Sunteți pe pagina 1din 3

Dizabilitatea, trebuie privită ca o ABILITATE de adaptare, la o nouă stare și condiție fizică și

psihică. Din acest motiv, practicarea oricărui tip de sport, ajută persoanele cu nevoi speciale,
să își recâștige încrederea în forțele lor proprii și de ce nu să fie capabili să se adapteze la un
nivel competițional adaptat practicat în echipă.

Necesitatea competiţiilor sportive pentru persoane cu nevoi speciale


 Sportul adaptat se clasifică în terapeutic şi competiţional.
 Sportul adaptat în scop terapeutic este folosit pentru recuperarea capacităţii motrice sau
pshihologice, neavând caracter competiţional.
 Sportul adaptat de performanţa este acel tip de activitate concretizată prin practicarea
diferitelor ramuri de sport de către persoanele cu aceleaşi deficienţe în cadrul unor întreceri
cum ar fi și baschetul în scaunul cu rotile.

Istoria baschetului în scaun cu rotile


 1945 - a fost jucat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, atunci când jucătorii de
baschet, răniţi în timpul celui de-al doilea război mondial, contribuind la înfiinţarea Asociaţiei
Naţionale de Baschet în Scaun cu Rotile (NWBA)
 Pentru a putea fi jucat în scaun cu rotile, jocul de baschet a fost adaptat în scopul de a se
bucura de sport în continuare şi mai ales de un sport de echipă.
 În acea perioadă a fost considerat sport de reabilitare, urmând să evolueze în sport
recreațional și mai apoi, sport competitiv.

În anul 1960 - a fost introdus la nivel mondial pentru prima dată programul Jocurilor
Paralimpice, ce s-au desfăşurat la Roma, unde 400 de atleți din 23 de țări au participat, tot
atunci fiind înființată Federaţia Internaţională a Baschetului în Scaun Rulant – (IWBF) este
organismul de conducere la nivel mondial. De atunci, ele au avut loc la fiecare patru ani.
 1976 este anul de referință pentru desfășurarea competițiilor de baschet în scaun cu rotile în
Europa – ia naștere competiția intercluburi “Euro CUP”  1990 este înființată Federația
Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap.

Regulile jocului de baschet la persoanele cu nevoi speciale


 Pentru a putea participa sportivul trebuie să prezinte o dizabilitate locomotorie permanentă
şi măsurabilă la nivelul membrelor inferioare care nu îi permite execuţia alergărilor, săriturilor
şi pivotărilor la un nivel similar cu al unui sportiv fără dizabilităţi.  Tipurile de dizabilităţi:
amputaţii, traumatisme ale coloanei vertebrale, paralizia cerebrală.
 Observarea mişcărilor trunchiului şi a gradului de stabilitate în timpul participării la jocul de
baschet şi nu diagnosticul medical, formează baza clasificării jucătorului.

Regulile jocului de baschet la persoanele cu nevoi speciale


 Prin sistemul de clasificare, sportivilor li se atribuie un punctaj de la 1 la 4,5 puncte, în
funcţie de nivelul fizic funcţional. Punctele vor fi însumate ulterior, unei echipe nefiindu-i
permisă depăşirea unui număr de 14 puncte pt cei 5 jucători aflaţi în acel moment pe teren.
 Daca un jucător nu poate fi încadrat exact într-o anumită categorie a clasificării atunci
clasificatorii îi pot atribui o jumătate de punct în plus sau în minus faţă de o anumită clasă.
Vor rezulta astfel situaţii în care jucătorii vor primi 1.5, 2.5 sau 3.5 puncte.
 Nr total de 14 puncte pe echipă nu va fi infleunţat.
3 Jucător cu 1 punct Absenţa mişcării membrelor inferioare şi mişcări reduse sau absente ale
trunchiului. Recuperarea mingii cu o singură mână. Jucător cu 2 puncte Absenţa controlului
membrelor inferioare, dar controlul parţial al trunchiului în direcţie anterioară. Utilizarea
prizei mâinii pentru menţinerea stabilităţii într-o coliziune. Jucător cu 3 puncte Poate avea o
anumită mişcare a membrelor, un mai mare control al trunchiului. Poate recupera mingea cu 2
mâini. Jucător cu 4 puncte Mişcare normală a trunchiului, dar funcţionalitate redusă a
membrelor inferioare, incapacitate de a se înclina în ambele laterale complet controlat. Jucător
cu 4,5 puncte Aceşti jucători au cea mai redusă dizabilitate pe teren. De obicei, au o disfuncţie
minimă a membrelor inferioare sau amputaţia unui singur picior sub genunchi. Mişcări
normale ale trunchiului în toate direcţiile.

S-ar putea să vă placă și