Cerințele igienice față de

edificiile de cultură fizică

și sport

S.Cebanu, dr.șt.med., conf.univ

1. Cerinţele igienico-sanitare generale
ale bazelor sportive
2. Cerinţele igienico-sanitare ale
anexelor social-sanitare ale bazelor
sportive
3. Factorii negativi în edificiile sportive
şi profilaxia acţiunii lor
4. Regimul de viață al sportivului
 Actualitatea temei

Antrenamentul pe parcursul anului, participarea

la diferite competiţii sportive, cer de la sportivi
suprasolicitări enorme din punct de vedere fizic,
fiziologic şi psiho-emoţional. În condiţiile de
suprasolicitare maximală, factorii de mediu
(microclimatul nefavorabil, zgomotul, iluminatul
nesatisfăcător, aerul impurificat) au o influenţă
majoră asupra organismului. În cele mai multe cazuri
antrenorii, sportivii nu atrag atenţia cuvenită aceştor
factori şi frecvent neglijează rolul lor.
 6000 400,0
350,0
numărul de sportivi examinaţi

nivelul morbidităţii, cazuri la

5000
300,0

1000 examinaţi
4000
250,0
3000 200,0
150,0
2000
100,0
1000
50,0
0 0,0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
anii
total sportivi examinaţi inclusiv sportivi de performanţă
nivelul morbidităţii M
Structura morbidităţii sportivilor o. Chişinău estimată după
rezultatele examenelor medicale

4,1% 2,8% 6,4% Bolile sistemului nervos

3,6% 4%
Bolile pielii si ale tesutului celular
7,8% subcutanat
Afectiunile urechii si apofiyei
mastoidiene
Bolile aparatului genito-urinar
21,8% Leziuni traumatice

16,4% Bolile cavitatii bucale

Afectiunile ochiului si anexelor

sale
Bolile aparatului circulator

Bolile sangelui
9,6% 5,9% Bolile aparatului respirator

17,4% Bolile aparatului digestiv

 Edificiile sportive se clasifică în edificii de tip închis
(săli de gimnastică, luptă, box, haltere, jocuri sportive,
scrimă, patinare artificiale, bazine de înot, tiruri) şi de
tip deschis (locuri pentru ocupaţii cu atletismul, jocuri
sportive, pistele pentru patinaj şi alergări, bazine
artificiale, etc).
Edificiile sportive de tip închis şi deschis pot fi
constituite ca obiecte aparte sau ca elemente închise în
componenţa altor complexe sportive.
• Anual 200 mii de oameni practică sportul, iar
170 mii participă la competiţii.
• În municipiul Chişinău 230 terenuri sportive,
189 săli sportive, 15 bazine nataţie, 41
stadioane, 13 şcoli sportive în care se cultivă
17 ramuri de sport.
• Alegerea terenului. La alegerea terenului pentru
construcţia unei baze sportive trebuie să se ţină cont în
primul rând de natura şi configuraţia solului.
• Solul pe care se construieşte o bază sportivă trebuie să
aibă un grad mare de porozitate. Aceasta asigură o
bună permeabilitate pentru aer şi pătrunderea
oxigenului în sol, care ajută mineralizarea şi
autopurificarea solului. Un sol umed (mlăştinos) cu
porozitate mică este poluat şi nesănătos – el poate,
conţine sute de milioane de microbi, printre care se pot
găsi şi cei patogeni (B. tetanus, B. antraxus).
• Având în vedere că sportivii au contacte dese şi dure cu solul, el
este un pericol să contacteze aceste boli.
• Terenul trebuie să fie însorit, uscat, să aibă o parte suficientă pentru
scurgerea apelor meteorice, nivel apelor freatice cel puţin 2 m
adâncime. Se vor evita – terenurile folosite trecut drept gunoişti,
cimitire etc.
• Pentru realizarea unui microclimat cât mai favorabil, se recomandă
ca baza sportivă să fie amplasată în apropierea unei ape curgătoare
parc natural, care prezintă următoarele avantaje:
• aerul mai curat, lipsit de particule de praf;
• aerul bogat în oxigen pe parcursul zilei;
• temperatura aerului mai scăzută vara şi mai crescută iarna, şi
prezintă variaţii mai mici;
• umiditatea aerului mai crescută şi mai constantă mai multă linişte,
iar culoarea verde a frunzelor şi ierbii odihneşte ochiul, SNC creând
o stare psihică pozitivă.
• Trebuie de ţinut cont şi de poluarea aerului.
De aceea se vor evita vecinătăţile nocive
(sursele de praf, fum, substanţe toxice de la
fabrici şi uzine, străzi cu circulaţie mari). Se ia
în vedere şi direcţia vântului. Se ţine cont si de
posibilităţile de alimentare cu apă potabilă şi
pentru salubrizare.
• Orientarea bazelor sportive pentru cele
deschise N-S, iar pentru cele închise E-VBazele
sportive trebuie să fie prevăzute cu căi de
comunicaţie accesibile.
• La construcţia bazelor sportive trebuie sa se
prevadă suprafaţa necesară şi locul pentru
amplasarea anexelor social-sanitare, fără de
care nici o bază sportivă nu poate funcţiona.
Aceste anexe cuprind 3 grupuri: sanitar,
medical şi administrativ (gospodăresc).
Grupul sanitar. Se compune din vestiare, camere
pentru duşuri, spălătoare şi WC (pe sexe). El se plasează
cât mai central, într-o clădire independentă, când
trebuie să servească mai multe terenuri, la intrarea în
sală sau sub tribună. Grupul sanitar trebuie să fie cât
mai aproape de accesul principal al sportivilor pentru
ca aceştia să nu fie nevoiţi să facă deplasări inutile, mai
ales în sezonul rece.
Vestiarele. Suprafaţa necesară pentru un sportiv este
de 1-1,5 m2. vestiarele pot fi:
cu cabine individuale (bazinele de înot);
cu cabine comune de dezbrăcat şi cu dulapuri
individuale pentru păstratul hainelor de stradă şi a
echipamentului sportiv;
cu camere comune pentru dezbrăcat cu bănci şi cuiere
de asupra băncilor;
cu încăperi speciale, unde se predau hainele şi se
primeşte echipamentul sportiv.
La vestiare comune cu bănci, se calculează 1 m liniar de
bănci pentru 3 sportivi, lăţimea băncii fiind de 0,5 m.
Timpul pentru dezbrăcare şi îmbrăcare se apreciază la
15 min, iar pentru duş la 10-15 min pentru fiecare
sportiv.
Podeaua vestiarelor – scândură, mozaic sau ciment
(pentru ultimele două sunt prevăzute grătare din lemn,
material plastic sau cauciuc). Sunt preferate material
plastic sau cauciuc, deoarece se pot dezinfecta, în
special, cu soluţii contra ciupercilor de piele. Pereţii –
netezi, vopsiţi, temperatura 20-22°C şi o ventilaţie
bună.
Duşurile. Se plasează lângă vestiare. Numărul
duşurilor – 1 duş la 10 sportivi. La înot 1 duş la
3-4 sportivi.
Closetele. Se prevăd cu câte un compartiment
pentru 50 bărbaţi şi cu un pisoar la 30 bărbaţi, şi
un compartiment pentru 30 femei. La fiecare
bază sportivă trebuie prevăzute cel puţin câte 2
compartimente pentru bărbaţi şi 2 pentru femei.
Grupul medical. Edificiile sportive unde se fac
antrenamente zilnic şi se desfăşoară competiţii, trebuie
prevăzute cu un cabinet medical şi o sală de masaj, iar
în cadrul unui complex sportiv – şi cu un cabinet
fizioterapie. Cabinetul medical trebuie să aibă cel puţin
2 camere: o sală de aşteptare şi o cameră pentru
consultaţii, utilată cu mobilierul, instrumentarul şi
medicamentele de prim ajutor. El trebuie încadrat cu un
medic sportiv şi un cadru medical ajutător.
Sala de masaj şi fizioterapie va fi situată lângă cabinetul
medical. Grupul medical va avea un grup sanitar
propriu compus din duş şi un closet.
• Grupul de refacere. Pentru a grăbi procesul de
refacere după efort a sportivului, se poate
amenaja un grup de refacere, compus din: vestiar
cu grup sanitar, sală de hidroterapie, prevăzută cu
duşuri şi căzi, saună, sală de masaj şi relaxare.
• La bazele sportive mari – vestiar cu grup sanitar,
sală de duşuri, camera de baie, 2-4 căzi, bazin
înot, saună, sala masaj: sala de oxigenare şi
aeroionizare negativă, sala de relaxare prin:
muzică, lecturi, rehidratare, vitaminizare etc.
• De asemenea trebuie prevăzut cabinetele pentru
profesorii de educaţie fizică, antrenori,
instructori, camere pentru arbitri.
• Magazii pentru echipamentul sportiv şi
materiale.
• Corpul administrativ (1-2 încăperi).
• Clubul pentru sportivi – o încăpere mare 80-
100 m2 unde îşi pot petrece timpul liber
sportivii.
• Bazinele de înot. Cuva bazinului prezintă un rezervuar
cu fund special profilat. În timpul construcţiei este
necesar de asigurat hidroizolarea bazinului. Pereţii
cuvei trebuie să fie hidrostabili şi să permită curăţirea
prin metoda umedă.
• La intrarea în sala bazinului care trece direct din duş, se
aranjează duş pentru picioare: lăţimea 1,8 m şi
adâncimea 0,1 m.
• Pereţii şi tavanul sălii de nataţie trebuie să fie rezistenţi
la umiditate şi să aibă culori deschise. Calitatea apei
bazinului trebuie să corespundă standardelor de stat.
• Apă potabilă. Temperatura apei pentru înotul sportiv,
polo de apă - 26°C, la sărituri apă - 28°C, în cuvele
pentru însuşirea înotului - 20°C.
 Purificarea şi dezinfectarea apei

• În dependenţă de sistemul de purificare şi

metoda folosirii apei deosebim bazine cu
reciclaţie (o parte de apă folosită pentru
prelucrare se întoarce în bazin) şi bazine cu
apă curcătoare.
• Din punct de vedere igienic şi economic sunt
preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele apa
circulă după principiul bazin-sistem de
purificare-bazin.
• Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care
include consecutiv pompe, instalaţii de coagulare apei,
filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei.
• Recircularea apei bazin măreşte efectul dezinfectării,
micşorează poluarea ei bacterială permite repartizarea
uniformă a dezinfectantului în tot volumul apei,
micşorează consumul apei încălzite.
• Pentru dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul,
săruri de cupru şi argint, ozonarea, dibromantina.
Concomitent cu dereficarea zilnică a încăpreilor se
efectuează dezinfectarea curentă a pasajelor, podelelor,
covoraşelor de cauciuc, etc. cu soluţie de cloramină de
0,5-1%.
 Pentru preîntâmpinarea impurificării bazinului trebuie
respectate următoarele cerinţe

• Respectarea regulilor de comportare în bazin care se

afişează în vestibul;
• Admiterea în bazin numai a persoanelor care au trecut
controlul medical. Examinarea repetată a celor ce se ocupă
cu nataţia trebuie să fie nu mai rar de o dată în şase luni;
• Fiecare vizitator trebuie să treacă duşul unde se spală
minuţios cu apă fierbinte;
• Sportivii trebuie să aibă costum special de baie;
• Personalul de deservire trebuie să intre în sala de nataţie,
sala de pregătire în încălțăminte specială;
• Pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie
prevăzute cabine speciale sau dulapuri individuale cu secţie
pentru încălţăminte.
• Poluarea aerului. Sălile sportive mai ales cu caracter
de masă, frecvent sunt supraîncărcate şi în cazul
ventilării neefective are loc acumularea atropotoxinelor
– substanţe chimice, eliminate de organism în procesul
activităţii vitale (cu aerul expirat, sudoare, gazele
intestinale). La efectuarea unei munci fizice grele
eliminarea acetonelor şi aminelor cu aerul expirat
creşte de 2 ori, hidraţilor de carbon alifatici – 3 ori,
oxidului de carbon şi fenolului – 5 ori, amoniacului – 6
ori. Ele pot provoca dureri de cap, dispnee uneori chiar
vomă.
• La efectuarea unui efort fizic mare se elimină din
organism de 10 ori mai mult dioxid de carbon decât în
stare de repaus. Aerul sălilor sportive se poluează şi cu
praf de la îmbrăcămintea şi încălţămintea neângrijită,
crăpături în podele, saltele etc.
 Conţinutul de CO2 în aerul sălilor sportive (%)
Perioa Până la antrenament După antrenament Semnificaţia
Sălile
da diferenţelor
sportive
anului
Min-max M±m Min-max M±m p
1 2 3 4 5 6 7

Lupte rece 0,05-0,07 0,06±0,002 0,07-0,09 0,09±0,002 p<0,001

libere caldă 0,04-0,07 0,06±0,002 0,06-0,09 0,07±0,003 p<0,001
Lupte
rece 0,05-0,07 0,06±0,002 0,09-0,11 0,10±0,002 p<0,001
greco-
caldă 0,05-0,07 0,06±0,001 0,09-0,10 0,09±0,001 p<0,001
romane
Atletica rece 0,06-0,10 0,08±0,003 0,09-0,10 0,10±0,002 p<0,001
grea caldă 0,05-0,07 0,06±0,002 0,05-0,08 0,07±0,002 p<0,01

rece 0,09-0,10 0,09±0,002 0,19-0,20 0,19±0,002 p<0,001

Judo
caldă 0,04-0,07 0,06±0,003 0,08-0,09 0,09±0,002 p<0,001

rece 0,13-0,15 0,14±0,003 0,15-0,18 0,16±0,003 p<0,001

Box
caldă 0,07-0,10 0,09±0,003 0,09-0,11 0,10±0,03 p<0,001
 Oxidabilitatea aerului în sălile sportive
Oxidabilitatea aerului, mg/m3 de O2
Semnificaţia
Sălile sportive Perioada diferenţelor
Până la antrenament După antrenament
cercetate anului
Min-max M±m Min-max M±m p
rece 3,7-4,6 4,1± 0,1 4,2-4,8 4,6±0,1 p<0,001
Lupte
caldă 3,5-4,1 3,9±0,1 3,0-5,8 4,4±0,3 p<0,1
libere
Lupte rece 3,3-3,9 3,6±0,1 4,2-5,3 4,9±0,1 p<0,001
caldă 2,5-3,4 3,0±0,1 3,2-4,3 3,9±0,1 p<0,001
greco-
romane
rece 2,6-4,1 3,5±0,2 3,9-5,2 4,5±0,2 p<0,001
Atletica
caldă 1,7-3,7 2,6±0,2 3,5-4,8 4,1±0,2 p<0,001
grea
rece 3,6-4,6 4,1±0,1 4,2-4,9 4,7±0,1 p<0,001
Judo caldă 2,9-3,5 3,1±0,1 3,3-4,4 4,0±0,1 p<0,001

rece 4,0-5,1 4,5±0,1 4,3-5,4 5,0±0,1 p<0,001

Box caldă 3,5-5 4,2±0,2 3,9-4,8 4,3±0,1 p<0,1
 Concentraţia de praf în aerul sălilor sportive (mg/m3)
Semnificaţia
Perioad Până la antrenament După antrenament
Sălile sportive diferenţelor
a anului
Min-max M±m Min-max M±m p
p<0,1
rece 0,02-0,2 0,1±0,03 0,17-0,38 0,24±0,04
Lupte libere p<0,001
caldă 0,02-0,15 0,07± 0,02 0,07-0,32 0,21±0,04

Lupte greco- rece 0,02-0,18 0,11±0,04 0,18-1,25 0,43±0,2 p<0,1

romane caldă 0,06-0,22 0,11±0,02 0,17-0,56 0,34±0,07 p<0,001

rece 0,01-0,2 0,11±0,04 0,44-1,16 0,74±0,15 p<0,001

Atletica grea
caldă 0,02-0,48 0,18±0,1 0,27-1,37 0,65±0,19 p<0,05

rece 0,03-0,22 0,12±0,03 0,22-0,79 0,39±0,1 p<0,01

Judo
caldă 0,07-0,2 0,14±0,02 0,2-0,7 0,37±0,1 p<0,05

rece 0,04-0,15 0,08±0,02 0,18-0,59 0,39±0,07 p<0,001

Box
caldă 0,04-0,18 0,1±0,02 0,23-0,52 0,38±0,05 p<0,001
• Conţinutul de praf în aerul sălilor sportive variază de la 50-
300 particule în 1 cm3. cantitatea de praf în aerul sălilor
sportive nu trebuie să depăşească 0,15 mg/m3. În aerul
sălilor sportive pot fi şi bacterii, viruşi, ciuperci. Poluarea
bacteriană a aerului sălilor sportive poate varia de la 2000-
26000 m3 de aer.
• Materialele sintetice se folosesc pe larg. Substanţa polimer
– sintetice pot elimina în aer substanţe toxice, cantitatea
cărora se măreşte pe parcursul exploatării.
• Electrizarea statică. Materialele sintetice folosite la
confecţionarea îmbrăcămintei, încălţămintei cu capacitatea
de a se electriza (CES). Sarcinile electrice au o acţiune
negativă asupra organismului, diminuează tonusul şi
reactivitatea sistemului nervos vegetativ, au o acţiune
excitantă, accelerează oboseala.
• Electrizarea se micşorează pe măsura creşterii umidităţii, de
aceea dereticarea umedă micşorarea CES.
• Zgomotul sportiv. Acţiunea sistematică a factorilor
negativi ai mediului asupra organismului sportivului
poate provoca apariţia stărilor prepatologice şi
patologice, sursa zgomotului poate fi externă
(transportul) şi internă (zgomotul de la suporteri,
haltere, tirul de armă). Zgomotul poate fi constant şi
nestabil. De exemplu zgomotul la funcţionarea
sistemului de ventilare este constant, iar la atletică grea
şi tirul de armă – inconstant. Nivelul zgomotului la
focul de armă sportivă de diferit tip variază de la 96-
128 dBA, în sala atletică grea 80-132 dBA, bazine
nataţie acoperite 86-90dBA. Nivelul zgomotului nu
trebuie să depăşească 60 dBA.
• Zgomotul poate fi considerat ca un factor de risc
profesional.
 Nivelul zgomotului în sălile sportive, dBA
Nivelul
Nivelul echivalent, dBA
maximal
Sălile sportive
admisibil,
Min-max M±m dBA

Lupte libere 43-50 48,3 ±1,8 60

Lupte greco-romane 40-50 44,8 ±2,2 60

Atletică grea 50-76 58,8 ±6,1 60

Judo 48-70 53,8 ±5,7 60

Box 43-51 48,9± 1,9 60

• Microclimatul La temperaturi ridicate (mai mari
de 250C) precum şi scăzute (mai mici 150C) are loc
suprasolicitarea sistemului de termoreglare. La
sălile sportive fără spectatori temperatura în
perioada recea anului 15°C, săli tir - 18°C,
bazinele de înot – cu 1-2° mai mare ca
temperatura apei bazinului.
• Umiditatea relativă a aerului 40 – 45% perioada
rece, 50 – 55% perioada caldă.
• Viteza de mişcare a curenţilor de aer nu trebuie
să depăşească 0,2 m/s - bazine de înot acoperite,
0,3 m/s – săli de lupte, tenis de masă, 0,5 m/s
pentru celelalte tipuri de săli.
 Valorile parametrilor microclimaterici în sălile sportive,
perioada rece a anului
Sălile Temperatura aerului, 0C Umiditatea aerului, % Viteza de mişcare a aerului, m/s
sportive Min-max M±m Min-max M±m Min-max M±m
Lupte libere 11,4-14,4 13,3±0,02 65-83 73,2 ± 0,11 0,006-0,4 0,15 ± 0,002
Lupte
greco- 11-14 12,9± 0,02 63-84 70,4 ± 0,18 0,003-0,34 0,08± 0,002
romane
Atletică
grea
13,2-16 14,9± 0,01 50-81 61,0 ± 0,23 0,002-0,1 0,02± 0,008

Judo 13,4-16 15,1 ± 0,02 50-77 61,3± 0,22 0,001-0,15 0,02± 0,001
Box 11,4-13,8 12,4± 0,01 57-78 66,9± 0,15 0,004-0,05 0,01± 0,004
Valorile parametrilor microclimaterici în sălile sportive,
perioada calda a anului
Sălile Temperatura aerului, 0C Umiditatea aerului, % Viteza de mişcare a aerului, m/s
sportive
Min-max M±m Min-max M±m Min-max M±m
Lupte libere 14,2-16,4 15,2±0,01 64-88 77,3±0,15 0,007-0,4 0,10±0,002
Lupte greco-
romane
15-18 16,2±0,02 47-76 64,3±0,14 0,005-0,6 0,26±0,003

Atletică grea 14-18 16,7±0,03 44-81 58,6±0,30 0,004-0,15 0,10±0,003

Judo 14-17,8 16,3±0,02 57-77 64,1±0,18 0,003-0,18 0,03±0,001
Box 18,8-24,8 20,0±0,05 58-88 70,4±0,16 0,01-1,5 1,03±0,010
• Iluminat. Edificiile sportive trebuie asigurate cu
iluminare naturală şi artificială suficientă uniform
repartizată pe toată suprafaţa încăperii. Iluminat
natural: coeficientul de luminozitate 1-6, CIN – 1.
• Iluminatul artificial. Iluminatul în edificiile
sportive se apreciază în plan orizontal şi vertical.
Iluminatul minimal a arenelor sportive este
stabilită 1000 Lx, a tribunelor – 500 Lx. Norme de
iluminat artificial:
• Badminton, baschet, tenis – 300
• Fotbal, handbal – 100
• Tenis de masă – 400
• Acrobatica, gimnastica, box, lupte, nataţia – 200
• Atletica uşoară, atletica grea – 150
 Nivelul iluminatului artificial
Norma
Nivelul
Sălile sportive Nivelul minimal Planul pe care se
real, lx
admisibi, lx normează

orizontal pe
Lupte libere 100 200
suprafaţa covorului
Lupte greco- orizontal pe
130 200
romane suprafaţa covorului
orizontal pe
Atletică grea 85 150 suprafaţa
podiumului
orizontal pe
Judo 150 200
suprafaţa covorului
orizontal pe
Box 24 200
suprafaţa ringului
• Regimul de viaţă al sportivului reprezintă
programul de viaţă şi activitate, program după
care el îşi ordonează acţiunile, respectând o
succesiune logică, un orar precis, care duce până
la urmă la formarea unor reflexe condiţionate
stabile. Regimul de viaţă este denumit şi
„antrenament invizibil”.
• În elaborarea unui regim raţional de viaţă trebuie
să se ţină seama de următoarele aspecte:
• particularităţile individuale ale sportivului;
• condiţiile de viaţă şi de activitate;
• ramura sportivă;
• obiceiurile pozitive ale sportivului.
• Gimnastica de dimineaţă. Sportivul trebuie să
înceapă ziua cu gimnastica de dimineaţă.
Gimnastica de dimineaţă este utilă pentru orice
om, este cu atât mai indicată sportivilor, deoarece
organismul lor trebuie să facă faţă unor cerinţe
deosebit de mari în activitatea zilnică. Gimnastica
de dimineaţă nu trebuie transformată în
antrenament, deoarece organismul nu este
pregătit imediat după sculare pentru eforturi
mari. Durata ei trebuie să fie 10 – 12 minute.
• Alimentaţia raţională. Sportivul trebuie să aibă
un regim alimentar corespunzător atât din punct
de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
• Somnul. Cel puţin 8 ore pe zi. Durata trebuie să fie mai
mare în perioada de concurs.
• Odihna activă. Petrecerea timpului liber trebuie realizată în
mod corespunzător pentru ca sportivul să-şi recupereze
bine forţele (plimbări, vizită expoziţii, spectacole).
• Călirea corpului.
• Autocontrolul. Înlăturarea obiceiurilor neigienice
(renunţare la fumat, folosirea dopingului, alcool, exces
sexual).
• Actualmente în republică sunt 60 de stadioane a câte 1500
locuri fiecare şi peste 1250 săli sportive, 40 bazine de înot,
518 încăperi adaptate pentru a practica sportul, 22 centre
sportive de restabilire, peste 3700 terenuri de volei, fotbal
şi alte jocuri sportive. Toate acestea fiind suficiente pentru
activitatea sportivă concomitent a 200 mii de oameni, au
loc competiţii la 52 de probe, dintre care 27 olimpice.