http://www.elipetromed.ro/2122.

html
http://www.formula-as.ro/2012/1004/noutati-medicale-73/drenajul-limfatic-14679

Anatomia sistemului limfatic

Limfa are rolul de a transporta substante nutritive si de a prelua deseurile celulare.
Aceasta are o compozitie asemanatoare cu plasma sanguina, din care deriva. Aspectul
limfei difera in functie de zona in care se gaseste (de exemplu, la nivel intestinal, aspectul
limfei este laptos datorita grasimilor continute). Limfa are rol important in imunitatea
organismului uman. Pe langa deseuri si toxine, limfa mai transporta si agenti infectiosi
bacterieni si virali care sunt retinuti la nivelul ganglionilor limfatici. Ea intervine in
transportul lipidelor absorbite la nivelul chiliferelor (vaselor) intestinului subtire.
Sistemul limfatic este alcatuit din:

vase limfatice
organe limfatice

Vasele limfatice duc limfa de la tesuturi spre circulatia sanguina. Cele mai mici vase
limfatice sunt capilarele (vasele limfatice initiale). Acestea se varsa in precolectoare care
la randul lor se varsa in colectoare. Colectoarele sunt reprezentate de ductul toracic si
marea vena limfatica

Ductul (canalul) toracic se formeaza in dreptul vertebrei L2 unde se afla cisterna lui
Pequet si are un traseu ascendent, de-a lungul coloanei vertebrale, traversand diafragmul
prin acelasi orificiu cu aorta. La nivelul gatului, ductul toracic se varsa in vena subclavie
stanga. Ductul toracic colecteaza limfa de la nivelul:
- membrelor inferioare
- abdomenului- hemitoracelui stang
- membrului superior stang
- jumatatii stangi a extremitatii cefalice

Marea vena limfatica dreapta (canalul limfatic drept) se varsa in vena subclavie dreapta
si dreneaza limfa din:
- membrul superior drept
- hemitoracele drept
- jumatatea dreapta a extremitatii cefalice.

Organele limfatice sunt impartite in:

centrale
periferice

Organele limfatice centrale sunt:

timusul -este locul de maturizare al limfocitelor T. Atinge maximul de dezvoltare

la pubertate si apoi involueaza prin transformarea tesutului limfatic in tesut
adipos. Acesta este situat in mediastinul antero-superior si prezinta 2 lobi impartiti
in lobuli. Din punct de vedere histologic, este alcatuit din 2 zone: la periferie se
afla zona corticala, alcatuita in principal din limfocite, iar in zona centrala se afla
zona medulara, alcatuita din tesut epitelial.
maduva osoasa se gaseste in interiorul oaselor, in special a celor late (ex. stern,
oasele bazinului). La acest nivel se produce maturizarea limfocitelor B.
ficatul indeplineste rolul de organ limfatic central doar in viata intrauterina si
reprezinta locul unde se realizeaza diferentierea si maturizarea limfocitelor B.

Organele limfatice periferice sunt:

ganglionii limfatici sunt aglomerari celulare de forma rotunjita care se gasesc pe

traseul vaselor limfatice. Au un diametru de 10-15 mm si contin foliculi limfatici

bogati in limfocite. In organismul uman se gasesc intre 400-700 de ganglioni care

filtreaza si purifica limfa. Acestia sunt repartizati intr-o retea profunda (ganglionii
din regiunea abdominala, toracala si a gatului) si intr-o retea superficiala
(ganglionii inghinali, occipitali, axilari si cervicali). Din punct de vedere
filogenetic, ganglionii limfatici au o zona corticala (la periferie) care este locul de
proliferare si diferentiere a limfocitelor B, o zona paracorticala (zona
timodependenta)in care predomina limfocitele T si o zona medulara (in jurul
hilului) alcatuita din limfocite B si T, vase de sange, vase limfatice etc.
splina - este situata in hipocondrul stang (in etajul abdominal superior). In mod
normal nu este palpabila decat atunci cand dimensiunile acesteia sunt marite
(splenomegalie). La exterior are o capsula subtire care transmite septuri
conjunctive in interiorul organului. Din punct de vedere structural si functional
aceasta are 2 regiuni: pulpa rosie, care contine macrofage si are rolul de distrugere
a hematiilor si pulpa alba, care corespunde foliculilor limfatici si este alcatuita din
limfocite B si T.
tesuturile limfatice se gasesc la nivelul mucoasei tubului digestiv, respirator si la
nivelul tegumentului. La nivelul tubului digestiv se gasesc celule imunitare fie
diseminate, fie grupate in foliculi limfatici a caror structura se aseamana cu cea a
ganglionilor si a splinei. Foliculi limfatici izolati se gasesc la nivelul esofagului,
colonului, rectului. La nivelul faringelui, foliculii sunt organizati in amigdale
faringiene. Acestea, impreuna cu amigdalele linguale, tubare si palatine formeaza
inelul limfatic Waldayer.

Circulatia limfatica
Circulatia limfatica este o circulatie centripeta (de reflux) care incepe in spatiile
interstitiale si se termina in spatiul retroclavicular drept sau stang. Circulatia limfei se
realizeaza prin urmatoarele mecanisme:

propriul mecanism de contractie al vaselor mari limfatice (10-15

contractii/minut);
presiunea pe vasele limfatice exercitata de fortele externe: contractia musculara,
pulsatiile arteriale, peristaltismul intestinal;
modificarile de presiune intratoracica, pozitive si negative, ce apar in timpul
respiratiei.

Limfaticele si ganglionii membrului

superior
1. Limfaticele membrului superior

Limfatice superficiale repartizate la suprafata membrelor, mai dense la nivelul

degetelor si pe fata palmara a mainii. Colectoarele interosoase anterioare si
posterioare urca pe antebrat, apoi pe brat, colectand limfa adusa prin capilare si se
reunesc in final in regiunea axilara.
Limfatice profunde sunt doua colectoare radiale profunde la nivelul pumnului
care insotesc artera radiala si se anastomozeaza la plica cotului. Mai exista doua
radiale cubitale profunde care urca de-a lungul vaselor cubitale pana la plica
cotului. Colectoarele interosoase anterioare si posterioare se unesc cu celelalte
colectare la nivelul plicii cotului. Din aceste colectoare ale antebratului se nasc 2
sau 3 colectoare humerale. Acestea se pot reuni in treimea mijlocie a cotului cu
una sau doua ramuri ale ganglionilor epitrohleeni si cu cateva ramuri musculare.

2. Ganglionii limfatici ai membrului superior

Ganglioni superficiali:

a. Supraepitrohleeni 2-3 cm deasupra trohleei.

b. Ganglionii stratului deltopectoral.
c. Grupul toracic (mamar extern) cuprinde 5 7 ganglioni lipiti de peretele toracic al
coastelor de la a 2-a la a 6-a. Ei dreneaza o mare parte a limfaticelor sanului, ale peretelui
antero-lateral al toracelui, ale tegumentelor si muschilor peretelui abdominal supraombilical;
d. Grupul scapular cuprinde 5 10 ganglioni aflati de-a lungul venei scapulare
inferioare pana la varsarea acesteia in vena axilara. Ei dreneaza tegumentele si muschii
peretelui toracic posterior si ai partii postero-laterale de la baza gatului. Limfa se varsa
apoi in ganglionii humerali;
e. Grupul central numara 4-6 ganglioni la care vin colectoarele de la san. Acest grup
este inclus in grasimea din partea medie a axilei si isi trimite eferentele spre grupul
subclavicular;
f. Grupul subclavicular cuprinde 6-12 ganglioni. El ocupa varful piramidei axilare
deasupra micului pectoral. Acest grup primeste vasele eferente ale altor grupuri, trunchiul
superficial interdeltopectoral si colectoarele superficiale ale glandei mamare.

Ganglioni profunzi- se pot afla de-a lungul arterei radiale, cubitale, interosoase si
humerale.
Ganglioni axilari majoritatea acestora sunt subaponevrotici, deci profunzi.
Putine limfatice ale membrului superior nu converg spre ganglionii axilari. se
gasesc aici grupul humeral, toracic, scapular, central, subclavicular. Toate vasele
colectoare limfatice ale membrului superior (superficiale sau profunde) ajung la
grupul humeral. Colectoarele cele mai externe ale bratului pot scurtcircuita grupul
humeral si comunica direct cu grupul sub- sau supraclavicular. Grupul humeral
numara 5 7 ganglioni in zona posterointerna a axilei.

Limfaticele si ganglionii membrului

inferior
1. Limfaticele membrului inferior

Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne merg spre colectoarele

inghinale.
Colectoarele superficiale ale safanei externe merg spre ganglionii limfatici
poplitei.
Colectoarele regiunii fesiere
Colectoarele profunde:

a. principale cele care urmeaza vasele:

care urmaresc artera nutritiva a osului;

ale membranei interosoase;
cele care urmeaza arterele plantare;
care insotesc anastomoza dintre artera pedioasa si artera plantara externa;
care insotesc artera tibiala anterioara;
satelitele arterei tibiale posterioare care se varsa in ganglionul popliteu cel mai
extern.

b. cai accesorii:

limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsa in grupul intern al

ganglionilor iliaci externi;
limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsa in ganglionii iliaci interni;
limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge in ganglionii limfatici si in
cei ai arterei iliace comune.

Limfaticele sunt mai numeroase la picior decat la gamba si coapsa. La picior sunt mai
numeroase pe fata plantara decat pe fata dorsala.
2. Ganglionii limfatici ai membrului inferior

Ganglionii inghinali se impart in superficiali si profunzi. Cei profunzi sunt mai

putin numerosi, respectiv 1-3. Ei sunt legati de grupul intern al ganglionilor iliaci.
Ganglionii poplitei:
- Ganglionul safen extern primeste colectoarele satelite ale venei safene externe,
provenind de la treimea posterioara a merginii externe a piciorului, de la partea
externa a calcaiului si de la fata posterioara a gambei.
Ganglionul tibial anterior se gaseste la nivelul membranei interosoase, deci
subaponevrotic.

Ganglionii iliaci si lomboaortici

Lanturile iliace constituie releul obligatoriu prin care limfa, venind de la membrele
inferioare se varsa in canalul toracic.
Ganglionii iliaci se impart in trei lanturi:

lantul extern pe marginea externa a arterelor iliace, primitiva si externa, avand

tendinta sa se insinueze intre psoas si artera;
lantul mijlociu este plasat inauntrul arterei iliace externe, pe fata anterointerna a
venei. se continua in spatele arterei iliace primitive;
lantul intern se naste in spatele partii interne a arcadei crurale si se continua de-a
lungul arterei iliace interne.

Lanturile iliace primesc si trunchiurile care dreneaza majoritatea viscerelor pelvine.

Lanturile ganglionare lomboaortice se impart in patru grupe care prelungesc lanturile iliopelvine. Din plexul lomboaortic se desprind doua trunchiuri lombare care, prin reunirea
lor supra- sau subdiafragmatic, formeaza canalul toracic. Daca confluentul este
subdiafragmatic, el primeste trunchiul limfatic intestinal care dreneaza chilul absorbit la
nivelul intestinului subtire. Cisterna lui Pequet marcheaza originea canalului toracic.

Limfaticele capului si ale gatului

Cercul ganglionar pericervical cuprinde:

a. grupul occipital profund situat sub unghiul postero-superior al muschiului

sternocleidomastoidian si pe tesutul fibrotendinos care acopera linia occipitala superioara
intre insertiile SCM si trapezului; primeste limfaticele din portiunea occipitala a pielii
paroase a capului.
b. grupul mastoidian situat la capatul proximal al sternocleidomastoidianului; primeste
limfaticele fetei posterioare ale pavilionului urechii si a teritoriului parietal al pielii
paroase a capului.
c. grupul parotidian se subdivide in trei grupe:

grupul superficial si preauricular;

grupul sub-aponevrotic;
ganglionii intraglandulari.

Grupul parotidian primeste limfa din regiunile temporala si frontala a pielii paroase a
capului, de la pleoape, de la radacina nasului, de la urechea externa.
d. grupul submaxilar profund plasat pe marginea inferioara a mandibulei si obrazului;
primeste limfa de la pleoapa inferioara, de la nas, obraz, buze, de la gingii si de la
planseul bucal.
e. grupul submentonier care poate fi profund sau superficial, plasat intre cele doua parti
ale muschiului digastric; primeste limfa de la menton, de la buza inferioara, de la partea
mediana a gingiei inferioare, de la planseul bucal si de la varful limbii.

Grupele laterale profunde ale gatului (lantul ganglionar substernomastoidian

profund) plasat de la mastoida pana la baza gatului.

Grupul cervical profund juxta-visceral- cuprinde:

a. ganglionii retrofaringieni;
b. ganglionii prelaringieni;
c. ganglionii pretrahleali;
d.ganglionii lantului recurential.

Vasele limfatice ale capului si gatului merg la ganglionii substernomastoidieni.

Limfaticele trunchiului
1. Limfaticele fetei anterioare a trunchiului

Limfaticele fetei anterioare a toracelui (pieptul) pieptul este drenat pe cale

anterointerna, fara sa treaca prin piramida axilara, direct prin ganglionii aflati
deasupra articulatiilor condrosternale.
Limfaticele abdominale se indreapta sub linia medio-abdominala subombilicala
spre grupele ganglionare inghinale corespunzatoare, adica grupele superointerna
si superoexterna.

2. Limfaticele fetei posterioare a trunchiului

Limfaticele fetei posterioare a trunchiului se repartizeaza in doua teritorii distincet,

delimitate printr-o linie mai mult sau mai putin orizontala, care trece deasupra vertebrelor
T10- T12.

fata posterioara a toracelui este drenata spre ganglionii axilari, mai precis spre
grupele subscapulare homolaterale.
limfaticele partii inferioare a spatelui (regiunea lombara pana la vertebrele T11T12) dreneaza limfa spre lanturile ganglionare inghinale.

Regiunea mediodorsala inferioara este drenata spre plica inghinala homolaterala.

Colectoarele limfatice posterioare devin laterale, pentru a inainta pe fata antero-laterala a
abdomenului spre grupul ganglionar inghinal superoextern.

Patologia sistemului limfatic

Limfedemul este o disfunctie a sistemului limfatic ce consta in acumularea de limfa in
spatiile intersititiale, ceea ce duce la cresterea dimensiunilor segmentului afectat, cel mai
frecvent bratul sau gamba.
Etiologia si clasificarea limfedemului:
limfedem primar- poate fi prezent la nastere sau se
manifesta mai tarziu si nu se i cunosc cauzele;
limfedem secundar poate aparea in urma unor
traumatisme, a unor interventii chirurgicale (prin
ablatia ganglionilor), in urma radioterapiei sau a
unor infectii (filarioza).
Tablou clinic:

cresterea dimensiunilor regiunii afectate;

senzatia de piele stransa;
senzatia de greutate la nivelul membrului afectat;
intepaturi, furnicaturi;
durere mai mult sau mai putin importanta, atat
local dar si cu iradiere;

scurgerea de lichid limfatic la nivelul

tegumentului.

Stadializarea edemului: a. gradul I (spontan reversibil) edemul apare la presiunea

tegumentului (lasa godeu) si scade la elevatia membrului;
b. gradul II presiunea degetelor nu lasa godeu. In acest caz se instaleaza fibroza care
marcheaz debutul edematierii membrului.
c. gradul III (elefantiazis) este ireversibil iar dimensiunile membrului afectat sunt foarte
mari. Tesutul este dur, fibrotic. In acest caz se indica chirurgia de debridare.Limfedemul
secundar aparut la mambrul superior sau la cel inferior are in general o evolutie proximodistala.

Daca limfedemul nu este tratat, lichidul bogat in proteine continua sa se acumuleze

ducand la fibrozarea membrului. Acesta devine un mediu de cultura propice pentru
dezvoltarea bacteriilor si aparitia secundara a limfangitei.

Drenajul limfatic manual

Drenajul limfatic manual reprezinta acel tip de masaj prin intermediul caruia se asigura
drenarea lichidelor excedentare de la nivel celular, mentinand, in aclasi timp, echilibrul
hidric al spatiilor intersititiale si evacuarea deseurilor provenind din metabolismul celular.
La evacuarea acestor lichide intersititiale participa 2 procese distincte, respectiv captarea
limfei realizata de reteaua de capilare limfatice si evacuarea, departe de zona infiltranta, a
substantelor preluate in capilarele limfatice. Captarea este consecinta cresterii locale a
presiunii tisulare, de aceea, cu cat va fi mai mare presiunea, cu atat va fi mai mult
preluata de capilarele limfatice.
Manevrele specifice drenajului limfatic manual prin care se faciliteaza procesele de
captare si evacuare a limfei sunt:

Manevra de captare (resorbtie) se executa prin deplasarea pielii cu mana pe

planurile subiacente, dinspre partea sa cubitala (deget 5) spre cea radiala (deget
2), bratul efectuand miscari de abductie si adductie fata de trunchi, presiunea
asupra pielii avand loc in timpul abductiei.
Manevra de evacuare (de apel), se executa in sens invers fata de manevrele de
captare, dinspre radial spre cubital, presiunea executandu-se in adductia bratului
fata de trunchi.

In timp ce manevrele de captare se executa doar acolo unde exista exista infiltrate,
respectiv edeme, urmate de manevrele de apel care vor purta ceea ce s-a captat in
cantitate crescuta spre locul de varsare, manevrele de apel sunt nelipsite din orice tip de
drenaj limfatic, fie ca este executat in scop pur terapeutic, fie in scop estetic, deoarece
acestea au un dublu rol, evidentiat experimental, de captare si de evacuare, deschizand,
de asemenea, numeroase colectoare limfaticeobisnuit nefunctionale.
Manevre specifice de drenaj limfatic manual

cercurile cu degetele sunt implicate degetele 2,3,4,5. Cercurile cu degetele sunt

miscari circulare concentrice realizate apasand usor pielea si deplasand-o fata de
planul profund. Presiunea realizata pe parcursul acestor manevre este usoara si
progresiva. Mana se deplaseaza fara a freca.
cercurile cu policele executate exclusiv cu policele in scopul captarii sau
evacuarii
miscarea combinata reprezinta asocierea cercurilor cu degetele cu cercurile cu
policele, acesta din urma terminand miscarea inceputa de celelalte degete, fie in
acelasi sens fie in sensuri diferite. Trebuie evitata ciupirea pielii intre police si
celelalte degete.
presiunile in bratara se realizeaza pe acele zone care pot fi inconjurate de una
sau cele doua maini. Daca presiunile in bratara se aplica din aproape in aproape,
de la proximal catre distal, presiunea propriu-zisa merge din amonte in aval, in
sensul facilitarii resorbtiei la nivelul capilarelor si limfaticelor. Mainile inconjoara

segmentul de drenat si presiunile sunt intermitente, adica faza de presiune

urmeaza fazei de relaxare.
Drenajul manual al ganglionilor limfatici
Drenajul manual al ganglionilor limfatici se executa la fel de bland si prudent ca si
drenajul manual al cailor limfatice. Mana intra in contact cu pielea prin index. Mana se
asaza pe pielea pacientului, o deprima si o tensioneaza in sens proximal. Degetele sunt
perpendiculare pe directia de evacuare a ganglionilor, adica a veselor aferente. Miscarea
poate fi realizata cu ambele maini suprapuse, fara a fi vorba de cresterea presiunii.
Presiunea se exercita cu mana aflata deasupra.
sursa: masaj-kinetoterapie.ro
Circulatia limfatica Circulatia limfei se face dinspre tesuturi spre sange, prin intermediul
valvelor si datorita contractiei muschilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este captata in
tesuturi de capilarele limfatice, al caror perete il strabate, si condusa la ganglioni. Dupa
ce a fost filtrata, ea este evacuata spre spatiile interstitiale. Capilarele limfatice o
colecteaza din nou pentru a o directiona spre inima. Limfa strabate vasele limfatice si
ajunge apoi in canalul toracic si marea vena limfatica , ce deverseaza limfa in sange la
nivelul venelor situate la baza gatului. Limfa dreneaza astfel mediul intern, jucand rolul
de supapa de "preaplin". Spre deosebire de circulatia venoasa, circulatia limfatica
functioneaza fara a fi pompata. Aceasta e pusa in miscare de contractiile muschilor
scheletici. Ea se scurge variindu-si debitul in functie de presiunile provocate de cavitatea
toracica la fiecare inspir. Totusi, sistemul cardio-vascular participa in mare parte la
aceasta circulatie, prin extremitatea tecilor conjunctive care invelesc toate vasele, fie ca
sunt sanguine, fie limfatice, comunicand acestora din urma vibratiile primelor. Pulsatiile
arterelor contribuie astfel direct la progresia limfei. Contractiile muschilor netezi, situati
in peretii canalelor limfatice, favorizeaza revarsarea finala a limfei in circulatia venoasa.
Din aceasta cauza ea nu se scurge la fel de usor si rapid ca sangele. O activitate fizica nu
poate decat sa amelioreze circulatia sa si, deci, drenajul substantelor nocive. Stresul
prelungit, sedentarismul, pozitia incorecta sau mentinerea pentru perioade lungi de timp a
pozitiei asezat, depunerile celulitice, anumite interventii chirurgicale ( de exemplu cele de
extirpare a sanului in neoplasme la acest nivel), tulburarile de circulatie periferica,
afectiunile cardiace, pulmonare, renale si endocrine sunt numai cativa dintre factorii care
pot afecta circulatia limfei in organism. 2. Drenajul limfatic manual 2.1. Efecte si
indicatii Bazele drenajului limfatic au fost puse in 1892, in Austria, de catre chirurgul
Winiwater, care a si publicat o lucrare despre inflamatiile cronice ale pielii si tesutului
conjunctiv. In aceeasi perioada, in Franta, doctorul Fege, in lucrarea despre o noua
metoda de masaj medical numit masajul precoce posttraumatic , a luat in calcul
ansamblul sistemelor circulatorii in interdependenta lor. El a preconizat acest masaj
pentru reducerea edemelor posttraumatice si evacuarea hematoamelor. In 1936, medicul
si biologul Emile Vodder a prezentat in Franta metoda sa de drenaj limfatic manual,
bazata pe anatomia si fiziologia sistemului limfatic. Initial, el a pus la punct un tratament
al sinuzitelor cronice, apoi a extins metoda in aplicatii estetice, igienice si terapeutice.
Inspirat de tehnica Vodder, A. Leduc a descris drenajul limfatic manual, cu manevre mai
usoare si mai putin numeroase. Efectele drenajului limfatic sunt urmatoarele : - resorbtia
edemelor, prin accelerarea resorbtiei lichidelor si macromoleculelor in exces din
interstitiu prin capilarele limfatice si stimularea peristaltismului vaselor limfatice; stimularea proceselor imunitare prin cresterea la nivelul zonei corticale a ganglionilor
limfatici a productiei de limfocite care au atat rol in sinteza anticorpilor, dar si proprietati

fagocitare; - favorizarea regenerarii tisulare, pe de-o parte prin eliminarea edemului

interstitial, care incetineste microcirculatia, si pe de alta parte prin cresterea productiei de
limfocite. Indicatiile drenajului limfatic manual sunt : - edeme posttraumatice si
postoperatorii din: - fracturi - entorse - hematoame - algodistrofie - limfedemul bratului
postmastectomie - afectiuni de origine circulatorie - insuficienta venoasa - insuficienta
limfatica - varice - ulcer varicos - celulita - edem ciclic idiopatic - sindrom Meniere afectiuni respiratorii - astm - bronsita - mucoviscidoza - afectiuni reumatismale cervicalgii - sindrom dureros lombar - periartrita scapulohumerala - coxartroza gonartroza - infectii - gripa - sinuzita - mononucleoza - afectiuni ale sistemului nervos nevralgii (trigemen, facial, intercostala) - sechele dupa accident vascular cerebral infirmitate motorie cerebrala - stres, insomnie - migrene 2.2. Metodologia drenajului
limfatic manual Toate deseurile ce provin din metabolismul celular sunt evacuate prin
drenaj limfatic. in plus, acesta ajuta la mentinerea echilibrului hidric al spatiilor
interstitiale. Substantele preluate de capilarele limfatice sunt transportate prin vasele
precolectoare si apoi prin cele colectoare spre circulatia sanguina, fiind astfel evacuate la
distanta de zona in care au fost captate. Prin cresterea presiunii locale intratisulare,
reteaua de capilare capteaza substantele in capilarele limfatice. Manevra de captare sau
de resorbtie Aceasta manevra are ca scop cresterea presiunii tisulare si consta in
imprimarea unei presiuni cu ajutorul degetelor, incepand cu marginea cubitala a degetului
V. La aceasta miscare participa si pumnul. Este foarte important ca tehnicianul ce executa
drenajul limfatic sa cunoasca sensul drenajului fiziologic pentru a efectua manevrele
corect. Manevra de evacuare sau de apel Manevra urmareste aspiratia si impingerea
limfei din vasele colectoare si se realizeaza prin derularea degetelor incepand cu
marginea radiala a indexului pana la inelar. Manevre specifice de drenaj Cercurile cu
degetele (fara police) Sunt manevre ce se executa tot in sensul drenajului limfatic
fiziologic si constau, prin succesiunea de presiuni si depresiuni ale pielii, executate, asa
cum sunt si denumite, prin miscari circulareconcentrice efectuate consecutiv de mai
multe ori in acelasi loc. Aceste miscari circulare se pot executa si cu ajutorul policelui.
Daca se asociaza cercurile cu degetele cu cele efectuate cu policele va rezulta o miscare
combinata, finalizata de miscarile policelui, efectuata in sens opus primelor miscari.
Pentru ca lichidul interstitial sa fie preluat de capilare este bine sa se realizeze o presiune
constanta pe zona supusa drenajului limfatic. Presiunile in bratara Se realizeaza
inconjurand segmentul de drenat cu ambele maini, care vor aplica la acest nivel presiuni
intermitente, din aproape in aproape. In regiunea sanatoasa se poate aplica un drenaj de
apel care incepe la nivelul releului ganglionar, aflat in aval de regiunea infiltrata. El se
realizeaza cu degetele si cu marginea cubitala a mainii. Prin drenajul de apel se realizeaza
golirea zonei infiltrate iar debitul limfatic devine mai rapid. Intr-o regiune infiltrata se
urmareste resorbtia sau captarea lichidului interstitial. 2.3. Limfedemul 2.3.1. Etiologie,
stadializare, tablou clinic Limfedemul reprezinta acumularea de lichid limfatic in spatiile
interstitiale, mai ales in tesutul adipos subcutanat, ceea ce duce la cresterea dimensiunilor
segmentului afectat, cel mai frecvent brat sau gamba. El reprezinta deci o disfunctie a
sistemului limfatic. Este o colectie anormala de proteine tisulare in exces, cu edem,
inflamatie cronica si fibroza. Circulatia limfatica este influentata de 3 factori principali : propriul mecanism de contractie al vaselor mari limfatice. Actiunea reflexa a acestei
contractii este facilitata de o stimulare de intindere; - presiunea pe vasele limfatice
exercitata de fortele externe- contractii musculare si pulsatii arteriale ; - modificarile in
presiunea intratoracica ce apar in timpul respiratiei, cresc fluxul limfatic. Exista doua
tipuri principale de limfedem: - limfedemul acut este tranzitoriu si dureaza mai putin de 6
luni. Poate fi leger si tranzitoriu, cand apare de obicei dupa interventii chirurgicale, prin
sectionarea vaselor limfatice. Dispare de obicei in aproximativ 7 zile prin pozitionarea
corecta a segmentului afectat (procliv) si exercitii fizice. El poate fi acut si dureros si sa

apara la aproximativ 6 saptamani dupa tratamentul chirurgical , ca urmare a unei flebite

sau limfangite acute. Acest tip de limfedem poate sa apara ca urmare a drenajului
chirurgical sau dupa imobilizarea membrului. - limfedemul cronic este cel mai frecvent si
mai dificil de tratat, datorita fiziopatologiei sale. Este de obicei insidios, indolor si
neasociat cu eritem. Aceasta forma apare frecvent la 18-24 de luni dupa interventia
chirurgicala ; daca intervalul de timp este mai mare se pune problema unei recidive
tumorale. Poate aparea in urmatoarele circumstante : - postchirurgical; - imobilizare
segmentara; - infectii sau leziuni ale vaselor limfatice; - recidiva unei tumori sau extensia
acesteia catre ganglionii limfatici. El poate sa apara si ca urmare a unei hipoalbuminemii
determinata de o afectiune ca diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala insuficienta
cardiaca, insuficienta renala, sau ca urmare a unui aport ori absorbtii scazute a proteinelor
in organism anorexie, varsaturi, depresie, anxietate, diaree, chimioterapie, afectiuni
intestinale, sau prin pierderi de proteine (hemoragii, ascita, drenaj chirurgical). Tabloul
clinic Diagnosticul de limfedem se pune pe existenta urmatoarelor semne si simptome: eritem si cresterea temperaturii locale; - senzatia de "piele stransa"; - senzatia de greutate
la nivelul segmentului afectat; - intepaturi si furnicaturi ; - durere mai mult sau mai putin
importanta , atat local dar si cu iradiere; - edematierea regiunii afectate; - durere in umar,
omoplat ; - scurgerea de lichid limfatic la nivelul tegumentului. Stadializare Sunt descrise
trei grade ale limfedemului : - gradul I (spontan reversibil) edemul apare la presiunea
tegumentului (lasa godeu) si scade la elevatia membrului ; - gradul II -presiunea
degetelor nu lasa godeu. Se instaleaza fibroza care marcheaza debutul edematierii
membrului. Elevatia segmentului afectat nu duce la disparitia edemului; - gradul III
(elefantiazis) este ireversibil, iar dimensiunile membrului afectat sunt foarte mari. tesutul
este dur, fibrotic ;se indica chirurgia de debridare. Fig. 6 Limfedem al membrului
superior Clasificarea stadiilor clinice ale limfedemului dupa Brunner, este urmatoarea : stadiul I limfedem infraclinic (diagnosticat prin limfoscintigrafie); - stadiul II limfedem
clinic regresiv la elevatia membrului - stadiul IIIA limfedem non regresiv dar ameliorat
de repausul la pat; - stadiul IIIB - limfedem non regresiv spontan; - stadiul IV limfedem
elefantiazic. Daca limfedemul nu este tratat, lichidul bogat in proteine continua sa se
acumuleze, ducand la fibrozarea membrului. Acesta devine un mediu de cultura propice
pentru dezvoltarea bacteriilor si aparitia secundara a limfangitei. Limfedemul secundar
aparut la membrul superior sau inferior are in general o evolutie proximo-distala.