MASAJUL SPATELUI

• Spatele sau regiunea dorso-lombo-sacrată corespunde peretelui posterior al trunchiului şi este

format din coloana vertebrală şi toate părţile moi situate înapoia acesteia;
- are o formă curbată, cu convexitatea principală posterioară.
• Pe linia mediană, în dreptul coloanei vertebrale, există un şanţ vertical, în profunzimea căruia
proemină apofizele spinoase ale vertebrelor.
• Coloana vertebrală prezintă în plan sagital mai multe curburi fiziologice:
- cervicală (lordoza cervicală), convexă anterior;
- dorsală (cifoza dorsală), convexă posterior;
- lombară (lordoza lombară), convexă anterior;
- încurbarea cifotică sacrococcigiană.
• În stări patologice pot să apară devieri de la normal ale acestor curburi, fie în sensul exagerării
curburii dorsale (cifoză), fie o exagerare a curburii lombare (lordoză), fie o deviere în plan
frontal (scolioză).
• De obicei, o deviere într-o anumită regiune a coloanei vertebrale este însoţită şi de modificări
compensatorii la nivelul regiunilor vecine.
• De o parte şi de alta a şanţului median se află masele musculare paravertebrale, care se şterg
treptat lateral, continuându-se cu reliefurile costale.
• Pielea spatelui este groasă, mobilă pe coaste, fixată pe linia mediană prin tracte fibroase, care
se prind pe apofizele spinoase ale vertebrelor.
• Ţesutul celular subcutanat este lax pe coaste şi mai mult sau mai puţin bogat în ţesut adipos,
spre deosebire de cel de pe linia mediană, care este mai dens şi mai lipsit de ţesut adipos.
• Planurile profunde sunt reprezentate de următoarele planuri musculare:
- planul I, format din muşchii trapez şi mare dorsal;
- planul II, format din muşchii ridicător al scapulei, romboid, dinţat postero-
superior şi postero-inferior, splenius;
- planul III (musculatura profundă, autohtonă a coloanei vertebrale), format dintr-un
complex muscular ce ocupă şanţurile costo-vertebrale şi se întinde de la occiput până la
sacru (muşchiul erector spinal);
- planul IV, format din fascicule musculare care se întind de la procesul transvers al unei
vertebre la procesul spinos supraiacent (muşchiul transversospinal);
- planul V, cel mai profund, format din muşchii interspinoşi, intertransversari, rotatori ai
capului şi ridicători ai coastelor.
 • Anatomia topografică a spatelui
• Spatele prezintă în plan median regiunile vertebrală şi sacrală; lateral de acestea, de
o parte şi de alta, se află regiunile scapulară, infrascapulară şi lombară.
• Regiunea vertebrală cuprinde totalitatea părţilor moi situate înapoia vertebrelor
toracice şi lombare.
- limita superioară: linia convenţională care uneşte procesul spinos al vertebrei
C7 cu acromionul
- limita inferioară: linia convenţională care trece prin procesul spinos al vertebrei
L5
- limitele laterale: două linii convenţionale coborâte de pe marginile mediale ale
scapulelor, care corespund în profunzime marginilor laterale ale muşchilor
jgheaburilor vertebrale.
• Se învecinează superior cu regiunea cefei, inferior, cu regiunea sacrală şi lateral,
cu regiunile scapulară, infrascapulară şi lombară.
• Regiunea sacrală cuprinde părţile moi situate posterior de sacru şi coccige; se găseşte între
cele două regiuni fesiere, prezintă în partea inferioară şanţul interfesier
- limita superioară: linia orizontală care trece prin articulaţia dintre vertebra L5 şi baza
sacrului
- limita inferioară: vârful coccigelui
- limitele laterale: marginile laterale ale sacrului şi coccigelui.
• Se învecinează superior, cu regiunea vertebrală, inferior, cu perineul, iar anterior, ajunge până
la spaţiul retrorectal.
• Regiunea scapulară corespunde feţei posterioare a scapulei; este convexă şi este traversată
oblic de spina scapulei. Superior şi inferior de spină se află fosele supra - şi infraspinoasă
- limita superioară: marginea superioară a scapulei
- limita medială: marginea medială a scapulei
- limita laterală: linia convenţională care uneşte acromionul cu marginea posterioară a
tuberozităţii deltoidiene
- limita inferioară: marginea inferioară a muşchiului rotund mare
• Regiunea infrascapulară este situată sub precedenta:
- limita superioară: linia orizontală convenţională care trece prin vârful scapulei,
- limita inferioară: marginea inferioară a ultimei coaste,
- limita medială: linia verticală care trece prin vârful scapulei;
- lateral se întinde până la linia axilară.
• Regiunea lombară cuprinde totalitatea părţilor moi situate în spaţiul dintre marginea
inferioară a ultimei coaste şi creasta iliacă. Forma sa este aproximativ patrulateră.
- limita superioară: marginea inferioară a coastei a XII-a,
- limita inferioară: linia tangentă la marginea superioară a crestei iliace,
- limita medială: şanţul lombar lateral
- limita laterală: prelungirea liniei axilare
- în profunzime se întinde până la fascia endoabdominală.
• Masajul spatelui
Pe spate se aplică toate procedeele principale de masaj şi o bună parte din cele ajutătoare.
Cel masat va fi aşezat în decubit ventral, cu braţele în abducţie orizontală.
• Netezirea se execută cu ambele palme întinse, de jos în sus, din regiunea sacrală spre ceafă,
spre umeri, apoi spre axile.
• Netezirea se poate face şi din afară spre înăuntru, având în vedere circulaţia profundă a acestei
regiuni.
• La început, manevra se execută simultan cu ambele mâini şi apoi alternativ: în timp ce o mână
urcă pe piele, cealaltă coboară, fără să o atingă, producând accelerarea ritmului.
• Fricţiunea se execută cu palmele şi degetele întinse, pentru a cuprinde o suprafaţă cât mai
mare.
• Pe porţiuni mai reduse, se fricţionează cu podul palmelor, rădăcina mâinii, marginea ei
cubitală, cu degetele sau cu faţa dorsală a mâinilor sau cu nodozităţile degetelor flectate,
pumnul fiind închis.
• Frământatul spatelui se face prin ridicarea unei cute de ţesuturi între degetele flectate şi
rădăcina mâinii, care este apoi stoarsă prin ducerea rădăcinii mâinii spre degete şi prin
comprimarea ei pe planul dur profund.

• Tapotamentul se aplică sub formă de tocat executat cu marginile cubitale ale mâinilor, în
sensul longitudinal al musculaturii lungi a spatelui.
• El se poate completa cu percutatul executat cu vârfurile degetelor care cad perpendicular pe
piele, cu plescăitul, efectuat cu faţa palmară a mâinii şi degetelor sau cu bătătoritul, executat
cu marginea cubitală a pumnului semiînchis.
• La persoanele robuste sau la sportivi, după manevrele de batere se pot aplica presiuni
ascendente sau descendente, de o parte şi de cealaltă a coloanei vertebrale, cu palmele şi
degetele întinse, apăsând simultan sau alternativ, o dată sau de mai multe ori pe acelaşi loc şi
apoi, din aproape în aproape, pe toată lungimea spatelui.

• Masajul spatelui este folosit pentru combaterea oboselii musculare generale sau a celei
localizate la nivelul regiunii lombare, pentru tratamentul insuficienţei musculare, al deviaţiilor
coloanei vertebrale şi a unor procese patologice de origine traumatică sau reumatică, mai ales
asociat cu exerciţiile fizice.