Sunteți pe pagina 1din 11

Basarabeanu Alexandru EFS III

Amenajarea bazei sportive

Prin baza sportiva se intelege orice constructie sau amenajare speciala,


permanenta sau temporara, impreuna cu anexele social-sanitare necesare si
prevazute cu utilajul corespunzator practicarii exercitiilor fizice si a
sportului.
Ele se impart in doua mari categorii : baze sportive deschise, unde
activitatea este limitata de obicei de anotimp (terenuri de sport, partii de
schi, stadioane etc.) ; baze sportive inchise (Sali, piscine etc.), care permit
activitatea sportiva in decursul intregului an. In functie de amploarea
activitatii pot fi : baze sportive simple destinate unui singur sport si baze
sportive complexe destinate practicarii mai multor ramuri de sport. In cadrul
bazelor sportive, amenajarile se impart in :

Amenajari de baza, unde se practica exercitiile fizoice si sportul : sala,


terenul etc.

Amenajari auxiliare administrative, care asigura conditiile materiale :


magazii, ateliere

Amenajari auxiliare sanitare : garderoba, vestiare, dusuri, WC-uri,


cabinete medicale

Amenajari pentru spectatori : tribune, anexe social-sanitare

Practicarea exercitiilor fizice si sporturilor isi atinge adevaratul scop,


intarirea starii de sanatate si obtinerea de rezultate sportive superioare,
numai daca se respecta conditiile de igiena sportriva.
In cadrul igienei sportivilor unrol important il ocupa si giena bazelor
sportive.

IGIENA BAZELOR SPORTIVE


Constructiile sau amenajarile speciale, cu anexele prevazute cu utilajul
necesar, care servesc la practicarea ramurilor sportive, se numesc baze
sportive.
Exista baze sportive deschise (stadioanele, terenurile de sport) si baze de
sport inchise (salile de sport, sau de gimnastica, manej 21521f512v urile
sportive, bazinele de inot acoperite etc.).
Bazele sportive trebuie prevazute cu anexe care sunt in legatura directa
cu practicarea exercitiilor fizice. Acestea sunt: cabinetul medico-sportiv,
salile de masaj, vestiare, dusuri cu apa calda si rece, closete, cabinete pentru
profesori, instructori, sala de antrenori, incaperi pentru depozitarea
materialelor sportive.
Suprafata necesara amenajarilor sportive, in limitele oraselor si satelor,
dupa normele existente, trebuie sa fie de cel putin 1,50 - 3 m2, pe cap de
locuitor.

AMPLASAREA BAZELOR SPORTIVE


La alegerea terenului pentru construirea si amenajarea unei baze
sportive pe teritoriul unui oras sau comuna, trebuie sa tinem seama de
urmatoarele considerente : de gradul de impuritate a solului si a atmosferei,
de spatiul necesar, de orientare, de amplasament si de vecinatati, de
alimentatia cu apa, de salubritatea si de caile de acces ale bazei sportive.
La alegerea locului pentru amenajarile sportive de tip deschis, trebuie sa
se faca in mod obligatoriu o analliza chimico-bacteorologica a solului.
Pentru construirea amenajarilor sportive trebuie sa alegem un loc
sanatos, uscat, permeabil, cu panza de apa freatica la adancime de cel putin
un metru. In caz contrar, este nevoie de drenare speciala.

Se recomanda ca amenajarile sportive, mai ales cele deschise, sa se


instaleze in gradini, parcuri si alte locuri bogate in plantatii, care reprezinta
un filtru foarte bun pentru impuritatile aerului si, in acelasi timp, protectie
impotriva vanturilor locale dominante. Suprafata plantatiilor trebuie sa
reprezinte cel putin 30% din terenul destinat amenajarilor sportive deschise,
pentru a se crea un microclimat potrivit, pentru permanenta improspatare a
aerului, datorita respiratiei vegetale, umbra, racoare, bariera pentru praf,
fum, zgomot, vant.
Daca trebuie sa instalam amenajarile sportive deschise la distante mici
de fabrici au uzine, in regiuni cu un aer mai putin pur, trebuie sa tinem
seama de roza vanturilor si sa preferam locurile ferite de vantul care bate
dinspre zona poluata, creand la nevoie perdele de arbori pentru adapostirea
terenurilor de vant si de emanatii nocive (gaze, fum, praf etc.).
Calitatea aerului se determina printr-o analiza speciala pentru aprecierea
gradului de impurificare.
Spatiul.
La constructia de baze sportive, pe langa spatiul necesar constructiilor
sportive, trebuie avute in vedere si anexele social-sanitare, spatiul rezervat
pentru spectatori, zona verde din inteiorul bazei, locul rezervat pentru
parcarea autovehiculelor.
Orientarea.
In cladirile destinate amenajarilor sportive trebuie sa fie asigurata lumina
solara, mai ales in timpul iernii. Aeasta se poate realiza prevazand ferestre
spre sud si orientand axa constructiei de la rasarit spre apus.
Amenajarile sportive de tip deschis trebuie sa fie plasate cu axa
longitudinala orientata de la nord la sud.
In regiunile unde sufla vanturi puternice, consatnte, intr-o singura
directie, se recomanda orientarea amenajarilor sportive deschise, cu axa
lunga perpendiculara pe directia predominanta a vanturilor.
Amlasamentul si vecinatatile.

Amenajarile sportive se recomanda sa fie amplasate in zona verde a


localitatii. La amplasarea bazei spotrive se va tine seama si de felul ei de
folosire.
Astfel, bazele sportive care deservesc o scoala sau un grup de unitati
scolare vor fi situate la o distanta de maximum 500-1000 m departare de
scoala .
Amenajarile sportive nu vor fi plasate la o distanta mai mica de 4-5 km
de locuri mlastinoase, care pot fi surse de tantari anofeli.
La alegerea locurilor se vor avea in vedere si posibilitatile de extindere a
bazei sportive, care, dintr-un nucleu modest, poate ajunge cu timpul un
stadion sau chiar un complex sportiv. Se recomanda ca terenul ales sa se afle
in apropierea unei ape curgatoare sau a unui lac asanat, de preferat intr-un
parc natural sau artificial, asa cum sunt Complexele Sportive Lia Manoliu
si Dinamo (in Bucuresti) Constructorul si Extensiv (in
Craiova).
In apropiere de apele curgatoare se va tine seama de posibilitatea
eventualelor inundatii, iar cand terenul este situat la poalele unei pante, se va
avea in vedere posibilitatea inundarii bazei prin apele de precipitatii
atmosferice, care se scurg pe panta.
La aconstruirea bazelor sportive din cadrul orasului vor fi evitate
locurile situate pe strazile mult circulate, care sunt o sursa de zgomot si praf,
precum si vecinatatea cladirilor mari, care ar umbri terenurile de sport.
Alimentatia cu apa si salubritatea.
Amenajarile sportive trebuie sa fie alimentate cu un debit suficient de apa
potabila, de conducta, care sa acopere nevoile maxime ale bazei : pentru apa
potabila, pentru igiena corporala, umplerea bazinelor, gurile de incendiu si
udatul terenurilor.
Din punct de vedere al salubritatii amenajarilor sportive, evacuarea
apelor intrebuintate se face in reteaua de canalizare a orasului, tiinand seama
de debitul maxim pe care-l poate primi in unitatea de timp, fara a pricinui
erfluarea canalului in subsolurile caselor din vecinatate, ori evacuarea lor in
ape statatoare sau curgatoare, instalandu-se pe traseul evacuarii decantoare si

filtre biologice. Puturile absorbante sunt inlocuite cu un sistem de drenaj la


suprafata si in adancime mica, de 0,40-0,50 m. Gunoiul adunat de pe bazele
sportive va fi pus in lazi de metal cu capac si va fi ars in crematoriu.
Caile de acces.
Amenajarile sportive trebuie sa fie deservite prin cai de comunicatt bune.
Accesul la o baza sportiva trebuie sa fie usor, atat pentru sportivi, cat si
pentru spectatori. Drumurile care ajung la baza, precum si acelea din
apropierea ei, trebuie sa fie asfaltate penrtu a evita zgomotul si praful.
Iesirile bazelor sportive cu acces pentru public trebuie sa fie proiectate in asa
fel incat sa permita evacuarea bazei in scurt timp. In afara de aleile pentru
evacuarea publicului, se vor proiecta locuri de parcare pentru autovehicule si
cai separate de dispersare a acestora, pentru a evita accidentelor.
La amplasarea unei baze sportive cu spectatori, trebuie sa se asigure
posibilitatea unor cat mai largi cai de acces la baza, prin mijloace de
transport puse la indemana maselor largi ale populatiei.
Proiectarea.
La proiectarea amenajarilor sportive de tip deschis se va tine seama de
cerintele metodice si tehnice. Din punct de vedere igienic este foarte
important sa asezam astfel locurile pentru diferite probe sportive (sarituri,
aruncari cu discul, sulita, greutatea, etc.) incat sa prevennim ciocnirea
sportivilor, loviturile incidentale cu sulita, greutatea, etc.
La aproiectarea si amplasarea diferitelor incaperi, in amenajarile
sportive inchise, trebuie sa se tina seama de succesiunea naturala a
deplasarilor sportivilor, instalandu-se la inceput vestiarul pentru hainele de
strada, W.C.urile, dusurile, apoi vestiarul pentru echiparea echipamentului
sportiv si, in cele din urma, incaperea principala sportiva : sala de sport.
Incaperile principale trebuie sa fie prevazute cu camere pentru masaj si
cabinet medical.
NORME GENERALE
ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER LIBER

Suprafata necesara.
Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile sportive din
fiecare oras se calculeazala 3,5 m2 pe cap de locuitor. Suprafata necesara
pentru o baza sportiva in aer liber, care are un nucleu sportiv format dintr-un
teren de fotbal si un teren pentu atletism, este de 12000-15000 m2, iar pentru
amenajarea in jurul nucleului sportiv a unei zone verzi, lata de 10-20 m,
suprafata bazei sportive necesita 20000-25000 m2.
In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces pentru
public, trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de
apreciere este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de persoane si pot
sedea 200-220 de persoane. Pe langa acest spatiu, necesar publicului
spectator, trebuie sa socotim in plus suprafata de teren pentru usurinta
circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si pentru
parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor creste, in aceeasi masuraa se
mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor.
Suprafete medii ale constructiei sportive :

Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha de


teren ;

Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori - 4-6 ha


de teren ;

Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori - 6-15 ha


de teren ;

Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori - peste


20 ha de teren.
Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in functie
de numarul terenurilor si de specificul lor.
Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar pentru o
persoana, 15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti.

Orientarea terenului.
La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem seama ca
razele solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor care practica
diverse sporturi.
Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe
directia nord-sud, cu o deviere de la meridian intre 10-150.
Sistematizarea.
Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul
sistematizarii. Tot in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul fiecarei
instalatii sportive, precum si legaturile functionale ce exista intre diversele
componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri sportive, atletism,
etc. si anexele social-sanitare.
Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite probe
sportive in asa fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si
traumatismelor care se pot ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De
asemenea, se va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa nu se proiecteze, in
cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si arborii dimprejur.
Amenajari si instalatii speciale.
Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara, uneori,in
conditii destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice. De aceea orice
teren sportiv va avea asigurat un sistem de drenaj eficient,, pentru a nu
ingreuna sarcina jucatorilor printr-un teren necorespunzator, care altfel s-ar
inunda.
Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu jeneze
vederea din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic
si totusi suficient de dur, pentru a permite activitatea sportivilor. Elementele
din care este facut stratul superficial al terenurilor trebuie sa ramana legate
intre ele sis a permita totusi scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata
lor, astfel incat aceasta sa ajunga la sistemul de drenaj.
Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este
necesar ca, pe langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren de

sport, inclusiv nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard metalic


inalt de 0,75-1 metru.
TERENURILE DE ATLETISM

In afara indicatiilor date cu privire la alegerea, amenajarea si utilarea


stadioanelor, exista alte reguli si consideratii de ordinigienic cu privire la
locul destinat antrenamentelor pentru diferite forme de atletism.
Pista de alergari.
In atletism, cu exceptia crosului si a probelor de peste 10 km, alergarile se
fac pe benzi de teren special amenajate, cunoscute sub numele de piste de
alergari. Pista de alergari moderna este formata diin cauciuc sintetic (coritan,
polytan etc.) ; pistele vechi sunt formate dintr-un amestec de zgura, pamant
vegetal si alte adausuri (lut, isip, rumesug).
O ingrijire permanenta si minutioasa a pistei trebuie sa-i asiguer
mentinerea unei suprafete netede, pentru a evita provocarea intinderilor de
ligamente, a luxatiilor, a clacajelor sau altor traumatisme, care s-ar putea
produce din cauza neregularitatilor cat de mici pe care le-ar avea pista.
Pentru toate alergarile in linie dreapta, pista trebuie sa fie mai lunga cu
15m deoarece concurentul, la probele de viteza, dezvolta o viteza maxima si,
in virtutea inertiei continua sa alerge si dupa linia de sosire. De aceea, pentru
distanta cea mai mare in linie dreapta, de 110 m.g., lungimea totala, in linie
dreapta, trebuie sa fie de cel putin 123-130m.
La alergarile si concursurile care au loc in incaperi inchise, podeaua nu
trebuie sa fie lunecoasa, in cazul salilor ce nu dispun de material sintetic ;
pentru acestea se recomanda sa se astearna peste podea un covor de cauciuc.
Alergarile in sala se fac numai daca linia dreapta are cel putin 30 m lungime,
plus 2 m de la perete la start si 8m dincolo de linia de sosire ; peretele din
fata liniei de sosire trebuie sa fie acoperit cu saltele pana la inaltimea
pieptului.
Sectoarele pentru sarituri.

Sariturile in lungime si triplusaltul se executa cu elan, pe o pista de alergare


cu aterizare in gropi de dimensiuni speciale, in raport cu saritura de efectuat.
Pragurile de bataie trebuie sa fie la nivelul solului si vopsite in alb. Nisipul
va fi tot timpul sapat si nivelat indiferent daca este vorba de antrenament sau
mai ales concurs.
Saritura cu prajina si saritura in inaltime se fac insectoare special
amenajate cu aterizare pe saltele care au dimensiuni specifice.
Pentru ca, in timpul elanului, razele soarelui sa nu cada in ochii
sportivului este bine ca sectoarele de sarituri sa fie construite la nordul si
sudul terenului.
Dupa intrebuintare, saltelele vor fi acoperite, pentru a fi ferite de ploaie
si murdarii.
Sectoarele pentru aruncari.
In atletism , aruncarile de disc, greutate si ciocan se executa din cercuri de
dimensiuni speciale. Aruncarea sulitei se face insector special amenajat pe
acelasi material din care este facuta pista de alergare.
In jurul cercului pentru aruncarea ciocanului, greutatii si a discului se
recomanda montare, in spatele aruncatorului, a unei plase speciale de
protectie in forma de semicerc.
Cercurile pentru aceste aruncari se ingroapa in pamant pana la nivelul
solului exterior.
Locurile de aruncare trebuie dispuse in asa fel, incat razele soarelui sa
nu cada in ochii aruncatorului in timpul elanului, iar sectoarele de aruncare
sa fie astfel dispuse, ca, in cazul scaparii obiectului din mainile
aruncatorului, acesta sa nu raneasca alti concurenti sau pe spectatori.
Programul aruncarilor sa se intocmeasca in asa fel incat, sa nu se
execute pe teren doua probe de aruncari in acelasi timp, iar in cadrul
aceleiasi probe sa nu se faca aruncari din directia opusa.
Intretinerea si salubrizarea pistei de atletism.

Pista de atletism nu va fi folosita decat in scopurile penttru care a fost creata.


Nu se vor face antrenamente de ciclism, hipism etc. pe pista de atletism. Nu
se vor face aruncari decat in spatiul destinat acestora. Jucatorii de fotbal,
rugby, nu vor face incalzirea incaltati in ghete cu crampoane pe pista de
atletism.
TERENURILE PENTRU JOCURILE SPORTIVE
Pentru jocurile sportive se folosesc terenuri mari : stadioane stratificate
si gazonate, pe care se desfasoara jocul de fotbal, rugby si terenuri mici pe
care se desfasoara jocul de volei, baschet, tenis de camp.
Terenul de fotbal trebuie sa aiba suprafata plana, acoperita cu gazon,
fara gropi sau movilite. Dimensiunile terenului de fotbal sunt de 105/70m.
latimea zonei de siguranta in in lungimea terenului este de 2m, iar dupa
liniile portilor este de 4m. Pe acest spatiu, imprejurul terenului, nu trebuie sa
existe nici un fel de obiecte : banci pentru public, stalpi etc.
Terenul de rugby trebuie gazonat obligatoriu.
Pentru terenurile de baschet, handbal, volei se va amenaja un spatiu de
protectie de minim 2-3 m, iar pentru terenurile de tenis de camp, spatiul de
protectie va fi de 3-4 m pe laturi, de 6-8 m la spate. Toate terenurile trebuie
sa aiba in afara spatiului de protectie o imprejuire inalta de 0,75 m care le
fereste de degradare.
Suporturile care sustin panourile de baschet sau stalpii de volei si tenis
vor fi situati cu 1,5 m in afara terenului de joc.
Stalpii care sustin panourile de baschet vor fi captusiti pe partea care
priveste terenul cu saltelute de doc umplute cu iarba de mare, pana la
inaltimea de 2m.
Terenurile de volei, baschet si tenis vor fi stropite cu 30 de minute
inauntea antrenamentelor sau competitiilor.

Starea igienica a terenurilor tuturor jocurilor sportive vor fi controlate in


mod permanent, pentru a se indeparta la timp neregularitatile ivite,
obiectelestraine etc.
Ingrijirea zilnica a terenurilor sportive si mentinerea lor in conditii
igienice optime, va scadea in mare masura procentul traumatismelor printre
jucatori.
In cazul in care antrenamentele si competitiile se desfasoara noaptea,
este necesar ca terenurile sa fie bine iluminate, impreuna cu spatiul liber in
care evolueaza.. iluminarea se face cu reflectoare sau lampioane suspendate.
Lumina artificiala va fi apropiata, ca spectru, de cea naturala ; sa nu fie
stralucitoare, sa nu jeneze pe sportivi, sa fie constanta, sa nu oscileze si sa nu
creeze posibilitatea de incendiu.