METODE SPECIALE DE MASAJ

CU EFECTE ASUPRA
CIRCULAŢIEI SANGUINE ŞI
LIMFATICE
 1. Drenajul limfatic manual
Circulaţia limfatică drenează lichidul interstiţial, care
constituie mediul intern propriu-zis al organismului.
Sistemul limfatic, comparabil cu cel capilar, începe în
ţesuturi sub forma unor capilare limfatice, cu diametrul de
10-40μ, închise la o extremitate, care formează plexuri şi
drenează lichidul interstiţial, format prin extravazarea plasmei
din capilare.
Ele confluează în vasele limfatice prevăzute cu valvule
(similare celor venoase) şi cu musculatură netedă.
Trunchiurile limfatice principale care colectează toate
limfaticele corpului sunt:
- canalul (ductul) toracic, care recoltează limfa din teritoriul
subdiafragmatic şi ½ stângă supradiafragmatică a corpului
- trunchiul (ductul) limfatic drept, care drenează limfa din
½ supradiafragmatică dreaptă
 Prin aceste colectoare limfatice limfa se varsă la nivelul
joncţiunii dintre venele subclavie şi jugulară internă
(dreaptă şi stângă), ajungând astfel în circulaţia venoasă.
Permeabilitatea limfaticelor > cea a capilarelor sanguine.
• Ganglionii (nodulii) limfatici sunt organe de consistenţă
moale, formă ovoidă, turtiţi, de dimensiuni variabile, cu
diametrul de 3-15 mm. Cei mai mulţi sunt situaţi în
profunzime, în pachete sau solitari, de-a lungul marilor
vase, coloanei vertebrale, în mezenter (membrana care
leagă intestinul subțire de peretele posterior al
abdomenului), mediastin, hilurile pulmonare etc.
• Un număr redus dintre ei este situat superficial,
subcutanat, în regiunile laterocervicală, axilară, inghinală,
epitrohleană şi poplitee.
• Ganglionii limfatici îndeplinesc un rol de apărare a
organismului, datorită obstacolului mecanic pe care îl
reprezintă şi limfocitelor de la acest nivel.
• Factorul esenţial care determină circulaţia limfei este
diferenţa de presiune dintre lichidul interstiţial de la
nivelul capilarelor şi presiunea din venele mari (în care
se varsă vasele limfatice), care determină deplasarea
limfei din ţesuturi înspre sistemul venos.
• În circulaţia limfatică intervin şi factori mecanici,
asemănători celor din circulaţia venoasă:
- contracţiile musculare şi pulsaţiile arteriale:
⮚circulaţia limfatică;
- sistemul valvular bine dezvoltat, de la nivelul
capilarelor şi ductelor limfatice, care îndreaptă limfa
spre vene;
 - capacitatea vaselor limfatice de a se contracta dacă sunt
întinse;
- presiunea negativă toracică, căldura, hiperpneea:
⮚circulaţia limfei;
- gravitaţia, schimbările de poziţie ale corpului
influenţează circulaţia limfatică
• Debitul limfatic la adult = 10-15 ml/ min (2-4 litri /zi)
• Formarea limfei este stimulată de substanţe limfagoge
(histamina), de masajul abdominal, ingestia de apă.
• Edemul reprezintă o acumulare de lichid seros în spațiile
intercelulare ale organelor și țesuturilor, mai ales în țesutul
celular subcutanat.
 Există 2 tipuri de edem:
⮚edem vascular, datorat unui exces de aport lichidian,
se caracterizează clinic prin:
- semnul godeului
- edem mobilizabil (se ameliorează în DD)
- cauze: ⮚ presiunii hidrostatice în ortostatism, varice,
flebită, insuficienţă cardiacă (inima dreaptă: stază
venoasă, edem al Mi; inima stîngă: EPA)
⮚ edem limfatic, datorat unui deficit de drenaj, se
caracterizează clinic prin:
- semnul godeului negativ
- edem nemobilizabil, se ameliorează puţin în DD
- piele clară, unghii galbene
- tendon Achile îngroşat.
• Factorii responsabili de apariţia edemului limfatic:
Limfedemul primar - cauze:
- agenezie
- hipoplazie
- insuficienţă valvulară, cu reflux al limfei
Limfedemul secundar – cauze:
- infecţioase
- neoplazice
- postoperatorii
- posttraumatice.
• Drenajul limfatic manual are rolul de a goli limfaticele până
la limita posibilă manual, asigură drenarea lichidului
interstiţial în exces şi favorizează evacuarea deşeurilor
provenite din metabolismul celular.
Modalităţile de execuţie a manevrelor de drenaj
limfatic
⮚ Drenajul manual al ganglionilor limfatici are ca scop
golirea lor de conţinutul limfatic prin presiuni lente, cu
intensitate ↓, cu degetele ┴ pe direcţia de evacuare a
ganglionilor (a vaselor eferente);
se tracţionează pielea şi ganglionii concomitent cu o
presiune uşoară, ce contribuie la evacuarea limfei.
• Ritmul mişcării: 2-3 / 10 secunde; se repetă de 10-12 ori
pe fiecare reţea ganglionară.
Drenajul manual al ganglionilor limfatici
 ⮚ Manevra de evacuare (de apel) se efectuează asupra
colectoarelor limfatice de evacuare situate în aval de
regiunea infiltrată (spre vărsare), cu scopul de a le goli şi
de a realiza „o aspiraţie” la nivelul regiunii cu edem,
dirijând limfa către trunchiurile jugulo-subclaviculare, unde
ea se alătură fluxului venos.
Apelul se efectuează în general la distanţă faţă de edem.
• Mâna este în contact cu pielea prin marginea radială a
indexului. Degetele se derulează de la index la inelar, în
acelaşi timp cu o mişcare de supinaţie a palmelor.
• Braţul execută mişcări de abducţie şi de adducţie, iar
presiunea se realizează pe durata abducţiei.
• Manevra realizează o aspiraţie şi o împingere a limfei din
colectoare.
• Stimularea colectoarelor începe de la rădăcina membrelor,
după ce s-au drenat releele ganglionare şi mâinile se
deplasează apoi progresiv spre regiunea de tratat.
• Contactul mâinii cu corpul pacientului începe întotdeauna
proximal şi se termină distal, pe parcursul fiecărei manevre
de apel.
• Manevrele trebuie să se realizeze în ritm de 3/10 secunde,
de 4-5 x pe acelaşi loc, înaintea deplasării mâinii.
 ⮚ Manevra de captare (de resorbţie) se practică direct
asupra edemului şi permite trecerea excesului de lichid din
mediul interstiţial către capilarele limfatice.
Se efectuează imediat după manevrele „de apel”,
mişcarea mâinii se face dinspre distal către proximal la
graniţa dintre marginea inferioară a edemului şi regiunile
neinfiltrate.
• Mâna se află în contact cu pielea prin marginea cubitală a
degetului al V-lea.
Degetele imprimă succesiv o presiune, în acelaşi timp cu
o mişcare de pronaţie a palmelor, care participă şi ele la
realizarea presiunii.
• Braţul execută mişcări de abducţie şi de adducţie, iar
presiunea se realizează pe durata abducţiei.
• De la nivelul zonelor infiltrate, surplusul de limfă este
împins progresiv din spaţiul interstiţial spre capilarele
limfatice, prin care limfa este condusă lent spre colectori.
• Presiunea exercitată în timpul manevrei începe distal
şi se încheie proximal, orientându-se spre colectoare.
Mâinile cuprind edemul în totalitate sau numai
fragmentul de edem pe care dorim să-l drenăm
(edemele importante se vor fragmenta pe parcursul
manevrelor de resorbţie, fiind drenate progresiv, din
aproape în aproape).
• Manevrele vor fi lente, în ritm de 3/10 secunde;
faza cea mai importantă fiind cea de relaxare a
presiunii, în care capilarele revin la calibrul iniţial.
Presiunea împinge limfa din capilare spre colectori, iar
relaxarea permite reumplerea capilarelor.
https://www.youtube.com/watch?v=U2xuNU07mm0
• Indicaţiile drenajului limfatic manual:
• faza iniţială a tratamentului tuturor formelor de edem (venos,
cardiac, limfatic);
• perioada pre - şi postoperatorie în cazurile de grefă cutanată;
• pentru accelerarea proceselor de regenerare a pielii şi a
ţesuturilor subcutanate care prezintă leziuni;
• tratamentul tulburărilor trofice ale membrelor, consecutive
insuficienţei arteriale sau venoase;
• pentru relaxarea fizică şi psihică a pacientului, datorită
ritmului lent şi mişcărilor blânde folosite.
Durata medie a unei şedinţe de drenaj limfatic: 20-25 minute
la faţă, 40 minute la membre, 150 minute în cazul drenajului
limfatic general.
• Contraindicaţiile drenajului limfatic manual: procesele
infecţioase grave şi recidivele metastatice.
 2. Metoda Wetterwald (metoda de palpare-rulare) se
adresează fenomenelor de infiltraţie şi aderenţă ale
tegumentului, asociate frecvent celulitei.
• Schema terapeutică se realizează în 4 timpi:
- constituirea pliului cutanat, urmată, dacă reacţiile
pacientului permit, de o tracţiune axială care urmăreşte
îndepărtarea pielii de planurile subiacente (mai ales în
regiunea lombară);
- alunecarea laterală a celor două părţi ale pliului, unul
pe altul, asociată cu o stoarcere de intensitate variabilă;
- torsionarea pliului;
- rularea progresivă; pulpele degetelor II, III şi IV trag
pliul de piele spre police, făcând să înainteze un fel de
val cutanat.
 3. Masajul pneumatic reprezintă o metodă specială de
masaj care foloseşte aparate cu manşon gonflabil, aplicate
la un anumit nivel al membrelor, realizând o presiune
locală continuă sau intermitentă.
• Aceste aparate se folosesc în tratamentul edemelor
organizate şi al limfedemelor. Cea mai frecventă indicaţie o
constituie aşa numitul „braţ gros”, consecutiv mastectomiei
pentru cancerul de sân.
4. Presoterapia intermitentă este o metodă specială de
masaj utilizată în tratamentul stazelor venoase şi al
limfedemelor, în care acţiunea manuală a
kinetoterapeutului este intermediată printr-un aparat
de vibromasaj.
Kinetoterapeutul trebuie să supravegheze atent
reglarea presiunii, a fazelor, a duratei de aplicare şi a
funcţionalităţii mecanice a aparatului.