UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT – BUCURESTI

SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

Kinetoprofilaxia in reumatologie
-kinetoprofilaxia in spondilita ankilopoetica-
 Kinetoprofilaxia, considerată ca parte integrantă şi ramură de avangardă a terapiei
prin mişcare, constituită pe axioma unanim acceptată în ştiintele medicale conform căreia „este
mai uşor să previi decât să tratezi”.

Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate şi de prevenire a

îmbolnăvirii, organismului uman, cu ajutorul exercitiilor fizice.

Kinetoprofilaxia, după Sbenghe T., (2002), este aplicarea exercitiilor aerobice pe

principiile ştiintei antrenamentului medical. Ea se aplică:

 omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de

deconditionare fizică (profilaxie primară sau de gradul I);
 omului vârstnic, la care deconditionarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea şi
organicizarea ei (profilaxie secundară, sau de gradul II);
 omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de aparitia unor agravări sau
complicatii ale acestor boli (profilaxie tertiară, sau de gradul III).

Kinetoprofilaxia are ca scop:

 întărirea stării de sănătate;

 mărirea rezistentei naturale a organismului fată de agentii patogeni din mediul extern;
 stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism şi mediu;
 pentru copii, obiectivul cel mai important constă în asigurarea conditiilor pentru
creşterea şi dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului şi, implicit, prevenirea
aparitiei deficientelor fizice şi a contactării unor boli care le-ar putea afecta dezvoltarea
normală.

Kinetoprofilaxia primordiala urmareste preintampinarea aparitiei si consolidarii in randul

populatiei a unor aspecte sociale , economice si cultural ale modului de viata care pot antrena
scaderea riscului de imbolnavire

Profilaxia primara :

 Previne aparitia bolii

 Reduce incidenta acesteia si a altor devieri de la starea de sanatate
 Exercita un control asipra factorilor de risc si cauzatori ai afectiunii
 Profilaxia secundara:

 Cuprinde masurile necesare pentru a decela cat mai repede modificari ale starii de
sanatate si a intervenii in vederea remedierii lor
 Depisteaza boala in stadiul asimptomatic
 Aplicarea corecta a profilaxiei si a tratamentului poate ameliora afectiunea si poate
prevenii agravarea deficientelor deja instalate
 Obiectivul principal al kinetoprofilaxiei secundare se suprapune notiunilor de terapie si
recuperare

Profilaxia tertiara :

 Este repezentata de mijolacele prin care se previne evolutia bolii

 Reduce complicatiile posibile generate de afectiunile prezente
 Presupune ameliorarea suferintei pacientului prin tratament paleativ si simptomatic

Spondilita este o infamatie reumatismala(o formă de artrită) la nivelul articulatiilor

coloanei vertebrale, cu evolutie progresiva spre anchiloza.Se manifesta la inceput prin dureri
trecatoare cu tendinta de a serepeta in acelasi loc, ce apar mai ales noaptea, dupa aceea
miscarilesunt limitate. In faza fnala este cuprinsa toata coloana, articulatiile umerilor,
genunchilor si soldurilor.

Spondilita ankilopoetica este o boala inflamatorie cronica care afecteaza predominant

coloana vertebrala, procesul inflamator debutand frecvent la nivelul articulatiilor sacroiliace si
progresind ascendent. Boala evolueaza spre fibroza,osificare si anchiloza a coloanei vertebrale.

 Boala debuteaza in jurul decadelor a doua si a treia de viata, prevalenta fiind de treiori
mai mare la barbate decat la femei. Boala mai este cunoscuta si sub numele de boala Marie-
Strumpell sau boalaBechterew.

Incidenta bolii în populaţie variază în jur de 1%, fiind mai fecventă la hărhăţi decât la
femei (raport 2,5/1).
 ETIOPATOGENIE
În etiopatogenia bolii factorii genetici joacă un rol important, tiparul HLA B27 fiind
întâlnit la 90-95% dintre pacienţi. Studii tăcute pe subiecţi HLA B27 pozitivi au demonstrat că
până la 20% dintre aceştia au simptome clinice şi radiologke de boală, sau numai modificări
radiologice. Distribuţia geografică a bolii urmează distribuţia HLA B27 în populaţie. Astfel
boala este mai rară la negri şi japonezi unde tiparul HLA B27 variază în populaţie între 1-4%. În
România fenotipul HLA B27 este întâlnit la 8-9% din populaţie. Alături de factorii genetici, un
rol important se acordă factorilor de mediu, respectiv infecţiilor. Iniţial s-a acordat importanţă
infecţiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a discutat implicarea Klehsiellei pneumoniae. Agentul
infecţios a fost identificat la 70% dintre pacienţii cu spondilita anchilozantă în perioada activă de
boală şi numai la 20% dintre cei în faza inactivă, incidenta agentului infecţios pe lotul martor
fiind de 16%. Ipotezele legate de implicarea HLA B27 în patogenia bolii sugerează că acesta: -
acţioneză ca receptor pentru agentul infecţios sau - este un marker pentru gena răspunsului imun
care determină susceptibilitatea la un factor de mediu sau - prezintă similitudine antigenică cu un
antigen străin, determinând un răspuns imun încrucişat. Această ultimă ipoteză este susţinută de
detectarea unei secvenţe peptidice de 6 aminoacizi în structura Klehsiellei şi a HLA B27.

SIMPTOMATOLOGIE
 Durere cu aspect de sciatica , prezenta in regiunea fesiera pana in regiunea
poplitee, dar sip e fata anterioara a coapsei
 Limitarea miscarilor coloanei vertebrale
 Expansiuni respiratorii toracice reduse
 Simprrome de ordin general: scaderea ponderala moderata, oboseala,
insomnia, paloare

Pentru diagnosticul pozitiv sunt enumerate 5 criterii clinice si 2 radiologice care sunt:

1. durere lomhosacrată cu durată mai mare de trei lunineameliorata de repaus;

2. durere şi rigiditate a coloanei toracice;

3. limitarea expansiunii cutiei toracice;

4. limitarea mobilităţii coloanei lombare:

 5. irita sau iridociclita acută în trecut sau prezent:

6. sacroileita bilaterală radiologic;

7. prezenţa sindesmofitului.

Diagnosticul pozitiv se pune folosind 4 din cele 5 criterii clinice sau criteriul 6 radiologic şi unul
clinic.

Tratament

Terapia vizează calmarea durerii, reducerea intlamaţiei, menţinerea mobilităţii coloanei

vertebrale şi prevenirea anchilozei. Pentru menţinerea mobilităţii coloanei se recomandă
gimnastica medicală şi practicarea unor sporturi ca înot, schi fonu. De asemenea dormitul este
hine să se facă pe pat tare, tără pernă.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene permit efectuarea exerciţiilor fizice,

diminuand inflamaţia şi implicit durerea şi contractura paravertebrala.

Obiectivele kinetoprofilaxiei :

1. Mentinerea supletei articulare

2. Mentinerea fotei si rezinstei musculare
3. Mentinerea unei bun coordonari si abilitati a miscarilor
4. Mentinerea echilibrului
5. Mentinerea capacitatii de efort

Program de exercitii

Exerciţii de postură

Din decubit dorsal ƒ

 Pe un pat tare cu genunchii extinşi (se pune un sul sub coloana lombară), cu
mâinile sub ceafă; pacientul încearcă să atingă cu coatele patul şi să menţină; dacă
nu reuşeşte se vor pune săculeţi cu nisip pe coate. ƒ
 Cu o pernă sub coloana toracală, pe faţa anterioară a umerilor se plasează doi
săculeţi cu nisip, genunchii sunt perfect întinşi. ƒ
  Pe o băncuţă de gimnastică, membrele superioare în abducţie 90º şi pronaţie; se
execută o adducţie orizontală cu menţinerea posturii.

Din decubit ventral ƒ

 Cu o pernă sub frunte şi una sub piept; se vor pune săculeţi cu nisip pe coloana
vertebrală dorsală şi pe bazin.

Din ortostatism ƒ

 Cu spatele la 15 cm de perete; pacientul atinge uşor zidul mai întâi cu sacrul, apoi
cu omoplaţii, apoi cu occiputul; se desprinde şi reia exerciţiul.

Mobilizări analitice active

Din decubit dorsal ƒ

 Genunchii flectaţi, tălpile pe sol, pacientul cu un baston în mâini sprijinit pe

coapse; execută ducerea bastonului peste cap şi revenire. ƒ
 Genunchii flectaţi, pacientul prinde un baston de capete, braţele sunt în flexie de
180º; execută ducerea bastonului în lateral prin alunecare pe saltea. ƒ
 Genunchii extinşi, un sul sub zona lombară: membrele superioare în abducţie +
flexie 90º cu palmele pe sol; pacientul duce membrele superioare în faţă
executând o bătaie din palme, apoi revine cu palmele pe sol. ƒ
 Genunchii extinşi, braţele pe lângă corp; pacientul duce câte un membru inferior
spre piept o dată cu flexia genunchiului, apoi revine cu genunchiul perfect extins.
 Cu genunchii flectaţi la 90º la marginea patului; pacientul balansează membrele
inferioare şi bazinul spre stânga / dreapta. ƒ
 Genunchii flectaţi/extinşi, tălpile pe sol; pacientul execută târâre înapoi cu
ajutorul umerilor şi a tălpilor/membrelor inferioare.

Din decubit ventral ƒ

 Membrele superioare sunt la spate cu degetele întrepătrunse; pacientul execută

extensia trunchiului, capului şi a gâtului. ƒ
 Membrele superioare la spate prind un baston de capete; pacientul ridică bastonul
de pe fese concomitent cu extensia trunchiului. ƒ
  Membrele superioare întinse pe lângă cap cu palmele pe sol prind un baston de
capete; pacientul ridică bastonul concomitent cu extensia trunchiului, capului şi a
gâtului, apoi revine. ƒ
 Cu sprijin pe antebraţe, palmele pe sol; se execută răsuciri ale trunchiului
concomitent cu ridicarea unui membru superior în abducţie la 90º.

Din patrupedie ƒ

 Privirea înainte; pacientul execută ridicarea alternativă a membrelor inferioare cu

arcuiri finale. ƒ
 Membrele superioare alunecă în faţă astfel încât nasul pacientului să ia contact cu
solul; se execută lordozări şi cifozări ale coloanei.
 Pacientul execută ridicarea unui membru superior o dată cu membru inferior
opus.

Din ortostatism (ideal în faţa oglinzii) ƒ

 Cu o minge medicinală în mâini; pacientul ţine mingea pe umărul drept, o ridică

deasupra capului apoi o duce pe umărul stâng. ƒ
 Cu o minge medicinală în mâini; pacientul ţine mingea sus deasupra capului şi
execută înclinări laterale de trunchi. ƒ
 Cu un baston la spate prins de capete; pacientul execută depărtarea bastonului de
spate o dată cu ducerea unui genunchi la piept. ƒ
 Cu un baston în faţă prins de capete; pacientul execută ducerea bastonului înainte
(flexia braţelor) concomitent cu extensia unui membru inferior.
 ƒ Lateral de spalier, mâna de partea spalierului prinde şipca din dreptul umerilor;
pacientul execută balansări ale membrului inferior.
 Cu faţa la spalier, picioarele depărtate, trunchiul la 90º, mâinile prind şipcă din
dreptul umerilor: pacientul execută întinderea paravertebralilor.
 Cu spatele la spalier, mâinile prind o şipcă; pacientul execută flexii ale
trunchiului cu arcuiri finale. ƒ
 Mers cu un baston ţinut sub axile, coatele flectate.
Gimnastică respiratorie

Respiraţia toracală

Din decubit dorsal ƒ

 Genunchii flecaţi, braţele pe lângă corp, kinetoterapeutul la capul pacientului cu

palmele pe regiunea subclaviculară, în timpul expirului se execută cu podul
palmei presiuni orientate de sus în jos şi oblic înainte. ƒ
 Mâinile la ceafă, kinetoterapeutul introduce mâinile sub antebraţele pacientului şi
le plasează pe toracele acestuia: în timpul inspirului forţat, kinetoterapeutul, prin
ridicarea antebraţelor şi apăsarea uşoară a palmelor pe torace determină
proiectarea în sus şi înainte a capului şi umerilor pacientului

Din aşezat ƒ
 Pe un scaun, cu mâinile plasate pe părţile inferioare ale coastelor; pe expir,
pacientul va apăsa palmele ca şi cum ar dori să le apropie iar pe inspir, se
relaxează mâinile. ƒ
 Pe scaun, cu membrele superioare în abducţie la 90º; pe expir, se apropie braţele
întinse înainte astfel încât palmele să ia contact la nivelul plexului, pe inspir, se
depărtează la maximum braţele apropiind omoplaţii între ei. ƒ
Respiraţia abdominală
Din decubit dorsal ƒ
 Genunchii flectaţi, braţele pe lângă corp, pacientul execută un inspir profund
concomitent cu bombarea abdomenului, apoi un expir profund cu presiunea
mâinilor pe abdomen. ƒ
 Genunchii flectaţi cu o minge medicinală (1-5 kg) ţinută în mâini; pacientul face
o inspiraţie profundă cu bombarea abdomenului concomitent cu ducerea mingii
în sus, apoi o expiraţie prelungită cu aşezarea mingii pe abdomen.
Din aşezat ƒ
 Pe marginea unui scaun sau a unei banchete, mâinile pe genunchi: pacientul execută
pe inspir ducerea unui picior înapoi concomitent cu bombarea abdomenului, apoi
revine cu piciorul la loc pe expir şi retragerea abdomenului.
 Pe un scaun cu spatele sprijinit, bărbia în piept; întinderea picioarelor cu bombarea
abdomenului pe inspir, apoi pe expir, tragerea genunchilor la piept şi cuprinderea lor
cu mâinile, cu retragerea abdomenului.
 Bibliografie

1. “ KINETOTERAPIE- Metodica desfăşurării activităţii practice”-RODICA COTOMAN ,

Editura Fundatia Romania de Maine , 2005.
2. “KINETOLOGIE profilactica, terapeutica si de recuperare “ -TUDOR SBENGHE ,
Editura Medicala , Bucuresti , 1987
3. “KINETOPROFILAXIE- CURS STUDII DE LICENTĂ”- Lect. univ. dr. BALINT
NELA TATIANA, Editura Alma Mater Bacău – 2010
4. COMPEDIU DE REUMATOLOGIE –Dr. Ruxandra Ionescu, Editura Tehnica, Bucuresti
1995
5. “KINETOTERAPIE”- Coordonatori: Vasile Marcu , Mirela Dan; EDITURA
UNIVERSITĂTII DIN ORADEA, 2006
6. “PATOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR “- Prof. Dr. Dinu M.
Antonescu, Editura Medicala , Bucuresti 2006