MASAJUL MEMBRELOR

INFERIOARE
 Anatomia topografică a membrelor inferioare
• Îndeplinind funcţii statice şi dinamice mai grele decât membrele superioare, cele
inferioare sunt mai lungi, mai groase şi mai puternice.
• Oasele şi articulaţiile lor sunt mai mari şi mai rezistente, musculatura mai
voluminoasă şi mai tonică.
• Mişcările lor sunt însă mai puţin ample şi mai puţin coordonate .
• Membrul inferior este împărţit în regiuni topografice dispuse pe ambele feţe ale
sale.
• Astfel, pe faţa sa anterioară se găsesc regiunile anterioare ale coapsei,
genunchiului, gambei şi regiunea dorsală a piciorului.
• Pe faţa sa posterioară se află regiunile fesieră, posterioare ale coapsei,
genunchiului (poplitee) şi gambei şi regiunea plantară.
• Regiunea fesieră – delimitare:
- superior: creasta iliacă,
- inferior: pliul fesier,
- lateral: verticala coborâtă de la spina iliacă anterosuperioară,
- medial ajunge până la şanţul inerfesier.
- în profunzime este delimitată de aripa osului iliac şi de articulaţia şoldului.
• Forma rotunjită este dată de muşchii fesieri (mare, mijlociu şi mic), tensor al fasciei lata, piramidal, gemeni
(superior şi inferior), obturatori (intern şi extern) şi pătrat femural.
• În profunzime, sub aceşti muşchi se află un ţesut celuloadipos prin care trec vasele şi trunchiurile nervoase
importante care ies din bazin: marele şi micul sciatic, nervii ruşinoşi interni, artera fesieră, cu venele şi nervul ei,
artera ischiatică.
• Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza în sus; la nivelul ei se disting o regiune anterioară şi una posterioară.
• Regiunea anterioară a coapsei – delimitare:
- superior: plica ce corespunde ligamentului inghinal,
- inferior: o linie ce trece la 2-3 cm superior de rotulă,
- lateral: verticala ce uneşte marele trohanter cu condilul lateral,
- medial: verticala coborâtă de la pubis la condilul medial.
• Muşchii regiunii anterioare a coapsei sunt: tensorul fasciei lata, croitorul,
cvadricepsul femural, dreptul intern, pectineul şi adductorii.
• Pielea acestei regiuni, mai groasă pe partea laterală decât pe cea internă, este
foarte mobilă, alunecând pe planurile subiacente.
• În partea superioară a regiunii anterioare a coapsei se află triunghiul Scarpa,
formaţiune anatomică prin care trec artera şi vena femurală, nervul crural, artera
cvadricepsului şi artera femurală profundă, precum şi numeroşi ganglioni şi vase
limfatice;
• Limite:
- superior de ligamentul inghinal,
- lateral de muşchiul croitor,
- medial de muşchiul adductor lung,
- anterior de piele şi de ţesutul celular subcutanat.
• Pe partea internă a coapsei trece vena safenă internă.
• Regiunea posterioară a coapsei – delimitare:
- superior - plica fesieră,
- inferior - un plan care trece la 2-3 cm superior de rotulă,
- limitele laterală şi medială - aceleaşi ca la regiunea anterioară a coapsei.
- în profunzime se întinde până la septul intermuscular lateral şi prelungirea profundă a
celui medial.
Are formă convexă; pielea este de asemenea foarte mobilă, cu excepţia părţii externe.
Muşchii regiunii: semitendinosul, capul lung al bicepsului femural, semimembranosul şi
capul scurt al bicepsului femural. Între aceşti muşchi se află nervul sciatic.
• Regiunea anterioară a genunchiului – delimitare
- superior - linia orizontală care trece la 2-3 cm superior de rotulă,
- inferior - linia orizontală care trece prin tuberozitatea tibiei,
- lateral şi medial: două verticale care trec prin marginile posterioare ale condililor femurali.
- în profunzime, regiunea anterioară a genunchiului se întinde până la trohleea femurală.
La suprafaţă se observă rotula, mărginită de ligamentele rotulei, tuberozitatea tibiei, extremitatea
inferioară a femurului şi capul fibulei.
Articulaţia genunchiului este uşor explorabilă în această regiune.
Pielea este mobilă, iar sub ea se află o bursă seroasă.
• Regiunea posterioară a genunchiului (regiunea poplitee) are aceleaşi limite ca şi
regiunea precedentă; corespunde fosei poplitee, prin care trec artera poplitee şi
ramurile ei, vena poplitee şi nervul sciatic popliteu intern. Când gamba este flectată,
regiunea este excavată, iar când gamba este extinsă, regiunea este uşor proeminentă.
Poziţia cu gamba flectată este poziţia de examinare clinică.
• Regiunea anterioară a gambei – delimitare:
- superior: orizontala care trece inferior de tuberozitatea tibiei,
- inferior: orizontala care trece prin vârful maleolelor,
- medial: marginea anterioară a tibiei,
- lateral: marginea laterală a fibulei,
- în profunzime ajunge până la oasele gambei şi membrana interosoasă.
• Muşchii regiunii anterioare a gambei se găsesc în loji osteofibroase: extensori ai
piciorului şi peronieri; tendoanele muşchilor acestei regiuni se găsesc în teci, care pot
fi interesate în procese inflamatorii;
- creasta tibiei este accesibilă pe toată întinderea sa;
- pielea este subţire şi puţin mobilă.
• Regiunea posterioară a gambei cuprinde toate părţile moi care se găsesc înapoia tibiei şi peroneului.
• Are aceleaşi limite ca şi precedenta, întinzându-se în profunzime până la oasele gambei, membrana
interosoasă şi septul intermuscular posterior.
• În sus regiunea este largă şi convexă, formând moletul, iar în jos devine din ce în ce mai îngustă, către
gleznă.
• Prezintă două loji musculare:
- superficială: muşchii gemeni (se inseră prin tendonul lui Achile), plantarul subţire şi solearul
- Profundă: popliteul, gambierul posterior, flexorul comun al degetelor şi flexorul propriu al halucelui.
• Glezna cuprinde două articulaţii, tibioperonieră inferioară şi tibiotarsiană, împreună cu toate părţile
moi care le înconjoară.
• Regiunea anterioară a gleznei – limitele laterale: maleolele internă şi externă, între care se întinde
ligamentul inelar al tarsului, pe sub care trec, dinăuntru în afară, tendoanele gambierului anterior,
extensorului propriu al halucelui şi extensorului comun al degetelor.
• Între grupul acestor tendoane şi cele două maleole se află două depresiuni în care se află direct sub
piele sinoviala articulară.
• Regiunea posterioară a gleznei prezintă, de o parte şi de alta, cele două maleole, la
mijloc, tendonul lui Achile, care se inseră pe călcâi, iar între ele, două şanţuri profunde
prin care trec tendoanele muşchilor posteriori şi laterali ai gambei.
Sub tendonul lui Achile se află o bursă seroasă retrocalcaneană.
• Regiunea dorsală a piciorului – limitate:
- posterior, linia bimaleolară,
- anterior, vârful degetelor,
- lateral şi medial, marginile corespunzătoare ale piciorului.
• Regiunea plantară – limite:
- posterior, călcâiul,
- anterior, vârful degetelor,
- lateral şi medial, marginile piciorului.
• În profunzime se întinde până la planul osteoarticular care o separă de dosul piciorului.
• Partea sa care corespunde calcaneului reprezintă regiunea calcaneană.
 MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR se poate executa pe segmente / pe toată lungimea
sa, mai întâi pe partea posterioară şi apoi pe cea anterioară.
• MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR PE PARTEA POSTERIOARĂ se efectuează cu pacientul în
poziţia de decubit ventral / decubit lateral (masajul şoldului şi al părţilor laterale ale coapsei şi
gambei).
• El începe cu regiunea fesieră, se continuă cu coapsa şi se încheie cu gamba
• MASAJUL REGIUNII FESIERE
• Netezirea introductivă se execută cu ambele mâini, alunecând în sus, spre regiunea lombară,
lateral, spre şolduri şi în jos, spre coapsă.
• Manevrele sunt puternice, efectuate cu podul palmelor, marginile lor cubitale, rădăcina
mâinilor sau cu nodozităţile degetelor flectate, pumnul fiind închis-manevra „în pieptene”.
• Fricţiunea se efectuează energic, cu palmele şi pumnii. Pentru întărirea manevrelor se pot
folosi procedeul „mână peste mână” sau greutatea corpului care se înclină uşor înainte, la
fiecare apăsare.
• Frământatul se execută cu ambele mâini, care cuprind simetric cele două regiuni fesiere sau
pe fiecare în parte, utilizând procedeul de stoarcere sau presiune cu pumnii. Se poate combina
cu fricţiunea.
Netezirea regiunii fesiere Fricţiunea regiunii fesiere

Tocatul regiunii fesiere Bătătoritul regiunii fesiere

• Tapotamentul se aplică sub formă de tocat, efectuat cu marginea cubitală a mâinii sau
sub formă de bătătorit, efectuat cu marginea cubitală a pumnului închis sau deschis
• Netezirea de încheiere se poate combina cu vibraţiile sau cu trepidaţiile.
• MASAJUL COAPSEI PE PARTEA POSTERIOARĂ
• Netezirea introductivă se efectuează cu ambele palme aşezate în cerc în jurul coapsei,
prin alunecări lungi şi lente, simultane sau alternative, urmate de alunecări scurte şi
puternice.
• Manevrele se fac cu palmele, începând de sub genunchi, până peste regiunea fesieră.
La nevoie, se folosesc manevra „în pieptene” sau marginea cubitală a mâinii
• Fricţiunea se efectuează cu podul palmei sau cu marginea ei cubitală, iar la nevoie,
poate fi întărită prin suprapunerea mâinilor (manevra „mâna peste mâna ”)
• Frământatul este procedeul de bază în masajul coapsei şi se execută circular, şerpuit şi
mai ales „în cută”.
• Tapotamentul se aplică sub formă de tocat, plescăit sau bătătorit, pe rând sau
combinate între ele.
• Se evită procedeele de batere pe regiunea internă a coapsei sau pe regiunea poplitee
 Netezirea Fricţiunea

Frământat în cută Frământat în cută Frământat

şerpuit

Plescăit cu faţa dorsală a mâinii Tocat

• Cernutul şi rulatul coapsei sunt procedee foarte utile, care, executate energic,
cresc supleţea şi elasticitatea musculară şi a celorlalte ţesuturi.
• Netezirea de încheiere se efectuează prin manevre lungi şi lente, cu efect
liniştitor.
• MASAJUL GAMBEI PE PARTEA POSTERIOARĂ se execută cu genunchiul uşor
flectat şi cu planta în uşoară extensie, pentru a relaxa muşchii extensori.
• Gamba astfel posturată se sprijină pe genunchiul executantului, pe un sul sau pe
planul înclinat al banchetei de masaj.
• Netezirea introductivă porneşte din regiunea calcaneană, efectuându-se
alu-necări lungi ce depăşesc articulaţia genunchiului, urmate de alunecări scurte
şi insistente. Pe masa musculară a gambei se poate aplica manevra „în pieptene”.
• Fricţiunea se efectuează cu degetele şi palmele, prelucrând ţesuturile moi din
jurul maleolelor şi tendonului achilian. Se insistă apoi pe masa musculară a
gastrocnemienilor.
• Frământatul se efectuează cu o mână sau cu ambele mâini, circular, şerpuit sau
„în cută”, insistând asupra porţiunii de trecere de la tendon la muşchi.
• Tapotamentul, sub formă de tocat, plescăit, percutat, se aplică numai pe masa
musculară.
• Cernutul şi rulatul se efectuează apoi pe aceleaşi porţiuni
• Netezirea de încheiere constă din manevre lungi, lente, liniştitoare.
• MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR ÎN ÎNTREGIME PE PARTEA POSTERIOARĂ se
foloseşte atunci când timpul rezervat masajului membrelor inferioare este prea
scurt, la copii sau în cazul masajului general restrâns.
• Se execută aceleaşi manevre, întinse pe toată lungimea membrului inferior,
păstrând sensul ascendent.
• Scuturarea membrului inferior în întregime se efectuează apucându-l cu ambele
mâini aşezate în cerc deasupra gleznei.
Se exercită apoi o uşoară tracţiune în sens longitudinal, urmată de scuturări
scurte şi vii, de sus în jos, de jos în sus şi lateral.
Netezire Fricţiune circulară Frământat în
cută

Bătători Cernutul gambei

t