Sunteți pe pagina 1din 55

INTRODUCERE

Vivisecia este o metod de cercetare care permite utilizarea animalelor vii n scopul dezvoltrii cunotinelor biomedicale. O nou susbstan sau un nou medicament sunt n mod obligatoriu, prin lege, testate pe animale naintea introducerii lor pe pia. Astzi, testele pe animale sunt impuse prin lege, pe de o parte din cauza unei anume inerii a mentalitilor care au ntrziat dintotdeauna schimbrile din societatea omeneasc, iar pe de alt parte, din cauza giganticelor interese economice i preofesionale legate de aceast practic, i care merg mult mai departe dect simplul comer cu animale. Cunostinte detaliate referitoare la morfo-fizio-patologia animalelor este importanta , deeoarece reprezinta baza materiala pentru studierea , interpretarea si explicarea diferitor fenomene intalnite in practica profesionala. In cadrul temei acestei lucrari de licenta , am incercat sa aduc anumite completari referitoare la morfopatologia limfocentrilor capului si gatului la cobia.

CUPRINS INTRODUCERE1 1. STUDIU BIBLIOGRAFIC- SISTEMUL LIMFATIC LA MAMIFERE ORGANIZARE GENERALA..4 1.1.Vasele colectoare limfatice5 1.2. Capilare limfatice ..6 1.3. Ganglionii limfatici ..7 2. ORGANE LIMFOIDE...9 2.1. Organe limfoide primare..9 2.1.1. Timusul .9 2.1.2. Mduva osoas hematogen10 2.1.3. Bursa lui Fabricius10 2.2. Organe limfoide secundare...10 2.2.1. Limfonoduli 11 2.1.2. Splina ..12 2.2.3. esuturile limfoide asociate mucoaselor (tubului digestiv)..13 3. MORFOLOGIA VASELOR LIMFATICE LA MAMIFERELE DOMESTICE14 3.1.Capilarele limfatice....14 3.2. Vasele limfatice propriu-zise....15 3.3. Colectorii terminali ai limfei17 3.4. Morfologia nodurilor limfatice la mamiferele domesice...20 4. CERCETARI PERSONALE..27 4.1. Material si metode.27 4.2. Disectia stratigrafica regionala.....28 4.3. Evidentierea formatiunilor limfatice dupa administrarea de substante colorante..28 4.4 Vascularizarea limfatica....29 4.4.1. Limfocentrii capului si gatului.....29 4.4.1.1. Limfocentrul mandibular29 4.4.1.2. Limfocentrul parotidian..37 4.4.1.3. Limfocentrul retrofaringian...42
2

4.4.1.4. Limfocentrul cervical superficial46 4.4.1.5. Limfocentrul cervical profund .47 4.5. Vascularizarea limfatica a capului si gatului ..... 47 4.5.1. Vascularizarea limfatica a capului ..47 4.5.2. Vascularizarea limfatica a gatului..49 4.6. Limfocentrii membrului thoracic..49 4.7. Vascularizarea limfatica a membrului toraci ...50 4.8. Limfocentrii membrului pelvin ...50 4.9. Vascularizarea limfatica a membrului pelvin .50 Concluzii.. Bibliografie..

CAPITOLUL.I. STUDIU BIBLIOGRAFIC 1. SISTEMUL LIMFATIC LA MAMIFERE ORGANIZARE GENERALA


Sistemul limfatic este o retea complexa formata din ganglioni limfatici, vase si capilarii limfatice ce functioneaza ca un filtru si ca un system de eliminare a substantelor toxice.Actiunea de filtrare a sistemului limfatic este foarte profurlda, lucrand in continuu pentru a inlatura celulele moarte , bacterii , microbe , etc. Cand este coplesit de toxine, devine congestionat cu mucus. Sistemul limfatic este de fapt sistemul de canalizare a organismului. Fiecare ganglion limfatic este ganglion limfatic este un centru de puriticare, detoxifiind lichidul limfatic. De asemenea functionarea normala a gangliomlor limfatici si circulatia buna a lichidului limfatic formeaza baza sistemului imunitar. De aceea, un sistem imunitar slabit necesita o ingrijire a sistemului limfatic. Functia primara a sistemului limfatic este de a colecta lichidul proteic interstitial , care rezulta prin extravazarea continua la nivelul capilarelor sanguine si de a-l readuce in sistemul vascular sanguin, mentinand astfel constant volumului plasmei sanguine circulante. Sistem limfatic = totalitate a ganglionilor si vaselor limfatice, care, pe de o parte, participa la apararea imunitara a organismului, iar, pe de alta parte, au un rol circulator (drenarea limfei spre un curent sangvin). Structura - ganglionii limtatici sunt noduli situati pe traiectul vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau limfocite, pe care le produce. Exista ganglioni superticiali, dintre care cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de fiecare parte a gatului, si ganglionii profimzi, localizati in pelvis, in lungul aortei si in hilurile pulmonare. Provenite din toate partile corpului, vasele limlatice converg spre ganglionii limfatici, apoi se reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general, vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul pana in varful trunchiului, unde se varsa in confluenta venoasa jugulo- subclavie stanga, de la baza gatu1ui. Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la maturitate dupa formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice asigura circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa. Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile absorbite de catre intestin in cursul digestiei.

Nodulii limfatici se afla pe toata suprafata corpului , mai ales pe gat , sub membre , in zona inghinala. Cea mai larga concentrare este in abdomen , atat la nivelul pielii cat si langa coloana vertebrala. Sistemul limfatic este conectat cu cel cardiovascular in zona claviculei si lichidul limfatic este drenat in inima , dar aceasta nu are nici o influenta aupra lichidului limfatic. De fapt , spre deosebire de sistemul cardiovascular , sistemul limfatic nu este un system in cerc , neintrerupt si nu detine un organ care sa pompeze limfa , asa cum se intampla cu inima in cazul sistemului cardiovascular.Circulatia limfei este foarte lenta si se desfasoara datorita aspiratiei toracice si contractiei musculaturii scheletice si se bazeaza pe respiratie profunda , miscare si masaj.

1.1.Vasele colectoare limfatice


Principalul rol al sistemului vascular limfatic este de a reintroduce lichidul extracelular in circulatia sanguina. In organism exista nu numai vase de sange ci si un sistem de canalicule avand peretii subtiri si captusiti de endoteliu, al caror rol este de a colecta lichidul din spatiile interstitiale si a-l transporta catre sistemul vascular sanguin. Acest lichid poarta denumirea de limfa si parcurge traseul intr-un singur sens, spre inima. Vasele limfatice se unesc intre ele formand ductul toracic si ductul limfatic drept, doua trunchiuri vasculare de calibru mare. Acestea se termina la jonctiunea dintre vena jugulara interna stanga si vena subclavie stanga, respectiv vena subclavie dreapta si vena jugulara interna dreapta. Vasele limfatice au pe traiectul lor ganglioni limfatici si sunt prezente n aproape toate organele corpului, cu exceptia sistemului nervos central si maduvei osoase. Vasele limfatice sunt impartie in mai multe categorii in functie de calibrul acestora. Astfel se diferentiaza: a) capilare limfatice, localizate in majoritatea tesuturilor si organelor din organism b) vase colectoare c) trunchiuri limfatice d) canale limfatice (sediul in care dreneaza limfa). Acestea sunt: canalul limfatic drept si canalul toracic. Compozitia limfei Limfa preluata de capilarele limfatice are o compozitia asemanatoare cu lichidul din tesutul interstitial, similara cu cea a plasmei, cu diferenta ca este mai saraca in proteine. Dupa trecerea prin ganglionii limfatici, limfa se imbogateste cu proteine, mai ales imunoglobuline, si celule, in special leucocite. 99% din celulele limfei sunt leucocite.

In functie de tesutul drenat, compozitia limfei difera: limfa care provine din intestin este mai bogata in lipide si are un aspect laptos limfa din ficat este bogata in enzime si proteine limfa care provine din glandele endocrine este bogata in hormoni. Circulatia limfatica are o viteza mica de curgere. Limfa se indreapta catre inima, prin sistemul limfatic, care se varsa in final in sistemul venos de la baza gatului. Circulaia limfatic - roluri : - dreneaz apa i cataboliii care nu au fost preluai de circulaia venoas (10%); - colecteaz proteinele remanente la nivel tisular, pe care le readuce n circulaia sistemic; - prin nodulii limfatici poteneaz statusul imun; - asigur absorbia lipidelor (chilomicroni) la nivelul vilozitilorintestinale; - overflow mechanism cu rolul de a readuce excesul de lichid din spaiul interstiial n circulaie (menine uscat interstiiul). - are rol foarte important in apararea antiinfectioasa a organismului , datorita ganglionilor limfatici care produc imunoglobuline. transporta lipidele absorbite din intestinul subtire dreneaza excesul de lichide la nivelul tesuturilor interstitiale, astfel ca blocarea drenajului limfatic, care se poate intalni de exemplu in anumite tumori poate determina aparitia edemelor in zona respectiva dreneaza o parte din proteinele extravazate din capilare

1.2. Capilare limfatice (limfaticele initiale) sunt canale endotelializate care au un


capat inchis in deget de manusa, dar care se poate deschide sau inchide in functie de starea tesuturilor. Aceste capilare sunt situate in imediata vecinatate a capilarelor venoase. Asemanatoare structural cu capilarele sanguine, se diferentiaza de acestea prin faptul ca celulele endoteliale ale limfaticelor initiale sunt conectate foarte slab ntre ele si sunt asezate pe o membrana bazala subtire si discontinua. Marginile celulelor endoteliale se suprapun partial cu cele ale celulelor adiacente, formand un fel de minivalve care se deschid spre interiorul vasului si prin care patrunde, dar nu mai poate iesi, lichidul interstitial. Acesta este locul principal al trecerii substantelor lichide din spatiile interstitiale in lumenul vasului limfatic. Diametrul vaselor limfatice este superior

diametrului vaselor sanguine , ceea ce permite si antrenarea in circulatie a unor celule de marimi diferite. Se poate astfel sintetiza principalele caracteristici ale capilarelor limfatice: - sunt dispuse, sub forma de retea, in toate tesuturile corpului , cu exceptia sistemului nervos central si a tesutului osos; - nu sunt prevazute cu valve; - au un diametru superior capilarelor sanguine; - peretii capilarelor limfatice sunt formati din celulele endoteliale, o membrana bazala si filamente prin care se permite numai intrarea lichidului interstitial in vas; - sensul circulatiei limfei nu este bine precizat ceea ce face ca el sa poata fi dirijat in functie de starea si cantitatea de lichid a tesutului. Aceasta bidirectionalitate a circulatiei limfatice in capilare permite tehnicianului care aplica drenajul limfatic manual, sa orienteze excesul de lichide in directia dorita.

1.3. Ganglionii limfatici - organ mic ce apartine sistemului limfatic, care joaca un
rol fundamental in functia imunitara. ganglionii limfatici sunt mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice, formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. ganglionii limfatici sunt organe limfopoietice (produc limfocite) si centri de fagocitoza. Structura - ganglionii limfatici sunt plasati pe traiectul limfei care circula din tesuturi spre sange: regiunea inghinala, regiunea axilara, gat etc. Unii ganglioni sunt superficiali si palpabili la subiectii firavi, altii sunt profunzi si vizibili la examenul radiologic (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica). Un ganglion este constituit din tesut limfoid, tesut in care stau si se multiplica globulele albe de tip limfocite. Canalele limfatice sunt reprezentate de cisterna chilului, conductul toracic, conductul limfatic drept i trunchiul traheal. Cisterna chilului numit i cisterna lui Pecquet, este un conduct limfatic dilatat, plasat sublombar, n dreptul vertebrelor LII-LIV, dorsal de vena cav caudal i dorsal puin spre dreapta de aorta abdominal, rezult din confluarea trunchiurilor limfatice lombare i viscerale care aduc limfa de la membrele pelvine, pereii cavitii abdominale i viscerele din cavitatea abdomino-pelvin. Cisterna chilului se vars n conductul toracic. Conductul toracic i are originea n cisterna chilului, traverseaz diafragma prin ostiul aortic, dorsal de aort, ajunge n cavitatea toracic i se plaseaz apoi la
7

dreapta aortei, alturi de vena azigos dreapt, trece dorsal de cord unde se bifurc, ca apoi dup un traiect scurt s devin din nou unic, iar la stnga traheei se dilat i se vars n vena cav cranial sau la terminaia trunchiului bijugular. Colecteaz limfa din regiunea toracelui, de la membrul stng i partea stng a capului i gtului. Canalul limfatic drept rezulta in comfluarea trunchiului jugular drept si a vaselor eferente ale limfonodurilor cervicale profunde si mediastinale craniale , varsandu-se in vana cava craniala sau in vena brahiocefalica. Conductul limfatic drept rezult din confluarea trunchiului jugular drept i a vaselor eferente ale limfonodurilor cervicale profunde i mediastinale craniale, vrsndu-se n vena cav cranial sau n vena brahiocefalic. Colecteaz limfa de la membrul toracic drept, jumtatea dreapt a capului i gtului. Trunchiul traheal sau jugular rezult din confluarea vaselor eferente ale limfocentrelor retrofaringiene, nsoete bilateral traheea i de vars n conductul limfatic drept sau n conductul toracic. Colecteaz limfa de la cap i gt. Limfonodulii hemali mici, plasai de-a lungul aortei abdominale, conin snge, nu au vase aferente, iar vasele eferente se vars n vasele sanguine i sunt prezeni doar la rumegtoare i suine.

CAPITOLUL II - ORGANE LIMFOIDE


Se mai numesc i sistem limfoid. Sistemul limfoid este definit ca fiind suportul imunitii, fiind alctuit din vase limfatice, organe limfoide, esuturi limfoide i celule izolate, toate avnd potenial imunitar. Organele limfoide sunt reprezentate de aglomerri specifice de celule delimitate de o capsul de esut conjunctiv, n aceste organe aflndu-se sediul n care celulele sistemului imunitar se dezvolt i se matureaz sau sediul n care ele i ndeplinesc funciile imune specifice. estuturile limfoide nu sunt delimitate de o capsul de esut conjunctiv, ele sunt grupri de celule dispersate inegal pe mucoasa tractului respirator, digestiv sau urogenital. Organele limfoide sunt de dou tipuri: 2.1. Organe limfoide primare 2.2. Organe limfoide secundare 2.1. Organele limfoide primare Sunt sediul n care se genereaz limfocitele. La om sunt n numr de trei: timusul, mduva osoas i ficatul embrionar (este responsabil de sinteza de limfocite numai n timpul vieii intrauterine). 2.1.1. Timusul -organ limfoepitelian, format din doisau mai muli lobi: -este esenial la nceputul vieiiasigur maturarea imunologic normal a limfocitelor, iar la organismele adulte reaprovizionarea anatomic i funcional a sistemul de aprare celular. -asigur organismului necesarul de LT virgine pentru toat viaa, dar ntr-o cantitate redus. Este un organ limfoid primar situat n mediastinul anterior (partea anterioar a toracelui), retrosternal. Este acoperit de o capsul de esut conjunctiv care se continu n interiorul organului sub form de travee conjunctive care l structureaz n lobi i lobuli timici. Unitatea funcional a organului este reprezentat de lobulul timic, la nivelul cruia se delimiteaz dou zone distincte: a. Zona cortical sau periferic alctuite din celule limfoide tinere sau timocite care provin din celulele stem b. Zona medular sau central srac n limfocite i bogat n celule epiteliale care
9

reprezint spaiul n care limfocitele T se matureaz. Celulele epiteliale care alctuiesc aceast zon au pe suprafaa lor antigene codificate de ctre sistemul major de histocompatibilitate al organismului.

2.1.2. Mduva osoas hematogen Situat n cavitatea medular a oaselor lungi Este sediul genezei celulei cap de serie, numit i celula precursoare, celul stem, susau pluripotent. Celulele stem au dou caracteristici principale:-diferenierea spre una din seriile sangvine; -autoreplicarea pentru meninerea constant a numrului celulelor stem; La nivelul ei exist o cantitate foarte mare de precursori ai limfocitelor B i de plasmocite, capabile s sintetizeze imunoglobuline sau anticorpi. Nu exist limfocite T mature n mduva osoas, deoarece principala funcie a acesteia este s sintetizeze precursori ai celulelor sangvine fiind un organ hematopoietic. esutul hematopoietic activ este cuprins ntr-o reea de vase sanguine i este responsabil de sinteza limfocitelor T imature i sinteza limfocitelor B. Limfocitele T imature nu rmn niciodat n mduv, ele migreaz n timus, fiind precursoare ale limfocitelor T mature. Limfocitele B rmn n mduv unde se i matureaz. La vrsta a treia, funcia de hematopoiez a mduvei hematogene este mult redus.

2.1.3. Bursa lui Fabricius Echivalentul bursei la mamifere sunt considerate esuturile limfoide, asociate mucoaselor: -amigdalele faringiene -plcilePeyer -apendicele ileo-cecal. -mduva osoas i ficatul embrionar.

2.2. Organe limfoide secundare


Sunt denumite i organe limfoide periferice, fiind reprezentate de splin, ganglioni limfatici i formaiuni limfoide asociate sistemului digestiv, respirator i aparatului urogenital. Aceste formaiuni limfoide asociate se mai numesc i MALT (Mucosa
10

Associated Lymphoid Tissue). Ele reprezint sediul n care se desfoar rspunsul imun, fie el de tip umoral sau celular, fiind populate cu precursorii limfocitari produi n organele limfoide primare. Dup regresia organelor limfoide primare, sinteza de precursori ai limfocitelor mature se va muta n organele limfoide secundare. Pe lng limfocite, aceste organe conin i alte celule precum granulocite (leucocite cu nucleu granular reprezentate de neutrofile, eozinofile i bazofile) plasmocite i macrofage. Exist dou tipuri de limfocite, B i T, n cadrul organelor limfoide secundare delimitndu-se arii specifice fiecrui tip limfocitar, ariile rezervate limfocitelor T fiind numite arii T-dependente, iar ariile rezervate limfocitelor B fiind numite arii B-dependente. ntre cele dou arii nu exist delimitare specific, organele limfoide fiind traversate de numeroase vase sanguine care permit schimburile de lichide i recircularea limfocitelor. Dezvoltarea complet a organelor limfoide secundare are loc dup natere, sub influena unor stimului antigenici, stimuli care determin i proliferarea i diferenierea limfocitelor n limfocite efectoare i limfocite de memorie.

2.2.1. Limfonoduli Se mai numesc i ganglioni limfatici si sunt plasai strategic, n anumite zone ale organismului, de-a lungul vaselor limfatice. Filtreaz lichidul limfatic ndeprtnd antigenele coninute de acesta. Fiecare ganglion este delimitat de o capsul de esut conjunctiv din care pornesc trabeculele care reprezint suportul celulelor limfoide ale ganglionului, mpreun cu reeaua format din fibre de reticulin. Ganglionul este delimitat n trei zone diferite i anume: - Zona cortical sau zona extern care conine limfocite grupate n foliculi limfoizi. Aceti foliculi pot fi primari i conin limfocite aflate n stare de repaus sau secundari care conin limfocite care au fost stimulate antigenic i activate. n centrul fiecrui folicul limfoid se afl zona germinativ sau centrul germinativ cu limfocite B aflate n proliferare. Zona cortical a ganglionilor limfatici este o arie B dependent. Dup ce stimulul antigenic nceteaz, foliculii limfoizi secundari se transform n folicului primari. Foliculii limfoizi conin i macrofage i plasmocite. - Zona paracortical este o arie T dependent imprecis delimitat, care este bogat vascularizat. - Zona medular reprezint centrul ganglionului i este definit ca fiind o arie B dependent deoarece aici predomin limfocitele B. Mai conine i macrofage, plasmocite i limfocite T. n ganglionii limfatici celulele limfoide sunt dispuse n iruri celulare regulate formnd cordoane printre care se rsfir mici vase limfatice numite sinusuri medulare care colecteaz limfa din ganglion i se vars apoi n vasele limfatice eferente care prsesc ganglionul respectiv. Macrofagele pot prelua i prelucra orice antigen care ajunge la ganglion deoarece circulaia limfatic este foarte lent la acest nivel.

11

Funciile ganglionilor limfatici: - Stocheaz numeroase celule limfoide reprezentnd i locul n care acestea prolifereaz - Conin numeroase macrofage care distrug antigenele fr a distruge ns i epitopii care sunt prezentai limfocitelor antigen-specifice - La acest nivel se realizeaz cele mai multe dintre cooperrile celulare ale sistemului imunitar - Ganglionii se modific structural n momentul n care densitatea de antigene depete nivelul de prelucrare al macrofagelor. Prin urmare ganglionii se mresc de volum, i vor crete temperatura local i vor deveni dureroi i/sau adereni la planurile superficiale i/sau profunde. Dup eliminarea infeciei sau dup ce rspunsul imun se finalizeaz, limfonodulii revin la dimensiunile iniiale. Mrirea de volum a ganglionilor limfatici se datoreaz n principal substanelor chimice secretate de limfocite care au efect vasodilatator i de inducere a inflamaiei ca mecanism de protecie mpotriva infeciei. 2.2.2. Splina Organullimfoid periferic cel mai mare, conectat direct la circulaia sangvin. Nu are vase limfatice aferente sau eferente(antigenele acced la splin numai pe calea sngelui). Splina reine i prelucreaz antigenic, agenii patogeni diseminai n organism pe cale circulatorie. Rol de distrugere a elementelor mbtrnite sau patologice, ca i de depozitare a rezervelor de fier. materialul antigenic ca atare sau prelucrat, activeaz LB din centrii germinativi foliculari. Anticorpii produi la nivelul splinei, au specificitate mai ales fa de antigenele corpusculare adiministrate pe cale sangvin. O alt particularitate o constituie faptul c sngele pe calea venei splenice, circul din splin n ficat, fiind stimulat astfel i activarea celulelor Kuppfer.
12

Splina - Reprezint organul limfoid care filtreaz antigenele din sistemul sangvin, aa cum ganglionii limfatici filtreaz antigenele din sistemul limfatic. Aproape toate antigenele i toate substanele non-self din snge sunt reinute la nivelul splinei, acest organ fiind n acelai timp un centru important n care se desfoar rspunsul imun. Este acoperit de o capsul conjunctiv care trimite trabecule n interiorul organului. Este, ca i ganglionii limfatici delimitat n trei poriuni diferite: - Pulpa alb alctuit din celule limfoide dispuse sub form de manon n jurul unei arteriole centrale. Astfel se constituie tecile limfoide periarteriolare mprite n dou zone i anume zona intern alctuit din macrofage i celule T fiind o arie T dependent i zona extern bogat n limfocite B fiind o arie Bdependent. n aria B-dependent, limfocitele B dispuse sub form de conglomerate formeaz foliculii splenici sau corpusculii Malpighi. - Pulpa roie este cea mai important parte a splinei alctuit din sinusuri venoase i cordoane de celule splenice numite i cordoane Bilroth. Celulele care alctuiesc pulpa roie sunt macrofagele, limfocitele B, limfocitele T i plasmocitele ns predomin net limfocitele B, prin urmare aceasta este o arie B dependent. Pulpa alb este separat de pulpa roie printr-o zon marginal care este o arie mixt, coninnd n proporii aproximativ egale limfocite B i limfocite T i este foarte bine vascularizat. Aici sunt blocate cele mai multe antigene provenite din snge. Splina este un sediu important de sintez a anticorpilor deoarece n ariile B dependente se afl foarte multe plasmocite care produc imunoglobuline sau anticorpi. Splina este sediul principal n care se reine i se distruge non-selful din circulaia sangvin, principala responsabilitate n acest sens cznd n sarcina macrofagelor care sunt att celule prezentatoare de antigen care prezint epitopii determinanilor antigenici ctre limfocitele antigen-specifice, ct i celule responsabile de fagocitoza i distrugerea antigenului. 2.2.3. esuturile limfoide asociate mucoaselor (tubului digestiv) (tonsile, apendicele ileo -cecal, plcile Peyer) n submucoasse gsesc sub forma unor aglomerri locale, colecii limfocitare: aspectul organoid : amigdalele faringiene amigdale palatine amigdalelinguale amigdaletubale, formnd aa zisul inel Waldayer. n ileon-plci Payer i esutul limfoid apendicular

13

CAPITOLUL III - MORFOLOGIA VASELOR LIMFATICE LA MAMIFERELE DOMESTICE


Se pot recunoaste in reteaua vasculara limfatica trei portiuni care difera prin structura, dispozitie si functie: capilare, vase intermediare si colectori terminali ce se deschid in vene.

3.1.Capilarele limfatice
Limfocapilarele (Vasa lymphocapillaria) difera de capilarele sanguine prin mai multe particularitati, corelate cu functia lor. In primul rand, ele sunt total independente si formeaza o retea cu ochiurile largi care se intrepatrund cu cele ale retelei sanguine. Mult mai neregulate decat omoloagele sanguine, capilarele limfatice difera mai ales prin structura. Ele sunt formate dintr-un endoteliu foarte subtire, cu celule plate, a caror margine lobata ("in frunza de stejar") se angreneaza cu a celulelor vecine. Dar membrana bazala, in mod obisnuit, poate sa lipseasca sau este foarte subtire si fenestrata, ceea ce se constata foarte rar la capilarele sanguine. In plus, jonctiunile intercelulare prezinta (in afara celor obisnuite, desmozomale si jonctiuni stranse) sectoare in care marginile adiacente doar se suparapun, fara a exista o aderenta reala. Aceste sectoare delimiteza fante inguste, raspunzatoare de admiterea unor molecule voluminoase, venite din plasma interstitiala, chiar de particule inerte sau de bacterii. Marginile acestor fante functioneaza precum niste microvalve, capabile sa se opuna refluxului. In acest sens, este de mentionat faptul ca nu este vorba de "stomate" presupuse, dar niciodata demonstrate, ci de fante intercelulare reale dar temporare. Fata externa a celulelor endoteliale serveste tasarii, mai ales in apropierea marginilor, a unor fascicule de fibre de sustinere foarte delicate, care se ancoreaza cu cealalta extremitate in tesutul conjunctiv inconjurator. Atunci cand creste concentratia proteica in lichidul interstitial, aceste fibre se umfla prin imbibitie si se scurteaza. Tractiunea lor pe peretele vasului determina o dilatare a capilarului si admiterea unor lichide si molecule mari in interiorul lor. La acest mecanism de admitere a unor elemente componente ale limfei in vasele capilare, se adauga un transport activ, transcelular, de molecule mult mai mici, aduse prin diapedeza de limfocite si macrofage. Capilarele limfatice sunt prezente aproape in tot organismul, dar repartitia lor este inegala. In anumite tesuturi ele pot lipsi. Prezenta lor este caracteristica in tesutul conjunctiv colagen si lipsesc in tesutul conjunctiv cu fibre de precolagen sau reticulina, precum si in tesutul conjunctiv intralobular sau interacinos al glandelor sau al pulmonilor. Ca si capilarele sanguine, lipsesc in epiteliu, cartilaj hialin, cristalin si cornee. Nu apar in parenchimurile cu dominanta epiteliala, ca cel al lobilor hepatici, testiculari si renali. Sunt
14

prezente din contra, in septumurile interlobulare, in tesutul conjunctiv perivascular si in capsula organelor de mai sus. Lipsesc de asemenea in maduva osoasa, in lobulii timusului si in pulpa splinei (dar nu si in trabeculele si capsulele acestor organe), in peretii vaselor de sange (dar nu si in adventice), in cordonul ombilical si in sistemul nervos central. Din contra, pielea si mucosele, care exercita cele mai active functii de protectie si de absorbtie, prezinta in corionul lor o retea limfatica extrem de bogata, cel mai adesea, unita prin anstomoze, cu o retea secundara subcutanata sau submucoasa. Reteaua subseroasa a pleurei si peritoneului este de asemenea foarte densa, in raport cu marea capacitate de absorbtie a acestor seroase. Reteaua limfatica poate prezenta mari variatii si in functie de stadiul functional al organului. Uneori poate fi goala, alterori destinsa si deformata. Ultima stare se poate observa in cazul uterului gestant sau in cazul mamelei in perioada de lactatie. In cazul mucoasei gastrice dezvoltarea retelei nu este completa decat dupa instalarea secretiei clorhidrice. In cele mai multe organe insa, reteaua se atrofiaza la varste inaintate.

3.2. Vasele limfatice propriu-zise


Acestea sunt vasele (Vasa lymphatica) care conduc limfa din retelele periferice spre nodurile limfatice, iar de aici catre colectorii terminali. Au un calibru in general redus, de ordinul milimetrilor, dar variabil in functie de nivel si de specie. Sunt mai numeroase decat venele pe care le acompaniaza. Conformatia lor este neregulata. Foarte suple si depresibile, ele se muleaza pe organele vecine. Atunci cand sunt pline, aspectul lor este moniliform, chiar varicos. Acest caracter este determinat de prezenta valvulelor care segmenteaza lumenul lor si se opun refluxului limfei. Existenta valvulelor pare a fi legata de cea a nodurilor limfatice, care, oarecum stanjenesc fluxul limfatic. Ele lipsesc la vertebratele inferioare, unde nu exista noduri limfatice si sunt rare sau absente la pasari, unde nodurile limfatice sunt absente sau rudimentare. Datorita faptului ca au peretii subtiri si transparenti, vasele limfatice sunt adesea greu de observat. Traiectul este in general putin flexuos, uneori rectiliniu, vasele curgand aproape paralel unul cu altul. Ele sunt impartite in doua grupe. Prima este grupa vaselor superficiale. Ele acompaniaza venele subcutanate, ocupand si intervalele dintre acestea. Vasele sunt lungi in mod deosebit la membre. Al doilea grup il constituie cel al vaselor profunde, situate sub fascii sau in interstitiile musculare, in compania arterelor si venelor profunde. Exista anastomoze in cadrul vaselor ce apartin aceleiasi categorii, dar apar relativ rar in cazul vaselor ce fac parte din categorii diferite. In general oblice, anastomozele imbraca aspectul unor retele cu ochiuri largi si usor alungite. Abundenta anastomozelor variaza in functie de specie, fiind de exemplu mai putin numeroase la bovine comparativ cu carnivorele.
15

In fiecare grupa, confluenta vaselor limfatice are un grad mai redus decat cea a venelor. Aceasta se realizeaza mai ales la nivelul nodurilor limfatice, unde se face reductia numarului de vase si creste calibrul lor. Fiecare nod limfatic primeste multe vase aferente, dar nu emite decat un numar mic de eferente. Chiar daca limfa traverseaza cel mai adesea o serie de limfonoduri succesive, exista totusi si exceptii. Unele vase limfatice pot evita un nod limfatic sau o grupa de noduri limfatice, pentru a ajunge direct la un nod mai central. Pe de alta parte, mici vase limfatice, cum ar fi cele ale glandei tiroide, ale esofagului sau ale ligamentelor ficatului pot fi directionate direct spre canalul toracic. Structura lor nu este uniforma. Exista o trecere progresiva de la structura de capilar la cea de mare colector. La primele vase, ce dreneaza limfocapilarele, endoteliul este dublat de o teaca conjunctiva foarte subtire, in acelasi timp aparand si primele valvule. In aceasta teaca, ulterior apar miocite, apoi fibre elastice, conturandu-se astfel o tunica mijlocie. Vasele de calibru mijlociu si mare prezinta un perete trilaminar, in ciuda faptului ca sunt foarte subtiri. Intima este un simplu epiteliu, care difera de cel al capilarelor prin prezenta unei membrane bazale continue. Este stratul care da nastere valvulelor. Media este subtire. Ea este formata din fibre musculare netede, care tind sa formeze la nivelul vaselor mai mari doua straturi - circular si longitudinal. Miocitele sunt sustinute de o delicata retea de fibre elstice. Musculatura longitudinala se condenseaza la nivelul unor mici dilatatii, ce apar astfel ca mici pungi contractile, ce amintesc de inimile limfatice ale vertebratelor inferioare. Adventicea este formata din fibre de colagen si elastice, dar este slab delimitata, adesea confundata cu tesutul conjunctiv inconjurator. Functionarea vaselor limfatice este asigurata prin coroborarea mai multor mecanisme: 1) Prezenta valvulelor impune limfei o directie centripeta, fara posibilitate de reflux. 2) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 3) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 4) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 5) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 6) Contractia muschilor vecini, pulsatia arterelor, miscarile pasive, pe scurt, tot ce exercita o compresiune temporara goleste segmentul vascular corespunzator in "aval".
16

7) In cazul venelor mari, miscarile respiratorii exercita o aspiratie ritmica ce videaza segmentele centrale, atragand in aceasta directie limfa periferica.

3.3. Colectorii terminali ai limfei


Vasele cele mai voluminoase ale sistemului limfatic nu au intercalate pe traiect noduri limfatice; au in schimb numeroase valvule. Ele descarca limfa in sange in locul de confluare a venelor subclaviculare cu venele jugulare. In principiu sunt recunoscuti doi mari colectori: conductul toracic si canalul limfatic drept. Conductul toracic, de departe cel mai mare colector, isi are originea intr-un rezervor, cunoscut ca cisterna chilului. Cisterna chilului Denumita in trecut si "cisterna lui Pecquet" (Cisterna chyli), se prelungeste la extremitatea craniala cu conductul toracic. Primeste limfa din intestin, dupa cum sugereaza si numele dar, teritoriul de drenaj este mult mai intins. Ea colecteaza limfa si de la doua grupe voluminoase de noduri limfatice care dreneaza limfa de la membrele pelvine, bazin si partea adiacenta a peretelui abdominal, ca si de la toate viscerele din abdomen. Situata dorsal de aorta, sau usor pe partea dreapta, in contact cu pilierii diafragmului, cisterna chilului este mulata pe organele vecine. Forma sa variaza foarte mult in functie de specie si de individ. Ea este cel mai adesea fusiforma sau ovalara, ingustata la cele doua extremitati. In comparatie cu conductul toracic, ea poate fi mai larga (carnivore) sau mai ingustata, putin distincta de primul. La rumegatoare si leporide poate fi dubla. Cisterna chilului este alimentata prin doua trunchiuri limfatice lombare si un trunchi visceral, racordat la aceasta in mod variabil. Trunchiurile lombare (Trunchi lumbales) converg de la extremitatea lor caudala. In numar de doua, ele incadreaza aorta. Fiecare dintre ele colecteaza eferentele nodurilor limfatice ale bazinului si ale peretelui lombar, mai ales de pe aceeasi parte. Exista anastomoze intre cele doua parti, astfel incat la porc, dar mai ales la carnivore, ansamblul formeaza un veritabil plex. Trunchiurile primesc afluenti directi de la glandele genitale si de la rinichi. La ecvine si rumegatoare, in mod obisnuit, ele conflueaza sub forma unui trunchi unic. Trunchiul visceral (Truncus visceralis) este imapr, voluminos dar relativ scurt. Este format prin confluenta mai multor radacini care pot ajunge separat in cisterna chilului. Trunchiul visceral este absent la om si ecvine, uneori la leporide si rar la capra. Radacinile acestui trunchi sunt in principal doua - una intestinala si alta celiaca. Ele sunt uneori anastomozate, iar la carnivore formeaza un plex care tine loc de trunchi visceral. Trunchiul intestinal (Truncus intestinalis) este voluminos mai ales la ierbivore. El dreneaza limfocentrul mezenteric cranial si printr-un alt afluent particular, trunchiul colic (Truncus
17

colicus), limfocentrul mezenteric caudal. Acest ultim trunchi poate fi izolat de trunchiul visceral la bovine. Uneori este dublu, chiar triplu la carnivore, leporide si om. Sub denumirea de trunchi jejunal (Truncus jejunalis) este desemnata portiunea trunchiului intestinl situata inainte de confluarea trunchiului colic. Aceasta portiune este in mod obisnuit dubla la leporide. Trunchiul celiac (Truncus coeliacus) dreneaza limfocentrul cu acelasi nume, in general prin doua radacini: gastrica si hepatica. La ecvine el se directioneaza direct in cisterna chilului, iar la celelalte specii direct in trunchiul visceral. Limfa din nodurile hepatice si hepatice accesorii trece prin trunchiul hepatic (Truncus hepaticus), radacina a celui precedent, cu exceptia rumegatoarelor, unde ajunge direct in trunchiul intestinal. Trunchiul gastric (Truncus gastricus) care dreneaza nodurile limfatice de la stomac si de la splina formeaza cea de-a doua radacina a trunchiului celiac, dar la rumegatoare poate sa se descarce direct in cisterna chilului. Conductul toracic Acest colector (Ductus thoracicus) este cel mai lung si cel mai important. El primeste limfa din tot corpul, cu exceptia jumatatii drepte a capului, gatului si toracelui, ca de altfel si de la membrul toracic drept. De un calibru relativ redus (8-10 mm la ecvine, 3-4 mm la om, porc si caine), el se intinde din regiunea lombara craniala pana in unghiul venos axilo-jugular stang. Origine. Este mai greu de precizat deoarece conductul prelungeste in mod progresiv cisterna chilului. Este simpla la om, la rumegatoare si suine, la ecvine este dubla, iar la carnivore si uneori la leporide este reprezentata de doua sau de trei ramuri. Traiect si raporturi. Conductul toracic acompaniaza aorta si se angajeaza impreuna cu aceasta in traversarea diafragmei, exceptand rumegatoarele unde exista un mic orificiu propriu in pilierul stang al diafragmului. In interiorul toracelui este plasat in mod obisnuit intre aorta si vena azigos dreapta, incrucisand arterele intercostale dorsale drepte. Poate fi intalnita si dorsal de aorta, intre arterele intercostale dorsale drepte si stangi, iar in mod exceptional, pe partea stanga a aortei. Mai ales la carnivore, dar si la om, ecvine si leporide, el se divide in doua trunchiuri in portiunea sa mijlocie, una din cele doua ramuri trecand pe partea stanga a aortei. Cele doua ramuri raman unite prin una sau mai multe anastomoze, dispozitie care devine aproape plexiforma la canide. In dreptul celei de-a cincea vertebre toracale (a sasea la ecvine) isi reuneste cele doua ramuri (daca a fost divizat), se desparte de aorta, incruciseaza pe partea stanga vena azigos dreapta (cand exista), apoi se angajeaza in mediastinul cranial. Se plaseaza pe partea stanga a esofagului si traheei, pana la intrarea in cavitatea toracica unde incruciseaza fata mediala a venei subclaviculare stangi. Terminatie. Portiunea terminala este plasata usor cranial de prima coasta stanga. Dispozitia acestei extremitati este complicata uneori, variind de la un individ la altul. La
18

om, ecvine, carnivore si adesea bovine, ea apare sub forma unei ampule. Nu sunt rare cazurile cand acest conduct este divizat la acest nivel in doua sau mai multe ramuri care se deschid izolat in sistemul venos. Deschiderea se gaseste intotdeauna in vecinatatea unghiului format de venele subclaviculara si jugulara (comuna, externa sau interna) stanga, in portiunea terminala a uneia din venele de mai sus sau chiar in unghiul de confluare. La acest nivel exista in mod obisnuit o valva. Deficienta sau absenta acestei valve permite, in cazul cadavrului, un reflux sanguin lejer in acest conduct, a carui portiune terminala fiind colorata, ia aspectul unei vene. Afluenti. Provin de la viscere si de la peretele toracal stang, ca si de la membrul toracic stang, jumatatea stanga a capului si gatului. Pe parcursul sau juxta-aortic se intalnesc numerosi afluenti, de calibru mic, provenind de la nodurile limfatice ale peretelui toracal (limfonodurile intercostale si toraco-aortice) si de la mediastin. Foarte aproape de portiunea sa terminala, conductul toracic primeste, direct la om si la cele mai multe mamifere (indirect la ecvine) eferentele limfocentrului axilar si trunchiul traheal sau jugular stang (Truncus trachealis, s. jugularis sinister). Ultimul dreneaza partea corespunzatoare a capului si gatului. El isi are originea in vecinatatea faringelui prin confluenta vaselor care dreneaza nodurile limfatice retrofaringiene si cervicale profunde craniale stangi. Insoteste fata stanga a esofagului si apoi a traheei, in vecinatatea arterei carotide comune, unde primeste la diferite niveluri si in diferite moduri eferentele altor noduri limfatice cervicale. In principiu el abordeaza partea terminala a canalului toracic dar, in unele cazuri poate sa se deschida separat in unghiul axilo-jugular sau in vecinatatea lui. Structura si functionalitate. Structura este adaptata la conditiile locale. In ciuda faptului ca grosimea acestuia este redusa, peretele are o structura net trilaminara, dar media variaza in functie de nivel si de specie. In general ea este bogata in miocite in jumatatea caudala a conductului, unde valvulele sunt mai apropiate. Spre partea terminala numarul de miocite diminua mult, crescand numarul de fibre elastice si marindu-se spatiile dintre valvule. Tot aici se exercita direct forta de aspiratie a limfei catre vene la fiecare miscare inspiratorie. Prin miscarile diafragmei, respiratia intervine prin mai multe mecanisme in circulatia limfei. In inspiratie, cresterea presiunii abdominale comprima cisterna chilului si impinge limfa in conductul toracic, in acelasi timp in care ea este aspirata, ca si sangele venos, prin scaderea presiunii intertoracale. In expiratie, conductul este comprimat, valvulele impiedica refluxul, iar limfa este drenata spre sistemul venos. Conductul limfatic drept

19

Acest conduct (Ductus lymphaticus dexter), denumit in trecut si "vena limfatica dreapta", este foarte scurt ( 1 cm la om si caine si 4 cm la ecvine). Adesea este absent, radacinile lui ramanand separate. Acesta este de fapt prelungirea sau simplul segment terminal al conductului traheal sau jugular drept (Ductus trachealis, s. jugularis dexter). Are o dispozitie asemanatoare celui stang, se plaseaza la dreapta traheei si acompaniaza la mica distanta artera carotida comuna dreapta, vasele si nervii ei sateliti. Ca si cel stang, are ca origine vasele eferente ale nodurilor retrofaringiene si cervicale profunde craniale si primeste in traiect pe cele ale altor noduri limfatice ale gatului. Foarte aproape de intrarea in torace, se uneste cu vasele eferente ale limfocentrului axilar (formand uneori, ca si la om, un trunchi subclavicular drept) si cu altele care vin de la limfocentrul mediastinal drept. Conductul limfatic drept produs prin aceasta confluare prezinta un calibru inferior celui al conductului toracic. Adesea dilatat, el se deschide in unghiul venos axilojugular drept sau in apropierea acestuia, in una din venele lui constituente, uneori chiar in vena brahio-cefalica dreapta. Deschiderea acestuia este adeseori valvulata. Frecvent, se constata ca vasele limfatice axilare drepte si mediastinale se deschid izolat in venele amintite. In acest caz nu se poate vorbi de un veritabil conduct limfatic drept, dar acest nume este dat de regula, portiunii terminale, dilatate, a condutului traheal drept. Comunicatiile limfo-venoase Desi in cea mai mare parte limfa este deversata in radacinile venei cave craniale, exista multiple exceptii (minore insa ca importanta functionala), atat la om cat si la mamiferele domestice. Astfel, unele vase limfatice din zona gatului se deschid intr-una din venele jugulare iar altele, provenite din nodurile limfatice parietale ale trunchiului se descarca fie in vena azigos, intr-una din venele iliace sau in vena cava caudala. Aceste dispozitii particulare sunt explicate prin intimitatea relatiilor dintre vene si vasele limfatice in cursul dezvoltarii, constituind mai degraba varietati individuale decat anomalii. Ultimele, mult mai rare, sunt reprezentate mai ales de anastomoze intre canalul toracic si vena azigos dreapta sau intre canalul traheal si una din venele jugulare.

3.4. Morfologia nodurilor limfatice la mamiferele domesice


Nodurile limfatice (Nody lymphatici)(limfonodurile) denumite in trecut si "ganglioni limfatici" sunt mici organe, intercalate pe traiectul vaselor limfatice cu rolul de a filtra limfa pentru a retine eventualele elemente straine si a furniza populatiile celulare.

20

Ele sunt prezente la mamifere si lipsesc la alte vertebrate, cu exceptia catorva specii de pasari palmipede. Conformatie Exista o mare variabilitate de forma, culoare si dimensiuni ale limfonodurilor de la o specie la alta, in cadrul aceleiasi specii sau chiar la acelasi individ. Dimensiunile unora sunt mai mici de ordinul milimetrilor, iar ale altora ating 10 cm si uneori chiar mai mult. La cal aceste organe sunt mici si grupate mai multe intr-o arie redusa, pe cand la bovine si canide sunt adesea voluminoase dar izolate. In cazul inflamatiilor sau infectiilor pot creste mult in volum. Culoarea prezinta de asemenea o mare varietate de nuante. Ea poate varia de la alb-gri sau roz pana la gri mai mult sau mai putin inchis. Exista noduri limfatice cu aspect de mici spline eratice, de culoare rosiatica sau maronie. Acestea nu trebuie confundate cu nodurile limfatice infectate sau congestive, lucru ce se poate clarifica prin sectionarea formatiunii. Unele noduri limfatice pot sa se incarce cu particule inerte, care pot schimba culoarea acestora. Acest lucru se produce frecvent in cazul aparatului respirator, cand sunt retinute particule fine de praf sau de fum. In aceasta situatie limfonodurile pot capata o tenta foarte inchisa, chiar negriciosa. Forma este adesea rotunjita sau ovalara, dar se pot intalni noduri limfatice aplatizate sau foarte mult alungite. Uneori forma lor este influentata de organele vecine pe care acestea le muleaza. Cel mai adesea vasele limfatice aferente abordeaza periferia nodului limfatic in mai multe puncte, in timp ce vasele eferente, mai reduse numeric si mai groase, parasesc organul printr-o zona mai deprimata, ce constituie hilul. La acest nivel se observa si vasele sanguine ale limfonodului. Numarul si repartitia A determina cu precizie numarul nodurilor limfatice ale unui animal pare a fi un lucru nu foarte important. La un anumit individ pot exista unul sau doua limfonoduri mari, la altul in acelasi loc pot fi 6-10 limfonoduri mici iar alteori pot exista forme intermediare. Unele limfonoduri apar inconstant. Statistic s-a putut trage concluzia ca anumite specii, cum ar fi calul, magarul si in mai mica masura omul, prezinta noduri limfatice de talie mica dar foarte numeroase, in timp ce carnivorele si iepurele au mai putine limfonoduri dar mult mai voluminoase. La rumegatoare si porc se intalneste o situatie intermediara. In general o grupa de mici noduri limfatice de la o sepcie echivaleaza cu un limfonod mare de la alta specie. Frecvent, un nod limfatic voluminos si constant poate fi acompaniat de mai multe noduri mici, variabile sau inconstante. In plus, anumite specii pot prezenta unul sau mai multe limfonoduri care se intalnesc la putine alte specii sau nu se intalnesc deloc. In

21

aceasta categorie se intalneste limfonodul bucal la leporide, ovarian la iapa, testicular la vier, epigastric si al fosei paralombare la bovine. In cadrul aceleiasi specii numarul total de noduri limfatice poate varia de la simplu la dublu si chiar mai mult. Ca titlu informativ si in mod foarte aproximativ se poate aprecia ca numarul de noduri limfatice variaza intre 6000 si 10000 (din care mai mult de jumatate sunt anexati intestinului) la ecvine, 240-350 la bovine, 200-350 la porc, 50-100 la caine, 70-120 la iepure si 450-700 la om. In functie de situatia topografica, putem incadra limfonodurile in doua categorii. Unii sunt superficiali si in general explorabili pe animalul viu. Altii sunt profunzi, inabordabili in conditiile obisnuite de clinica. Examenul acestora este util in cazul necropsiei si mai ales la examinarea carcasei in abator. Structura nodurilor limfatice Organizarea interna a nodurilor limfatice este relativ uniforma in seria mamiferelor domestice. Totusi, se pot observa si particularitati, cum sunt cele intalnite la porc si la unele din nodurile limfatice ale rumegatoarelor. In esenta, nodurile limfatice sunt formate dintr-o trama conjunctiva care circumscrie un ansamblu de celule, cea mai mare parte a acestora fiind reprezentata de limfocite. Suportul conjunctiv formeaza o capsula periferica, travei si o retea interna. Aceste elemente impreuna cu populatia celulara formeaza un parenchim divizat in cortex si medulara. Stroma nodurilor limfatice Capsula (capsula) acopera toata suprafata nodului limfatic. Ea este traversata in multiple puncte de vasele limfatice aferente (Vasa lymphatica afferentes). De la nivelul hilului (Hilum) iau nastere vasele limfatice eferente (Vasa lymphatica efferentes). Capsula este formata din fibre colagene dispuse intr-o retea stransa, intrepatrunse cu fibre elastice si fibroelastice. La unele specii (rumegatoare, rozatoare) capsula prezinta si unele fibre musculare netede. Fata superioara a capsulei este in continuitate cu un tesut conjunctiv lax, invelit la randul lui de tesut adipos. Fata profunda trimite trabecule (Trabeculae) conjunctive subtiri, care traverseaza cortexul si il imparte in lobuli. In centrul nodului, trabeculele se anastomozeaza, formand o retea de trabecule medulare. Capsula si trabeculele constituie locul de prindere a numeroase si foarte delicate fibre ce formeaza reticulul, ce adaposteste in ochiurile lui celulele parenchimului, carora le ofera un suport. Aceasta retea de fibre ramificate si anastomozate infiltreaza in totalitate nodul limfatic, dar densitatea lor nu este uniforma. In cortex, reteaua se organizeaza ca o

22

plasa conjunctiva in jurul fiecarui nodul, dar in interiorul acestuia, ramane sub o forma discreta. La nivelul sinusurilor limfatice insa, unde celulele sunt mai putin numeroase, reteaua ramane mult mai bine reprezentata. Sinusurile limfatice internodale Sinusurile limfatice (Sinus lymphatici) sunt spatiile pe care le urmeaza preferential limfa atunci cand traverseaza nodul limfatic. Principalele sinusuri sunt situate intre capsula sau trabecule si parenchimul cortical, dar pot exista de asemenea si in medulara. Sinusurile sunt anastomozate intre ele. Toate sunt traversate de numeroase fibre reticulare, dispuse neregulat si prezinta celule reticulare fixate la pereti sau la fibre prin numeroase prelungiri. Peretii, ca si fibrele, sunt tapetati de un endoteliu in continuitate cu cel al vaselor aferente. Endoteliul care tapeteaza peretii fibrosi este continuu; in schimb cel care tapeteaza parenchimul este fenestrat. Apropiate de pereti sau de fibre sau dispuse printre acestea, macrofagele si limfocitele sunt singurele care intervin in reactiile de aparare, deosebindu-se de celulele endoteliale si reticulare. Ultimele au ca functie reducerea vitezei fluxului limfatic, favorizand astfel contactul cu celulele active. La nivelul sinusului limfatic se pot recunoaste trei etaje de comunicare cu o dispozitie "labirintica". Sinusurile subcapsulare (Sinus subcapsulares) sunt plasate direct sub capsula si sunt cele la nivelul carora se deschid vasele limfatice aferente. Ele se prelungesc pe fetele laterale ale trabeculelor, aceste prelungiri fiind descrise uneori ca sinusuri trabeculare. Plecand din aceste spatii, limfa se infiltreaza in parenchim, unde exista spatii inguste denumite sinusuri perinodulare (Sinus perinodulares) dispuse in jurul nodurilor limfatice. Ultima categorie de sinusuri se gasesc intre cordoanele medularei, fiind denumite sinusurile medulare (Sinus medullares) din care limfa ajunge in vasele limfatice eferente. Parenchimul nodurilor limfatice are doua zone: cortexul si medulara. a.Cortexul Cortexul, incomplet divizat in lobuli prin trabecule, este format dintr-un agregat de limfocite, caruia i se adauga macrofage si cateva granulocite. Acest ansamblu este sustinut de reticul. Cortexul este impartit in doua zone: una superficiala si alta profunda. Portiunea superficiala, unde sunt majoritare limfocitele B, este caracterizata prin prezenta, in apropierea sinusurilor subcapsulare, a nodulilor limfatici sau limfonodulilor (Noduli lymphatici, s. lymphonoduli), denumiti in trecut si foliculi limfatici, primari si secundari, asemanatori din toate punctele de vedere cu cei descrisi la sistemul limfoid. Coroana nodulilor este adesea mai groasa la unul din poli, superficial sau profund, in functie de specie si de conditii. Intre noduli si in restul portiunii superficiale, textura

23

parenchimului este omogena. Numarul si volumul nodulilor creste atunci cand nodul limfatic reactioneaza la o infectie in arealul pe care il controleaza. Portiunea profunda, mai groasa decat cea superficiala, constituie paracortexul. Este calificata drept zona timodependenta (Zona thymodependens) deoarece reprezinta principala generatoare de limfocite T. Structura este mai uniforma, prezentand grupari dense de limfocite colorabile. b.Medulara Medulara este formata, in continuitate cu portiunea profunda a cortexului, din cordoane medulare (Chordae medullares), reprezentate de benzi de parenchim ramificat si anastomozat in mod neregulat. Aceste cordoane sunt delimitate de trabecule medulare, dar cu care nu vin in contact direct, pentru ca intre formatiuni se interpun sinusurile medulare. Ansamblul celular este format din limfocite si plasmocite, printre care se intrepatrund macrofagele, mai numeroase decat la nivelul cortexului, si granulocitele. Endoteliul sinusurilor medularei se continua cu cel al vaselor limfatice eferente. Vasele si nervii Vasele sanguine penetreaza nodulul limfatic la nivelul hilului. Vasele accesorii, mai fine, traverseaza capsula si in alte puncte, conectandu-se la reteaua formata de cele ce strabat hilul. Imediat dupa penetrarea hilului, arterele emit ramuri subtiri in medulara, apoi ramuri mai puternice, ce penetreaza trabeculele, alimentand reteaua capilara a cortexului. Aceasta retea este foarte bine reprezentata in jurul nodulilor. De la acest ansamblu se vor forma venulele postcapilare la nivelul carora numeroase limfocite parasesc curentul sanguin si se insinueaza printre celulele endoteliului. Venulele converg spre medulara de unde se vor desprinde prin hil venele eferente. Limfocitele care ajung in nodulul limfatic provin din maduva osoasa, iar la animalele tinere si din timus. O parte din acestea nu fac decat sa treaca prin nodulul limfatic. Altele colonizeaza nodul (limfocitele B) sau paracortexul (limfocitele T), unde se multiplica. Cele care sunt astfel produse sunt restituite curentului sanguin pe calea vaselor limfatice eferente si a colectorilor. Totusi, plasmocitele produse de limfocitele B stimulate, raman in ochiurile cordoanelor medulare, de unde anticorpii secretati sunt preluati de limfa. Fibrele simpatice acompaniaza arterele ce penetreaza nodul limfatic, avand efect vasomotor. Exista si fibre senzitive. In caz de inflamatie ele sunt comprimate si excitate de turgescenta parenchimului sub capsula putin extensibila. Astfel, nodul limfatic va fi dureros si dur la palpare.

24

Nodurile limfatice "inversate" Nodurile limfatice la porc au o organizare in aparenta diferita de cea intalnita la alte specii. In acest caz se pot intalni numerosi noduli situati profund precum si o zona medulara si un hil mai putin distinct. Rezulta ca structura acestora pare inversata, cortexul fiind ascuns de medulara devenita componenta periferica. Acest tip, intalnit la porc, este considerat nod limfatic inversat (Nodus lymphaticus inversus). Totusi, o analiza atenta arata ca structura sa nu este atat de "anormala" pe cat pare. Capsula nodului limfatic este abordata de cateva vase limfatice aferentre, ca si la celelalte mamifere. Ele se deschid in sinusuri subcapsulare foarte inguste, sub care exista un anumit numar de noduli limfatici. Mult mai numeroase sunt insa vasele aferente care penetreaza direct prin trabecule, in linie dreapta, spre partea centrala a nodului. Ele se deschid in sinusurile trabeculare, neregulate si relativ largi. In zona adiacenta locului de deschidere al acestora se dezvolta cea mai mare parte a nodurilor. Coroana lor este foarte groasa la polul opus deschiderii vasului in sinus. In jurul acestor grupari de limfonoduri, intr-o situatie de mijloc se gasesc grupari de celule care echivaleaza cu paracortexul. Ansamblul este dispus intr-un tesut lax, neorganizat, unde macrofagele si plasmocitele lor se amesteca cu limfocitele. Nu exista un veritabil hil, dar exista o anumita regiune de unde pornesc vasele limfatice eferente. In aceasta parte a nodului limfatic tesutul periferic se organizeaza in cateva cordoane medulare, integrate unei discrete retele a sinusului medular. In principiu, sensul de circulatie al limfei nu difera in mod real de cel intalnit la alte tipuri. Limfa ajunge mai intai in sinusurile trabeculare si subcapsulare, spala nodulii inainte de a difuza in parenchim, de unde revine in sinusul medular si apoi in vasele limfatice eferente. Nodurile limfatice hemale Acest tip este intalnit numai la rumegatoare si cu cateva diferente la rozatoare. La speciile amintite ele coexista in numar mic cu tipul general. Acest tip de noduri limfatice acompaniaza cel mai adesea nodurile limfatice propriu-zise, in vecinatatea marilor vase sanguine ale abdomenului si toracelui, in mod accesoriu in regiunea gatului, dar chiar si in alte regiuni corporale. Au o culoare rosie, mai mult sau mai putin inchisa, uneori fiind chiar maronii. Ei nu trebuie confundati cu nodurile limfatice obisnuite care, la toate speciile, pot fi congestionati si infiltrati cu sange in caz de infectii. Un nod limfatic hemal (Nodus lymphaticus hemalis) este caracterizat, in afara prezentei eritrocitelor in sinusurile si parenchimul sau, prin absenta vaselor limfatice aferente si eferente. Capsula este subtire la bovine, dar mai groasa la micile rumegatoare, in special la oaie. Ea prezinta un strat superficial fibros, ce include si fibre elastice si un strat profund, prevazut cu o retea densa de capilare sanguine. La oaie se intalnesc si cateva
25

miocite. Trabeculele sunt discrete. Sinusurile subcapsulare sunt largi, mai ales la ovine. Ele comunica prin intermediul unor sinusuri intermediare cu un sinus central ce inconjoara vasele sanguine axiale. Parenchimul, foarte bogat vascularizat, nu prezinta o medulara distincta (cu exceptia ovinelor unde pare sa se conturenze aceasta zona). Doar la animalele tinere exista cativa noduli primari putin distincti. Apar astfel nodulii secundari, dar sunt foarte putini. Dupa stimularea antigenica insa, creste atat volumul cat si numarul lor. Parenchimul prezinta o incarcatura limfocitara redusa. Se intalnesc insa numeroase macrofage incarcate de resturi eritrocitare. Eritrocitele sunt numeroase mai ales in sinusuri, unde limfocitele si macrofagele sunt in numar redus. Ele provin din sangele ce ajunge aici printr-o redusa artera axiala ce penetreaza hilul. Aceasta artera se divide in ramuri care trec in sinusurile intermediare, apoi se ramifica in parenchim. Ultimele diviziuni ale arterei alimenteaza o retea capilara bogata. Venulele sunt colectate in final printr-o vena care acompaniaza artera prin hil. Functia nodurilor limfatice hemale este inca putin cunoscuta. Se considera ca ei au o activitate asemanatoare splinei si fiind comparabili si ca structura, sunt considerati mici spline accesorii "aberante".

26

CAPITOLUL 4. CERCETARI PERSONALE 4.1. MATERIAL SI METODE


Pentru cercetarile experimentale s-au folosit 2 cobai adulti ,ambii masculi. Cobaiul (Cavia porcellus) este un animal care ete fost folosit ca animal pentru examene sau teste de laborator. El face parte din familia Caviidae , ordinul Rodentia , subordinul Hustricomorpha , clasa Mammalia i probabil este nrudit cu Cavia tschudii . Pentru a realiza scopul acestei lucrari am utiliza 2 metode de lucru : 1. Evidentierea formatiunilor limfatice dupa administrare de substante colorante , 2. Disectia stratigrafica si regionala.

Pentru injectare s-a folosit solutia : tus de China 40 % in ser fiziologic si solutie diluata de albastru de Evans , seringi si manusi . Solutia de tus de China este o solutie de culoare neagra, solubil care ajunge cu predilectie in sistemul limfatic. S-a administrat animalelor vii pe cale intradermica, subcutanat, intratraheala si intraperitoneala. Solutia de albastru Evans este o substanta de culoare albastru inchis foarte solubila si usor penetranta, fiind retinuta cu usufinta de linfa, permitand astfel evidenlierea limfonodurilor si vaselor limfatice din organismul animal. Nu induce nici un efect toxic, de aceea poate fi injectata pe animalul in viata. Se prezinta in fiole de cate 5 ml a cate 25 mg. S-au ufilizat aceste substante contrastante in dilutii diferite, dupa ce in prealabil s-au filtrat prin hartie de filtru asezata intr-o pilnie de sticla, montate pe un pahar Berzelius. S-au lasat circa 40 de minute sa se filtreze, iar apoi s-au realizat dilulii unitare de: 1/1; 1/0,8; 1/0,6; 2/1 (tus/ser fiziologic). La 24 de ore dupa injectare cobaii au fost sacrificati prin narcoza protunda.
27

Inaime de injectare, animaieie s-au izoiat din locul de crestere. Dupa 3 zile s-a inceput injectarea cu subsrante colorante Inainte de iniectare s-au srabiiit zonele care vor fi abordate. Nu a fost necesara amestezia ammaielor, acesrea putand fi injectate in urma contentionarii. Injectarile s-au facut cu seringi sterile, acele utilizate au fost atraumatice pentm a patrunde mai usor ,si mai bine in tesuturi, injectarea s-a realizat lent.

4.2. Disectia stratigrafica regionala


Studiul linfonodurilor macroscopice s-au efectuat cu ajutorul stereomicroscopuiui SMZ 2T-Nikon. existent in cadrul Disciplinei de Anatomia animalelor domestice. Pentru disectia pe regiuni anatomice s-a procedat la indepartarea pielii, lucrandu-se pe regiuni si anume : regiunea capului, regiunea gatului, regiunea membrelor. Dupa jupuirea animalului s-a stabilit traiecul vaselor limfatice superficiale. Pentru evidentierea limfonodurilor musculare s-au efecuat: disecarea formatiunilor musculare, arteriale ,si venoase: descoperirea limfocentrilor si vaselor limfatice corespunzatoare pastrandu-se raporturile lor topografice cu formatiunile din jur. in cadrul disectiei limfonodurilor musculare, s-au evidentiat forrmatiunile vasculare si nervoase, urmarindu-se mpommle raporturile topografice ale acestora cu formatiunile limfatice.

4.3. Evidentierea formatiunilor limfatice dupa administrarea de substante colorante


Evidentierea formatiunilor limfatice utilizand solutii colorante s-a realizat prin injectari intradermice si subcutanate. Pentru evidentierea limfonodurilor musculare de la nivel cefalic , la cobai ,injectarea s-a realizat prin administrare de doze mici de substanta coloranta in fata caudala a conchiei auriculare (in doza de cca 1 ml)

28

4.4 VASCULARIZATIA LIMFATICA 4.4.1. Limfocentrii capului si gatului 4.4.1.1. Limfocentrul mandibular
Cuprinde limfonodurile bucale, faciale. mandibulare. Cobaii prezinta si un numar de 2 -3 limfonoduri evidente, aglomerate in dou pachete limtbnodulare distincte si anume un pachet limfonodular mandibular rostral si un pachet limfonodular mandibular lateral.

Limfonodurile mandibulare rostrale se gasesc in majoritatea


cazurilor investigate, situate imediat inapoia corpului mandibulei intre ramurile orizontale ale acesteia, sub fascia superficialii si muschiul pielos, la unghiul de confluare a venei sublinguale cu vena lingofaciala. Dispozitia limfonodurilor reniforme cu diametrul transversal de 21 mm este urmatoarea: un pachet limfonodal reprezentat de 2 limfonoduli ce vin in contact, prin fetele laterale cu muschii pterigoidieni. Aspectul reniform este imprimat de unirea a 2 limfonoduri unul avind dimensiunea de ~ 5 mm lungime si 4 mm diametrul oroaboral, iar celalalt avind lungimea de 2 mm si diametrul oroaboral de - 1 mm. Aspecul reniform sa observat la 2 cazuri din 10 investigate. In cadrul limfonodurilor mandibulare rostrale apar si limfonoduri cu forma globuloasa, la 8 cazuri din cele investigate cu aceiasi topografie si raporturi, dimensiunile lor fiind 4 - 5 mm lungime. Limfonodurile mandibulare rostrale sunt acoperite de cutis situate in contact cu marginea rostrala a glandei mandibulare si sunt situate superficial. Pozitia superficiala a acestor limfonoduri faciliteaza palparea lor transcutanata, percepindu - se tactil, formatiuni rotunjite, mobile. Ele pot fi usor abordate pentru investigare. Vasele limfatice afrente provin de la regiunea buzelor, a peretilor cavitatilor nazale si bucale, a arcadelor dentare si a limbii. Vasele limfatice eferente, in numar de 1 - 2, sunt tributare limfonodurilor mandibulare laterale si cervicale superficiale craniale.

29

30

Limfonodurile mandibulare aborale apar in mod constant asezate


ca topografie, inapoia precedentelor limfonoduri, paralele cu ramura orizontala a mandibulei si cu traiectul venei maxilare exteme, acoperite de fascie si muschiul pielos. Prin fata laterala limfonodurile mandibulare laterale sunt in raport cu muschiul maseter,iar prin fata lor medialii cu muschii pterigoidieni. Vasele limfatice eferente se dreneaza spre conductul traheal trecand prin limfonodurile retrofaringiene laterale. Evidentierea acestor limfonoduri s-a pumt realiza prin injectarea substantelor colorante la fata intena a ure chii .

31

32

Limfonodurile bucale. Sunt situate pe fata laterala a muschiului


buccinator. Limfonodurile bucale sunt in contact cu glandele molare superioare. Dimensiunea limfonodurilor este de - 1 mm, iar forma este globuloasa. Vasele limfatice aferente recolteaza limfa din regiunea fetei, a vftrfului nasului, narine, buza superioara, musculatura obrajilor, pleoapele, regiunea maseterina . Vasele limfatice eferente in numr de 2 - 3, sunt tributare limfonodurilor mandibulare.

33

34

Limfonodurile faciale au o forma

globuloasa iar dimensiunea este de ~-0,5 mm aceste limfonoduri sunt situate pe fata extema a muschiului buccinator, putin aboral si dorsal fata de limfonodurile bucale, intre limfonodurile faciale si bucale se aflia glandele molare superioare . Vasele limfatice aferente recolteaza limfa din portiunea orala a cavitaii bucale. Vasele limfatice eferente sunt tributare limfonodurilor mandibulare.

35

4.4.1.2. Limfocentrul parotidian


Acest limfocentm este situat la baza urechii, retromandibular, fiind reprezentat de limfonodurile parotidiene rostrale si limfonodurile parotidiene aborale

36

37

Limfonodurile parotidiene rostrale. Aceste limfonoduri apar


formate constant din 1-2 pachete limfonodulare situate putin cranial de baza urechii, pe fata laterala cartilajului scutular, sub lobul anterior al glandei parotide. Forma lor este sferica, intr-un singur caz aparand reniforme. Dimensiunea este de 3 4 mm lungime si 1 - 2 mm latime. Apar pozitionate de-a lungul arterei auriculare rostrale, putand fi abordate transcutan. Vasele limfatice aferente colectand limfa de la nivelul globului ocular, jumatatea dorsala a urcchii, glanda parotida, articulalia temporomandibulara si suprafata muschiului maseter. Vasele limfatice eferente sunt tributare limfonodurilor cervicale superficiale craniale

38

39

Limfonodurile parotidiene aborale. Aceste limfonoduri par


formate dintr-o grupa de doua limfonoduri reniforme, cu lungimea de 4 mm si rcspectiv 3 mm topografic sunt situate inapoi si puin lateral de baza conchiei auriculare, pe traiecul arterei auriculare posterioare, fiind acoperite de glanda parotidiana de mulschiul parotidoauricular. Prin vasele limfatice aferente parotidiene aborale se colecteazla limfa din zonele corespunziltoare fetei ventro-aborale si pielei de pe fata interna a urechii, regiunea fetei si treimea anterioarti a fetei laterale a regiunii cervicale.

40

4.4.1.3. Limfocentrul retrofaringian Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt reprezentate de


catre un singur limfonod, simetric, situat pe fata dorsala a faringelui, pe traiectul arterei palatine ascendente. Vasele limfatice aferente colecteaza limfa de la limba, faringe, mucoasa cavitii bucale. Vasele limfatice eferente ajung la trunchiul traheal.

41

42

Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt situate pe traiecul


arterei occipitale, sub muschiul sternocefalic si cleidomastoidian la marginea caudala a glandei parotide. Vasele limfatice aferente culeg limfa din regiunea cefei si regiunea parotidiana. Vasele limfatice eferente converg si realizeaza trunchiul traheal care ajunge in conductul limfatic drept.

43

4.4.1.4. Limfocentrul cervical superficial


Limfonodurile cervicale superficiale craniale aceste limfonoduri sunt formate
din doua gmpari. Prima grupare limfonodala are aspect alungit, cu dimensiuni de 3 mm lungime oi 2 - 3 mm latime, iar a doua grupare limfonodala are aspect globulos cu diametml de 1,5 mm Limfonodurile cervicale superficiale dorsale apar reduse si situate la unghiul de confluena a venei jugulare cu vena maxilara extema.

44

Antero-lateral de aceste limfonoduri se situeaa si lobul inferior al glandei parotide. La falta intema a acestor limfonoduri se gaisete muschiul sternomastoidian iar la exterior apar acoperite de pielea regiunii gatului. Vasele limfatice aferente colecteaza limfa din regiunea cervicala corespunzatoare , muschiul sternocefalic , laringe.

Linfonodurile cervicale superficiale ventrale. Aceste limfonoduri


denumite si limfonoduri prescapulare apar ovoide, cu diametml longitudinal de 7 mm si diametrul transversal de 3 mm situarea topografica este in unghiul format de muschiul cleidocefalic si muschiul cleidooccipital, la marginea anterioara a muschiului supraspinos, pe traiectul arterei omocervicale ramura ascendenta Limfonodurile apar acoperite de portiunea cervicala a muschiului trapez. Vasele limfatice aferente colectoneaza limfa din regiunea cervicala ventrala. Vasele limfatice eferente sunt tributare limfonodurilor cervicale profunde caudale.

4.4.1.5. Limfocentrul cervical profund , este format


limfonodurile cervicale profunde craniale , mijlocii si caudale.

din

situate la polul posterior al glandei submandibulare pe traiectul arterei maxilare externe . Aspectul lor este reniforrm , avand diametrul longitudinal de 2,5 mm si diametrul transversal de 1 mm. Limfonodurile cervicale profunde mijlocii apar constant formate dintr-un singur pachet cu aspect alungit , cu dimensiunea de 8 mm lungime si 4mm latime. Aceste linfonoduri se gasesc in treimea mijlocie a gatului , lateral de

Limfonodurile cervicale profunde apar

45

muschiul sternotiroidian in apropierea arterei carotide comune. Fata lor laterala vine in contact cu muschiul sternomandibular. Uneori aceste limfonoduri au aspect bilobat ( la 3 cazuri) , prezentand , prezentand la polul caudal al doilea limfonod redus , globulos cu diametrul de~ 1mm. Limfonodurile cervicale profunde caudale (prepectorale) sunt situate la extremitatea caudala a regiunii cervicale , la ~ 4 mm de radacina venelor jugulare de o parte si de alta a traheii. Din cercetarile efctuate se observa existenta unui singur limfonod pe o parte si deasupra un singur limfonod pe partea opusa. Limfonodurile cervicale profunde caudale au aspect globulos , cu diametrul de 2 mm. Vasele limfatice aferente colecteaza limfa de la trahee , esofag , apertura craniala toracala , regiunea cervicala ventrala , mijlocie , caudala. Vasele limfatice eferente se deschid in vena limfatica si in canalul toracic.

4.5. Vascularizarea limfatica a capului si gatului 4.5.1. VASCULARIZAIA LIMFATIC A CAPULUI


Vascularizaia limfatic a capului se realizeaz prin trei limfocentre: limfocentrul Parotidian este plasat n regiunea parotidian, fiind alctuit din: Limfonodurile parotidiene superficiale; Limfonodurile parotidiene profunde. limfocentrul parotidian este plasat caudal sau ventral de articulaia temporomandibular, nglobat sau nu n glanda parotid, dispus pe traiectul arterei transvers a feei. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile feei i dorsal a craniului. Vasele eferente conduc limfa spre lcc. retrofaringiene mediale i laterale. limfocentrul Mandibular situat intermandibular este alctuit din: Limfonodurile mandibulare; Limfonodurile mandibulare accesorii, la suine i inconstant la feline; Limfonodurile pterigoidian la bovine; Limfonodurile Limfonodurile bucal la leporide. - Limfocentrul mandibular este plasat n spaiul intermandibular, medial pe mandibul, pe traiectul arterei faciale, de-a lungul marginii ventrale a muchiului pterigoidian medial. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile feei, botului, intermandibular i a cavitii orale.
46

Vasele eferente conduc limfa la lnn. cervicale sau retrofaringiene., nglobat sau nu n glanda parotid, dispus pe traiectul arterei transvers a feei. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile feei i dorsal a craniului. Vasele eferente conduc limfa spre lcc. retrofaringiene mediale i laterale. limfocentrul Retrofaringian este plasat n fosa retromandibular, fiind alctuit din: Limfonodurile retrofaringiene mediale; Limfonodurile retrofaringiene laterale; Limfonodurile hioidian rostral la bovine, inconstant; Limfonodurile hioidian caudal la bovine, inconstant. Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt plasate pe traiectul arterei palatine ascendente sau pe artera carotid extern n contact cu faringele. Vasele aferente colecteaz limfa de la faringe, limb, mucoasa cavitii orale, de la lnn. parotidiene i mandibulare. Vasele eferente conduc limfa la lnn. retrofaringiene laterale. Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt situate fie sub aripa atlasului, fie dorsocaudal n loja parotidian, pe traiectul arterei occipitale. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile cefei i parotidian i de la lnn. retrofaringiene mediale. Vasele eferente converg i formeaz originea trunchiului traheal (jugular), plasat lateral de trahee, n care se dreneaz toate limfocentrele capului. Limfonodurile hioidiene sunt specifice bovinelor, prin vasele aferente colecteaz limfa de la limb, faringe i laringe i o dreneaz n trunchiul traheal.

4.5.2. VASCULARIZAIA LIMFATIC A GTULUI


Vascularizaia limfatic a gtului se realizeaz prin dou limfocentre: limfocentrul cervical superficial plasat caudal pe vena jugular extern i prescapular, fiind alctuit din: Limfonodurile cervicale superficiale la ecvine, rumegtoare i canide; Limfonodurile cervicale superficiale dorsale la suine i feline; Limfonodurile cervicale superficiale mijlocii la suine i leporide; Limfonodurile cervicale superficiale ventrale la suine, feline i leporide; Limfonodurile cervicale superficiale accesorii la bovine i ovine.

47

Vasele aferente culeg limfa din regiunile caudal a capului, superficial a gtului i toracelui, torace i faa lateral a membrului toracic. Vasele eferente conduc limfa la lnn. cervicale profunde, n trunchiul traheal sau n conductul toracic. limfocentrul cervical profund plasat de-a lungul traheei, a arterei carotide comune sau a venei jugulare interne este alctuit din: Limfonodurile cervicale profunde craniale; Limfonodurile cervicale profunde mijlocii; Limfonodurile cervicale profunde caudale; Limfonodurile costocervical la bovine i ovine; Limfonodurile subromboidian inconstant la bovine. Vasele aferente culeg limfa din regiunile profunde ale gtului, spetei i braului, din regiunea caudal a capului i de la organele plasate n regiunea cervical. Vasele eferente conflueaz i realizeaz originea trunchiului traheal.

4.6. Limfocentrii membrului toracic sunt reprezentati


Limfocentrul axilar unde se regasesc: Limfonodurile axiale proprii Limfonodurile axiale accesorii Limfonodurile paraacromiale sau infraspinoase Limfonodurile axiale ale primei coste Limfonodurile ulnare sau cubitale.

la cobai de :

4.7. VASCULARIZAIA LIMFATIC A MEMBRULUI TORACIC


Vascularizaia limfatic a toracelui se realizeaz prin patru limfocentre: limfocentrul toracic dorsal limfocentrul toracic ventral limfocentrul mediastinal limfocentrul bronhic

48

4.8. Limfocentrii membrului pelvin sunt

reprezentati la cobai de : 4.3.1. Limfocentrul popliteu unde se regasesc: Limfonodurile poplitee 4.3.2. Limfocentrul iliofemural cu limfonodurile aferente acestei zone. 4.3.3. Limfocentrul inghinofemural unde se regasesc Limfonodurile inghinale superficiale Limfonodurile subilisce (precrurale) 4.3.4. Limfocentrul ischiatic ( al tuberitatii ischiatice)

4.9. VASCULARIZAIA LIMFATIC A PELVISULUI I A MEMBRULUI PELVIN


Vascularizaia limfatic a membrului pelvin se realizeaz prin: limfocentrul iliosacral; limfocentrul iliofemural (lc. inghinal profund); limfocentrul inghinofemural (lc. inghinal superficial); limfocentrul ischiadic; limfocentrul popliteu.

CONCLUZII
1. Pentru cercetarile experimentale s-au folosit 2 cobai adulti ,ambii masculi , ambii au fost injectati retroauricular pentru evidenlierea limfonodurilor si vaselor limfatice din zona capului si gatului , intereseaza in mod special zona retrofaringiana.
49

2. In urma studiului efectuat am constata ca vasele limfatice si limfonodurile s-au evidentiat cu usurinta in urma injectarii cu tus de china 40%. 3. Limfocentrul retrofaringian este present la cobai prin Limfonodurile retrofaringiene mediale si Limfonodurile retrofaringiene laterale . 4. Pe parcursul experimentului am intalnit atat limfonoduri inglobati in tesut gras cat si neinglobati in tesut gras. 5. Limfonodurile mandibulare s-au putut deosebi cu usurinta de glanda mandibulara , atat datorita marii acestea fiind vizibil mai mici , dar si datorita timpului de raspuns al substantei colornte care a evidentiat foarte bine tinfonodulii si vasele limfatice , pe toata suprafata corporala experimentata. 6. In nici una din zonele studiate nu am intalnit limfonoduri marite in volum . 7. Pe suprafetele studiata[e , respective cea a capului si gatului , am intalnit atat limfocentrii cu un singur limfonod , cat si limfocentrii cu 2,respectiv3 limfonozi.

Bibliografie 1. Bareliuc, Lucia; Natalia Neagu - Embriologie uman. Ed. Medical, Bucureti, 1977. 2. Cotea, C. - Histologie, embriologie - vol. I-II, Tipo Institutul Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", Iai, 1979. 3. Botrel, S., Cotea, C, Gaboreanu, M. - Histologie si embriologie, Ed. Didactic i

50

Pedagogic, Bucureti, 1982. 4. Apostoleano, E. - Contribution a 1'tude du systme lymphatique mamaire chez les carnivores domestiques (tude Anatomique, Physiologique et Pathologique). Thse, Ecole Nationale Vtnnaire d'Alfort, 1925. 5. Predoi, G.. Georgescu, B.; Belu, C; Danacu, V.; Dumitrescu, I. Anatomia comparat a animalelor domestice, Vol. I. Lito. A.M.C. - U.S.A.M.V. Bucureti, 1997. 6. Cornil, N.; Manolescu, N. - Structura si ultrastructura organelor la animalele domestice. Ed. Ceres, Bucuresti, 1995. 7. Charlemagne, J. - Immunologic des Pokilothermes. In: P.P. Pastoret, A. Govaerts, H. Bazin (editeurs): Immunologic animale. Medicine - Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990. 8. Claus, C.; Groben, K.; Khn, A. - Lehrbuoh dor Zoologie. Berlin, 1932. 9. Pan. I.; Grancea, V. Radiodiagnostic i radioterapie. Ed. didactic i pedagigic, Bucureti, 1977. 10. Fir, Valeria; Maria Nstsescu - Zoologia nevertebratelor. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1977. 11. Bruni, A.C.; Zimmerl, U. - Anatomia degli animali domestici. Casa ed. Franc. Vallardi, Milano, 1951. 12. Georgescu. D. - Animale nevertebrate (morfofiziologie). Ed. didactic i pedagogic R.A., Bucureti, 1997. 13. 14. Coman. T.; Cornila, N. Embrioiogie veterinar. Ed. Fundaiei "Romnia de Constantinescu Gh.M. - Clinical Dissection Guide for Large Animals. Mosby Year miine", Bucuresti. 1999. Book, St Louis - Baltimore - Boston - Chicago - London - Philadelphia - Sydney - Toronto, 1991. 15. Coofan, V. - Anatomia topografic a animalelor domestice, vol. I - II. Lito. AMD Inst. Agronomic Iai, 1975. 16. Apostoleano, E. - Contribution a 1'tude du systme lymphatique mamaire chez les
51

carnivores domestiques (tude Anatomique, Physiologique et Pathologique). Thse, Ecole Nationale Vtnnaire d'Alfort, 1925. 17. Pereianu, D.; Saragea, M. (sub redaca) - Imunologia n teoria si practica medicinei. Vol. I. Ed. ALL, Bucureti, 1996. 18. 19. Moraru, I. - Imunologie. Ed. Medical, Bucureti, 1984. Coofan, V. Anatomia si fiziologia animalelor domestice. Ed. Ceres, Bucure ti,

1986. 20. 21. Congdon, E.D. - Transformation of the Aortic Arch System During the development Coofan, V.; Palicica, R.; Valentin Hricu, Enciu, V. Anatomia animalelor

of the Human Embryo. Contrib. Embryol 68, Carnegie Inst.Wash 14,47-110, 1922. domestice, vol. I. Ed. Orizonturi universitare, Timioara, 1999. 22. eicaru, Anca - Morfologia comparativ a sistemului limfatic la roztoarele de laborator . Tez, F.M.V. Bucureti, 2001. 23. Coofan, V.; Palicica, R.; Valentina Hricu; Carmen Ganffi; Enciu, V. - Anatomia animalelor domestice, Vol. III. Ed. Orizonturi Universitare, Timioara, 2000.
24. Vlgioiu, C; Tudor, N. - Lucrri practice de semiologie veterinar. Ed. Fundaiei Romnia de mine", Bucureti, 1998.

25.

Dnacu, Viorel - Cercetri morfotopografice comparative privind sistemul limfatic la leporide. Tez, F.M.V., Bucuresti, 2000.

26. Olinescu, A. Imunologie. Ed. didactic i pedagogic R.A., Bucureti, 1977. 27. Gheie, V. - Contribuiuni la studiul vaselor limfatice ale vezicei urinare la cal. Teza F.M.V., Bucuresti, 1928. 28. 29. Gheie, V ; Bica Popii, O.; Chiescu, t; Nicolescu, V.; Opri escu, P.; Blnescu. Fl. Charlemagne, J. - Immunologic des Poissons. In: P.P. Pastoret, A. Govaerts, H. Bazin (editeurs): Immunologic animale. Medicine - Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990. - Anatomia animalelor domestice. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1967.

52

30. Gluhovschi, Gh. (coordonator) - Actualiti in imunologia clinic. Ed. Helicon, Timioara, 1994. 31. 32. 33. Kaufmann. A. - Limfografia. Ed. Medical, Bucureti, 1970. Manolescu, N. (coordonator) - Tratat de hematologie animal, Vol. I. Ed, Funda iei Micalencu, D.; Florica Mailat - Micalencu - Anatomia comparat a vertebratelor.

"Romnia de mine", Bucureti, 1999. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1982. 34. Necrasov, O.C.; Dornescu, G.T. - Anatomia comparat a vertebratelor, vol. II. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1971. 35. Nickel, R.; Schummer, A.; Seiferle, E. Lehrbuch der Anatomie der Haustiere, Band I II. Verlag Paul Parey, Berlin und Hamburg, 1973. 36. Olinescu, A. - Elemente de imunologie comparat. Ed. Ceres, Bucureti, 1988. 37. Pastoret, P.P.; Govaerts, A.; Bazin, H. (editeurs) Immunologie animale. Mdicine Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990.
38. Patea, E.; Constantinescu, Gh.; Mureianu, E.; Coofan, V. Anatomia comparativ i topografic a

animalelor domestice. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1978.


39. Patea, E.; Chiescu, t.; Nicolescu, V.; Cornil, N.; Ligia Diaconescu Caiet de lucrri practice n

Anatomia comparativ i topografic a animalelor domestice, Vol. II - Partea I. Lito. A.M.D. - I.A.N.B., Bucureti, 1981.
40. Patea, E.; Coofan, V.; Chiescu, t.; Miclea, M.; Cornil, N.; Nicolescu, V.; Radu, C; Popovici, I.;

Palicica, R. - Anatomia comparat a animalelor domestice, Vol. I - II. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1985.
41. Patea, E.; Nicolescu, V.; Cornil, N.; Predoi, G.; Tnase, A. - Aspecte

morfotopografice ale

limfocentrilor musculari la caprine. Lucr. t. IA.N3., Seria C Medicin veterinar, Vol. XXXII, Bucureti, 1989.
42. Punescu, V.; Tatu, C.A.; Diana I. Stnescu; Medrea, D.P. Imunologie - concepte fundamentale i

aplicative. Ed. He l ico n, Timioara, 1996. 43. Pintea, V. Cotru M.; Manta, D.A.; Slgeanu, Gh. - Fiziologie medical - veterinar.
53

Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1982. 44. Popa, V.V - Semiologie medical veterinar. Ed. ALL, Bucureti, 1998. 45. Popescu, L.M.P.; Bancu, A.; Ursaciuc, C; Cialacu, V. Imunologie medical, lid. Universitara "Carol Davila", Bucureti, 1998. 46. Popovici, I.; Damian A.; Popovici, N.C. Anatomie comparat sistemul nervos. Ed. Genesis, Cluj-Napoca, 1994. 47. Sisson, S.. Grossman, J.D.; Getty, R. - The Anatomy of the Domestic Animals, vol. I II (Fifth Edition). W.B. Saunders Company, Philadelphia - London- Toronto, 1975. 48. Smith, H.M. - Evolution of Chordate structure - An Introduction to Comparative Anatomy. Holt, Rinehart and Winston Inc., New York - Chicago - San Francisco Toronto - London, 1960. 49. Ticer, J.W - Radiographic technique in small animal practice. W.B. Saunders Comp., Philadelphia - London - Toronto, 1975. 50. Ulici Petru, I. - Utilizarea unor substane de contrast radiologic in medicina veterinar la cine. Teza, F.M.V., Cluj - Napoca, 1996. 51. Vlgioiu, C. - Semiologie medical-veterinar. Ed. Fundaiei "Romnia de mine", Bncureti, 1998.

54

55