Cea mai complexă şcoală de masaj

SUPORT DE CURS
DRENAJ LIMFATIC
MODUL III

Bucuresti
2020

© BioFocus martie 2020

 CUPRINS

Capitolul I. Notiuni introductive 3

Capitolul II. Anatomia descriptivă a sistemului limfatic 3

Capitolul III. Tehnica masajului de drenaj limfatic manual 19

Capitolul IV. Proceduri de lucru 26

© BioFocus martie 2020

Capitolul I. Notiuni Introductive
Sistemul limfatic nu a fost recunoscut decât la începutul secolului XVII. Chiar dacă
Eustachius şi-a dat seama de existenţa canalului toracic încă din 1525, totuşi, el l-a atribuit
sistemului venos. Abia în 1622, Aselli descoperă chiliferele intestinale, rolul lor în digestie şi le
diferenţiază de vene, punând astfel primele jaloane ale anatomo-fiziologiei sistemului limfatic.
În jurul anului 1651, Pequet, apoi Glisson, demonstrează existenţa circulaţiei limfatice
abdominale, intestinale, a ficatului, a pancreasului, a mezenterelor şi a canalului toracic. Puţin
după aceea, Bartholini afirmă existenţa limfocitelor în afara organelor digestive. Secolele XVIII
şi XIX s-au îmbogăţit cu descoperirile lui Mascani şi Sappey şi abia în secolul XX, în 1932,
Rouvière publică o descriere a sistemului limfatic.
În raport cu alte sectoare, aşa-zisa “întârziere ştiinţifică” actuală a descoperirilor în ceea
ce priveşte anatomia, fiziologia şi patologia sistemului limfatic şi a fundamentării tratamentelor,
menţinută şi amplificată în parte şi de discreţia cu care se fac publice aceste descoperiri, este
determinată de dificultatea realizării unor examinări netraumatizante pe subiectul viu, de
variaţiile importante de la un individ la altul şi de existenţa unui număr semnificativ de reţele în
repaus, imposibil de localizat în lipsa unei patologii care să la activeze. Deasemenea, constituţia
anatomică diferita a diverselor specii de animale din punct de vedere al sistemului limfatic a
demonstrat că unele studii experimentale pe animale nu pot corespunde fiziopatologiei umane,
fiind astfel irelevante.
Sistemul limfatic, ca şi unele organe esenţiale, cum ar fi creierul, mai prezintă încă
aspecte necunoscute, atât la nivel anatomo-fizio-patologic, cât şi în ceea ce priveşte tratamentul.

Capitolul II. Anatomia sistemului limfatic

Sistemul limfatic reprezintă calea de întoarcere a lichidului interstiţial, care duce la
cordul drept, prin intermediul circulaţiei venoase, o parte din plasma încărcată cu produse de
dezasimilaţie şi de secreţie. Din punct de vedere anatomic, sistemul limfatic se compune din:
 formaţiuni limfoide simple;
 vase limfatice;
 ganglioni (noduli) limfatici.
 organe limfoide

A. Formaţiunile limfoide simple

Sistemul limfatic este răspândit în tot organismul, cu predilecţie la nivelul căilor aeriene
superioare şi pe tot traiectul tubului digestiv. Unele formaţiuni pot fi apreciate macroscopic,
altele dimpotrivă trebuiesc cercetate microscopic pentru a putea fi puse în evidenţă. Aceste
formaţiuni pot fi uneori “simple”, fiind reprezentate printr-o infiltraţie difuză, cu elemente
limfo-reticulare, ori printr-o aglomerare de celule izolate de restul teritoriilor, formând puncte

© BioFocus martie 2020

limfoide. În alte regiuni se întâlnesc noduli, ce reprezintă foliculul limfatic, ce nu depăşeşte
jumătate de milimetru (aceştia se găsesc de obicei în corionul mucoasei digestive).
Foliculul limfatic este reprezentat printr-o aglomerare de limfocite în jurul unui centru
germinativ, elementele sale fiind situate în ochiurile unei reţele conjunctive. Limfocitele adulte
se mobilizează trecând, fie în spaţiile interstiţiale şi de aici în circulaţia limfatică, fie în organele
din vecinătate. Asocierea mai multor foliculi dă naştere în unele locuri la formaţiuni limfoide
complexe (de tipul amigdalelor, plăcilor lui Payer).

B. Vasele limfatice, reprezentate prin:

 capilare limfatice;
 precolectori şi colectori limfatici;
 două trunchiuri colectoare importante:
o canalul (ductul) toracic;
o canalul limfatic drept.
Capilarele limfatice se găsesc în toate organele şi ţesuturile organismului, fiecare capilar
pornind din spaţiul interstiţial printr-un fund de sac, iar celălalt capăt realizând anastomoze cu
alte capilare, alcătuind o reţea foarte neregulată. Capilarele limfatice formează trei reţele

© BioFocus martie 2020

terminale sau închise, spre deosebire de cele sanguine, care au o poziţie de trecere
(intermediară) între sistemul arterial şi cel venos. Au o structură asemănătoare cu capilarele
sanguine, doar că peretele capilarului este format numai dintr-un endoteliu şi este lipsit de o
membrană bazală.
Aceste perete endotelial care se interpune între lichidele ţesuturilor şi limfa din interiorul
vaselor capilare permite schimburile dintre acestea. Cantitatea de lichide transportate prin
peretele capilar este imensă, pe fiecare minut trece din capilare în interstiţii o cantitate de lichid
egală cu volumul plasmatic şi o cantitate egală reintră în circulaţie direct sau drenată prin vasele
limfatice.
Capilarele limfatice se anastomozează între ele, formând o reţea închisă, cu ochiuri
egale. Caracteristic pentru ele este neregularitatea lor, creată de variaţiile de calibru.
Precolectorii şi colectorii limfatici se formează din reţeaua capilară şi urmează, în linii
generale, traiectul vaselor sanguine, fără a prezenta însă o reţea anastomotică la fel de bogată.
Ele au o structură asemănătoare cu cea a venelor, peretele lor fiind construit din aceleaşi trei
tunici: internă, medie şi externă, dar este mai subţire şi prezintă valvule semilunare, dispuse
două câte două şi îndreptate în direcţia curentului, existenţa lor fiind legată de prezenţa
ganglionului limfatic şi de dinamica circulaţiei limfatice. Limita dintre tunici este mai puţin
distinctă.
La vasele mari tunica mijlocie este mai groasă, avand si cateva fibre musculare netede,
contribuind prin aceasta la circulaţia limfei, de aceea au fost numite vase limfatice propulsoare,
pe când în vasele mai subţiri, tunica musculară este foarte redusă, motiv pentru care au fost
numite vase limfatice receptoare.
Tunica externă este formată din ţesut conjunctiv în care se găsesc fibre elastice.
Vasele limfatice prezintă porţiuni mai înguste şi porţiuni mai dilatate, ce alternează în
mod regulat la distanţă de 2 mm în reţeaua de origine şi până la 12-13 mm în trunchiurile mari.
Limfaticele sunt situate atât la suprafaţa, cât şi în profunzimea ţesuturilor, fie ca este
vorba de trunchi, membre sau viscere.
C. Trunchiurile colectoare
Canalul (ductul) toracic este cel mai mare colector limfatic. Începe printr-o porţiune
dilatată – cisterna chili (sau cisterna Pecquet), situată variabil, la nivelul proiecţiei dintre
vertebrele T11-L3 – în care este drenată limfa din membrele inferioare, peretele abdominal,
organele genitale şi organele abdominale. Canalul toracic este situat înapoia aortei, străbate
diafragmul şi se varsă în unghiul venos stâng, constituit prin unirea venelor jugulară internă şi
subclaviculară stângă. În traiectul său toracic primeşte limfa din partea stângă a capului şi
gâtului, din membrul superior stâng şi jumătatea stângă a toracelui. Măsoară 25-30 cm lungime,
având calibrul variabil în raport cu starea sa de plenitudine.

© BioFocus martie 2020

 Topografic, canalul toracic are trei porţiuni:
 segmentul abdominal corespunde cisternei chiloase a lui Pecquet;
 segmentul toracic îşi are sediul în mediastinul posterior, la dreapta aortei, în partea lui
inferioară, situându-se retroaortic în porţiunea sa proximală. În 30% din cazuri există canale
toracice duble, situate la stânga coloanei vertebrale.
 segmentul cervical descrie o curbă deasupra arterei subclaviculare stângi terminându-se la
confluenţa dintre vena jugulară şi vena subclaviculară stângă. El se poate vărsa de asemenea
în vena jugulară sau în vena subclaviculară stângă.

Canalul limfatic drept este un colector scurt, având o lungime de 8-15 cm, situat în partea
antero-laterală a bazei gâtului, care primeşte limfa din jumătatea dreaptă a capului, din membrul
superior drept şi jumătatea dreaptă a toracelui şi se varsă în unghiul venos drept, format prin
unirea venelor jugulară internă şi subclaviculară dreaptă.
Ganglionii limfatici sunt formaţiuni mici, aglomerari celulare de forma rotunjita,
ovalara, situate pe traiectul vaselor limfatice. Au un diametru de 10-15 mm si contin foliculi
limfatici bogati in limfocite. In organismul uman se gasesc intre 400-700 de ganglioni care
filtreaza si purifica limfa. Acestia sunt repartizati intr-o retea profunda (ganglionii din regiunea
abdominala, toracala si a gatului) si intr-o retea superficiala (ganglionii inghinali, occipitali,
axilari si cervicali). Ei sunt izolaţi sau grupaţi şi se întâlnesc îndeosebi la punctele de flexie ale
membrelor, la rădăcina mezenterului şi la hilul viscerelor. Situarea ganglionilor limfatici pe
traiectul vaselor limfatice influenţează structura şi conformaţia lor anatomică, ei fiind în strânsă
dependenţă funcţională cu vasele de care sunt străbătuţi. Ganglionii sunt în general tributari
organelor din vecinătate, dar pot servi concomitent şi alte teritorii situate la distanţă variabilă.
La exterior, ganglionii limfatici sunt înveliţi de o capsulă fibroasă din care, la nivelul
hilului, pornesc trabecule fibroase, care pătrund în ganglion, împreună cu vasele sanguine.

© BioFocus martie 2020

Ganglionul este format din ţesut limfoid, care în zona corticală (la periferie), este organizat sub
forma de mici noduli (foliculi limfatici) si este locul de proliferare si diferentiere a limfocitelor
B. Urmeaza o zona paracorticala (zona timodependenta) in care predomina limfocitele T si apoi
o zona medulara (in jurul hilului) alcatuita din limfocite B si T, vase de sange, vase limfatice etc
sub formă de cordoane celulare ramificate şi anastomozate, între care se găsesc sinusurile
limfatice.
În apropierea ganglionului, vasele limfatice se desfac într-un număr de canale aferente
care pătrund în ganglion şi se continuă cu unul sau mai multe vase eferente, care părăsesc
ganglionul prin hil.
D. Organele limfoide
Reprezentate de:
 timusul -este locul de maturizare al limfocitelor T. Atinge maximul de dezvoltare la
pubertate si apoi involueaza prin transformarea tesutului limfatic in tesut adipos. Acesta este
situat in mediastinul antero-superior si prezinta 2 lobi impartiti in lobuli. Din punct de
vedere histologic, este alcatuit din 2 zone: la periferie se afla zona corticala, alcatuita in
principal din limfocite, iar in zona centrala se afla zona medulara, alcatuita din tesut
epitelial.
 maduva osoasa – se gaseste in interiorul oaselor, in special a celor late (ex. stern, oasele
bazinului). La acest nivel se produce maturizarea limfocitelor B.
 ficatul – indeplineste rolul de organ limfatic central si in viata intrauterina si reprezinta locul
unde se realizeaza diferentierea si maturizarea limfocitelor B. Dintre toate organele şi
viscerele, ficatul datorită particularităţilor sale structurale şi funcţionale, este principalul
producător de limfă. Debitul limfatic al ficatului este de aproape 1 ml/minut, asigurând 1/3
din cantitatea de limfă ce trece prin canalul toracic.
 El împarte acest rol cu rinichiul care produce atât limfă, cât şi urină. Capacitatea rinichiului
de a concentra urina este condiţionată de un drenaj limfatic adecvat, deoarece mecanismul
contra curentului necesită înlăturarea permanentă a apei reabsorbite din piramidele medulare
şi acest proces este posibil numai dacă se menţine gradientul osmotic între interstiţiul
extravasculo-celular, cu proteine în vasele limfatice. De exemplu, s-a observat că după 2-3
zile de la obstrucţia limfaticelor suferinţa rinichiului se traduce prin scaderea clearance-lui
creatinei şi al P.A.H., care persită câteva săptămâni.
 splina - este situata in hipocondrul stang (in etajul abdominal superior). In mod normal nu
este palpabila decat atunci cand dimensiunile acesteia sunt marite (splenomegalie). La
exterior are o capsula subtire care transmite septuri conjunctive in interiorul organului. Din
punct de vedere structural si functional aceasta are 2 regiuni: pulpa rosie, care contine
macrofage si are rolul de distrugere a hematiilor si pulpa alba, care corespunde foliculilor
limfatici si este alcatuita din limfocite B si T.

© BioFocus martie 2020

 E. Limfa şi circulaţia limfatică
Limfa se mai numeşte şi sângele alb; este un lichid de culoare alb-gălbuie şi se află în
vasele limfatice. Limfa se formează în intimitatea ţesuturilor şi în interstiţiile celulare.
Conţinutul limfei este bogat în lipide şi de aceea are un aspect lăptos şi conţine: plasma
limfatică şi elementele figurate ale limfei – reprezentate, în general, prin leucocite.
Lichidul interstitial, circulând printre celule, pătrunde în capilarele limfatice şi formează
plasma limfatică. Trecând prin ganglionii limfatici, plasma limfatică primeşte leucocite şi
devine astfel limfă care circulă prin sistemul limfatic, ajungând, în cele din urmă, în sânge, cu
care se amestecă.
Circulaţia limfatică reprezintă trecerea limfei din capilarele limfatice în vasele limfatice,
până în sistemul venos. Circulaţia limfatică nu este uniformă, ea este ajutată de structura
anatomică şi de starea funcţională a teritoriilor pe care le străbate.
Circulatia limfatica este o circulatie centripeta (de reflux) care incepe in spatiile interstitiale
si se termina in spatiul retroclavicular drept sau stang.
Circulaţia limfatică este discontinuă, fiind în raport cu starea de repaus sau de funcţiune a
organelor, şi este favorizată de trei factori principali:
“Vis a tergo”, care reprezintă forţa în virtutea căreia lichidul interstiţial este neîncetat
împins. Inima, prin influenţa pe care o exercită asupra marii circulaţii, are o acţiune pozitivă
asupra circulaţiei limfatice. Propriul mecanism de contractie al vaselor mari limfatice (10-15
contractii/minut), prin intermediul fibrelor muscular din tunica medie.
 Presiunea pe vasele limfatice exercitata de fortele externe: contractia musculara, pulsatiile
arteriale, peristaltismul intestinal. Contracţiile musculare care se exercită mai ales la nivelul
membrelor şi a diafragmei (Pecquet) realizeaza o presiune asupra cisternei Pecquet.
 Aspiraţia toracică (prin modificarile de presiune intratoracica, pozitive si negative, ce apar in
timpul respiratiei) şi comprimarea abdominală, care favorizează trecerea lichidului din
porţiunea infradiafragmatică spre porţiunea intratoracică a canalului thoracic
Progresia limfei este favorizată de contracţiile inimii şi ale aortei, precum şi alte elemente
secundare, cum ar fi contracţiile tubului digestiv, presiunea intra abdominală sporită,
contracţiile muşchilor peretelui abdominal, etc.
De asemenea, valvulele şi pereţii vaselor limfatice joacă un rol important în dirijarea
curentului limfatic. Pereţii vaselor limfatice sunt contractili şi această contractilitate, care se
manifestă sub influenţa sistemului nervos, contribuie la circulaţia limfei.
Sub acţiunea acestor factori, limfa din capilare se adună în vasele limfatice mai mari şi de
aici în canalul toracic şi canalul limfatic drept, din care ajunge, în cele din urmă, în circuitul
venos. Viteza de circulaţie a limfei este mult mai mică decât cea venoasă. Limfa provine din
sânge, se întoarce în sânge şi circulă de la periferie spre centru.

© BioFocus martie 2020

 Prin circulaţia ei, limfa contribuie la împrospătarea lichidului interstiţial, la readucerea în
circulaţia sanguină a unor proteine care au trecut din capilarele sanguine în spaţiile interstiţiale,
precum şi a imunoglobulinelor sintetizate în ganglionii limfatici.
De asemenea, cu ajutorul limfei este transportată cea mai mare parte dintre lipidele absorbite
la nivelul intestinului, unele enzime, precum şi limfocitele formate la nivelul ganglionilor
limfatici.
O fracţiune din plasma existentă în spaţiile interstiţiale nu se resoarbe la polul venos al
capilarelor, ci se întoarce la cord pe calea circulaţiei limfatice. Sistemul limfatic reprezintă cale
derivată de drenaj a plasmei interstiţiale restante spre torentul sanguin de întoarcere al marii
circulaţii. Ca anexă a circulaţiei sistemice, limfaticele sunt considerate din punct de vedere
morfologic şi funcţional drept “vene modificate”.

© BioFocus martie 2020

 Rolul circulaţiei limfatice este triplu, de drenaj, de transport şi apărare. Datorită
permeabilităţii lor mai mari decât a reţelei capilare sanguine, capilarele limfatice asigură
preluarea proteinelor cu greutate moleculară mare, lipidelor şi chiar a corpurilor străine din
spaţiile interstiţiale şi trecerea acestora în circulaţie. La funcţia de curăţire şi drenaj al spaţiului
lacunar intercelular se adaugă capacitatea de reţinere şi distrugere a corpilor străini (bacterii,
celule, virusuri), ajunşi la nivelul ganglionilor limfatici prin reacţii locale de apărare nespecifică
(reacţie inflamatorie, fagocitoză) şi specifică (anticorpogeneză, apărare imunitară).
La rândul său, funcţia de transport priveşte atât constituienţii plasmei interstiţiale, cât şi
substanţele nutritive resorbite de la nivelul mucoasei gastro-intestinale. Mai ales grăsimile sunt
absorbite pe această cale sub formă de chilomicroni. Absorbţia din spaţiile peritoneal, pleural şi
pericardic, se realizează, de asemenea, pe cale predominant limfatică.

Compoziţie şi proprietăţi
Limfa, fiind o fracţie de plasmă interstiţială, are compoziţie similară acesteia. Aspectul
limfei difera in functie de zona in care se gaseste (de exemplu, la nivel intestinal, aspectul limfei
este laptos datorita grasimilor continute). Limfa are rol important in imunitatea organismului
uman. Pe langa deseuri si toxine, limfa mai transporta si agenti infectiosi bacterieni si virali care
sunt retinuti la nivelul ganglionilor limfatici. Ea intervine in transportul lipidelor absorbite la
nivelul chiliferelor (vaselor) intestinului subtire.
De exemplu in zona abdomenului limfa conţine proteine (2%) şi lipide, în concentraţie
mai mare mai ales după prânzuri (1-2%). Excepţie face doar limfa din canalul toracic, de
origine hepatică şi intestinală, care poate conţine 2-4 g% până la 6 g% proteine în timpul
digestiei şi absorbţiei intestinale. Culoarea limfei este gălbuie transparentă pe nemâncate şi

© BioFocus martie 2020

lactescentă în perioadele digestive. Vâscozitatea şi densitatea sunt ceva mai mici decât ale
plasmei, datorită conţinutului mai redus în proteine.
Debite şi factori de scurgere. Debitul de formare şi scurgere a limfei la nivelul canalului
toracic este, în condiţii de repaus, de aproximativ 100-120 ml/oră. El reprezintă doar 1/10 din
plasma interstiţială, resorbită şi deplasată spre cord pe calea derivată a circulaţiei limfatice.
Debitul de scurgere, deşi creşte de 3-4 ori după mese, rămâne mic în comparaţie cu
schimburile lichidiene totale dintre plasmă şi spaţiile interstiţiale. Valoarea sa atinge doar 2-4
litri zilnic, reprezentând o mică parte din cantitatea de plasmă care se întoarce la inimă după ce
a traversat membranele capilare. Creşteri de până la 14 ori pot apărea în cazurile de presiune
interstiţială mărită, ca urmare fie a presiunii capilare crescute, fie a permeabilizării capilarelor.
Diferenţa de presiune dintre teritoriul periferic şi cel central al vaselor limfatice fiind mai mică
decât în cazul venelor (3-4 mm Hg), rolul principal revine pompei limfatice, creşterii presiunii
tisulare a plasmei interstiţiale prin contracţia musculară, compresia pielii, pulsaţiei arterelor,
presiunii capilare mărite etc. De fiecare dată când conţinutul plasmei interstiţiale creşte,
determinând umflarea ţesutului respectiv, se produce tracţionarea filamentelor de ancorare şi
deschiderea capilarelor limfatice pentru a permite unei fracţii de plasmă să pătrundă în interiorul
capilarului prin joncţiunile dintre celulele endoteliale.
Prezenţa valvulelor la mică distanţă de-a lungul întregului sistem limfatic obligă limfa să
se deplaseze, într-un singur sens, spre locul de vărsare în circulaţia venoasă, ori de câte ori
presiunea din spaţiile interstiţiale devine pozitivă (normal – 7 mm Hg).
Printr-un mecanism similar, de activarea a circulaţiei limfatice, mişcarea îndepărtează
excesul de lichide interstiţiale, realizând “uscarea” spaţiilor intercelulare şi presiunea uşor
negativă necesară menţinerii contactelor celulare.
În timp ce efortul şi căldura cresc circulaţia limfatică, repausul o scade, predispunând la
stază şi edeme. Obstruarea vaselor limfatice de diferite cauze (corp străin, proces cicatriceal,
compresii etc.), împiedicând drenajul limfei şi proteinelor din lichidul interstiţial, produce un
edem limfatic masiv, urmat de împăstare şi deformarea părţilor moi, denumit elefantiazis.
Funcţiile sistemului limfatic
Funcţia principală a sistemului limfatic este de a reda în sistemul vascular acea cantitate
a fluidului interstiţial şi proteinele care au scăpat din circulaţia la nivel capilar şi nu s-au
resorbit.
Funcţia de epurare a sistemului limfatic
Această funcţie este asigurată in nodulii limfatici de celulele fixe şi în primul rând de
cele reticulare. Aceste celule, ca de altfel şi celulele endoteliale care căptuşesc pereţii
sinusurilor limfatici, au proprietatea de a fagocita corpurile străine ce intră în circulaţia
limfatică; fagocitoza este favorizată de stagnarea limfei în ochiurile reţelei de reticulină.

© BioFocus martie 2020

Reţeaua respectivă joacă rolul unui filtru mecanic în care sunt reţinute elementele străine înainte
de a fi fixate şi distruse.
În momentul unei agresiuni microbiene sau de altă natură, celulele reticulate îşi recapătă
proprietăţile ancestrale de multiplicare şi diferenţiere. Dezvoltarea în continuare a acestor tipuri
celulare produce importante modificări structurale, care strică armonia arhitecturii ganglionare.
Hiperplazia celulară şi în primul rând hiperplazia reticulară, care reprezintă modalitatea de
reacţie a ganglionilor limfatici la o agresiune din afară şi care se exteriorizează prin anumite
manifestări clinice, este cunoscută sub numele de reticuloză. Atâta timp cât proliferarea celulară
este controlată, reticuloza rămâne benignă. Hiperplaziile reactive sunt frecvent întâlnite în
procesele inflamatorii şi alergice. La această reacţie participă întotdeauna şi stroma vasculo-
conjunctivă a ganglionului: vasele se dilată, permeabilitatea pereţilor vasculari creşte şi apare
edemul, care prin destinderea şi uneori ruperea capsulei ganglionare, provoacă durerile vii ce
însoţesc aceste fenomene.
Dacă procesul inflamator evoluează un timp mai îndelungat elementele celulare
degenerează, fiind înlocuite de un infiltrat adipos sau ţesut fibros. Aceste infiltraţii
sclerolipomatoase, frecvent întâlnite la vârstnici, pot simula pe limfografii un proces patologic.
Când mecanismele de reproducere a celulelor se dereglează, în sensul că proliferarea nu
mai poate fi controlată, iar diferenţierea nu mai are loc, se produce transformarea sacromatoasă,
reticuloza de reacţie devenind malignă.
Destul de frecvent, modificările structurale ale ganglionilor sunt însoţite de tulburări ale
circulaţiei limfatice. Aceste tulburări se produc, de obicei, când procesul patologic se extinde la
sinusurile ganglionare, îngreunând astfel scurgerea limfei pe căile normale. Vasele şi ganglionii
formează un tot, reacţionând solidar în faţa unei agresiuni. De câte ori circulaţia limfatică este
îngreunată, ea se restabileşte pe mai multe căi:
 utilizarea colateralelor;
 prin vase de neoformaţie;
 prin deschiderea anastomozelor limfovenoase în amonte.

Anatomie descriptivă

Limfaticele si ganglionii membrului superior

1. Limfaticele membrului superior

 Limfatice superficiale – repartizate la suprafata membrelor, mai dense la nivelul degetelor si
pe fata palmara a mainii. Colectoarele interosoase anterioare si posterioare urca pe antebrat,
apoi pe brat, colectand limfa adusa prin capilare si se reunesc in final in regiunea axilara.

© BioFocus martie 2020

 Limfatice profunde – sunt doua colectoare radiale profunde la nivelul pumnului care
insotesc artera radiala si se anastomozeaza la plica cotului. Mai exista doua radiale cubitale
profunde care urca de-a lungul vaselor cubitale pana la plica cotului. Colectoarele
interosoase anterioare si posterioare se unesc cu celelalte colectare la nivelul plicii cotului.
Din aceste colectoare ale antebratului se nasc 2 sau 3 colectoare humerale. Acestea se pot
reuni in treimea mijlocie a cotului cu una sau doua ramuri ale ganglionilor epitrohleeni si cu
cateva ramuri musculare.

2. Ganglionii limfatici ai membrului superior

 Ganglioni superficiali:

a. Supraepitrohleeni – 2-3 cm deasupra trohleei.

b. Ganglionii stratului deltopectoral.
c. Grupul scapular – cuprinde 5 –10 ganglioni aflati de-a lungul venei scapulare inferioare
pana la varsarea acesteia in vena axilara. Ei dreneaza tegumentele si muschii peretelui
toracic posterior si ai partii postero-laterale de la baza gatului. Limfa se varsa apoi in
ganglionii humerali;

© BioFocus martie 2020

 d. Grupul central – numara 4-6 ganglioni la care vin colectoarele de la san. Acest grup este
inclus in grasimea din partea medie a axilei si isi trimite eferentele spre grupul
subclavicular;
e. Grupul subclavicular – cuprinde 6-12 ganglioni. El ocupa varful piramidei axilare
deasupra micului pectoral. Acest grup primeste vasele eferente ale altor grupuri,
trunchiul superficial interdeltopectoral si colectoarele superficiale ale glandei mamare.

 Ganglioni profunzi- se pot afla de-a lungul arterei radiale, cubitale, interosoase si humerale.
 Ganglioni axilari – majoritatea acestora sunt subaponevrotici, deci profunzi. Putine limfatice
ale membrului superior nu converg spre ganglionii axilari. Se gasesc aici grupul humeral,
toracic, scapular, central, subclavicular. Toate vasele colectoare limfatice ale membrului
superior (superficiale sau profunde) ajung la grupul humeral. Colectoarele cele mai externe
ale bratului pot scurtcircuita grupul humeral si comunica direct cu grupul sub- sau
supraclavicular. Grupul humeral numara 5 –7 ganglioni in zona posterointerna a axilei.

A. Limfaticele si ganglionii membrului inferior

1. Limfaticele membrului inferior

 Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne – merg spre colectoarele inghinale.
 Colectoarele superficiale ale safanei externe – merg spre ganglionii limfatici poplitei.
 Colectoarele regiunii fesiere
 Colectoarele profunde:

a. principale – cele care urmeaza vasele:

 care urmaresc artera nutritiva a osului;
 ale membranei interosoase;
 cele care urmeaza arterele plantare;
 care insotesc anastomoza dintre artera pedioasa si artera plantara externa;
 care insotesc artera tibiala anterioara;
 satelitele arterei tibiale posterioare care se varsa in ganglionul popliteu cel mai extern.

b. cai accesorii:
 limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsa in grupul intern al ganglionilor iliaci
externi;
 limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsa in ganglionii iliaci interni;
 limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge in ganglionii limfatici si in cei ai
arterei iliace comune.
Limfaticele sunt mai numeroase la picior decat la gamba si coapsa. La picior sunt mai
numeroase pe fata plantara decat pe fata dorsala.

© BioFocus martie 2020

 2. Ganglionii limfatici ai membrului inferior

 Ganglionii inghinali – se impart in superficiali si profunzi. Cei profunzi sunt mai putin
numerosi, respectiv 1-3. Ei sunt legati de grupul intern al ganglionilor iliaci.
 Ganglionii poplitei:
o Ganglionul safen extern – primeste colectoarele satelite ale venei safene externe,
provenind de la treimea posterioara a merginii externe a piciorului, de la partea
externa a calcaiului si de la fata posterioara a gambei.
 Ganglionul tibial anterior – se gaseste la nivelul membranei interosoase, deci
subaponevrotic.

B. Reţeaua limfatică a membrului inferior

Schematic, sistemul limfatic este compus dintr-o reţea de capilare limfatice, cu originea
în ţesuturi; acestea se unesc şi formează vase mai mari sau trunchiuri limfatice. Sistemul
limfatic şi limfa formează cea de-a “treia circulaţie”.
La membrele inferioare, colectoarele limfatice însoţesc, ca dealtfel în toate celelalte
regiuni, traiectul vaselor sanguine venoase; ele sunt satelite venei saphena magna şi drenează
întreg teritoriul ce cuprinde picioarele, gambele şi coapsele (Figura 2 şi 3).
În această regiune, limfaticele sunt dispuse în două reţele: superficială şi profundă.

© BioFocus martie 2020

 Reţeaua limfatică superficială adună limfa din ţesutul subcutanat, fascii şi muşchi. Din
cauza aşezării valvulelor limfatice, limfa din profunzime este drenată şi ea spre suprafaţă,
circulaţia având un sens invers celei venoase. Limfa colectată din aceste canale este în cea mai
mare parte condusă spre ganglionii inghinali, superficiali, grupaţi în: ganglioni inghinali
superficiali superiori şi inferiori.
Grupul ganglionar inghinal inferior primeşte aproximativ toată limfa din membrul
inferior; numai o cantitate foarte mică este colectată de către ganglionii profunzi şi, în mod
excepţional, direct în ganglionii iliaci. Grupul ganglionar inghinal superior primeşte limfa
colectată de la membrul inferior, organele externe (scrot, penis, clitoris, labiile mari şi mici),
precum şi din zona subcutanată a regiunii subombilicale.
Vasele eferente ale ganglionilor inghinali superficiali se varsă în:
- aferentele ganglionilor inghinali profunzi;
- aferentele ganglionilor iliaci externi.
Ganglionii iliaci externi formează trei grupe, a câte 2-4 ganglioni, dispuse de-a lungul
arterei iliace externe. Legăturile limfatice dintre ele au traiecte şi lungimi diferite. În mod
excepţional există astfel de legături şi cu ganglionii iliaci externi de partea opusă. Ei colectează
limfa din:
- ganglionii inghinali;
- organele genitale profunde şi urinare (prostată, vezicule seminale, trompă, uter, vagin,
vezică urinară, uretra prostatică).
Vasele eferente ale ganglionilor iliaci externi merg în două direcţii:
a. ganglionii iliaci primitivi sau comuni;
b. ganglionii hipogastrici situaţi pe traiectul arterei hipogastrice.
Ganglionii iliaci si lomboaortici
Lanturile iliace constituie releul obligatoriu prin care limfa, venind de la membrele
inferioare se varsa in canalul toracic.
Ganglionii iliaci se impart in trei lanturi:
 lantul extern – pe marginea externa a arterelor iliace, primitiva si externa, avand tendinta sa
se insinueze intre psoas si artera;
 lantul mijlociu – este plasat inauntrul arterei iliace externe, pe fata anterointerna a venei. se
continua in spatele arterei iliace primitive;
 lantul intern – se naste in spatele partii interne a arcadei crurale si se continua de-a lungul
arterei iliace interne.
Lanturile iliace primesc si trunchiurile care dreneaza majoritatea viscerelor pelvine.

© BioFocus martie 2020

 Lanturile ganglionare lomboaortice (ganglionii abdominali) se impart in patru grupe care
prelungesc lanturile ilio-pelvine. Din plexul lomboaortic se desprind doua trunchiuri lombare
care, prin reunirea lor supra- sau subdiafragmatic, formeaza canalul toracic. Daca confluentul
este subdiafragmatic, el primeste trunchiul limfatic intestinal care dreneaza chilul absorbit la
nivelul intestinului subtire. Cisterna lui Pequet marcheaza originea canalului toracic.

C. Limfaticele capului si ale gatului

 Cercul ganglionar pericervical – cuprinde:

a. grupul occipital profund – situat sub unghiul postero-superior al muschiului
sternocleidomastoidian si pe tesutul fibrotendinos care acopera linia occipitala superioara intre
insertiile SCM si trapezului; primeste limfaticele din portiunea occipitala a pielii paroase a
capului.
b. grupul mastoidian – situat la capatul proximal al sternocleidomastoidianului; primeste
limfaticele fetei posterioare ale pavilionului urechii si a teritoriului parietal al pielii paroase a
capului.
c. grupul parotidian – se subdivide in trei grupe:
 grupul superficial si preauricular;
 grupul sub-aponevrotic;
 ganglionii intraglandulari.
Grupul parotidian primeste limfa din regiunile temporala si frontala a pielii paroase a
capului, de la pleoape, de la radacina nasului, de la urechea externa.
d. grupul submaxilar (submandibular) profund – plasat pe marginea inferioara a mandibulei si
obrazului; primeste limfa de la pleoapa inferioara, de la nas, obraz, prin ganglionii buccinatori,
si de la buze, de la gingii si de la planseul bucal.
e. grupul submentonier – care poate fi profund sau superficial, plasat intre cele doua parti ale
muschiului digastric; primeste limfa de la menton, de la buza inferioara, de la partea mediana a
gingiei inferioare, de la planseul bucal si de la varful limbii.
Grupele laterale profunde ale gatului (lantul ganglionar substernomastoidian profund –
cervicali profunzi) – plasat de la mastoida pana la baza gatului.
Grupul cervical profund juxta-visceral- cuprinde:
a. ganglionii retrofaringieni;
b. ganglionii prelaringieni;
c. ganglionii pretrahleali;

© BioFocus martie 2020

d.ganglionii lantului recurential.
 Grupele laterale superficiale ale gatului (lantul ganglionar substernomastoidian superficial –
cervicali superficiali si cervicali posteriori) – plasat de la mastoida pana la baza gatului.
 Vasele limfatice ale capului si gatului – merg la ganglionii substernomastoidieni.

D. Limfaticele trunchiului
Limfaticele fetei anterioare a trunchiului
a. Limfaticele fetei anterioare a toracelui (pieptul) – pieptul este drenat pe cale anterointerna,
fara sa treaca prin piramida axilara, direct prin ganglionii aflati deasupra articulatiilor
condrosternale (ganglionii parasternali).
b. Grupul toracic (pectoral, mamar extern) – cuprinde 5 –7 ganglioni lipiti de peretele toracic
al coastelor de la a 2-a la a 6-a. Ei dreneaza o mare parte a limfaticelor sanului, ale peretelui
antero-lateral al toracelui, ale tegumentelor si muschilor peretelui abdominal supra-
ombilical;
c. Limfaticele abdominale – se indreapta sub linia medio-abdominala subombilicala spre
grupele ganglionare inghinale corespunzatoare, adica grupele superointerna si
superoexterna.

© BioFocus martie 2020

 E. Limfaticele fetei posterioare a trunchiului
Limfaticele fetei posterioare a trunchiului se repartizeaza in doua teritorii distincte,
delimitate printr-o linie mai mult sau mai putin orizontala, care trece deasupra vertebrelor T11-
T12.
a. Fata posterioara a toracelui – este drenata spre ganglionii axilari, mai precis spre grupele
subscapulare homolaterale.

b. Limfaticele partii inferioare a spatelui (regiunea lombara pana la vertebrele T11-T12) –

dreneaza limfa spre lanturile ganglionare inghinale.
Regiunea mediodorsala inferioara este drenata spre plica inghinala homolaterala.
Colectoarele limfatice posterioare devin laterale, pentru a inainta pe fata antero-laterala a
abdomenului spre grupul ganglionar inghinal superoextern.

Capitolul III. TEHNICA MASAJULUI DE DRENAJ LIMFATIC MANUAL

Îmbunătăţirea cunoştinţelor privind fiziopatologia limfedemului membrelor superioare a
permis adaptarea tehnicilor de tratament, propunându-se la ora actuala o formă de tratament
care îmbină diferite tehnici, a căror asociere face posibilă decongestionarea obiectivă a
inflamaţiilor tisulare. Printre acestea, o metodă de masaj specific s-a dovedit a avea efecte
deosebite: masajul de drenaj limfatic.
Conceperea şi descrierea sa au fost realizate având ca punct de plecare fiziologia şi
anatomia subiectului sănătos, datele actuale despre limfedem fiind coroborate cu explorările
limfoscintigrafice.
Diminuarea edemului după o şedinţă de DLM se poate observa cu claritate în practica de
zi cu zi. Totuşi, mecanismele care explică acest fenomen presupun supoziţii conceptuale, dintre
care unele sunt dificil de demonstrat. Pentru a stabili anumite baze teoretice ale modului de
acţiune a DLM, s-au realizat cercetări plecând de la subiecţii sănătoşi şi mergând până la
experimente pe animale. Pe cadavru, s-a dovedit că DLM este capabil să faciliteze ascensiunea
colorantului anatomiştilor, unele manevre fiind eficiente la distanţă şi realizând un efect
favorabil de aspirare în absenţa oricărei motricităţi fiziologice.
În urma experienţelor efectuate, s-a constatat faptul că pe omul viu, DLM are
proprietatea de a varia presiunile din jurul vasului limfatic, permiţând astfel resorbţia proteică şi
posibilitatea de a declanşa (prin întinderea colectorilor) contracţia limfagiomului şi a
structurilor următoare. Umplerea limfagiomului următor induce o creştere a presiunii
endoluminale, care declanşează la rândul ei contracţia acestuia, fenomenul repetându-se apoi de
mai multe ori într-un mod peristaltic. Aşadar, DLM stimulează fiziologia limfatică.

© BioFocus martie 2020

 Fenomenele care permit explicarea actuală a modului de acţiune a masajului de drenaj
limfatic asupra sistemului limfatic nu au decât o valoare momentană. Pentru optimizarea
eficienţei manevrelor de recuperare, trebuie luate în considerare căile de drenaj ale limfei
evacuate prin DLM. Aceste căi, care au fost descoperite prin studii efectuate asupra unor
cadavre, care nu prezentau limfedeme importante, sunt:
 căi fiziologice reziduale intacte;
 căi patologice dilatate;
 căi de substituţie.

Drenajul limfatic manual reprezinta acel tip de masaj prin intermediul caruia se asigura
drenarea lichidelor excedentare de la nivel celular, mentinand, in aclasi timp, echilibrul hidric al
spatiilor intersititiale si evacuarea deseurilor provenind din metabolismul celular.
Scopul acestei metode este de a ameliora funcţia de drenaj a sistemului limfatic, prin
manevre normale de masaj, rezultatul lor concret trebuind să fie o creştere a resorbţiei fără
creşterea filtrării. DLM drenează lichidele excedentare intracelulare pentru a menţine echilibrul
lichidic al spaţiilor interstiţiale, evacuând deşeurile care provin din metabolismul celular.
La evacuarea acestor lichide intersititiale participa 2 procese distincte, respectiv captarea
limfei realizata de reteaua de capilare limfatice si evacuarea, departe de zona infiltranta, a
substantelor preluate in capilarele limfatice. Captarea este consecinta cresterii locale a presiunii
tisulare, de aceea, cu cat va fi mai mare presiunea, cu atat va fi mai mult preluata de capilarele
limfatice.
Scopul acestor manevre este dublu:
 captarea macro-moleculelor proteice;
 evacuarea lichidului limfatic resorbit.
Pentru a obţine acest scop dublu, sunt descrise 3 tipuri de manevre distincte, care au drept
numitor comun ritmul de execuţie, blândeţea aplicării şi sensul de desfăşurare-întindere.
Astfel, manevrele specifice drenajului limfatic manual prin care se faciliteaza procesele de
captare si evacuare a limfei sunt:
1. Manevra de evacuare (de apel), de deschidere a colectorilor limfatici se executa in sens
invers fata de manevrele de captare, dinspre radial spre cubital, presiunea executandu-se in
adductia bratului fata de trunchi.
Este vorba de o manevră care are drept scop stimularea activităţii contractile a muşchiului
din tunica intimă a colectorului limfatic. Contracţia spaţiului cuprins între cele două valvule
– numit limfagiom – permite evacuarea limfei în sens fiziologic. Manevra se realizează în
trei timpi: contact, întindere cutanată în aval şi desfăşurare pe zona care trebuie stimulată.
Manevra se execută astfel din aproape în aproape până la nivelul edemului, adică de la

© BioFocus martie 2020

 proximal la distal. Prin aceasta manevra se deschid colectoare si capilare limfatice mai putin
folosite, prin efectul de succtiune al limfei.
Manevrele de apel nu se efectuează niciodată pe edem. În schimb, se realizează:
 În aval de zonele edemiţiate, fapt care creează o creştere a presiunii tisulare, facilitând astfel
contracţia limfogioanelor, ceea ce determină accelerarea fluxului limfatic prin împingerea
limfei spre ganglioni, adică spre proximal şi prin aspirare distală.
 Asupra ganglionilor, degetele împingând limfa în interiorul ganglionilor pentru a-i goli de
conţinut şi pentru a accelera astfel fluxul limfatic.
 La nivelul căilor de derivaţie (spre exemplu: căile toracice posterioare, calea inghinală
supra-pubiană), unde manevra de apel este deseori realizată printr-o priză de contact cu
marginea cubitală spre cea radială permitând dezvoltarea, deschiderea şi golirea
anastomozelor limfatice preexistente, dar nefuncţionale.
 Cu ocazia întoarcerii manevrelor în proximitate pentru a evacua limfa care a fost resorbită la
nivelul zonei edemaţiate.

2. Manevra de captare (resorbtie), de colectare a limfei se executa prin deplasarea pielii cu

mana pe planurile subiacente, dinspre partea sa cubitala (deget 5) spre cea radiala (deget 2),
bratul efectuand miscari de abductie si adductie fata de trunchi, presiunea asupra pielii
avand loc in timpul abductiei. Această manevră favorizează variaţiile de presiune în jurul
vasului limfatic şi întinde filamentele lui Leak, ceea ce determină deschiderea zonelor
membranei bazale şi astfel, captarea macromoleculelor proteice (caracteristică specifică
DLM, care este evidenţiată prin controlul limfoscintigrafic). Simultan, resorbţia favorizează
şi deplasarea lichidului limfatic prezent în vase şi umplerea colectorilor stimulaţi în prealabil
prin manevrele de apel. Această manevră, ca şi cea de apel, se realizează în trei timpi:
contact, întindere, desfăşurare.
Manevrele de resorbţie se realizează doar la nivelul zonelor infiltrate, pentru a favoriza
resorbţia proteinelor şi a lichidelor acumulate în mediul interstiţial. Manevrele de apel se
adresează colectorilor, iar cele de resorbţie capilarelor

3. Manevra de drenaj manual al ganglionilor limfatici, pompajul ganglionar se executa la fel

de bland si prudent ca si drenajul manual al cailor limfatice. Mana intra in contact cu pielea
prin index. Mana se asaza pe pielea pacientului, o deprima si o tensioneaza in sens proximal.
Degetele sunt perpendiculare pe directia de evacuare a ganglionilor, adica a veselor aferente.
Miscarea poate fi realizata cu ambele maini suprapuse, fara a fi vorba de cresterea presiunii.
Presiunea se exercita cu mana aflata deasupra. Se realizează presiuni circulare repetate pe
zonele ganglionare, pentru a favoriza evacuarea limfonodulilor. Pentru creşterea eficienţei
acestui efect, se execută o întindere cutanată în sensul manevrei de apel (sens proximal).

© BioFocus martie 2020

 Manevrele utilizate trebuie să fie de intensitate extrem de mică, pentru că efectele
histaminice ale masajului riscă, de fapt să favorizeze filtrarea, crescând astfel permeabilitatea
vaselor. Intensitatea presiunii se situează între 30-40 mmHg, manevrele repetându-se de mai
multe ori, asociindu-se cu o uşoară tracţiune tangenţială a pielii. Manevrele de DLM nu trebuie
să provoace ciupirea, durerea sau înroşirea tegumentelor. Ritmul de execuţie este lent,
respectând astfel modalităţile de evacuare a limfei (peristaltismul limfatic realizat prin
contracţia limfangioamelor).
Presiunea este menţinută 2-3 secunde, apoi aceeaşi manevră este repetată de mai multe ori
pe loc, înainte de a deplasa mâinile.
Aceste presiuni sunt obţinute prin antrenarea ansamblului articular al membrelor superioare
ale practicianului şi conferă astfel tehnicii un caracter sedativ. În practica terapeutică, tehnica
DLM trebuie să se adapteze sistemului pe care urmăreşte să-l stimuleze. DLM este o metodă
utilă în tratamentul limfedemului, dar, pentru optimizarea rezultatului terapeutic trebuie
adaptată pentru fiecare pacient in parte. Nu există un protocol standard de aplicare, o reţetă, ci
este vorba despre reconsiderarea diagnosticului kinetoterapeutic pe baza schimbării permanente
a stării de infiltrare a membrului, care ghidează la fiecare şedinţă alegerea zonelor de tratat.
Trebuie reţinut faptul că manevrele de apel sunt mai puţin folosite la subiectul bolnav decât
la subiectul sănătos, deoarece se adresează cu predilecţie colectorilor asupra cărora exercită o
acţiune de întindere în propriul lor ax, producând astfel răspunsul miogen al musculaturii
peretelui intern al vasului, ele limitându-se doar la o zonă restrânsă fiziologic.
Manevrele de resorbţie sunt foarte mult folosite şi pot fi repetate de mai multe ori deoarece
au avantajul de a crea efecte directe mai puternice asupra limfaticelor dilatate. Creşterea
presiunii intralimfatice explică de ce manevrele care utilizează uneori presiuni de intensitate
superioară celei recomandate sunt totuşi eficiente, mai ales în cazul limfedemelor la care se
asociază o insuficienţă venoasă (eficienţa resorbţiei fiind astfel întărită). Desi rolul DLM este de
a mari viteza de circulatie a limfei si preluarea unei cantitati cat mai mari de limfa din teritoriu,
nu trebuie abuzat de aceste manevre, repetandu-le in exces.
Manevrele de apel favorizează contracţia colectorilor, pe când cele de resorbţie favorizează
aspirarea lichidului interstiţial în vase. Manevrele de resorbţie au, de asemenea, şi o acţiune de
stimulare a contracţiei colectorilor pentru că întinderea cutanată pe care o produc este aceeaşi ca
şi în cazul manevrelor de apel.
Alte manevre specifice de drenaj limfatic manual:
cercurile cu degetele – sunt implicate degetele 2,3,4,5. Cercurile cu degetele sunt miscari
circulare concentrice realizate apasand usor pielea si deplasand-o fata de planul profund.
Presiunea realizata pe parcursul acestor manevre este usoara si progresiva. Mana se deplaseaza
fara a freca.
 cercurile cu policele – executate exclusiv cu policele in scopul captarii sau

© BioFocus martie 2020

 evacuarii.
 miscarea combinata – reprezinta asocierea cercurilor cu degetele cu cercurile cu policele,
acesta din urma terminand miscarea inceputa de celelalte degete, fie in acelasi sens fie in
sensuri diferite. Trebuie evitata ciupirea pielii intre police si celelalte degete.
 presiunile „in bratara” – se realizeaza pe acele zone care pot fi inconjurate de una sau cele
doua maini. Daca presiunile in bratara se aplica din aproape in aproape, de la proximal catre
distal, presiunea propriu-zisa merge din amonte in aval, in sensul facilitarii resorbtiei la
nivelul capilarelor si limfaticelor. Mainile inconjoara segmentul de drenat si presiunile sunt
intermitente, adica faza de presiune urmeaza fazei de relaxare.
Pasii de executie ai DLM:
1. Drenajul (pompajul) ganglionar, incepand cu grupurile ganglionare proximale (incepand cu
ganglionii retroclaviculari) si mergand catre distal.
2. Manevrele de apel, dinspre proximal catre distal.
3. Manevrele de captare, dinspre distal catre proximal.
Toate miscarile se fac in sensul curgerii limfei, pe directiile specifice de miscare ale acesteia
si in ritmul miscarii. Un ritm prea rapid va activa sistemul sangvin, diminuandu-si efectul
asupra sistemului limfatic.

Drenajul ganglionilor limfatici

Schematizarea stimulării ganglionare

Manevra de apel (de evacuare)

© BioFocus martie 2020

Manevra de resorbţie (de captaj)

Efectele DLM
Efectele subiective, care apar ca urmare a aplicării manevrelor DLM, sunt următoarele:
 parestezii în regiunea în care este localizat edemul;
 reducerea senzaţiei de durere, dar mai ales a celei de greutate şi de jenă funcţională.
În categoria efectelor obiective se încadrează:
 scaderea rapidă a temperaturii regiunii inflamate (obiectivată prin măsurători termometrice
şi termografice) şi a volumului membrului superior (obiectivată prin măsurarea perimetrelor
înainte şi după şedinţa de DLM şi prin limfoscintigrafie);
 reducerea coloraţiei pielii (obiectivată prin înregistrare fotografică).

În concluzie, manevrele de apel au un dublu rol:

1. atragerea curentului distal de limfă, realizând astfel o “aspiraţie” la nivelul regiunii de
drenat;
2. creşterea activităţii de evacuare a limfei din colectori.
Manevrele de resorbţie au efecte care au fost demonstrate atât pe animale, cât şi pe
oameni: de la nivelul zonelor infiltrate, lichidul excedentar este împins progresiv din spaţiul
interstiţial spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusă lent spre colectori.
La ora actuală este admisă teoria conform căreia diferenţierea netă a acestor efecte este
greu de realizat, pentru că, de fapt, în practică acţiunile lor se întrepătrund.

© BioFocus martie 2020

Indicatii ale drenajului limfatic:

– afectiuni de origine circulatorie: insuficienta venoasa, insuficienta limfatica, varice – ulcer

varicos, edem, celulita;
– edeme posttraumatice si postoperatorii din fracturi, entorse, hematoame, algodistrofie,
limfedemul bratului postmastectomie;
– perioada pre/ postoperatorie in chirurgia estetica, plastica si reparatorie (implantul grefelor
cutanate, lipoabsorbtie, interventii corectoare pentru diverse segmente, etc.);
– nevralgii (trigemen, facial, intercostala);
– sechele post accident vascular cerebral;
– afectiuni reumatismale: cervicalgii, sindrom dureros lombar, periartrita scapulohumerala,
coxartroza, gonartroza;
– afectiuni ale sistemului nervos (tulburari motorii cerebrale);
– stres, migrene, insomnie;
– tratamentele cosmetice ale fetei cu vizarea ridurilor, cearcanelor, pungilor si oricaror
modificari aparute datorita unei irigatii ineficiente, pentru hranirea si regenerarea celulelor pielii
si pentru eliminarea resturilor metabolice.

Contraindicatii generale:

-Tromboflebita;
-Litiazele biliare si renale;
-Aplicarea in perioada lactatiei, sau pe abdomen pe periada sarcinii;
-Cancerul in stadiu incipient si recidivele metastatice;
-Procesele infectioase ;
-Insuficienta cardiaca decompensata;

© BioFocus martie 2020

 IV. PROCEDURI DE LUCRU

DLM al membrului superior

1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Deltopectorali;
- Axilari (anterior, central, posterior);
- Pectorali;
- Brahiali;
- Cubitali.
2. Manevra de apel (de la proximal (varsare) la distal (pornire))
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei)
4. Pompaj ganglionar
- Cubitali;
- Brahiali;
- Pectorali;
- Axilari (posterior, central, anterior);
- Deltopectorali;
- Retroclaviculari.
DLM al toracelui anterior (pieptul)
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Deltopectorali;
- Axilari (anterior, central, posterior);
- Pectorali;
- Parasternali.
2. Manevra de apel (de la proximal (varsare) la distal (pornire), in sensul de curgere al
limfei).
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei).
4. Pompaj ganglionar
- Parasternali;
- Pectorali;
- Axilari (posterior, central, anterior);
- Deltopectorali;
- Retroclaviculari.
DLM al toracelui posterior
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Axilari (central, posterior).
2. Manevra de apel (de la proximal - varsare, la distal - pornire, in sensul de curgere al
limfei).

© BioFocus martie 2020

3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei)
4. Pompaj ganglionar.
- Axilari (posterior, central);
- Retroclaviculari.
DLM al abdomenului (superior + inferior)
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Deltopectorali;
- Axilari (anterior, central);
- Pectorali;
- Cisterna Pecquet;
- Abdominali;
- Inghinali.
2. Manevra de apel (de la proximal - varsare, la distal - pornire).
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei).
4. Pompaj ganglionar
- Inghinali;
- Abdominali;
- Cisterna Pecquet;
- Pectorali;
- Axilari (central, anterior);
- Deltopectorali
- Retroclaviculari.
DLM al lombarei
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Deltopectorali:
- Axilari (anterior, central, posterior);
- Pectorali;
- Cisterna Pecquet;
- Abdominali;
- Inghinali.
2. Manevra de apel (de la proximal - varsare, la distal - pornire).
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei).
4. Pompaj ganglionar
- Inghinali;
- Abdominali;
- Cisterna Pecquet;
- Pectorali;
- Axilari (posterior, central, anterior);
- Deltopectorali;
- Retroclaviculari.

© BioFocus martie 2020

DLM al membrului inferior
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Deltopectorali:
- Axilari (anterior, central, posterior);
- Pectorali;
- Cisterna Pecquet;
- Abdominali;
- Inghinali;
- Ganglionii din triunghiul lui Scarpa;
- Poplitei;
- Tibiali anteriori.
2. Manevra de apel (de la proximal (varsare) la distal (pornire)).
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei).
4. Pompaj ganglionar
- Tibiali anteriori;
- Poplitei;
- Ganglionii din triunghiul lui Scarpa;
- Inghinali;
- Abdominali;
- Cisterna Pecquet;
- Pectorali
- Axilari (posterior, central, anterior);
- Deltopectorali;
- Retroclaviculari.
DLM al fetei si capului
1. Pompaj ganglionar
- Retroclaviculari;
- Posterior cervicali;
- Cervicali superficiali;
- Jugulodigastrici;
- Submandibulari;
- Submentonieri;
- Buccinatori;
- Parotidieni;
- Preauricuari;
- Posteriori auriculari;
- Mastoidieni;
- Occipitali.
2. Manevra de apel (de la proximal (varsare) la distal (pornire)).
3. Manevra de colectare (de la distal la proximal, in sensul de curgere al limfei).
4. Pompaj ganglionar

© BioFocus martie 2020

- Occipitali;
- Mastoidieni;
- Posteriori auriculari;
- Preauriculari;
- Parotidieni;
- Buccinatori;
- Submentonieri;
- Submandibulari;
- Jugulodigastrici;
- Cervicali superficiali;
- Posteriori cervicali;
- Retroclaviculari.

© BioFocus martie 2020