EXERCIŢII DIN KINETOTERAPIE GRUPATE DUPĂ EFECTELE

LOR ASUPRA ORGANISMULUI

Călăuzindu-se după efectele ce le au asupra organismului, împărţim

schematic exerciţiile în cinci grupe principale:
- morfogenetice,
- fiziologice,
- educative,
- profilactice,
- curative.

A. EXERCIŢII FIZICE CU EFECTE MORFOGENETICE

Exerciţiul fizic este un factor morfogenetic foarte important,

îndeosebi pentru elementele componente ale aparatului locomotor: oase,
articulaţii şi muşchi, tendoane, fascii şi alte ţesuturi moi. Aceste efecte sunt
deosebit de eficace, dacă antrenamentul începe din prima copilărie şi se
continuă fără întrerupere pe toata durata creşterii şi dezvoltării corpului.
Segmentele exercitate se dezvoltă normal, cele imobilizate se
atrofiază. În ţesuturile cele mai active se produce o mai bună aprovizionare
cu sânge. Această aprovizionare preferenţială este coordonată de acţiunea
de adaptare trofică şi funcţională a sistemului nervos central şi a celui
vegetativ.
Imobilitatea prelungită produce atrofia oaselor şi le scade
rezistenţa; mişcările anormale le modifică structura şi le deformează.
Mişcarea determină şi întreţine forma articulaţiilor.
Amplitudinea mişcării condiţionează întinderea suprafeţei
articulare, grosimea cartilajului articular corespunde exact presiunii
exercitate asupra lui, lungimea şi rezistenta ligamentelor, a capsulelor
articulare şi a ţesuturilor periarticulare corespund forţelor de tensiune
exercitate de mişcare la nivelul lor.
Nutriţia muşchilor se face în raport cu efortul depus, muşchii care
nu lucrează se atrofiază, iar cei supuşi unui antrenament raţional se
hipertrofiază.
Tendoanele, fasciile şi celelalte formaţiuni membranoase sunt
formate din fibre de grosime şi orientare determinate de factorii mecanici
de tracţiune şi presiune care se exercită uniform şi continuu asupra lor.
Structura acestor formaţii a căpătat semnificaţia unei materializări a
factorilor mecanici amintiţi şi poate fi interpretată ca un grafic al lor.
 Activitatea sportivă, începută în copilărie, continuată fără
întrerupere şi ridicată la nivel de măiestrie, determină o structură
morfologică şi funcţională a corpului, specifică sportului practicat.

B. EXERCIŢII FIZICE CU EFECTE FIZIOLOGICE

Orice exerciţiu fizic influenţează funcţiile mari ale organismului.

Funcţiile nutritive şi de eliminare se echilibrează.
Problema care se pune in gimnastica medicală este de a alege şi a
grupa exerciţiile fizice după capacitatea lor de a influenţa cu predominanţă
una sau alta dintre marile funcţii ale organismului şi de a crea metode
specifice de gimnastică medicală pentru fiecare aparat, sistem sau funcţie în
parte.

C. EXERCIŢII FIZICE CU EFECTE EDUCATIVE

Ideea de educaţie fizică şi întreaga activitate cu caracter pedagogic

din cultura fizică se bazează pe efectele educative ale exerciţiilor fizice.
Primele efecte educative se pun în evidenţă în funcţiile
neuromotoare şi psihomotoare. Atitudinea corpului, mişcările, gesturile şi
toate manifestările cu caracter motric sunt, după o exercitare îndelungată,
mai corecte şi mai adaptate necesitaţilor.
În cultura fizică medicală efectele educative ale exerciţiilor fizice
sunt utile pentru toţi cei ce sunt supuşi unui tratament curativ şi mai ales
profilactic. Efectele educative se îmbină cu toate celelalte efecte ale
exerciţiilor fizice, întărindu-se reciproc. În cultura fizică a copiilor şi
tinerilor deficienţi, obţinerea efectelor educative trebuie să intre în planul şi
scopul tratamentului.

D. EXERCIŢII FIZICE CU EFECTE PROFILACTICE

La baza culturii fizice stă ideea profilactică de păstrare şi întărire

continuă a sănătăţii şi vigorii, de creştere şi perfecţionare a funcţiilor
organismului, de întărire a capacităţii lui de a lupta şi de apărare împotriva
accidentelor şi îmbolnăvirilor.
Exerciţiile fizice favorizează creşterea normală şi dezvoltarea
armonioasă a tinerelor generaţii, contribuind intens la pregătirea lor
multilaterală.
 În cultura fizică medicală exerciţiile fizice cu caracter profilactic se
aplică la câteva mari grupe de oameni.
I. Prima grupă este alcătuită din copii mici, de la naştere şi până la
trei ani.
Pentru copiii de la 1 la 3 ani există o serie de exerciţii fizice care
pot fi practicate sub forma jocurilor dinamice de imitaţie şi aplicative.
II. În grupa profilactică următoare se încadrează femeile care se
găsesc în situaţii biologice special determinate de maternitate: sarcina,
lăuzia şi alăptarea.
III. În grupa a treia sunt cuprinse persoanele de vârstă foarte
înaintată.
IV. În grupa a patra putem include anumite categorii de oameni ai
muncii.

E. EXERCIŢII FIZICE CU CARACTER TERAPEUTIC

Scopul cel mai important al culturii fizice medicale este cel

terapeutic. Acest scop este realizat în mare măsură cu ajutorul gimnasticii
medicale.
Gimnastica medicală dispune de exerciţii fizice cu efecte
terapeutice specific şi nespecifice.
Efectele specifice:
- refacerea volumului şi proprietăţilor muşchilor când acestea sunt
diminuate,
- redarea mobilităţii normale a articulaţiilor cu mişcări reduse,
- reeducarea neuromotoare în tulburările de coordonare şi echilibru
şi altele.
Efectele nespecifice:
- stimulatoare sau relaxatoare
- de echilibrare a unor funcţiuni necesare în tratarea unor tulburări
ale marilor funcţii organice şi psihice.