MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIEI FIZICĂ ŞI SPORT CATEDRA

KINETOTERAPIE

AGENDA PRACTICII KINETOTERAPEUTICĂ A STUDENŢILOR

FACULTĂŢII DE
KINETOTERAPIE ȘI TERAPIE OCUPAȚIONALĂ

Student a gr.312K: Florea Ion

Coordonator: Zavalișca Aurica

Doctor în pedagogie conf. universitar.

Șef secție : Zavidei Lilian

 Medic ortoped-traumatolog, categoria I

Chisinau 2020
1
 Cuprins.

1. Istoricul ” Spitalului de Traumatologie și Ortopedie”...........4

2. Notiuni. Traumatologie și Ortopedie……………………….15

3. Afecţiuni traumatice şi ortopedice si traumatice ale centurii

scapulare................................................................................................21

4. Artroza genunchiului……………………………….

……...24

5. Caz clinic...............................................................................27

6. Activitatea zilnică efectuată în cadrul spitalului....................33

7. Concluzie………………………………………………....…35

8. Anexa……………………………………………………….36

2
 UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
AGENDAPRACTICII

Studentului Florea Ion

Anul III grupa 312 K facultate Kinetoterapie si Terapie Ocupațională

Conducătorul practicii Kinetoterapeutice Zavalișca Aurelia

Metodist de specialitate Zavalișca Aurelia

Agenda a fost începută la “01” februarie 2020

Agenda a fost finisată la “28” februarie 2020

3
 1. Istoricul ” Spitalului de Traumatologie și Ortopedie”

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie (IMSP SCTO)

a fost instituita în Republica Moldova în toamna anului 1962 în conformitate cu prevederile
ordinului MS nr.125 din 12.08.1957. În baza acestui ordin a fost instituit Dispensarul Republican
de Traumatologie , Ortopedie și Protezare cu staționar de o capacitate de 30 paturi.
Instituția nominalizată a avut o destinație specială – acordarea asistenței medicale – invalizilor și
participanților la cel de-al II- lea război mondial, invalizilor de muncă.cetățenilor republicii cu
traumatisme dobîndite la adulți , adolescenți și copii , și consecințele lor.

După finisarea construcției noului bloc curativ de pe adresa str. Academiei 11 , instituția în cauză
a fost reorganizată în Spitalul Republican de Traumatologie , Ortopedie și Protezare cu 3 secții
pentru tratament spitalicesc pentru adulți cu leziuni corporale recente(acute), cu maladii
ortopedice și protezare și 30 de paturi pentru ortopedie pediatrică.

Din anul 1975 atelierele de protezare au fost divizate de spital fiind considerate ca ramură a
industriei. Spitalul reorganizat în Spitalul Clinic Republican de Traumatologie și Ortopedie. Din
toamna anului 1977 instituția în cauză a fost redislocată pe adresa : MD-2004 , m.
Chișinău,bd.Ștefan cel Mare ,190 fiind majorată capacitatea pînă la 470 paturi , avînd 9 secții
specializate , subdiviziuni și servicii necesare. În baza spitalului este amplasată și își exercită
activitatea Catedra de Traumatologie, Ortopedie și Chirurgie de Campanie a USMF “Nicolae
Testimițanu”.

La moment IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie este o instituție specializată de

profil chirurgical , care dispune de staționar cu capacitatea de 240 de paturi , divizate în 8 secții
specializate de staționar , 7 subdiviziuni specializate , 5 laboratoare , 5 cabinete și alte servicii
4
auxiliare . Instituția este un spital clinic , unde se amplasează și activează catedra de
“Traumatologie, Ortopedie și Chirurgie de Campanie” a USMF “Nicolae Testimițanu”.

În cadrul spitalului activează 3 profesori universitari , doctori habilitați în medicină , 7

conferențiari universitari , 5 doctori în medicină și 45 medici- specialiști grad superior de
calificare și categoria 1 , 3 farmaciști și 3 specialiști de alte profiluri.

Obiective instructive și practico-științifice ale instituției – tratamentul leziunilor corporale

complicate , leziunilor termice și maladiilor ortopedice a sistemului osteoarticular la adulți și
copii .

Asistența medicală a pacienților cu traumatisme tradițional era în competența medicilor chirurgi .

Ajutorul specializat în Traumatologie și Ortopedie în republică s-a dezvoltat începînd cu anii 60
ai secolului XX. Arhitecții și fondatori ai acestui serviciu sunt profesorii N. Testimițanu , iar în
Traumatologie și Ortopedie pediatrică Natalia Gheorghiu- absolventă a Universității din
București (1940). Ambii și-au făcut doctoratul în probleme de prioritate majoră : Osteosinteza
fracturilor osoase (N.Testimițanu, 1958); Tratamentul chirurgical în patologia bonturilor de
femur și gambă (N.Gheorghiu – 1948,1953). În anul 1960 Natalia Gheorghiu a inaugarat catedra
de Chirurgie pediatrică cu curs de Ortopedie și Traumatologie , creând o școală național
autohtonă în această direcție. Pînă atunci , din anul 1954 , preda această disciplină la catedra de
Chirurgie Spitalicească.

N.Testimițanu fiind medic-sef la Spitalul Clinic Republican , ulteror rector al Institutului de

Medicina din Chișinău (ISM),șef de catedră, Ministru al Sănătății, s-a implicat personal în
elaborarea strategiei și realizarea acestui serviciu:

a) În anul 1959 este deschisă prima secție specializată din republică (40 paturi) în cadrul
Spitalului Clinic Republican;
b) În anul 1962 a fost creată catedra Traumatologie, Ortopedie și Chirurgie de
Campanie în cadrul căreia s-a organizat reciclarea specialiștilor;
c)În anul 1962 a fost inaugurat Laboratorul de conservare a țesuturilor
d) În anul 1964 a fost dat în exploatare Spitalul Clinic Republican de Traumatologie , Ortopedie
și Protezare construit sub egida lui N.Testimițanu

5
Profesorul N.Testimițanu s-a preocupat de pregătirea specialiștilor în ramura: prin subordinatura
, tura internă , secundariat clinic , aspirantură , docturantură , reciclarea medicilor generaliști și a
chirurgilor pasionați de această disciplină ; rezidentiatul la această specialitare este legitimat în
anul 1991 de Ministrul Sănătății de atunci – Gh. Ghildirim – la propunerea academicianului I.
Ababii (prorector , ulterior rector ) și profesorului I. Marin (decan la facultatea medicină
generală), folosindu-se în acest scop de bazele clinice locale și din cele mai prestigioase centre
științifice din Moscova , Sankt-Petersburg, Kiev, Harkov , Minsk iar ulterior București , Iași ,
Cluj Napoca apoi centre din state ca Franța , SUA , Germania și Italia etc.

În scurt timp în orașe și în majoritatea raioanelor republicii au fost deschise secții respective , în
policlinici –cabinete , în orașele mari – inclusiv puncte traumatologice. Considerabil au crescut
posibilitățile de investigare a pacienților . Dispensarizarea pacienților cu afecțiuni ortopedice a
devenit obligatorie pentru toate instituțiile în cauză. Astfel prima etapă a strategiei , programată
de N.Testimițanu a fost realizată în 1990 în Republică activau circa 300 de specialiști

Erau disponibile peste 2000 de paturi specializate . A crescut considerabil și profesionalismul

specialiștilor în domeniu.Fiecare oraș și centru raional era consultat , programat și la necesitate ,
de curatori – specialiști din clinicile ISM. Din 1961 funcționează “Asociația republicană a
traumatologilor ortopezi”. Dirijarea serviciului în cauză pe parcurs este asigurată de Ministerul
Sănătății cu implicarea directă a specialiștilor de frunte și a Spitalulu Clinic Republican de
Traumatologie și Ortopedie conform legislației în vigoare. La realizarea strategiei în cauză de
asemenea si-au adus aportul esențial profesorii S. Vetrilă, M. Corlăteanu , I. Prisăcari și o serie
de conferențiari.

Ulterior cu compartimentele tradiționale o amplă dezvoltare au căpătat chirurgia mâinii,

chirurgia plastică , chirurgia vertebrală ; s-au lărgit posibilitățile de implantare a endoprotezelor
moderne , folosirea tehnicilor microchirurgicale și endoscopice.

A avansat mult colaborarea științifico- practică cu diferite centre internaționale preponderent din
România. Corpul profesoral – didactic prin lucrările sale , publicate în ediții prestigioase ,
inclusiv în Revista de Ortopedie și Traumatologie (București), și participarea la forumuri de
specialitate din multe țări a făcut Republica Moldova cunoscută în lume. În Republică au avut
loc 7 conferințe și 6 congrese pe teme actuale cu participare internațională . Impunătoare sunt
invențiile autohtone în traumatologie și ortopedie , multe din care au fost apreciate cu medalii la
expoziții internaționale . Prin urmare , școala Basarabeană de Traumatologie și Ortopedie inițiată

6
încă de N.Testimițanu continuă cu succes activitatea. Obiective instructive şi practico-ştiinţifice ale
instituţiei – tratamentul leziunilor corporale complicate, leziunilor termice şi maladiilor ortopedice a
sistemului osteoarticular la adulţi şi copii.

La moment IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie este o instituţie specializată de profil
chirurgical, care dispune de staţionar cu capacitatea de 240 paturi, divizate în 8 secţii specializate de
staţionar, 7 subdiviziuni specializate, 5 laboratoare, 5 cabinete şi alte servicii auxiliare.

Instituţia este un spital clinic, unde se amplasează şi activează catedra de „Traumatologie,

Ortopedie şi Chirurgie în Campanie” a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”.

În cadrul spitalului activează 3 profesori universitari, doctor habilitat în medicină, 7 conferenciari

universitari, 5 doctori în medicină şi 45 medici-specialişti grad superior de calificare şi categoria I, 3
farmacişti şi 3 specialişti de alte profiluri.

Secţia Traumatisme Acute, Multiple, Asociate, Catatraume (nr.1)

Şef secţie                 Coșpornac Igor

      medic ortoped-traumatolog, categorie  superioară

Medici:                  Grigore Dogaru

                               Vasile Tulbure

                                Victor Goian

                               Alexei Cebotari

Profilul secţiei:

Diagnosticarea şi tratamentul cetăţenilor internaţi cu traumatisme recente ale aparatului osteoarticular:

-        Tratamentul conservator sau chirurgical al fracturilor humerusului (de braţ );

-        Tratamentul conservator sau chirurgical al fracturilor oaselor antebraţului;

-        Tratamentul conservator sau chirurgical al fracturilor de col femural (şold);

-        Tratamentul conservator sau chirurgical al fracturilor de femur (coapsă);

7
-        Tratamentul chirurgical sau conservator al fracturilor de oase a gambei ;

-        Tratamentul chirurgical sau conservator al fracturilor de calcaneu şi oase ale piciorului;

-        Tratamentul chirurgical sau conservator al leziunilor traumatice recente articulare ;

-         Tratamentul chirurgical artroscopic;

Secția reabilitare funcțională în traumatologie și ortopedie (nr.3)

Şef  secţie              Lilian Zavidei   

      medic fizioterapeut,categorie       superioară

Medici:                 

                              Lilian Zavidei

Profilul secţiei:

Acordă tratament  recuperator  pacienților cu maladii ale aparatului locomotor de origine post
traumatică, degenerativ distrofică,în statusuri post intervenții ortopedice chirurgicale după restabilirea
continuității osoase, în deficient de atitudine și aliament, indeficiență cauzate de imobilizări impuse cu
sechele posibile: redori articulare, contracturi musculare și retracții musculo-legamentare:

Centru Republican de Leziuni Termice, Electrocutare (nr.4)

Şef serviciu           Vadim Anisei

8
                            Doctor în medicină,

                           medic chirurg-ortoped-traumatolog, 

                          categoria Superioară

Medici:                Anatol Cociorb

                            Dumitru Bîtcă

                             Constantin Furtună

                             Eugen Gaponenco

Profilul serviciului:

Tratamentul conservator şi chirurgical pacienţilor cu leziuni termice şi degeraţi.

-        Tratament specializat, atît conservator cît şi chirurgical a arsurilor şi degerăturilor

-        Plastii tegumentare a diferitor defecte de piele

-        Chirurgie plastică a secheleor postarsură (înlăturarea cicatricelor cheloide cu plastia defectelor)

Secţia chirurgie septică plastică și reparatorie în Traumatologie şi Ortopedie (nr.5)

Şef secţie             Leonid Feghiu, 

medic ortoped-traumatolog, categoria I

Medici:              

                            Valeriu Colesnic 

                              Oleg Moisa

Profilul secţiei:

Diagnosticarea şi tratamentul conservativ şi chirurgical al cetîţenilor internaţi cu afecţiuni acute şi cronice

septice ale aparatului locomotor:

-        Tratamentul osteitelor acute şi cronice;

-        Tratamentul osteomielitelor acute şi cronice;

-        Tratamentul complicaţiilor septice ce afectează ţesuturile moi ale aparatului locomotor (cu excepţia
- ulecerlor trofice, piciorului diabetic).

9
Secţia patologia mâinii cu aplicaţia tehnicilor microchirurgicale(nr.6)

Şef secţie              Dumitru Buzu,

                               Doctor în medicină,

                              medic ortoped-traumatolog microchirurg,   

                               categoria superioară

Medici:                   

                                Sergiu Ursu

                                Ștefan Macovei

Profilul secţiei:

Diagnosticarea şi tratamentul conservativ şi chirurgical al pacienţilor internaţi cu afecţiuni acute

şi cronice ale membrului toracic, şi în special al mâinii, cu aplicarea tehnicii microchirurgicale: 

-        Tratamentul traumatismelor acute ale mâinii – atît în mod  urgent cît  şi în mod programat;

-        Tratamentul maladiilor osteo-articulare, ce afectează mîina; 

-        Efectuarea unor intevenţii chirurgicale unice, în ţară, în cazul

          patologiilor mâinii.

 -        Efectuarea intervenţiilor microchirurgicale în cazul  

          traumatismelor  vasculare şi a nervilor periferici la toate  

          segmentele.

Diagnosticarea şi tratamentul conservativ şi chirurgical al pacienţilor internaţi cu afecţiuni acute

şi cronice ale coloanei vertebrale: 

-        Tratamentul chirurgical şi conservator al traumatismelor recente al coloanei vertebrale;    

-        Tratamentul maladiilor coloanei vertebrale (scolioza,cifoscolioza,  etc.; 

-        Tratamentul de recuperare a pacienţilor vertebrologici. 

             

Patologia articulaţiilor mari şi endoprotezare (nr.8ortopedie)

Şef secţie           Alexandru Bețișor

10
                             Conferențiar universitar,

                             doctor în medicină

                             medic ortoped-traumatolog, categoria superioara

Medici:                  Sergiu Ciobanu

              

                          

Profilul secţiei:

Diagnosticarea şi tratamentul conservativ şi chirurgical al pacienţilor internaţi cu afecţiuni ortopedice ale

aparatului locomotor:  

-        Tratamentul chirurgical al deformaţiilor ortopedice ale membrelor;

-        Tratamentul maladiilor aparatului osteo-articular; 

-        Tratament chirurgical prin artroscopie a diferitor traumatisme sau maladii articulare; 

-        Efectuarea artroplastiilor articulaţiei şoldului şi genunchiului.

-        Artroplastii de revizie de șoldul și genunchi.             

Secţia recuperare cu metode fizice

Şef secţie             Elena Burlacu,

      medic fizioterapeut, categoria superioară

   

   Profilul secţiei:

Tratamentul fizioterapic şi de  recuperare al pacienţilor internaţi cu afecţiuni ortopedice ale aparatului
locomotor:

-        Secţia deţine tot complexul de proceduri fizioterapice inclusiv masaj şi hidroterapie;

-        Se efectuiază cel ami perfect tratament de recuperare a pacienţilor cu patologii ortopedice sau cu
sechele ale traumatismelor;

-        electroterapia;

11
-        magnitoterapia;

-        terapia cu microunde;

-        parafino-ozocheritoterapia;

-        ultrasonoterapia;

       Prin intermediul serviciilor adjuvante spitalul este capabil să diagnosticheze şi trateze orice patologie
ortoped-traumatologică.

Serviciul Anesteziologie, Terapie Intensivă si Reanimare

Şef secţie              Aurel Munteanu

                           Medic reanimatolog, categoria superioară

Medici:         Leonid Barat

                      Tamara Lungu

                      Victor Orlov

                      Aurelia Solcanu 

                      Constantin Usatîi

                      Mihai Puia

                      Stepan Horozov

                     Anatol Sofronie

                     Veaceslav Fărâmă

Profilul secţiei:

Parte integrală al spitalului, care asigură tot spectrul ajutorului anestezic- reanimatologic
bolnavilor ce se tratează in spital, totodată si pacientilor care se adresează in urgentă.Colectivul sectiei
este completat cu specialiști de inaltă calificare, care posedă tot spectrul metodelor de anestezie
contemporană, mai ales anesteziile loco- regionale (anestezii spinale, anestezii al plexelor, anestezii ai
nervilor periferici). In componenta serviciului ATI functionează 12 paturi terapie intensiva- reanimare, 6
din care, sunt predestinate tratamentulul pacientilor cu leziuni termice, ca parte componentă al CRLT
( arsuri,degeraturi, electrocutari), celelalte 6, sunt destinate tratamentului si supravegherii intensive al
12
bolnavilor supusi interventiilor chirurgicale la articulatiile mari ( sold, genunchi, umăr).Anual in sectiile
de terapie intensivă-reanimare se trateaza peste 900 de pacienti

  

Secția Radioimagistică

Şeful serviciului         Adriana Nicoară

                                      medic radiolog,   

                                
Medici:                          Silvia Nicoară

           Serviciul radioimagistică, prestează servicii medicale pacienţilor maturi şi copiilor prin examinarea
radiologică a aparatului locomotor, ultrasonografia aparatului locomotor.

Laboratorul clinico - biochimic

Şef secţie             

                           medic laborant, categoria superioară

Laboratorul clinico-biochimic prestează servicii medicale pacienţilor maturi şi copiilor: analize

clinico-biochimice, ionograma, determinarea echilibrului acido-bazic, grupa de sânge , etc.

 Banca de Țesuturi și Celule Umane

Şef Secție            Viorel Nacu

                              doctor habilitat în medicină,

                              profesor universitar,  

                              categorie superioară.

       Domenii de activitate:

13
-   Utilizarea grefelor alogene și culturilor celulare (autocelulelor, celulelor din măduvă osoasă și celor
ombilicale) în medicina regenerativă pentru activizarea proceselor de regenerare și substituirea defectelor
osoase și tegumentare.

-   Utilizarea grefelor celulare în patologiile chirurgicale, neurologice, scheletice, diabet zaharat

-   Studierea diverselor tipuri de celule stem, capacitatea de diferențiere în diferite tupuri de celule.

-   Argumentarea anatomică a căilor optimale de acces chirurgical pe diferite regiuni anatomice

  Serviciul anatomo-patologic 

Şeful serviciului    Ion Baciu,  Doctor în medicină,

                                       medic morfopatolog,   

                                      categorie superioara

 Serviciul morfopatologic prestează servicii medicale specializate:

-        efectuarea necropsiilor la copii şi adulţi;

-        investigaţii histopatologice a biopsiilor şi materialului înlăturat în rezultatul intervenţiilor

chirurgicale.

 Laboratorul bacteriologic

Şef secţie              

                            medic laborant, categoria superioară

Profilul serviciului:

       Laboratorul bacteriologic prestează servicii medicale de laborator bacteriologice:

-        Investigaţii bacteriologice a biosubstratelor colectate de la bolnavi: urină, sânge la sterilitate,

punctate, eliminări din ochi, urechi, plagă, etc.

-        Microbiologia sanitară: investigarea bacteriologică a materialului la sterilitate şi a lavajurilor la

indicatorii microbiologici şi flora patogenă.

 Serviciul farmaceutic

 Farmacist diriginte    Tatiana Onoico

                                     farmacist

14
 2. Notiuni. Traumatologie și Ortopedie
Ortopedie,Traumatologie este specialitatea chirugicala care se ocupa cu preventia, diagnosticul
si tratarea afectiunilor sistemului musculo-scheletal (oase, articulatii, muschi, ligamente,
tendoane), prin utilizarea procedurilor medicale, chirugicale si fizice.

2.1 Rezistenţa mecanică a osului

Studii de tracţiune Rezistenţa mecanică a osului depinde de intervalul de timp cât acţionează
solicitarea asupra sa. Studiile au arătat că este necesară mai multă energie pentru a rupe rapid un
os decât pentru a-l rupe lent. De asemenea, osul nu are aceeaşi rezistenţă în diferitele direcţii ale
spaţiului. El este mai rezistent la compresiunea longitudinală decât la compresiunea în sens
transversal sau tangenţial.

Studii de torsiune Diafiza, care are forma unui cilindru gol pe dinăuntru, este forma geometrică
cea mai rezistentă pentru un minimum de material. Se poate observa astfel lărgirea canalului
medular la vârstnici, datorită rarefacţiei osoase prin osteoporoza senilă, adaptarea naturală
făcându-se prin îndepărtarea materialului din axul osos, ceea ce conservă o rezistenţă
satisfăcătoare a acestuia.

Rezistenţa osoasă la oboseală Wolff şi Culman au observat că organizarea traveelor colului

femural urmăreşte traiectoria solicitărilor principale. Ei au arătat că osul este supus în mod
normal unor solicitări sau microdeformări fiziologice. Dacă osul este suprasolicitat, se va adapta
până într-un anumit punct, apoi se va necroza. Din contră, dacă este solicitat insuficient, osul va
deveni mai fragil; acest fenomen este cunoscut sub numele de “stress shielding” şi apare în cazul
protezelor rigide, în zona de contact a protezei cu osul. Dacă nivelul solicitărilor depăşeşte
pragul admisibil, se pot produce fracturi de oboseală, a căror patogenie asociază factori mecanici
şi ischemici. Trebuie notat şi faptul că osul este sensibil la efectele solicitărilor legate de
existenţa unui defect, aşa cum se întâmplă în cazul găurilor produse de şuruburile de

15
osteosinteză, când după ablaţia plăcii există în primele luni o fragilizare osoasă, care poate duce
la ruperea osului la acest nivel.

2.2 Modificările mecanice osoase datorate procesului de îmbătrânire.

Îmbătrânirea este acompaniată de multiple anomalii, printre care tendinţa apariţiei fracturilor
datorită fragilizării osului. Modificările rezistenţei osului la vârstnici Majoritatea autorilor au
demonstrat că osul devine mai puţin rezistent şi mai puţin deformabil la vărstnici. Osul spongios
şi cel cortical nu evoluează la fel în funcţie de vârsta. Astfel, rezistenţa mecanică a osului
spongios este afectată mai mult de procesul de îmbătrânire, fapt explicabil prin diferenţele de
arhitectură între aceste două tipuri de structuri osoase.

Modificările organizării osoase la vârstnici Odată cu înaintarea în vârstă, osul suferă modificări
geometrice, reprezentate de creşterea diametrului cortical şi a celui endosteal, ceea ce duce la
expansiunea globală a diafizei şi a canalului medular. Astfel, redistribuirea geometrică a osului
este o metodă excelentă de a camufla şi de a atenua diminuarea globală a cantităţii şi calităţii
osului, odată cu îmbătrânirea. Astfel, avansarea în vârstă antrenează modificări ale rezistenţei
mecanice a osului, dar rarefierea osoasă mai pronunţată la nivelul osului spongios şi la femei
explică creşterea frecvenţei fracturilor.

Alte modificări caracteristice vârstnicului O altă modificare caracteristică vârstnicului este

diminuarea sau pierderea vigilentei, care prin absenţa contracţiei musculare în timpul căderii
conduce la apariţia de fracturi în cazul unor traumatisme minime. De asemenea, dezechilibrările
sunt frecvente, ca şi tulburările de vedere şi de auz, care reprezintă factori agravanţi.

a. Aplicaţii în tratamentul fracturilor

Tratamentul ortopedic Principiul tratamentului ortopedic prin contenţie gipsată sau tracţiune-
suspensie conţine două noţiuni elementare: nu este necesară obţinerea unei imobilizări complete
pentru ca fractura să consolideze şi utilizează structurile adiacente fracturii (muşchi, aponevroze,
articulaţii supra- şi subiacente) pentru a obţine contenţia.

Tratamentul chirurgical Osteosinteza are rolul de a restabili o anatomie normală şi o fixare

suficient de stabilă pentru a permite mobilizarea rapidă a membrului fracturat.

Şuruburile pot fi utilizate singure sau pot fi complementare unei plăci, fiind mijlocul de
osteosinteză cel mai utilizat. După ablaţia unui surub, apar condiţiile mecanice ale unui defect de
material, existând un risc de fracturare major la nivelul orificiului şurubului extras. Acest efect

16
dispare în timp (aproximativ 4 săptămâni), deoarece orificiul va fi acoperit de ţesut osos imatur,
care se va remodela ulterior în os matur.

Plăcile

Scopul osteosintezei cu placă este de a obţine un montaj suficient de solid pentru a permite o
mobilizare imediată a membrului. Acesta este cazul fracturilor transversale tratate prin
osteosinteza cu placă cu autocompresiune. În cazul fracturilor cominutive, există riscul
deteriorării montajului, deoarece cominuţia scade stabilitatea acestuia. Prezenta unui defect osos
între cele două fragmente de fractură are un rol nefavorabil, deoarece prin solicitările mecanice
care apar, duce la ruptura plăcii. Unii autori (Moyen, Tonino, Woo) au studiat fenomenul de
remodelaj al osului sub placă, caracterizat de prezenţa unei osteopenii şi a unei fragilizări osoase,
care poate explica apariţia fracturilor după ablaţia plăcii. Aceste constatări explică de ce
osteosinteza cu placă nu este recomandată decât în cazul în care nu putem utiliza un alt sistem
sau în cazul fracturilor cu localizare periepifizară sau intraarticulară, când placa are un rol de
suport al reconstituirii anatomice a osului. În ultimii ani s-au făcut numeroase tentative de a
diminua rigiditatea plăcilor şi de a evita osteopenia prezentă sub placă. Astfel s-au produs plăci din
carbon-epoxi, cu o rezistenţa insuficientă la eforturi (şi deci risc de fractură) şi plăci din produse
biodegradabile (acid poliglicolic) cu acelaşi risc de
fractură, dar cu avantajul că nu mai este necesară
o reintervenţie pentru a le îndepărta.

Tijele

Principiul tijei centromedulare este de a utiliza

canalul medular cavitar pentru a o introduce si a
asigura rigiditatea osului fracturat până la
consolidare. Fracturile cominutive şi fracturile
situate la extremităţile diafizei nu permit obţinerea
unei contenţii mecanice satisfăcătoare.

17
Fig 1.Tija metalica
Fixatoarele externe

Există două tipuri de fixatoare: rigide, care folosesc fişe şi un tutore extern (modelul Orthofix) şi fixatoare
circulare elastice (tip Ilizarov).

18
Fig 2. Fixator extern Fig 2. Fixatorul Ilizarov (fixator extern)

b. Formarea calusului
Fracturile şi consecinţele lor precoce Traumatismul provoacă o sângerare a extremităţilor
fracturate şi a părţilor moi înconjurătoare. Cheagul sangvin format rapid iniţiază o reacţie
inflamatorie acută, cu apariţia exsudatului plasmatic şi leucocitar. Histiocitele şi mastocitele apar
în primele ore şi realizează un proces de fagocitoză a resturilor celulare.

Proliferarea celulară

Debutul sau are loc la aproximativ 8 ore după traumatism şi atinge un maximum la 24 de ore,
interesând atât periostul, cât şi ţesuturile periferice. Proliferarea vaselor periosoase formează
vascularizaţia extraosoasă, responsabilă de restabilirea continuităţii vasculare, întreruptă de
energia impactului şi de deplasarea fragmentelor. Fibroblaştii, lipoblaştii şi substanţa
fundamentală formează noul ţesut conjunctiv, osteoblaştii şi condroblaştii formează matricea
osoasă şi cartilaginoasă, iar celulele mastocitare şi leucocitele sunt prezente, formând suportul
acestui proces. În acest stadiu, extremităţile osoase nu participă la proces, deoarece osul este
mort, fapt confirmat şi de lacunele osteocitare prezente. Necroza osoasă va fi invadată ulterior de
lizozomii polimorfonuclearelor.

Calusul moale

Celulele precursoare sensibilizate şi factorii mediatori locali induc producerea noilor celule care
se vor diferenţia şi vor forma noile vase sangvine, fibroblaştii, substanţa fundamentala şi celulele
de susţinere, aparând un ţesut de granulaţie moale, dispus în spaţiul interfragmentar.
19
Ulterior, osteoblaştii vor elabora o matrice organică numită substantă osteoidă, care conţine fibre
de colagen dispuse neregulat. De asemenea, procesul de mineralizare al matricei organice se afla
tot sub controlul osteoblaştilor. Acest ţesut se numeşte calus primar si el va creşte progresiv în
direcţia focarului de fractură, cele doua fragmente unindu-se pentru a asigura o stabilitate
temporară. Calusul moale poate fi vizualizat pe radiografie în a treia săptămână de la traumatism,
prezentânduse ca un inel care înconjoară fiecare fragment fracturar. Frecvent are forma de
monedă, cu septuri fibroase ce converg în mijlocul spaţiului fracturar.

Calusul dur se formeaza prin mineralizarea completă a calusului moale. Procesul este mai lent
la adulţi şi în cazul osului cortical. Radiografia arată o creştere progresivă a densităţii spaţiului
interfragmentar.

O dată ce unirea celor două fragmente s-a finalizat, osul neoformat trebuie să-şi adapteze
structura pentru noua sa funcţie. Transformarea osului imatur în os lamelar cu structură spaţială
se produce în condiţii de încărcare funcţională, care asigură orientarea corectă în spaţiu a fibrelor
de colagen. Remodelarea cuprinde un proces simultan de resorbţie osteoclastică şi de alipire
osteoblastică, acompaniat de neoformare vasculară. Perioada de modelare durează până ce osul
îşi recapată forma sa originală, dinaintea fracturii, prin resorbţia calusului extern. Acest proces
este lent, durează câţiva ani şi este întotdeauna incomplet la adulţi.

Principalii factori de consolidare unei fracturi.

1. Virsta –durata consolidarii creste odata cu virsta pacientului.

2. Factori circulatori
Anemia însoţită de hipovolemie antrenează o diminuare a elasticităţii osului şi o întârziere în consolidare,
acelasi efect avându-l şi hipoxia cronică. Factori hormonali Hormonii care stimulează consolidarea sunt
reprezentaţi de hormonul de creştere hipofizar (GH) şi tiroxina, iar ACTH-ul are efecte inverse.

3. Factori nutriţionali
O alimentaţie cu un conţinut normal în vitamina C (necesară sintezei colagenului), calciu şi vitamina D
poate răspunde necesităţilor metabolice ale osului fracturat.

4. Imobilizare de lungă durată

20
 3. AFECŢIUNI TRAUMATICE ŞI ORTOPEDICE ALE CENTURII
SCAPULARE.

Centura scapulară este un ansamblu osos format din claviculă şi omoplat, care fac legătura între
membrul superior şi trunchi prin intermediul sternului. Centura asigură stabilitatea şi mobilitatea
membrului superior printr-un complex multidirecţional de muşchi. Mişcarea se execută în jurul
unui punct fix, reprezentat de articulaţia sterno-claviculară.

Omoplatul este format dintr-un corp fragil, pe care proemină posterior apofiza spinoasă
prelungită cu acromionul, anterior apofiza coracoidă, iar lateral colul şi glena omoplatului cu
care se articulează capul humeral. Omoplatul este suspendat între coasta 2 şi 7 şi este ataşat la
grilajul costal printr-un complex de muşchi, rămânând totodată mobil în toate direcţiile: 12 cm în
înălţime şi 9 cm transversal, cu o mişcare asociată de rotaţie. Clavicula fixează omoplatul de
stern şi împiedică deplasarea anterioară a umărului. Mişcările umărului sunt transmise printr-o
articulaţie intermediară, acromio-claviculară, dublată de ligamentele coraco-claviculare. Orice
impact aplicat pe umăr din direcţie laterală , deci în axul claviculei, va determina fie fractura
acesteia, fie leziuni ale articulaţiei sterno sau acromio-claviculare. Clavicula, prin situarea sa
superficială, este expusă de asemenea la traumatismele directe. Ea protejează pachetul vasculo-
nervos subclavicular şi axilar, pe care îl poate însă leza în fracturile cu mare deplasare.
Mecanismele leziunilor centurii scapulare se pot clasifica în funcţie de direcţia traumatismului.

21
a) Traumatismele posterioare sau postero-laterale acţionează direct pe omoplat si pot determina
fracturi simple ale scoicii omoplatului sau chiar o impactare a umărului in torace(sindrom
omocleido-toracic).

b) Traumatismul extern, care a fost menţionat anterior, se aplică direct pe umăr sau prin
intermediul membrului superior îndepărtat de corp la 90 grade abducţie. Pe lângă fracturile
claviculei şi luxaţia articulaţiei claviculare, mai pot apare leziuni ale articulaţiei scapulo-
humerale.

c) Traumatismul anterior poate fi direct pe claviculă, dar şi indirect prin intermediul braţului
întins anterior la 90 grade în poziţie de protecţie în momentul căderii. Umărul este împins înapoi
şi cea mai vizată este articulaţia scapulo-humerală. d) Traumatismul superior coboară umărul şi
poate fractura extremitatea laterala a claviculei, apofiza coracoidă, prima coastă şi mai ales poate
elonga plexul brahial.

e) Traumatismul inferior se exercită prin intermediul braţului, iar capul humeral loveşte şi poate
fractura bolta acromială.

Principii ale tratamentului kinetoterapeutic în traumatismele centurii

scapulare.

Examinarea clinico/funcţională a umărului traumatic În afara bilanţului articular şi a testării

musculare manuale, care permit o cuantificare a funcţionalităţii structurilor centurii scapulare, de
o mare utilitate clinică pentru depistarea stării lezionale a articulaţiilor, este aprecierea aşa-
numitei senzaţii finale (,,end -feel"), resimţită de mâna testatorului, când articulaţia a parcurs
întreaga amplitudine posibilă, ajungând la limita ei. Aici se pot aprecia 3 tipuri de senzaţii: - o
senzaţie de duritate, ca de blocare os pe os - ,,end-feel" dur - care denotă existenţa unor leziuni
osoase, deplasarea unor fragmente osoase în articulaţie etc ; - o senzaţie de rezistenţă moale care
cedează câţiva milimetrii -,, end-feel " moale – denotă existenţa unor leziuni capsulo-
ligamentare; - o senzaţie intermediară între cele 2 caracteristici ca formă - „end-feel" ferm – mai
ales în existenţa unor contracturi musculare asociate. O a treia etapă în examinare va fi
examinarea globală a centurii scapulare şi folosirea unor teste de „provocare” a durerii sau altor
senzaţii, comunicate de pacient şi resimţite, prin palpare, de către terapeut. Aceste aşa-numite
blocaje sau conflicte, care apar în mişcări, modifică vizibil ritmul centurii scapulare, aşa cum am
justificat mai departe în cazul rupturii coifului rotatorilor, de exemplu, respectiv o desincronizare

22
între deplasarea membrului superior prin mişcări în articulaţia scapulo-humerală şi mişcările
scapulei.

Obiectivele generale ale recuperării kinetoterapeutice a umărului posttraumatic

1. Prevenirea instalării redorii articulare şi corectarea ei cât mai precoce, atunci când a apucat să
se instaleze deja.

2. Stabilitatea articulară şi forţa musculară sunt obiectivele imediat următoare.

3. Reducerea până la dispariţie a durerii este o preocupare constantă a kinetoterapeutului pentru

că durerea şi inflamaţia locală sunt elemente prezente constant în toate fazele de evoluţie a
traumatismului umărului. Principiul conform căruia şedinţele de tratament kinetoterapeutic nu
trebuie să provoace durere (nici în timpul aplicării şi nici după aceea) este mai valabil decât
oricând, dar el nu trebuie luat adliteram, pentru că, în diverse momente ale recuperării,
efectuarea unor manevre până la limita dureroasă şi puţin peste, reprezintă o condiţie necesară
pentru eficienţă. În mod clasic, recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a umărului
posttraumatic se desfăşoară etapizat după schema lui Ruelle şi Sohier.

Etapa I, imediat după traumatism şi încheierea tratamentului ortopedic sau chirurgical, bolnavul
se află într-una din următoarele trei situaţii: a) umărul imobilizat cu cotul lipit de trunchi; b)
umărul imobilizat cu braţul în abducţie; c) braţul imobilizat într-o eşarfă. În toate aceste tipuri de
imobilizare este previzibilă dezvoltarea redorii articulare, dar riscul este maxim pentru
imobilizarea cu braţul lipit de corp. Profilaxia redorii şi întreţinerea tonusului muscular al
umărului se realizează doar prin contracţii musculare izometrice ale musculaturii locale şi
exerciţii izotonice efectuate la nivelul mâinii. Se controlează activ postura şi mobilitatea coloanei
cervicale şi se practică exerciţii de respiraţie. Masajul cefei poate avea un bun efect relaxant local
şi sedativ general.

Etapa a II a este perioada imediat următoare renunţării la imobilizare (cam după trei săptămâni).
Câmpul de acţiune pentru tratamentul kinetoterapeutic se deschide larg, singurul element
limitativ fiind durerea.

Obiectivele kinetoterapeutice pentru etapa a II a vor fi:

a) Combaterea durerii locale, inflamaţiei reziduale, tulburărilor vasculo-trofice şi hipotoniei

musculare. Se poate recurge la următoarele mijloace ale kinetoterapiei :

23
 • termoterapie locală sau crioterapie (de la caz la caz, funcţie de substratul inflamator
prezent),
• electroterapia antalgică şi excitomotorie (în special curenţii interferenţiali)
• masajul loco-regional,
• kinetoterapia activă şi pasivă,
• exerciţii Codman

b) Rearmonizarea articulaţiei gleno-humerale

c) Mobilizarea articulaţiei scapulo-toracice Etapa a III a, continuând programul kinetoterapeutic

instituit în etapa precedentă, este o etapă de tranziţie spre programul de recuperare funcţională
propriu-zisă ce se desfăşoară în etapa a IV-a şi care are următoarele obiective majore:

• refacerea amplitudinii totale a mişcărilor ce se realizează din centura-scapulo-humerală,

• restabilirea forţei, volumului şi a rezistenţei musculare care să asigure pe lângă mobilitate şi o

bună stabilitate a umărului.

Oricât de corect a fost tratamentul ortopedico-chirurgical al traumatismului şi oricât de precoce

şi de susţinut s-a instituit tratamentul kinetoterapeutic, sunt foarte rare cazurile în care să nu
apară un grad de redoare articulară şi o hipotrofie /hipotonie musculară. În această etapă se
finisează ultimele grade de libertate articulară, se reface forţa musculară de contracţie la valorile
normale şi se redă posibilitatea efectuării, în condiţii normale, a tuturor gesturilor uzuale.

Etapa a V-a nu este obligatorie pentru toţi bolnavii. Ea se adresează redobândirii performanţelor
motorii particulare pe care bolnavul le avea înainte de traumatism şi se aplică sportivilor sau
acelora care desfăşoară activităţi fizice deosebite. În afara acestei scheme generale, orientative,
de tratament al traumatismelor umărului, în anumite condiţii particulare furnizate de substratul
anatomic lezat sau tehnica ortopedică sau chirurgicală abordate pentru refacerea integrităţii
morfologice, se descriu unele precauţii deosebite de care trebuie să se ţină seamă.

4. Artroza genunchiului.

Proteza de genunchi este un tratament pentru o boala cronica numita gonartroza sau artroza

genunchiului. Aceasta poate fi impartita in doua categorii:

 gonartroza primara - apare dupa varsta de 55 de ani, odata cu imbatranirea.

24
 gonartroza secundara - desi apare cel mai des in jurul varstei de 45-50 de ani, poate
afecta persoane de orice varsta; artroza secundara poate fi cauzate de boli inflamatorii,
sedentarism, obezitate, traumatisme, dar poate fi si mostenita genetic.

Evolutia este asemanatoare pentru fiecare categorie: cartilajele genunchiului se erodeaza treptat,
pana in punctul in care capetele oaselor sunt expuse. Exista astfel posibilitatea ca, in lipsa
cartilajului, oasele sa se atinga atungi cand articulatia este folosita.

Simptomele gonartrozei.

In ambele cazuri de gonartroza, simptomele sunt asemanatoare. Cel mai comun consta intr-o
durere localizata la nivelul genunchiului, ce poate iradia si muschii coapsei sau ai gambei.
Durerea apare cel mai des in timpul miscarii, dar se poate manifesta chiar si in timpul repausului,
in cazurile mai avansate.

Alte simptome includ:

 rigiditate
 edem local
 cracmente - trosnetul genunchiului atunci cand este solicitat
 reducerea sau pierderea mobilitatii

Collins distinge 4 stadii de evoluție: I, II, III, IV, în care sunt caracteristice schimbările
degenerative ale cartilajului, capsulei și sinoviei, apariției osteofitelor în stadiile avansate.

4.1 Evoluția gonartrozei.

În faza incipientă a gonartrozei apare uzarea şi subțierea cartilajului articular şi, implicit,
durerea. Este perioada favorabilă pentru a interveni medical asupra acestei boli. Odată
cu avansarea ei oasele încep să se macine şi pierd contactul direct unul cu celălalt în
timpul mişcării genunchiului.

25
În fazele avansate ale bolii cartilajul articular nu mai protejează oasele articulaţiei.
Cartilajul articular este atât de uzat încât nu mai acoperă şi nu mai protejează capetele
osoase ale articulaţiei.

El dispare, oasele sunt măcinate, iar genunchiul îşi pierde alinierea fiziologică, creînd
condiţii pentru dezvoltarea osteofitelor, care deteorează structura articulaţiei şi fac în
cele din urmă că ele să-şi piardă alinierea fiziologică caracteristică (Valgus si Varus), iar
articulaţia se deformează.

La această etapă se determină invaliditatea, iar persoana foloseşte dispozitive pentru

mers. Doar tratamentul chirurgical poate elimina durerea şi corecta deformarea
piciorului.

Obiectivele programului de kinetoterape recuperatorie:

 scăderea durerilor;
 creşterea stabilităţii;
 creşterea mobilităţii;
 creşterea gradului de coordonare şi echilibru la mers.

4.2. Fracturi ale extremităţii superioare a femurului.

Etiologie. Epidemiologie. Frecvenţa fracturilor de col variază in funcţie de populaţia studiată: ea

este de 98/100.000 locuitori /an în SUA şi numai de 5,6/100.000 locuitori /an în Africa de Sud.
Incidenţa s-a dublat în ultimii 20 de ani şi datorită creşterii vârstei medii de viaţă a populaţiei.
Vârsta medie a pacientului este de 74 ani, cu o predominanţă feminină (raport femei/
bărbaţi=2/1). Agentul traumatic trebuie să fie violent pentru a produce o fractură la adultul tânăr,
în timp ce la vârstnici, datorită osteoporozei, este suficientă o cădere la acelaşi nivel (se pare că
uneori fractura se produce înaintea căderii ).

Diagnostic clinic şi radiologic Semnele clinice sunt: durere în regiunea şoldului şi impotenţa
funcţională a membrului pelvin care apare scurtat şi rotat extern. La politraumatizaţi, fractura de col poate
trece neobservată, fiind mascată de o fractură a diafizei femurale sau de alte fracturi. De aceea se va
efectua totdeauna o radiografie de bazin de faţă si un profil al şoldului fracturat.

Tratament

Artroplastia.

26
Artroplastia este a doua opţiune terapeutică a fracturilor de col femural. Ea permite mersul şi
recuperarea funcţională imediată. Endoproteza cervico-cefalică (endo = coada protezei se
introduce în canalul femural) înlocuieşte capul şi colul femural, care se articulează cu cotilul, al
cărui cartilaj este sănătos. Proteza Moore necimentată, cu un lung istoric de succese, dar şi de
complicaţii (dureri,cotiloidită) nu mai este folosită în Occident. Proteza intermediară, interpune
intre cap şi cotil o cupă mobilă care reduce coeficientul de fricţiune între cupa metalică şi
cartilajul cotiloidian.

Îngrijirile postoperatorii.

Sunt caracteristice chirurgiei vârstnicilor constând în: nursing, tratament anticoagulant,

mobilizarea în fotoliu şi mersul cu încărcare de îndată ce este permis. Mortalitatea se situează
între 15-25%, dar cifrele par independente de tipul de tratament. Cauzele deceselor sunt
reprezentate de tarele organice preexistente, insuficienţa cardio-respiratorie, tulburările
neurologice, prezenţa escarelor şi a diabetului zaharat. Când putem mobiliza pacientul cu
fractura de col femural? Dacă obiectivul osteosintezei (fixarea robustă a fragmentelor) este atins,
putem autoriza sprijinul precoce pe membrul operat. Osteoporoza caracteristică vârstnicilor
poate reduce priza materialului în capul femural, deci pacientul poate fi mobilizat la marginea
patului sau într-un fotoliu, dar mersul cu încărcare trebuie amânat după 2-3 luni. Artroplastia cu
proteză parţială sau totală are avantajul că permite mersul cu sprijin imediat postoperator.

5. Caz clinic

Nume,prenume : Beșliu I.

Vîrsta : 61 ani.

Diagnosticul la internarea în spital : Periatrita scapulo humerală (PSH), m.s.d

Cauza : Supraîncărcarea articulației în momentul cînd a ridicat un sac cu grăunțe.

Examen clinic general :

- Durere ;
- Mobilitate redusă ;
- Tonus muscular scăzut ;
- Conflict antero-superior (Testul " Cvadrant”, Semnul lui NEER ) ;
- Rigiditate musculară (Testul Gerber) .
27
Obiectivele kinetoterapiei :

- Combaterea durerii ;
- Mobilizarea articulației scapulo-toracice ;
- Fortificarea musculaturii centurii scapulare ;
- Stimularea circulației sangvine și limfatice .

Nr. Poziția inițială Descrierea exercițiului Dozare Indicații metodice

1. - D.d 1.Mobilizări pasive de 15 rep. -Mișcări pe toată

ante/retropulsie ale umărului; amplitudinea de
2.Mobilizări active de adduție 15 rep.
mișcare;
și abdducție ale M.S ;
- Inspir pe nas în
3.Mobilizări active cu 8 rep.
repaus și expir pe
rezistență prin ridicarea m.s.d
gură în momentul
înainte; 10 rep.
4. Diagonalele Kabat. executării;
- Se execută actul de
mișcare pînă la
senzația de durere;

2. - D.v 1. Mobilizări pasive de 15 rep.

rotație ale umărului,
2. Antebrațul atîrnat la 8 rep.
marginea patului
28
 flectat la 90 grade
mobilizare activa cu
rezistență
înainte/înapoi

3. -Din ortostatism, cu 10 rep.

- Ortostatică trunchiul ușor aplecat,
membrul sănătos se sprijină - Inspir pe nas în repaus
de un scaun,membrul afectat și expir pe gură în
cu o ganteră în mână
execută pendulări tip momentul executării;
Coldman.
 -În ortostatism,cu un baston - Coatele lipite de
10 rep
de capete apucat și ținut la trunchi;
nivelul coapselor,pacientul
execută ducerea bastonului - Spatele extins;
în sus peste cap concomitent
cu flexia capului și revenire 10 rep.
-Mișcări pe toată
-Din ortostatism cu un amplitudinea de
baston apucat de capete,
în față, la nivelul mișcare;
umerilor, 10 rep.
pacientulexecută abducții
și adducții orizontale.
-Cu o bandă elastică în
mâini, cu coatele întinse,
pacientul execută abducții
simultane ale brațelor.

4. - Șezînd -În așezat pe un scaun, cu 15 rep. - Se execută actul de

mâinile pe șolduri, pacientul
execută ridicări ale mișcare pînă la senzația
umerilor. -În așezat pe un 15.rep
29
 scaun, pacientul face de durere;
rotări ample ale umărului cu
8 rep.
cotul în extensie.
-În așezat cu un baston
la spate, pacientul execută
ridicări și cobirâri
ale bastonului.

Nume,prenume : Ungureanu I.

Vîrsta : 72 ani.

Diagnosticul la internarea în spital : Endoproteză la genunchi drept.

Cauza : Gonartroza gr IV

Examen clinic general :

- Durere ;
- Mobilitate redusă ;
- Redoare articulară

30
Obiectivele kinetoterapiei :

- Combaterea durerii ;
- Sporirea mobilității în articulație;
- Fortificarea musculaturii m.i.d ;
- Stimularea circulației sangvine și limfatice .

Radiografie art. genunchi

6. Activitatea zilnică
efectuată în cadrul spitalului

18.02 Anul Diagnoza Metode utilizate Durata Indicații metodice Data

31
 nașterii

1 V.L Endo- 1.Mobilizări pasive , 10-15 -Exerciții pînă la 07.02-

proteza de pasive active , activo minute limita durerii.
a.n. 1950 genunchi pasive, active 13.02
stîng -Urmărim starea
2.Izometrie cvadriceps pacientului și
evităm lucrul cu
3.Posturări pacientul în caz
de stare de
febră,sîngerare a
rănii sau senzații
de vertij

2 B.V Gonartroz 1.Mobilizări pasive , 10-15 -Mișcări pe toată 05.02-

a pasive active , activo minute amplitudinea de
a.n. 1946 bilaterală pasive, active 11.02
mișcare
dr 4 gr.
2.Izometrie Cvadriceps -Exerciții pînă la
st 3 gr. limita durerii.
3.Programul Williams
faza 1

5.Posturări

3 B.I Gonartroz 1.Mobilizări pasive , 10-15 -Mișcări pe toată 15.02-

a pasive active , activo minute amplitudinea de
a.n. 1963 bilaterală pasive, active 22.02
mișcare
dr 4 gr.
2. Programul Williams -Exerciții pînă la
st 3 gr. faza 1 limita durerii.
3.Izometrie - Inspir pe nas în
4.Relaxări post- repaus și expir
izometrice
pe gură în
5.Posturări momentul
executării;

4 Z.M Endo- 1.Mobilizări pasive , 15-20 -Mișcări pe toată 30.01-

proteza de pasive active , activo minute amplitudinea de
a.n. 1953 genunchi pasive, active 07.02
mișcare
stîng
2.Izometrie cvadriceps -Exerciții pînă la
limita durerii.
3.Posturări

5 T.V Umăr 1.Streching 15-20 -Mișcări pe toată 11.02-

32
 a.n. 1956 stîng 2.Mobilizări pasive; minute amplitudinea de 18.02
înghețat 3.Exerciții de tip mișcare
Codman; -Exerciții pînă la
4.EDFG cu bastonul de limita durerii.
gimnastică
- Inspir pe nas în
repaus și expir
pe gură în
momentul
executării;

7. Concluzie

În cadrul desfășurării stagiului de practică în incinta Spitalul de Traumatologie și spitalul „Toma

Ciorbă”, am îndrăgit și mai mult profesia de kinetoteraput. Am reușit să aplic cu iscusință toate
33
cunoștiințele căpătate în timpul studiilor și chiar le suplinsc cu noi tehnici și metode de
reabilitare,însă timpul oferit pentru stagiul de practica fiind insuficient. Personalul spitalului a
fost extrem de receptivi la solicitărille de ajutor ale studenților, însă nu mereu au dat dovata de
etică și deontologie profesională.

Ceea ce ține de relația pacient-kinetoteraput am reușit să creez o conexiune armonioasă de

colaborare,aceasta fiind o importantă latură primordială în vederea instruirii către activitatea
individuală la domiciliu. Paradoxal,dar spre mirarea mea am obținut mereu rezultate prielnice ,
necătînd la faptul ca uneori a fost nevoie sa lucrez peste limita de durere.

8. Anexa

34
 Fig 3. Sala gimnastica medicală

Fig 4. Sala gimnastica medicală (2)

35
Fig. 5 Panou pentru terapie ocupațională

Fig.6 Bandă cu role

36
37
Fig.7 Proces de reabilitare (2)

Raportul de Practică

Numele și prenumele srudentului: Florea Ion Mihail

Universitatea/Facultatea: Universitatea de Educație Fizică și Sport. Facultatea Kinetoterapie

Instituția și departamentul în care a desfășurat stagiul de practică: Spitalul Clinic de Traumatologie

și Ortopdie „ Toma Ciorba”

Domeniul de activitatea: Kinetoterapie și Terapie Ocupațională

Datele de contact:

MD-2004, mun.Chişinău

bd. Ştefan cel Mare, 190

e-ail:  imspscto@ms.md
Director:                         Ștepa Serghei
Anticamera:                    fax: -  (022) 24-41-50;

Nota coordonator practică:

38
Nota profesor responsabil de pratică:

39
 FORMULAR DE EVALUARE A STUDENTULUI PRACTICANT

Numele studentului practicant : Florea Ion

Instituţia în care se realizează stagiul de pregătire practică :

Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopdie “ Toma Ciorba ”

Adresa : Str.Liviu Deleanu 5/3 ap.83

Telefon : 069542993

E-mail : ion.florea.97@mail.ru

Pe o scară de la 1 la 5, unde 5 excelent şi 1 nesatisfăcător, vă rugăm să evaluaţi studentul practicant,

urmărind caracteristicile de mai jos. Dacă nu cunoaşteţi răspunsul în legătură cu o anumită caracteristică
sau dacă aceasta nu este aplicabilă responsabilităţilor studentului practicant, vă rugăm să marcaţi
răspunsul prin X.

Calificative:

1 = nesatisfăcător

2 = satisfăcător

3 = mediu

4 = bine

5 = excelent

Indicatori de evaluare Califica Comentarii şi exemple edificatoare

tivul

1. Calitatea muncii

Puterea de înţelegere şi caracterul regulat

al muncii

2. Raţionamentul

Capacitatea de a lua decizii logice şi

viabile şi de a şti când să acţioneze
independent sau să solicite ajutor

3. Cunoaşterea postului

Capacitatea de a aplica cunoştinţele şi

40
aptitudinile în mod eficient

4. Volumul de muncă

Viteza şi volumul de muncă produsă în

comparaţie cu ce se aşteaptă de la un
student practicant, îndeplinirea
obiectivelor stabilite de către department

5. Iniţiativa

Capacitatea de a demara singur o

activitate şi de a lucra independent

6. Creativitate

Capacitatea de a sugera alternative viabile

7. Rezolvarea problemelor/ Luarea

deciziilor

Capacitatea de a identifica, a analiza şi a

rezolva problemele, şi de a analiza
impactul deciziilor înainte de a le duce la
îndeplinire

8. Punctualitatea

Respectarea programului de lucru şi

promptitudinea în înştiinţarea mentorului
de absenţă

9. Abilităţi de planificare şi organizare

Capacitatea de a stabili care sunt

priorităţile, de a respecta programul
planificat şi de a gestiona timpul într-un
mod efficient

10. Comunicarea

Capacitatea de a se exprima corect şi

concis, atât verbal, cât şi în scris, şi de a
şti să asculte

11. Abilităţi interpersonal

Capacitatea de a interacţiona diplomatic

şi cu tact când intră în contact cu
persoane interne şi externe

12. Respectarea principiilor etice

profesionale

Capacitatea de a menţine
confidenţialitatea şi de a fi demn de
41
încredere

13. Imparţialitatea

Capacitatea de a evalua în mod critic

propria activitate şi pe a altora

14. Abilităţi legate de post

Abilitatea de folosire a conceptelor

statistice, calculatorului, telefonului etc.

15. Curiozitate profesională, dorinţa de

a învăţa

42