile;
- Găseirea de informații care pot fi appreciate intr-un singur mod;
- Eșalonarea datelor culese;
- Distribuirea informatiilor și sfaturilor pentru elevi.
2.4.3. Metoda testelor
 Testarea reprezintă o probă de control ce vizează determianrea exacta a
nivelului de dezvoltare a însușirilor fizice. Rapotarea evaluarii statice se face în
comparație cu alti subiecți, de unde șî clasificarea în funcție de tipul fiecăruia
(tipologic sau cantitativ).
În urma analizării testelor se poate stabili scala valorică a rezultatelor unui
colectiv. Prin comparare se poate vedea locul pe scala etalonului, a unui subiect.
Ele se contruiec în funcție de sex, vârstă sau diferite criteria ale
cerințelor.Deci testul este reprezentat ca utilizarea benefică ca și un instrument
pentru
masurarea unei aptitudini,valori,priceperi și caracteristici în funcție de domeniu.

CAPITOLUL III – PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE

3.1. Organizarea cercetării
Organizarea și locul unde se desfășoară ceretarea se face într-o școală
generală din orașul Pitești, prevazută cu sală de sport ,care ne oferă condiții bune
pentru a se putea desfașura lecția de sport școlar fără a întâlni dificultăți,
materialele necesare pentru folosirea exercițiilor specifice ramurii de sport descries
în lucrare. În judo biomecanica miscarilor este condițîonată de procedeele tehico-
tactice. Pentru executarea acestor procedee ambi judokani au nevoie sa poarte un
costum special conceput, denumit kimono și de spațiul unde se va executa
proiectările și anume tatami sau saptiul de saltele,special concepute pentru
atenuerea șocului direct cu solul.
 Pentru îndeplinirea și realizarea cerințelor propuse vom desfașura intre doua
clase exerciții diferite, una dintre ele va avea exerciții cu character general, iar
cealaltă exerciții cu character specific judoului toate pentru dezvoltarea forței.
Având clase de elevi omogene cu un nivel de pregătire bun,voi încerca să
realizez obiectivele propuse, voi cominuca și ii voi încuraja ori de câte ori va fi
necesar. Clasa la care voi desfașura lecția va avea un numar de 26 de elevi ,baieți șî
fete, grupa de vârstă clasa a V-a, lecțile s vor desfășura saptamanal în numar de
două lecții, unde tema va fi dezvoltarea forței cu elemente specijice judo-ului.
Se folosec trei prorame de lucru și anume individual,pe perechi și cu jocuri de
mișcare.
3.2. Exerciții de dezvoltare a forței cu elemente din judo la elevii de gimnaziu
Exercițiile se pot realiza :
- Individual;
- Cu partener.
Dezvoltarea forței individual:
Kimono alb – UKE
Kimono albastru – TORI
1. Târâș japonez: elevii sunt în culcat facial înapoia liniei roșii,privirea
înainte,brațele întinse, palmele cu fața înspre tavan, se execută mișcarea de
tracțiune a brațelor pe sol
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare
Veriga : dezvoltarea forței
Fig. 1-2-3-4 – exercițiu care ajută la dezvoltarea forței brațelor
 2. Soldățelul înapoi : elevii se afla în poziție de culcat facila, bratele indoite din
articulația cotului,palmele orientate cu fața spre sol,privirea înainte, se
execută mișcarea de împingere din brațe
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare
Veriga : dezvoltarea forței

Fig. 5-6-7 Exerciții pentru dezvoltarea forței brațelor prin împingere

 3. Bărcuțe înapoi: elevii se așează în poziție fundamental, palmele pe sol
privirea inainte ,spatele drept,picioarele întinse, se execută mișcarea de tragere din
brațe împingere
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare
Veriga : dezvoltarea forței
Fig. 8-9-10- exerciții pentru dezvoltarea forței membrelor superioare prin tragere-
împingere

4. Coreene cu saritura : poziție initial, se trece în ghemuit palmele pe sol,

ducerea simultan a picioarelor spreînapoi prin saritură cu extensia
trunchiului,revenire în ghemuit, saritură spre înainte în lungime,aterizare și
repetarea mișcarilor.
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor inferioare
Veriga : dezvoltarea forței și a rezistenței

Fig.11-poziție initial Fig.12- în ghemuit

Fig.13-sprijin palmele pe sol Fig. 14- ducerea picioarelor simultan înapoi

Fig.15- revenire în ghemuit Fig. 16- elan și saritură spre-îninte

 Fig. 17- zbor și aterizare

5. Uke stă în poziție initial drept, tori agarat de gelznele lui uke , tori va
executa mișcarea de tracțiune, uke pasește pas cu pas,iar tori va repeat
tracțiunea

Scopul : dezvoltarea forței la nivelul superioare și al tunchiului

Veriga : dezvoltarea forței și a rezistenței

Fig. 18- uke poziție initial Fig. 19-tori execută tracgerea

Fig. 20-uke pașește Fig. 21-tori execută mișcarea de tragere

 6. Uke stă în pozitie initial, tori culcat dorsal brațele sus îndoite din articulația
cotului, palmele apucate de glezna lui uke, tori execută mișacarea de
împingere, uke va pașii spre îninte,tori va executa același exercițiu
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare și al trunchiului
Veriga : dezvoltarea forței și a rezistenței

Fig.22-uke poziție initial, tori culcat dorsal Fig. 23- tori se împinge
Fig. 24- uke pașește spre-înainte
Fig. 25-26-tori execută mișcare de impingere
7. Tracțiunea la centură- uke stă culcat dorsal mainele apucat de centură,iar
tori în pozitie initial departat va tine centura, uke va executa tragerea pe
franghie din aproape în aproape
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare și al trunchiului
Veriga : dezvoltarea forței și a rezistenței
Fig. 27-28-23-30- executarea tracțiuni la centură
8. Cațărarea pe franghie- frânghia este legata la un nivel scazut, de spalier,
elevul vas ta în culcat dorsal, brațele spre-îninte palmele apucate de frânghie,
se execută tracțiunea pe tranghie mâna după mână
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare și al trunchiului
Veriga: dezvoltarea forței și a rezistenței

Fig.31-32- ridiccarea din culat dorsal pe frânghie prin tracțiune

Fig. 33-34
 Fig. 35
9. Tragerea partenerului cu frănghia: uke sta departat mainile apucate de
frangie, tori în culcat dorsal mainile apucate de frănghie, uke realizează
miscrea de tragere a partenerului(tori)
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare și al trunchiului
Veriga: dezvoltarea forței și a rezistenței

Fig. 36- ambi parteneri apucați de franghie, Fig. 37- Uke execută mișcarea de
Uke poziție înltă,iar tori culcat dorsal tracțiune a partenerului
 Fig. 38-39

10. Cațelul și dresorul : ambi parteneri se vor aseza inghemuit, tori în poziția
de țestoasă,iar uke îi va cuprinde cu mâinile zona bazinului , tori va pași iar
uke îi va opune rezistență
Scopul : dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare,trunchiului,centuri
pelviene și membrele inferioare
Veriga: dezvoltarea forței și a rezistenței
Acest tip de exercițiu est efolosit în special pentru lupta la sol ,determinând foarte
bine încercarea adversarului (tori) de a scapă.
Fig.40-uke opune rezistență Fig. 41

Fig. 42
3.3. Elaborarea unui joc bazat pe tracțiuni și împingeri pentru dezvoltarea
fortei
Jocuri bazate pe tracțuni si împingeri cu partener:
1. Lupta titanilor – se va delimita spațiul de culoare verde ca fiind
pamantul,iar spatial de culoare roșie focul,cei doi parteneri vor fi față în față
apucați de kimono, jocul se va desfașura prin împingerea adversarului de pe
pamânt, cine calcă pe culoarea roșie va primi o sarcină suplimentară din
parte învingătorului, la 3 înfrângeri consecutive se va schimba partenerul
Acest joc oferă stabilizare emoțională și dorința de câștig
Scopul : scoaterea adversarului din spatial delimitat,simțul adversarului
Veriga : dezvoltarea forței generale
Fig. 1-foziție inițiala a ambilor parteneri
 Fig. 2 Fig. 3

2. Scoatel din cerc (sumo)- cei doi parteneri sunt în interiorul cercului ,jocul
consta în scoaterea din cerc, pirn impingere fară să se folosească tehnica
dezechilibrărilor
Scopul : scoaterea adversarului din spatial delimitat,simțul adversarului
Veriga : dezvoltarea forței generale
 Fig.4- poziția initial a ambilor parteneri

Regulile sunt :
-nu au voie să folosească alt procedeu de împingere;
-nu au voie să folosească dezechilibrari;
Fig. 4-5 –încercarea de a scoate adversarul afară din cerc.

3. Lupta cocoșilor – jocl se va desfașura în sapțiul delimitat (verde), parteneri

vor fi ambi într-un picior, se vor efectua sărituri pe un picior cu împingerea
puteric a brațelor, primul care iese din spațiul delimitat pierde
Scopul : scoaterea adversarului din spatial delimitat,simțul adversarului
Veriga : dezvoltarea forței generale a membrelor superioare și inferioare
Reguli :
- Nu au voie să paș€ască cu ambele picioare ;
- Împingerea se face doar cu palm ape umerii adversarului;
- Nu se depașește zona de împingere( doar zona trunchiului).
Fig. 5-poziție initial Fig. 6 încercarea de punere a prizelor

Fig. 7- punerea prizelor Fig. 8- exectuarea împingerii

 Per ansamblu jocurile sunt folosite pentru a desfașura într-un mod atractiv
lecți și strânirea de curiozitate a copiilor, dar și pentru dezvoltarea calitătilor
motrice , de aceea trebuie să combinăm placutul cu utilul .

CONCLUZII

Ca și concluzie putem afirma că pentru a folosi exerciții specifice judo-ului

este nevoie de pregatire în domeniul respective, un cadru didactic bine instruit care
a practicat acest sport, cu , cunotiințele necesare și pricepera de a folosi exercițiile
judo-ului pentru a servii cerințelor programei școlare ale educației fizice și
sportului. Aici putem enumera:
- O bună dezvoltare fizică armonioasă ,într-un mod correct;
- Postură corporală corectă;
- Judo este un sport complex,care prin diferitele situații întâlnite în timpul
luptei, o fracțiune de secundă poate însemna căstigul, mintea este
solicitată la maxim de aceea capacitatea de adaptare la diferite situații
crește;
- Creșterea capacității la oboseală;
- Creșterea rezistenței la efort;
- Dezvoltarea sistemului psiho-motric și a calităților motrice.
Copii adoră sporturile de contact, vazute mai mult sau mai puțin în seriale ,
judo se clasează printre cele mai spectaculoase sporturi de contact oferindu-le
urmaritorilor un impact emotional deosebit. Însă daca este practicat de la vârstă
fragedă formează copiilor un caracter puternic, loviturile directe au fost scoase din
acest sport ceea ce îl diferențiază de alte sportui de contact,rămânând doar cu
procedee poate fi pracicat de orie curios indiferent de vârstă,dintrodată devenind
un sport mai putin agresiv și cu un grad minim de accidentări.
 Judoggi (practicanții acestui sport) poatră un costum format din trei piese si
anume pantaloni, bluza de kimono și centura, acest cosum special se gaseste in
doua nuanțe alb și albastru, însă la competițiile de nivel mic se folosesc doar
chimonouri albe , centura se colorază de la nuanța de alb pana la gradul pe care
sportivul îl însușește ( galben, portocaliu,verde etc.).
Din lecția de judo se pot sustrage elemente și diferite tipuri de exerciții pe
care le putem folosi și în lecția de educație fizică si sport ,dar acest lucru este
condiționat de catre programa școlară încadrată în Curriculum, dar cu acordul
școlii se pot desfășura activității de învățare adaptate în funcție de grupa de vârstă
și nivelul de pregătire, tot timpul urmarindu-se obiectivele și cetințele precise
lecției.
Exercițiile care se folosesc în judo pot dezvolta tinerei generații pe lănga
fizicul armonios și un intelect superior,deoarece este și un sport al minții, în luptă
îmbinându-se aceste doua mari funcții creer –trup pentru a da un randament bun.
Locul exercițiilor din judo ,în lecția școlara se afla în toate veigile ,totusi de
aici amintim:
- Pregatirea organismului petru efortul specific;
- Dezvoltarea armonioasă a trupului:
- Dezvoltarea unor calități mortice și perfecționarea lor ;
- Atunci când face parte din aria curriculară cu temele necesare .
Ca urmare trebuie sa alegem exerciții folositoare dar să ținem cont de :
- Cele mai eficiente metode și mijloace ,ca să îndeplinim cerințele lecției;
- Resursele maeriale și umane ;
- Timpul de lucru și dozarea corectă a parametrilo efortului, volum
intensitate și complexitate;
- Alegera unor metode eficiente și bune care să dea randament
 Lecția trebuie să fie concepută ca parte a unui sitem întreg de lecții
desfașurate.
Ceea ce am elaborat mai sus în programul de exerciții cu specific din judo ,
este îmbinare diversificată de elemente desfașurate individual sau pe perechi, totul
în folosul dezvoltării forței generale ,dar și pe anumite lanțuri musculare care au
specific pentru anumite procedee, aruncari,dezechilibrări sau luptele de prize
,precum și menținera adversarului în poziții defavorizabile pentru el. Folosirea
exercițiilor mai sus se adresează dezvoltării forței generale , prin solicitarea
musculaturii,a unui grup de mușchi, localizată la nivelul diferitelor segmente sau la
nielul întregului trup, ținânâd cont de dozarea parametrilor efortulu prin combinatii
cu celelalte calități motrice :viteză, rezistență și îndemânare , am folosit mișcari
dinamice bazate pe trageri , impingeri ,ridicări, sărituri, exercitii în izometrie,toate
contribuiind la dezvoltarea forței .
 BIBLIOGRAFIE

1. Sistemul Național Scolar de evaluare la disciplina educație fizică și Sport ,

Editura Media pro Brașov (1999);
2. Cârstea, Gh. Teoria și metodica educatiei fizice și sportului, Editura Univers,
1993;
3. Scarlet E.(2002), Educație fizică și sport, Editura Didactică și pedagogică,
București;
4. Șiclovan I. Teoria (1983),Educației fizice și sportului, Editura sport-turism;
5. Firea E. Metodica educației fizice și sportului, ediție revăzută, vol I și II
pentru uz intern, București;
6. Rabolu, E. N., (2017). Judo – Aspecte teoretice, Editura Trend,
Pitești,Ștefănuț, S., (1983);
7. Antrenamentul sportiv în judo, Ed. Scrisul Românesc, Craiova;
8. Dragan I. (1982) , Medicina sportivă, Editura Sport- Turism, Bucuresti;
9. Nicu A., (1993) – Antrenamentul sportive modern, editura Tineret și sport,
Bucuresti;
10.Dragnea, A., Teodorescu(2002), S., Teoria sportului, Ed.Fest, București;
11. Dragnea, A., Antrenamentul sportive(1996), Ed. Didactică și Pedagogica,
București;
12.Niclescu M., Mateescu A., Crețu M., Trăilă H., (2006) – Bazele științifice și
aplicaive ale pregătirii muculare, Editura Universitatea Craiova;
13.Dragnea, A.si colab (2006),. Educație fizică și sport. Teorie și didactică, Ed.
Fest, București;
14. Stelian S. (1983) – Antrenamentul Sportiv în judo, Editura Scrisul
Românesc, Craiova;
15.Alexe N. (1993), Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucuresti;
16.Catedra de atletică grea (2004),. Teoria și metodica judoului, ANEFS,
București;
17.Colibaba E.D., Bota I.,(1995).,Teoria si metodica antrenamentului sportiv,
jocuri sportive, Bucuresti
18.Dragnea A., Bota A., (1999) – Teoria activităților motrice, București,
Editura Didactică și Pedagogică;
19.Kano J.,(1963)- Significance of his ideal of physical education and judp,
Editura, kodokan, Report 2, pg 1-12, Tokyo
20.Bocioagă L. (2003) – Puterea in judo, Editura Bren, București.