Baschet în scaun rulant

Masterand: Dan Raul-Alexandru

Specializarea: KRRM – II
Disciplina:
Prof:
 Jocul de baschet în scaun rulant

Acest sport a apărut la începutul secolului al XX-lea și a avut drept scop reintegrarea
soldaților care au fost răniți din război, ajutând astfel la reabilitarea lor.
Federația internațională de baschet pentru scaune rulante (IWBF) este organismul de
conducere al acestui sport. Este recunoscut de Comitetul Internațional Paralimpic drept singura
autoritate competentă în domeniul baschetului pentru scaune rulante din întreaga lume. IWBF
are 82 de organizații naționale pentru baschet în scaun rulant care participă la competiții din
întreaga lume, acest număr crescând în fiecare an. Se estimează că mai mult de 100.000 de
persoane joacă baschet în scaun rulant, de la recreere la joacă în cluburi și ca membri ai echipelor
naționale.
În Europa a apărut în Anglia ca o variantă adaptată a baschetului purtând denumirea de
netball pentru scaun rulant. În 1956 o formație americană de jucători în scaun rulant vine în
Anglia să joace cu echipa engleză, luând astfel naștere baschetul în scaun rulant în Anglia. Acest
sport a fost apoi introdus în programul evenimentului numit Stoke Mandeville Wheelchair
Games.
Primul campionat mondial a avut loc în 1973 la Bruges, Belgia, fiind câștigat de Marea
Britanie.
Pentru România nu am găsit informații legate de istoricul baschetului în scaun rulant, dar
știm că se practică din anul 2000, existând un campionat național la care participă în medie 6-8
echipe.

Clasificarea jucătorilor de baschet în scaun rulant

Filosofia clasificării sportivilor în fotoliu rulant are la bază capacitatea funcțională a

atleților de a juca baschet: deplasarea în fotoliul rulant, pivotarea, aruncarea la coș, recuperarea
mingii, driblingul, pasarea și prinderea mingii. Nu se evaluează tehnica de execuție ci doar
capacitatea de a finaliza aceste sarcini, în special mișcarea trunchiului și stabilitatea acestuia în
timpul situațiilor reale din jocul de baschet. Aceste abilități formează baza pentru atribuirea unui
jucător într-o anumită clasă.
Punctele de clasificare a acestora sunt de la 1 la 4, iar în cazuri excepționale, în care un
sportiv nu se regăsește într-o anumită clasă, i se mai adaugă 0,5 pct. În categoria 4,5 puncte se
află sportivii cu un handicap minimal.
 Jucătorii sunt observați în scaunele lor de competiție, complet echipate, în timpul
antrenamentelor din înaintea începerii turneului. După o clasificare inițială, sportivul 12
primește un anumit punctaj cu care va începe turneul. Sportivul este în continuare observat în
timpul meciului de către comisia de clasificare, pentru a se asigura că punctajul primit de sportiv
este în concordanță cu abilitățile pe care le are. Punctajul primit poate fi modificat doar după
terminarea meciului. Doar sportivii fără un card internațional de clasificare sunt supuși acestui
proces.
Numărul total de puncte permise în teren, în orice moment al jocului pentru turneele
internaționale este de 14 puncte. Acesta este numărul total de puncte pentru toți cei cinci sportivi
aflați în teren. În cazul în care antrenorul permite echipei să aibă peste 14 puncte, acesta va fi
sancționat cu greșeala tehnică la bancă.
Pentru clasele 1.0 și 2.0 sportivii au posibilități asemănătoare în sensul că nu au control
asupra bazei lor de ședere. De exemplu, pentru majoritatea utilizatorilor, este necesară susținerea
extremităților superioare pentru a reveni în poziție verticală, după ce s-au aplecat înainte pentru a
dribla, a pasa sau a arunca la coș.
La clasa 1.0 sportivii sunt, în general, în imposibilitatea de a-și mișca trunchiul în oricare
dintre planurile de mișcare. De exemplu, majoritatea nu își pot răsuci partea superioară pentru a
primi o pasă dinapoi într-o fază rapidă.
Sportivii de clasă 2.0 sunt în general capabili să-și răsucească partea superioară a corpului
fără a folosi brațele pentru sprijin. Acest lucru îmbunătățește foarte mult capacitatea lor de a
observa terenul, precum și de a primi sau arunca la coș din direcții diferite.
La clasele 3.0 și 4.0 capacitățile sportivilor sunt similare prin faptul că au controlul
asupra bazei lor de ședere.
Pentru clasa 3.0 sportivii sunt în general capabili să își întoarcă umerii, precum și să se
încline înainte fără dificultate. Aceștia pot dribla mingea, de exemplu, în fața scaunului cu rotile.
Cu toate acestea, ei nu se pot întoarce în poziție verticală după o înclinare în lateral fără a folosi
brațele lor ca ajutor; cei mai mulți sportivi de clasa 3.0 nu se pot folosi de musculatura piciorului
pentru a efectua o astfel de acțiune.
Sportivii de clasă 4.0 își pot mișca trunchiul în toate planurile de mișcare. Se pot roti, se
apleacă înainte și pe cel puțin o parte, fără dificultate. Sportivii din această categorie se pot
apleca lateral pentru a bloca o aruncare sau pentru a proteja mingea de un adversar sau pentru a o
recupera. La clasa 4.0 sportivii diferă de cei din clasa 4.5 prin faptul că adesea nu sunt capabili să
se aplece în mod egal în ambele părți datorită unei puteri limitate într-un picior.

Regulile jocului

Regulile baschetului în fotoliul rulant sunt întocmite de Federaţia Internaţională de

Baschet in Fotoliul Rulant (IWBF), având la bază regulitele Federației Internaționale de Baschet
(FIBA) și vasta experiență a anilor precedenți. IWBF a încercat să întocmească regulile astfel
încât, regulamentul să fie cât mai apropiat de cel al FIBA, dar să fie accesibil pentru o vastă
categorie pe persoane cu dizabilități, favorizând incluziunea socială a persoanelor cu deficiențe
locomotorii.
O diferență majoră față de regulite FIBA o constituie nesacționarea abaterii de dublu
dribling în jocul de baschet în fotoliu rulant. Celelalte reguli fiind asemănătoare, incluzând
abateriile de timp
O atenție specială trebuie acordată fotoliilor rulante având în vedere că acestea sunt
considerate ca făcând parte din jucător.
 Unui jucător i se permite utilizarea unei singure perne pe care o poate folosi pe scaunul
rulant. Perna pe care o utilizează un jucător poate fi de două dimensiuni, în funcție de clasele
jucătorilor care o folosesc. Jucătorii din clasele 1, 1,5, 2, 2,5 și 3 puncte trebuie să utilizeze o
pernă care să aibă dimensiunea de maxim 10cm, iar jucătorii din clasele 3,5, 4 și 5 puncte trebuie
să utilizeze o pernă de maxim 5 cm. Perna utilizată trebuie aibă o consistență și o densitate
suficientă asftel încât să îi permită flexibilitatea și atingerea colțurilor diametral opuse. Ea trebuie
să aibă forma fotoliului rulant.

Particularitățile scaunului rulant al jucătorilor de baschet

Scaunul cu rotile, piesa principală de echipament din jocul de baschet în scaune cu rotile,
a evoluat de-a lungul timpului, alături de sport. În primii ani, jucătorii au folosit scaunul rulant
din oțel inoxidabil de zi cu zi, cu picior și cotiere care cântăreau aproximativ 30 de kilograme.
Astăzi, scaunele cu rotile sunt ușoare și personalizate pentru a permite deplasarea în viteză și cu
agilitate, având multe caracteristici sportive de design de ultimă oră.
Majoritatea scaunelor cu rotile folosite în sportul de astăzi sunt construite din titan sau
din aluminiu și includ a cincea și a șasea roată suplimentară pentru stabilitate și mobilitate
sporită în teren. Bara de protecție din față este proiectată astfel încât să nu se blocheze sau să fie
ținută de adversar. Unghiul roții de bază sau "camber" este optim pentru fiecare sportiv pentru a
permite stabilitatea și rotațiile rapide. Roțile folosesc adesea cabluri mai degrabă decât spițele
tradiționale din oțel deoarece cablurile sunt de trei ori mai rezistente și 50% mai ușoare decât
oțelul.
1. spătar; 2.cauciuc; 3.pernă pentru șezut; 4.siguranță; 5.suport picioare; 6. marginea roților
pentru propulsie 7. spițe; 8. roata din spate; 9. osie cu eliberare rapidă; 10. jantă; 11. osie; 12.
suport roată; 13. suport prindere roată; 14. rotiță; 15. apărătoare; 16. bara de sprijin a scunului.
Manevrarea scaunului rulant
Bara de sprijin a picioarelor, bara protectoare orizontală sau alt sprijin pentru picioare
prevazut la fotoliul rulant nu trebuie să fie mai înaltă de 11 cm de la sol, măsurabilă de la sol la
cel mai înalt punct al acestui sprijin. O asemenea bară poate fi dreaptă sau uşor curbată dar nu
poate fi ascuţită. Această măsură este luată pentru protecţia jucătorilor când se află în mişcarea
de propulsie a fotoliului rulant spre înainte şi se întâlnesc cu alţii aflaţi în apărare.
Bara de sprijin a picioarelor trebuie să fie prevăzută cu apărători pe sub ea pentru a nu
strica suprafaţa de joc la un eventual contact. Fotoliul rulant poate fi prevăzut, şi se permite
aceasta, cu o rotiţă de siguranţă sub bara de sprijin a picioarelor şi una sub bara de sub fotoliul
rulant, cea care uneşte axul celor două roţi. Aceste rotiţe sunt admise pentru a proteja suprafaţa
de joc în cazul unor contacte mai dure între jucători.
Se pot utiliza mecanisme care sunt compuse din una sau cel mult două rotiţe care se
ataşează barei de sub fotoliul rulant, rotiţă/rotiţe care vine/vin în contact cu solul numai în cazul
unei dezechilibrări a jucătorului sau pot exista în contact permanent cu solul. Indiferent câte
rotiţe au aceste mecanisme, ele nu trebuie să depăşească distanţa dintre cele 15
două roţi mari, în interior. Când jucătorul se află în aşezat pe fotoliul rulant şi este în poziţie de
propulsie, distanţa dintre rotiţa din faţă şi sol trebuie să fie de 2 cm. Rotiţia/rotiţele din spate nu
trebuie să depăşească lina verticală care coboară pe axul spătarului fotoliului rulant. Acest
aliniament trebuie să se manifeste mai ales la mersul înapoi al fotoliului rulant.
Inălţimea maximă cuprinsă între cel mai înalt punct al spătarului fotoliului rulant, şezutul
acestuia şi podea, nu trebuie să depăşească 53 cm când bara din faţă este ridicată spre înapoi.
Roţile mari, incluzând anvelopele, pot avea un diametru de 69 cm. In cazul în care
fotoliul rulant are 3 roţi, rota cea mică (castorul) trebuie să fie localizată pe centru şi înăuntrul
barei orizontale de sprijin a picioarelor. O a doua roată mică poate fi adăugată la rotiţa cea mică a
fotoliului rulant situată în faţă. Fiecare roată mare a fotoliului rulant trebuie prevăzută cu cerc de
care se realizează propulsia (handrim).
Nu se permite ca fotoliului rulant să i se ataşeze inici un fel de mecanism de conducere,
oprire sau împingere.
Manevrarea acestuia se realizează numai de către jucător prin forţa sa manuală. Nu se
permite ca anvelopele sau rotițele să lase urme pe suprafaţa de joc, să o deterioreze. Braţe ale
spătarului sau oricare alt suport ataşat pe fotoliul rulantinu trebuie să fie dincolo de linia
picioarelor sau trunchiului în poziţie naturală de şezând. Bara orizontală localizată în spatele
spătarului trebuie să fie protejată în aşa fel încât să nu producă rănire la un eventual contact cu un
jucător sau cu genunchii acestuia.