Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași

Facultatea de Educație Fizică și sport

Specializarea Kinetoterapie și motricitate specială

Baschetul în Fotoliul Rulant

Student: Rățoi Alexandra

Grupa 1

2013
 Cuprins

1. Istoricul jocului de
baschet……………………………………………………………….3
2. Istoricul jocului de baschet în fotoliul rulant……………………….4
3. Clasificarea jucătorilor………………………………………………5
4. Terenul de joc………………………………………………………..7
5. Fotoliile rulante………………………………………………………8
6. Care sunt obstacolele de care se loveşte un sportiv cu handicap în
încercarea de a face sport de performanţă?.....................................9
7. Fotografii……………………………………………………………10
8. Bibliografie………………………………………………………….11
 1. Istoricul jocului de baschet

Vechile populații incașe, maya și aztece practicau un joc în care mingea

era aruncată într-un inel de piatră, suspendat orizontal pe un zid. Băștinașii din
Florida aveau o țintă formată dintr-un coș de nuiele iar indienii din America plasau
un fel de coș în trunchiuri de copac.

În anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul

Massachusetts, SUA, pe numele său James A. Naismith, încercând să facă mai
variate lecțiile de educație fizică ale studenților, cu un conținut mai atractiv și mai
dinamic, fără condiții materiale deosebite, a combinat unele reguli din jocul de
fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu un coș suspendat pe un perete. Astfel
a luat naștere sportul căruia i s-a spus apoi basketball (basket = coș, ball = minge).

La început echipele erau alcătuite din câte 50 de jucători, apoi numărul

s-a redus treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucători pe teren. Jocul
se răspândește în Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din
1904 (de la St. Louis). În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet
Amator (F.I.B.A.) și din 1935 se dispută Campionatele Europene (la care a
participat și țara noastră

Primul teren de baschet, cel din Colegiul Springfield.

 2. Istoricul Baschetului în fotoliul rulant

În decembrie 1990 un grup de iniţiativă constituit din persoane cu

afinităţi pentru activitatea sportivă a persoanelor cu handicap s-a constituit în
grupul fondatorilor Federaţiei Române a Sportului pentru Handicapaţi, cum s-a
numit federaţia noastră la începuturile sale.

Membrii acestui grup au fondat federaţia care s-a constituit prin ordinul
ministrului tineretului funcţionand în mod obştesc în cadrul Direcţiei Sportul
pentru Toţi.

Anul 1992 a venit să confere oficializare federaţiei prin dorinţa

Guvernului de atunci ca România să aibă reprezentanţi la primele Jocuri
Paralimpice pentru persoane cu handicap mintal, Madrid, Spania.

Participarea reprezentanţilor noştri a avut un impact social extraordinar

prin obţinerea a 23 medalii - 10 aur, 6 argint, 7 bronz la atletism, fotbal redus,
nataţie, tenis de masă.

Anul 2001 reglementează statutul juridic al federaţiei noastre. Prin

aplicarea Legii 69 / 2000 federaţia noastră, la fel ca şi toate celelalte federaţii
naţionale sportive devine persoana juridică de drept privat şi de utilitate publică.

Tot atunci s-a modificat şi denumirea sub care există în prezent -

FEDERATIA ROMANA A SPORTULUI PENTRU PERSOANE CU
HANDICAP.

Deşi scopul principal al FRSPH nu este unul de obţinere a

performanţelor, este de remarcat că din anul 1992 până în prezent sportivii cu
handicap diferit, reprezentanţi ai României la competiţii internaţionale oficiale au
obţinut rezultate remarcabile.
 3. Clasificarea jucătorilor

Pentru a fi eligibil în a juca baschet în fotoliul rulant, un sportiv

trebuie să aibă o dizabilitate fizică permanentă a membrelor inferioare care să-l
împiedice să fugă, să sară şi să pivoteze la fel ca un jucător fără dizabilităţi.

Odată ce un jucător a îndeplinit această cerinţă, el se califică pentru a

juca în Sistemul de Clasificare a Sportivilor al Federaţiei Internaţionale de Baschet
în Fotoliul Rulant (IWBF).

Sportivilor li se atribuie o valoare de puncte de la 1,0 până la 4,5

conform nivelului funcţionalităţii lor fizice. Aceste puncte se cumulează apoi, unei
echipe nefiindu-i permisă depăşirea a 14 puncte pentru cei cinci jucători de pe
teren în orice moment. Aceasta garantează faptul că orice jucător, indiferent de
gradul de dizabilitate, are un rol integral în cadrul structurii echipei.

Mişcările trunchiului şi stabilitatea observate în timpul competiţiei de

baschet, şi nu diagnosticul medical, stau la baza clasificării jucătorilor.

Jucători cu 1 punct – Nu au mişcări ale membrelor şi au mişcări controlate reduse

sau absente ale trunchiului. Echilibrul atât în direcţie anterioară cât şi laterală este
afectat semnificativ şi sunt utilizate braţele pentru revenirea în poziţie verticală
după o dezechilibrare. Aceşti jucători nu au stabilitate într-o situaţie de contact şi
de obicei recuperează mingea cu o singură mână.

Jucători cu 2 puncte – De obicei nu au mişcări ale membrelor inferioare, dar au o

mişcare parţial controlată a trunchiului în direcţie anterioară. Nu au mişcări laterale
controlate sau rotaţia trunchiului. Jucătorii au o stabilitate limitată într-o situaţie de
contact, utilizându-şi frecvent mâinile pentru a rămâne în poziţie verticală într-o
coliziune.

Jucători cu 3 puncte – Pot avea unele mişcări ale membrelor inferioare. Au o

mişcare controlată a trunchiului în direcţie anterioară până la podea şi înapoi şi au
un anumit control al rotaţiei. Sportivii nu au un bun control al mişcării laterale a
trunchiului, dar sunt mai stabili într-o situaţie de contact şi sunt capabili să
recupereze confortabil mingea cu două mâini.

Jucători cu 4 puncte – Au mişcări normale ale trunchiului, dar din cauza unei
funcţionalităţi reduse a membrelor inferioare, sunt incapabili să se încline lateral în
ambele părţi complet controlat. Stabili în contact şi recuper<rea mingii, cu mişcări
anterioare şi de rotaţie normale.

Jucători cu 4,5 puncte – Jucători cu cea mai redusă dizabilitate pe teren. De obicei
au doar o disfuncţie minimă a membrelor inferioare sau amputaţia unui singur
picior sub genunchi. Mişcarea normală a trunchiului în toate direcţiile. Foarte
stabili în contact şi recuperarea mingii.

Există situaţii în care un sportiv nu se încadrează exact în categoriile

clasificării. În aceste cazuri, clasificatorii pot atribui unui jucător o jumătate de
punct în plus sau în minus faţă de o anumită clasă. Aceasta duce la atribuirea unui
punctaj de 1,5, 2,5 sau 3,5 jucătorilor. Totalul de 14 puncte al echipei nu se
modifică în acest caz.

Jocul de baschet în fotoliul rulant este jucat de două echipe formate din
câte cinci jucători fiecare. Scopul fiecărei echipe este acela de a marca cât mai
multe puncte în coşul echipei adverse şi de a împiedica echipa adversă să marcheze
în propriul său coş. Echipa care la sfârşitul jocului înregistrează mai multe puncte
marcate decât celalată este declarată învingătoare.

Jocul de baschet în fotoliul rulant este controlat de arbitri, oficiali, un

comisar şi un clasificator.

În timpul jocului mingea este jucată numai cu mâna (mâinile) şi poate fi

pasată, aruncată, atinsă, rostogolită sau driblată în orice direcţie, în limitele admise
de acest regulament.

A pune mingea, în mod deliberat, în fotoliul rulant, a o lovi sau a o bloca

cu orice parte a piciorului sau cu pumnul constituie o abatere. Totuşi, în mod
accidental, a veni în contact cu orice parte a corpului sau a atinge mingea cu
fotoliul rulant sau cu orice parte a piciorului, nu constituie abatere.

Regulile acestui sport baschet în fotoliul rulant sunt întocmite de

Federaţia Internaţională de Baschet în Fotoliul Rulant (IWBF) şi au avut la bază
experienţa multor ani de joc. La baza acestora stau însă, regulile Federaţiei
Internaţionale de Baschet (FIBA).

Baschetul în fotoliu rulant are aceleaşi reguli şi se joacă pe teren normal

ca şi baschetul obişnuit. „Paşi” înseamnă când un jucător împinge scaunul de mai
mult de două ori fără să paseze sau să arunce la coş. „Efortul depus e însă mult mai
mare. Împingi greutatea ta, dar controlezi şi mingea. Se fac unele scheme la
antrenamente, dar la meciuri uneori se joacă haotic. Unde e mingea, acolo sunt
toţi”,( antrenoarea Mădălina Pălie).

În înţelesul integral al Regulamentului Oficial de Baschet în Fotoliul

Rulant toate referirile la jucători, antrenori, official, etc în sensul sexului masculin
se referă în aceeaşi măsură şi la sexul feminin. Referirea în texte la un singur sex
există numai din raţiuni practice.

4. Terenul de joc

Terenul de joc trebuie să fie plat, cu suprafaţă dură, fără obstacole cu

dimensiuni de 28 m lungime şi 15 m lăţime măsurabil in interiorul liniilor de
margine. Toate liniile trasate vor fi de aceeaşi culoare, preferabil alb, de 5 cm

lăţime şi clar vizibile

 5. Fotoliile Rulante

O atenţie specială trebuie acordată fotoliilor rulante având în vedere că

acestea sunt considerate ca făcând parte din jucători.

Se permite folosirea unei singure perne pe fotoliul rulant. Aceasta trebuie

să aibă dimensiuni care să nu depăşească 10cm grosime, excepţie pentru jucătorii
claselor 3,5, 4 şi 4.5 puncte unde perna nu trebuie să depăşească 5 cm. În acelaşi
timp perna trebuie să aibă densitatea şi consistenţa suficiente încât să-i permită
flexibilitatea de atingere a colţurilor diametral opuse. Perna trebuie să fie pe
formatul scaunului, să nu fie moale dar nici rigidă. Perna nu trebuie să aibă margini
rigide sau să fie confecţionată dintr-un material rigid, ci trebuie să permită un şezut
in adiţie cu o pernă.

Bara de sprijin a picioarelor, bara protectoare orizontală sau alt sprijin

pentru picioare prevazut la fotoliul rulant nu trebuie să fie mai înaltă de 11 cm de
la sol măsurabilă de la sol la cel mai înalt punct al acestui sprijin.O asemenea bară
poate fi dreaptă sau uşor curbată dar nu poate fi ascuţită. Această măsură este luată
pentru protecţia jucătorilor cand se află în mişcarea de propulsie a fotoliului rulant
spre înainte şi se intâlnesc cu alţii aflaţi în apărare.

Bara de sprijin a picioarelor trebuie să fie prevăzută cu apărători pe sub

ea pentru a nu strica suprafaţa de joc la un eventual contact. Fotoliul rulant poate fi
prevăzut, şi se permite aceasta, cu o rotiţă de siguranţă sub bara de sprijin a
picioarelor şi una sub bara de sub fotoliul rulant, cea care uneşte axul celor două
roţi. Aceste rotiţe sunt admise pentru a proteja suprafaţa de joc în cazul unor
contacte mai dure între jucători.

Se pot utiliza mecanisme care sunt compuse din una sau cel mult două
rotiţe care se ataşează barei de sub fotoliul rulant, rotiţă (rotiţe) care vine(vin) în
contact cu solul numai în cazul unei dezechilibrări a jucătorului sau pot exista în
contact cu solul permanent. Indiferent câte rotiţe au aceste mecanisme, ele nu
trebuie să depăşească distanţa dintre cele două roţi mari, în interior. Când jucătorul
se află în şezând pe fotoliul rulant şi este în poziţie de propulsie, distanţa dintre
rotiţa din faţă şi sol trebuie să fie de 2 cm. Rotiţia (rotiţele) din spate nu trebuie să
depăşească linia verticală care coboară pe axul spătarului fotoliului rulant. Acest
aliniament trebuie să se manifeste mai ales la mersul înapoi al fotoliului rulant.

Un fotoliu rulant de baschet trebuie să fie prevăzut cu 3 sau 4 roţi de

exemplu, cele două roţi mari ale fotoliului rulant în spate şi una sau două roţi mai
mici în faţa lui. Roţile mari, incluzând anvelopele, pot avea un diametru de 69 cm.

Fiecare roată mare a fotoliului rulant trebuie prevăzută cu cerc de care se

realizează propulsia (handrim) şi pot fi înclinate pentru o manevrare mai uşoară.

Nu se permite ca fotoliului rulant să i se ataşeze nici un fel de mecanism

de conducere, oprire sau împingere. Manevrarea acestuia se realizează numai de
către jucător prin forţa sa manuală.

6. Care sunt obstacolele de care se loveşte un sportiv cu handicap în

încercarea de a face sport de performanţă?

Lipsa fondurilor şi al materialelor pentru sport e pe primul loc. Un fotoliu

rulant pentru atletism, baschet, tenis sau alte sporturi costă cel puţin 2000 euro şi
poate depăşi 5000. Nu ştiu câte persoane cu handicap din România îşi permit un
astfel de “lux”, având în vedere că resursele sunt foarte mici şi nu prea există
motivaţia. Cheltuielile de deplasare la competiţii sunt destul de costisitoare şi mulţi
nu îşi permit acest lucru.

Sportul înseamnă sănătate. Prin sport legi prietenii, socializezi şi cunoşti

mai bine lumea. Totul este posibil. Important e să vrei cu adevărat să realizezi ceea
ce ţi-ai propus şi să ai încredere în forţele proprii. Aşa vei reuşi!!!
7. Fotografii
 8. Bibliografie

http://npc.org.ro 16.01.2013 - 19.47p.m.

http://www.handisport.ro 16. 01.2013 – 19.03p.m.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/lectia-din-carucio 20.01.2013 18.45 p.m.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baschet 20.01.2013 20.55 p.m.