CARACTERUL STADIAL AL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

DIAGNOZA – PROGNOZA - SELECŢIA

DEFINIŢII

• Diagnoza vizează obţinerea a cât mai multor informaţii despre individ (stare
de sănătate, indici somatici, capacitate funcţională şi de efort);

• Prognoza estimează şansele de dezvoltare ale viitorului sportiv de

performanţă, având în vedere nivelul aptitudinal al talentelor (indivizii
supradotaţi) şi media populaţiei din care individul face parte;

• Selecţia este o activitate sistematică a specialiştilor, desfăşurată pe baza unor

criterii biologice şi psihologice în direcţia depistării copiilor cu aptitudini
deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de sport.

• Modelele de selecţie reprezintă reunirea criteriilor, probelor şi normelor de

selecţie ce prefigurează noul campion.

ELEMENTELE DE STRUCTURĂ ALE MODELELOR DE

SELECŢIE

1.COMPONENTA SOMATICA – stabilirea nivelului de dezvoltare somatica si

corelarea indicilor morfologici cu particularitatile ramurii de sport.
Indicatorii antropomotrici cel mai frecvent folositi sunt: inaltimea,
greutatea, lungimea membrelor inferioare, perimetrul toracic, diametrele
biacromial, bitrohanterian etc.;

2. COMPONENTA FIZIOLOGICA SI BIOCHIMICA – urmareste

evidentierea posibilitatilor functionale ale organismului, motiv pentru care
sunt utilizati indicatorii: capacitatea vitala, frecventa cardiaca, tensiunea
arteriala, potentialul organismului in raport cu cerintele efortului din
sportul respectiv etc.;

3.COMPONENTA MOTRICA – testarea posibilitatilor motrice generale si

specifice se realizeaza printr-un sistem de probe si norme de control
stabilite pentru fiecare ramura de sport, potrivit specificului acesteia.
Rezultatele pot scoate in evidenta talentul, care conditioneaza evolutia

1
 viitoare a sportivilor. Talentul reprezinta o aptitudine, exprimata intr-o
anumita directie net superioara aptitudinii medii si nedezvoltata inca in
totalitate.

4.COMPONENTA PSIHOLOGICA – selectia psihologica este demersul

stiintific prin care se realizeaza cunoasterea particularitatilor psihologice
ale copiilor su tinerilor si corespondenta acestora cu solicitarile
competitionale ale ramurii de sport.

CARACTERISTICILE
MODELULUI DE SELECŢIE

• Are elemente de structura si calitate diferentiate pe ramuri de sport;

• La baza elaborarii lui stau caracteristicile sportivilor de mare performanta;

• Este un model intermediar, marcand intrarea in sportul de performanta si

trecerea de la un stadiu la altul;

• In jocurile sportive si in alte ramuri de sport, paralel cu modelul general sunt

elaborate si modele pe posturi sau probe;

• Selectia initiala nu are caracter eliminatoriu, copiii fiind pastrati in pregatire

cu conditia monitorizarii evolutiei lor.

CARACTERUL
ACŢIUNILOR DE SELECŢIE

Privind actiunile de selectie, evidentiem urmatoarele cerinte:

• Stabilirea varstei la care depistarea aptitudinilor pentru practicarea diferitelor

ramuri de sport se poate face cu eficienta optima. Aptitudinile se bazeaza pe
concordanta dinamicii dezvoltarii psihice, fizice si motrice a copiilor cu
solicitarile complexe si specifice fiecarei ramuri de sport;

• Selectionarea copiilor prin sistemul eliminator, mai ales inainte de

incheierea varstei pubertare nu este concludenta, fiind indepartati multi copii
care ar dovedi capacitati superioare mai tarziu;

2
• In selectie, antrenorii trebuie sa tina seama de traditia sportiva din zonele
respective, de influenta conditiilor de mediu asupra dezvoltarii priceperilor
si deprinderilor de miscare.

CARACTERUL STADIAL AL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

ETAPELE SELECTIEI

• SELECTIA PRELIMINARA (initiala) – sau depistarea copiilor cu

aptitudini deosebite pentru practicarea unor ramuri de sport; vizeaza
pregatirea copiilor, respectiv stadiul I;

• SELECTIA SECUNDARA – este situata in jurul perioadei pubertare, cand

are loc stabilizarea din punct de vedere biologic si psihic; corespunde
pregatirii juniorilor – stadiul II;

• SELECTIA FINALA – se vizeaza cu prioritate performanta sportiva;

corespunde pregatirii sportivilor consacrati – stadiul III.

STADIUL I

ANTRENAMENTUL SAU PREGATIREA DE BAZA ORIENTATA IN

FUNCTIE DE SPECIFICUL RAMURII DE SPORT

• Incepe imediat dupa selectie si dureaza in medie 3 ani.

Obiectivele de instruire ale antrenamentului de baza orientat sunt:

A. DEZVOLTAREA CAPACITATII DE MISCARE A COPIILOR

• Se utilizeaza cele mai variate exercitii: mers, alergare, jocuri dinamice,

elemente din gimnastica etc;

• Pentru dezvoltarea motricitatii sunt vizate urmatoarele obiective:

– Dezvoltarea capacitatilor coordinative generale si specifice in conditii

de invatare a tehnicii;

– Dezvoltarea capacitatii de efort in limitele functionale si psihice

varstei prepubertare;

3
 – Dezvoltarea proceselor psihice, intelectuale, afective si motivationale;

– Formarea atitudinii favorabile fata de efort, bazata pe bucurie si

placere.

B. DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA SI A PRINCIPALELOR

GRUPE MUSCULARE SOLICITATE IN EXECUTIILE TEHNICE

• Se va tine seama de particularitatile de crestere si dezvoltare si se vor utiliza

atat exercitii analitice, cat si complexe de exercitii cu actiune globala asupra
intregului organism.

C. DEZVOLTAREA CALITATILOR MOTRICE

• Se va lucra pentru dezvoltarea rezistentei generale, prin metoda eforturilor

de lunga durata si se interzice dezvoltarea rezistentei specifice.

• Viteza se va dezvolta in toate formele de manifestare, utilizandu-se stafetele

si parcursurile aplicative.

• Forta se va dezvolta in conditii foarte buna, dar nu forta maxima.

• Mobilitatea se va dezvolta cel mai intens in acest stadiu.

• Capacitatea coordinativa se va lucra in orice lectie si cu orice mijloace.

D. INITIEREA IN TEHNICA RAMURII DE SPORT

• Va viza invararea corecta a mecanismului de baza al principalelor elemente

si procedee tehnice.

E. OBISNUIREA COPIILOR CU CONCURSUL

• Se va axa pe dobandirea experientei competitionale, nefiind prioritara

performanta.

F. EDUCAREA COMPORTAMENTULUI CIVILIZAT

• Se urmareste educarea comportamentului in toate imprejurarile vietii

sportive, a dorintei de afirmare sportiva.

4
 G. PROGRAMAREA ANTRENAMENTULUI IN FUNCTIE DE
STRUCTURA ANULUI SCOLAR

• Asigura o mai buna corelare a pregatirii sportive cu cea scolara.

• Programarea antrenamentului de baza orientat cuprinde o structura de 4 tape,

de aproximativ 6-8 saptamani fiecare:

– Etapa I – dezvoltarea coordonarii generale, a rezistentei generale si a

mobilitatii;

– Etapa a II-a – invatarea tehnicii;

– Etapa a III-a – dezvoltarea capacitatilor coordinative, a vitezei si fortei

in regim de viteza;

– Etapa a IV-a – invatarea tacticii elementare.

H. STABILIREA VIITOAREI SPECIALIZARI SPORTIVE

• Se creaza premisele necesare relativei stabilizari a specializarii.

STADIUL AL II-LEA

ANTRENAMENTUL SPECIALIZAT SAU SPECIALIZAREA TIMPURIE

INTR-O RAMURA DE SPORT

• Dureaza aproximativ 3 ani si este strans legat de primul.

• Ideea fundamentala este reprezentata de unitatea dintre antrenament si

concurs, dar trebuie evitata fortarea pregatirii.

CA SUCCESIUNE DE ABORDARE SE RECOMANDA

URMATOARELE ETAPE:

• Dezvoltarea capacitatilor conditionale ce asigura randamentul in ramura de

sport respectiva;

• Perfectionarea tehnicii insusite si invatarea unor noi elemente tehnice;

• Consolidarea deprinderilor tehnico-tactice;

5
• Dezvoltarea vitezei, a fortei in regim de viteza si tehnica;

• Formarea complexului de factori ce determina performanta.

OBIECTIVELE DE INSTRUIRE ALE STADIULUI AL II-LEA

• Dezvoltarea in continuare a indicilor morfologici si in special a grupelor

musculare frecvent solicitate in executiile tehnice;

• Dezvoltarea calitatilor motrice combinate si a capacitatii specifice de efort,

conform solicitarilor competitionale;

• Largirea continutului pregatirii tehnice si introducerea noutatilor aparute pe

plan mondial pentru a facilita trecerea la urmatorul stadiu;

• Dezvoltarea unei aprofundate gandiri tactice favorizata de cresterea

numarului de concursuri si dezvoltarea capacitatii de generalizare;

• Organizarea instruirii prin folosirea mijloacelor interesante menite sa creeze

un climat de buna dispozitie si sa inlature monotonia;

• Formarea comportamentului de competitor.

STADIUL AL III-LEA

ANTRENAMENTUL DE SPECIALIZARE APROFUNDATA SI

ORIENTARE SPRE INALTA PERFORMANTA

• Acest stadiu asigura trecerea, dupa specializarea timpurie, la stadiul de

antrenament de mare performanta si atingerea valorilor de consacrare pe
plan mondial.

• In acest stadiu, volumele si intensitatile efortului cresc considerabil, in

paralel cu intensificarea activitatii competitionale.

• Are durate diferite, de la o ramura de sport la alta (1-2 ani) si cuprinde acei
sportivi de perspectiva, vizand consacrarea acestora.

SARCINILE PRINCIPALE IN STADIUL AL III-LEA

• Asigurarea pregatirii multilaterale;

6
• Aprofundarea specializarii tehnico-tactice;

• Cresterea ponderii pregatirii integrale, folosind mijloace cu caracter

competitional;

• Volume si intensitati mari;

• Periodizarea pregatirii va fi realizata dupa calendarul competitional;

• Asigurarea refacerii capacitatii de efort dupa antrenament;

• Dezvoltarea motivatiei in antrenament si in competitii;

• Dezvoltarea capacitatii creative pentru rezolvarea situatiilor ivite in

competitii.

STADIUL AL IV-LEA

ANTRENAMETUL DE MARE PERFORMANTA

• Reprezinta ultima etapa a pregatirii pe termen lung. Sunt vizate

performantele maxime.

• Planificarea antrenamentului este individualizata si este in concordanta cu

calendarul competitional si realizarea formei sportive maxime.

SARCINILE ANTRENAMENTULUI DE MARE PERFORMANTA

• Stabilirea obiectivelor de performanta si a conditiilor necesare realizarii

acestora;

• Cresterea capacitatii de performanta la nivel maxim in cadrul fiecarui

macrociclu;

• Cresterea complexitatii efortului, prin utilizarea mijloacelor competitionale;

• Dezvoltarea rezistentei la stres-ul determinat de antrenament, competitii si

mass-media, prin mijloace eficiente de refacere fizica si psihica;

• Formarea unor atitudini corespunzatoare statutului de vedeta.