Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vivisecia este o metod de cercetare care permite utilizarea animalelor vii n scopul dezvoltrii cunotinelor biomedicale. O nou susbstan sau un nou medicament sunt n mod obligatoriu, prin lege, testate pe animale naintea introducerii lor pe pia. Astzi, testele pe animale sunt impuse prin lege, pe de o parte din cauza unei anume inerii a mentalitilor care au ntrziat dintotdeauna schimbrile din societatea omeneasc, iar pe de alt parte, din cauza giganticelor interese economice i preofesionale legate de aceast practic, i care merg mult mai departe dect simplul comer cu animale. Cunostinte detaliate referitoare la morfo-fizio-patologia animalelor este importanta , deeoarece reprezinta baza materiala pentru studierea , interpretarea si explicarea diferitor fenomene intalnite in practica profesionala. In cadrul temei acestei lucrari de licenta , am incercat sa aduc anumite completari referitoare la morfopatologia limfocentrilor capului si gatului la cobia.
CUPRINS INTRODUCERE1 1. STUDIU BIBLIOGRAFIC- SISTEMUL LIMFATIC LA MAMIFERE ORGANIZARE GENERALA..4 1.1.Vasele colectoare limfatice5 1.2. Capilare limfatice ..6 1.3. Ganglionii limfatici ..7 2. ORGANE LIMFOIDE...9 2.1. Organe limfoide primare..9 2.1.1. Timusul .9 2.1.2. Mduva osoas hematogen10 2.1.3. Bursa lui Fabricius10 2.2. Organe limfoide secundare...10 2.2.1. Limfonoduli 11 2.1.2. Splina ..12 2.2.3. esuturile limfoide asociate mucoaselor (tubului digestiv)..13 3. MORFOLOGIA VASELOR LIMFATICE LA MAMIFERELE DOMESTICE14 3.1.Capilarele limfatice....14 3.2. Vasele limfatice propriu-zise....15 3.3. Colectorii terminali ai limfei17 3.4. Morfologia nodurilor limfatice la mamiferele domesice...20 4. CERCETARI PERSONALE..27 4.1. Material si metode.27 4.2. Disectia stratigrafica regionala.....28 4.3. Evidentierea formatiunilor limfatice dupa administrarea de substante colorante..28 4.4 Vascularizarea limfatica....29 4.4.1. Limfocentrii capului si gatului.....29 4.4.1.1. Limfocentrul mandibular29 4.4.1.2. Limfocentrul parotidian..37 4.4.1.3. Limfocentrul retrofaringian...42
2
4.4.1.4. Limfocentrul cervical superficial46 4.4.1.5. Limfocentrul cervical profund .47 4.5. Vascularizarea limfatica a capului si gatului ..... 47 4.5.1. Vascularizarea limfatica a capului ..47 4.5.2. Vascularizarea limfatica a gatului..49 4.6. Limfocentrii membrului thoracic..49 4.7. Vascularizarea limfatica a membrului toraci ...50 4.8. Limfocentrii membrului pelvin ...50 4.9. Vascularizarea limfatica a membrului pelvin .50 Concluzii.. Bibliografie..
Nodulii limfatici se afla pe toata suprafata corpului , mai ales pe gat , sub membre , in zona inghinala. Cea mai larga concentrare este in abdomen , atat la nivelul pielii cat si langa coloana vertebrala. Sistemul limfatic este conectat cu cel cardiovascular in zona claviculei si lichidul limfatic este drenat in inima , dar aceasta nu are nici o influenta aupra lichidului limfatic. De fapt , spre deosebire de sistemul cardiovascular , sistemul limfatic nu este un system in cerc , neintrerupt si nu detine un organ care sa pompeze limfa , asa cum se intampla cu inima in cazul sistemului cardiovascular.Circulatia limfei este foarte lenta si se desfasoara datorita aspiratiei toracice si contractiei musculaturii scheletice si se bazeaza pe respiratie profunda , miscare si masaj.
In functie de tesutul drenat, compozitia limfei difera: limfa care provine din intestin este mai bogata in lipide si are un aspect laptos limfa din ficat este bogata in enzime si proteine limfa care provine din glandele endocrine este bogata in hormoni. Circulatia limfatica are o viteza mica de curgere. Limfa se indreapta catre inima, prin sistemul limfatic, care se varsa in final in sistemul venos de la baza gatului. Circulaia limfatic - roluri : - dreneaz apa i cataboliii care nu au fost preluai de circulaia venoas (10%); - colecteaz proteinele remanente la nivel tisular, pe care le readuce n circulaia sistemic; - prin nodulii limfatici poteneaz statusul imun; - asigur absorbia lipidelor (chilomicroni) la nivelul vilozitilorintestinale; - overflow mechanism cu rolul de a readuce excesul de lichid din spaiul interstiial n circulaie (menine uscat interstiiul). - are rol foarte important in apararea antiinfectioasa a organismului , datorita ganglionilor limfatici care produc imunoglobuline. transporta lipidele absorbite din intestinul subtire dreneaza excesul de lichide la nivelul tesuturilor interstitiale, astfel ca blocarea drenajului limfatic, care se poate intalni de exemplu in anumite tumori poate determina aparitia edemelor in zona respectiva dreneaza o parte din proteinele extravazate din capilare
diametrului vaselor sanguine , ceea ce permite si antrenarea in circulatie a unor celule de marimi diferite. Se poate astfel sintetiza principalele caracteristici ale capilarelor limfatice: - sunt dispuse, sub forma de retea, in toate tesuturile corpului , cu exceptia sistemului nervos central si a tesutului osos; - nu sunt prevazute cu valve; - au un diametru superior capilarelor sanguine; - peretii capilarelor limfatice sunt formati din celulele endoteliale, o membrana bazala si filamente prin care se permite numai intrarea lichidului interstitial in vas; - sensul circulatiei limfei nu este bine precizat ceea ce face ca el sa poata fi dirijat in functie de starea si cantitatea de lichid a tesutului. Aceasta bidirectionalitate a circulatiei limfatice in capilare permite tehnicianului care aplica drenajul limfatic manual, sa orienteze excesul de lichide in directia dorita.
1.3. Ganglionii limfatici - organ mic ce apartine sistemului limfatic, care joaca un
rol fundamental in functia imunitara. ganglionii limfatici sunt mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice, formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. ganglionii limfatici sunt organe limfopoietice (produc limfocite) si centri de fagocitoza. Structura - ganglionii limfatici sunt plasati pe traiectul limfei care circula din tesuturi spre sange: regiunea inghinala, regiunea axilara, gat etc. Unii ganglioni sunt superficiali si palpabili la subiectii firavi, altii sunt profunzi si vizibili la examenul radiologic (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica). Un ganglion este constituit din tesut limfoid, tesut in care stau si se multiplica globulele albe de tip limfocite. Canalele limfatice sunt reprezentate de cisterna chilului, conductul toracic, conductul limfatic drept i trunchiul traheal. Cisterna chilului numit i cisterna lui Pecquet, este un conduct limfatic dilatat, plasat sublombar, n dreptul vertebrelor LII-LIV, dorsal de vena cav caudal i dorsal puin spre dreapta de aorta abdominal, rezult din confluarea trunchiurilor limfatice lombare i viscerale care aduc limfa de la membrele pelvine, pereii cavitii abdominale i viscerele din cavitatea abdomino-pelvin. Cisterna chilului se vars n conductul toracic. Conductul toracic i are originea n cisterna chilului, traverseaz diafragma prin ostiul aortic, dorsal de aort, ajunge n cavitatea toracic i se plaseaz apoi la
7
dreapta aortei, alturi de vena azigos dreapt, trece dorsal de cord unde se bifurc, ca apoi dup un traiect scurt s devin din nou unic, iar la stnga traheei se dilat i se vars n vena cav cranial sau la terminaia trunchiului bijugular. Colecteaz limfa din regiunea toracelui, de la membrul stng i partea stng a capului i gtului. Canalul limfatic drept rezulta in comfluarea trunchiului jugular drept si a vaselor eferente ale limfonodurilor cervicale profunde si mediastinale craniale , varsandu-se in vana cava craniala sau in vena brahiocefalica. Conductul limfatic drept rezult din confluarea trunchiului jugular drept i a vaselor eferente ale limfonodurilor cervicale profunde i mediastinale craniale, vrsndu-se n vena cav cranial sau n vena brahiocefalic. Colecteaz limfa de la membrul toracic drept, jumtatea dreapt a capului i gtului. Trunchiul traheal sau jugular rezult din confluarea vaselor eferente ale limfocentrelor retrofaringiene, nsoete bilateral traheea i de vars n conductul limfatic drept sau n conductul toracic. Colecteaz limfa de la cap i gt. Limfonodulii hemali mici, plasai de-a lungul aortei abdominale, conin snge, nu au vase aferente, iar vasele eferente se vars n vasele sanguine i sunt prezeni doar la rumegtoare i suine.
reprezint spaiul n care limfocitele T se matureaz. Celulele epiteliale care alctuiesc aceast zon au pe suprafaa lor antigene codificate de ctre sistemul major de histocompatibilitate al organismului.
2.1.2. Mduva osoas hematogen Situat n cavitatea medular a oaselor lungi Este sediul genezei celulei cap de serie, numit i celula precursoare, celul stem, susau pluripotent. Celulele stem au dou caracteristici principale:-diferenierea spre una din seriile sangvine; -autoreplicarea pentru meninerea constant a numrului celulelor stem; La nivelul ei exist o cantitate foarte mare de precursori ai limfocitelor B i de plasmocite, capabile s sintetizeze imunoglobuline sau anticorpi. Nu exist limfocite T mature n mduva osoas, deoarece principala funcie a acesteia este s sintetizeze precursori ai celulelor sangvine fiind un organ hematopoietic. esutul hematopoietic activ este cuprins ntr-o reea de vase sanguine i este responsabil de sinteza limfocitelor T imature i sinteza limfocitelor B. Limfocitele T imature nu rmn niciodat n mduv, ele migreaz n timus, fiind precursoare ale limfocitelor T mature. Limfocitele B rmn n mduv unde se i matureaz. La vrsta a treia, funcia de hematopoiez a mduvei hematogene este mult redus.
2.1.3. Bursa lui Fabricius Echivalentul bursei la mamifere sunt considerate esuturile limfoide, asociate mucoaselor: -amigdalele faringiene -plcilePeyer -apendicele ileo-cecal. -mduva osoas i ficatul embrionar.
Associated Lymphoid Tissue). Ele reprezint sediul n care se desfoar rspunsul imun, fie el de tip umoral sau celular, fiind populate cu precursorii limfocitari produi n organele limfoide primare. Dup regresia organelor limfoide primare, sinteza de precursori ai limfocitelor mature se va muta n organele limfoide secundare. Pe lng limfocite, aceste organe conin i alte celule precum granulocite (leucocite cu nucleu granular reprezentate de neutrofile, eozinofile i bazofile) plasmocite i macrofage. Exist dou tipuri de limfocite, B i T, n cadrul organelor limfoide secundare delimitndu-se arii specifice fiecrui tip limfocitar, ariile rezervate limfocitelor T fiind numite arii T-dependente, iar ariile rezervate limfocitelor B fiind numite arii B-dependente. ntre cele dou arii nu exist delimitare specific, organele limfoide fiind traversate de numeroase vase sanguine care permit schimburile de lichide i recircularea limfocitelor. Dezvoltarea complet a organelor limfoide secundare are loc dup natere, sub influena unor stimului antigenici, stimuli care determin i proliferarea i diferenierea limfocitelor n limfocite efectoare i limfocite de memorie.
2.2.1. Limfonoduli Se mai numesc i ganglioni limfatici si sunt plasai strategic, n anumite zone ale organismului, de-a lungul vaselor limfatice. Filtreaz lichidul limfatic ndeprtnd antigenele coninute de acesta. Fiecare ganglion este delimitat de o capsul de esut conjunctiv din care pornesc trabeculele care reprezint suportul celulelor limfoide ale ganglionului, mpreun cu reeaua format din fibre de reticulin. Ganglionul este delimitat n trei zone diferite i anume: - Zona cortical sau zona extern care conine limfocite grupate n foliculi limfoizi. Aceti foliculi pot fi primari i conin limfocite aflate n stare de repaus sau secundari care conin limfocite care au fost stimulate antigenic i activate. n centrul fiecrui folicul limfoid se afl zona germinativ sau centrul germinativ cu limfocite B aflate n proliferare. Zona cortical a ganglionilor limfatici este o arie B dependent. Dup ce stimulul antigenic nceteaz, foliculii limfoizi secundari se transform n folicului primari. Foliculii limfoizi conin i macrofage i plasmocite. - Zona paracortical este o arie T dependent imprecis delimitat, care este bogat vascularizat. - Zona medular reprezint centrul ganglionului i este definit ca fiind o arie B dependent deoarece aici predomin limfocitele B. Mai conine i macrofage, plasmocite i limfocite T. n ganglionii limfatici celulele limfoide sunt dispuse n iruri celulare regulate formnd cordoane printre care se rsfir mici vase limfatice numite sinusuri medulare care colecteaz limfa din ganglion i se vars apoi n vasele limfatice eferente care prsesc ganglionul respectiv. Macrofagele pot prelua i prelucra orice antigen care ajunge la ganglion deoarece circulaia limfatic este foarte lent la acest nivel.
11
Funciile ganglionilor limfatici: - Stocheaz numeroase celule limfoide reprezentnd i locul n care acestea prolifereaz - Conin numeroase macrofage care distrug antigenele fr a distruge ns i epitopii care sunt prezentai limfocitelor antigen-specifice - La acest nivel se realizeaz cele mai multe dintre cooperrile celulare ale sistemului imunitar - Ganglionii se modific structural n momentul n care densitatea de antigene depete nivelul de prelucrare al macrofagelor. Prin urmare ganglionii se mresc de volum, i vor crete temperatura local i vor deveni dureroi i/sau adereni la planurile superficiale i/sau profunde. Dup eliminarea infeciei sau dup ce rspunsul imun se finalizeaz, limfonodulii revin la dimensiunile iniiale. Mrirea de volum a ganglionilor limfatici se datoreaz n principal substanelor chimice secretate de limfocite care au efect vasodilatator i de inducere a inflamaiei ca mecanism de protecie mpotriva infeciei. 2.2.2. Splina Organullimfoid periferic cel mai mare, conectat direct la circulaia sangvin. Nu are vase limfatice aferente sau eferente(antigenele acced la splin numai pe calea sngelui). Splina reine i prelucreaz antigenic, agenii patogeni diseminai n organism pe cale circulatorie. Rol de distrugere a elementelor mbtrnite sau patologice, ca i de depozitare a rezervelor de fier. materialul antigenic ca atare sau prelucrat, activeaz LB din centrii germinativi foliculari. Anticorpii produi la nivelul splinei, au specificitate mai ales fa de antigenele corpusculare adiministrate pe cale sangvin. O alt particularitate o constituie faptul c sngele pe calea venei splenice, circul din splin n ficat, fiind stimulat astfel i activarea celulelor Kuppfer.
12
Splina - Reprezint organul limfoid care filtreaz antigenele din sistemul sangvin, aa cum ganglionii limfatici filtreaz antigenele din sistemul limfatic. Aproape toate antigenele i toate substanele non-self din snge sunt reinute la nivelul splinei, acest organ fiind n acelai timp un centru important n care se desfoar rspunsul imun. Este acoperit de o capsul conjunctiv care trimite trabecule n interiorul organului. Este, ca i ganglionii limfatici delimitat n trei poriuni diferite: - Pulpa alb alctuit din celule limfoide dispuse sub form de manon n jurul unei arteriole centrale. Astfel se constituie tecile limfoide periarteriolare mprite n dou zone i anume zona intern alctuit din macrofage i celule T fiind o arie T dependent i zona extern bogat n limfocite B fiind o arie Bdependent. n aria B-dependent, limfocitele B dispuse sub form de conglomerate formeaz foliculii splenici sau corpusculii Malpighi. - Pulpa roie este cea mai important parte a splinei alctuit din sinusuri venoase i cordoane de celule splenice numite i cordoane Bilroth. Celulele care alctuiesc pulpa roie sunt macrofagele, limfocitele B, limfocitele T i plasmocitele ns predomin net limfocitele B, prin urmare aceasta este o arie B dependent. Pulpa alb este separat de pulpa roie printr-o zon marginal care este o arie mixt, coninnd n proporii aproximativ egale limfocite B i limfocite T i este foarte bine vascularizat. Aici sunt blocate cele mai multe antigene provenite din snge. Splina este un sediu important de sintez a anticorpilor deoarece n ariile B dependente se afl foarte multe plasmocite care produc imunoglobuline sau anticorpi. Splina este sediul principal n care se reine i se distruge non-selful din circulaia sangvin, principala responsabilitate n acest sens cznd n sarcina macrofagelor care sunt att celule prezentatoare de antigen care prezint epitopii determinanilor antigenici ctre limfocitele antigen-specifice, ct i celule responsabile de fagocitoza i distrugerea antigenului. 2.2.3. esuturile limfoide asociate mucoaselor (tubului digestiv) (tonsile, apendicele ileo -cecal, plcile Peyer) n submucoasse gsesc sub forma unor aglomerri locale, colecii limfocitare: aspectul organoid : amigdalele faringiene amigdale palatine amigdalelinguale amigdaletubale, formnd aa zisul inel Waldayer. n ileon-plci Payer i esutul limfoid apendicular
13
3.1.Capilarele limfatice
Limfocapilarele (Vasa lymphocapillaria) difera de capilarele sanguine prin mai multe particularitati, corelate cu functia lor. In primul rand, ele sunt total independente si formeaza o retea cu ochiurile largi care se intrepatrund cu cele ale retelei sanguine. Mult mai neregulate decat omoloagele sanguine, capilarele limfatice difera mai ales prin structura. Ele sunt formate dintr-un endoteliu foarte subtire, cu celule plate, a caror margine lobata ("in frunza de stejar") se angreneaza cu a celulelor vecine. Dar membrana bazala, in mod obisnuit, poate sa lipseasca sau este foarte subtire si fenestrata, ceea ce se constata foarte rar la capilarele sanguine. In plus, jonctiunile intercelulare prezinta (in afara celor obisnuite, desmozomale si jonctiuni stranse) sectoare in care marginile adiacente doar se suparapun, fara a exista o aderenta reala. Aceste sectoare delimiteza fante inguste, raspunzatoare de admiterea unor molecule voluminoase, venite din plasma interstitiala, chiar de particule inerte sau de bacterii. Marginile acestor fante functioneaza precum niste microvalve, capabile sa se opuna refluxului. In acest sens, este de mentionat faptul ca nu este vorba de "stomate" presupuse, dar niciodata demonstrate, ci de fante intercelulare reale dar temporare. Fata externa a celulelor endoteliale serveste tasarii, mai ales in apropierea marginilor, a unor fascicule de fibre de sustinere foarte delicate, care se ancoreaza cu cealalta extremitate in tesutul conjunctiv inconjurator. Atunci cand creste concentratia proteica in lichidul interstitial, aceste fibre se umfla prin imbibitie si se scurteaza. Tractiunea lor pe peretele vasului determina o dilatare a capilarului si admiterea unor lichide si molecule mari in interiorul lor. La acest mecanism de admitere a unor elemente componente ale limfei in vasele capilare, se adauga un transport activ, transcelular, de molecule mult mai mici, aduse prin diapedeza de limfocite si macrofage. Capilarele limfatice sunt prezente aproape in tot organismul, dar repartitia lor este inegala. In anumite tesuturi ele pot lipsi. Prezenta lor este caracteristica in tesutul conjunctiv colagen si lipsesc in tesutul conjunctiv cu fibre de precolagen sau reticulina, precum si in tesutul conjunctiv intralobular sau interacinos al glandelor sau al pulmonilor. Ca si capilarele sanguine, lipsesc in epiteliu, cartilaj hialin, cristalin si cornee. Nu apar in parenchimurile cu dominanta epiteliala, ca cel al lobilor hepatici, testiculari si renali. Sunt
14
prezente din contra, in septumurile interlobulare, in tesutul conjunctiv perivascular si in capsula organelor de mai sus. Lipsesc de asemenea in maduva osoasa, in lobulii timusului si in pulpa splinei (dar nu si in trabeculele si capsulele acestor organe), in peretii vaselor de sange (dar nu si in adventice), in cordonul ombilical si in sistemul nervos central. Din contra, pielea si mucosele, care exercita cele mai active functii de protectie si de absorbtie, prezinta in corionul lor o retea limfatica extrem de bogata, cel mai adesea, unita prin anstomoze, cu o retea secundara subcutanata sau submucoasa. Reteaua subseroasa a pleurei si peritoneului este de asemenea foarte densa, in raport cu marea capacitate de absorbtie a acestor seroase. Reteaua limfatica poate prezenta mari variatii si in functie de stadiul functional al organului. Uneori poate fi goala, alterori destinsa si deformata. Ultima stare se poate observa in cazul uterului gestant sau in cazul mamelei in perioada de lactatie. In cazul mucoasei gastrice dezvoltarea retelei nu este completa decat dupa instalarea secretiei clorhidrice. In cele mai multe organe insa, reteaua se atrofiaza la varste inaintate.
In fiecare grupa, confluenta vaselor limfatice are un grad mai redus decat cea a venelor. Aceasta se realizeaza mai ales la nivelul nodurilor limfatice, unde se face reductia numarului de vase si creste calibrul lor. Fiecare nod limfatic primeste multe vase aferente, dar nu emite decat un numar mic de eferente. Chiar daca limfa traverseaza cel mai adesea o serie de limfonoduri succesive, exista totusi si exceptii. Unele vase limfatice pot evita un nod limfatic sau o grupa de noduri limfatice, pentru a ajunge direct la un nod mai central. Pe de alta parte, mici vase limfatice, cum ar fi cele ale glandei tiroide, ale esofagului sau ale ligamentelor ficatului pot fi directionate direct spre canalul toracic. Structura lor nu este uniforma. Exista o trecere progresiva de la structura de capilar la cea de mare colector. La primele vase, ce dreneaza limfocapilarele, endoteliul este dublat de o teaca conjunctiva foarte subtire, in acelasi timp aparand si primele valvule. In aceasta teaca, ulterior apar miocite, apoi fibre elastice, conturandu-se astfel o tunica mijlocie. Vasele de calibru mijlociu si mare prezinta un perete trilaminar, in ciuda faptului ca sunt foarte subtiri. Intima este un simplu epiteliu, care difera de cel al capilarelor prin prezenta unei membrane bazale continue. Este stratul care da nastere valvulelor. Media este subtire. Ea este formata din fibre musculare netede, care tind sa formeze la nivelul vaselor mai mari doua straturi - circular si longitudinal. Miocitele sunt sustinute de o delicata retea de fibre elstice. Musculatura longitudinala se condenseaza la nivelul unor mici dilatatii, ce apar astfel ca mici pungi contractile, ce amintesc de inimile limfatice ale vertebratelor inferioare. Adventicea este formata din fibre de colagen si elastice, dar este slab delimitata, adesea confundata cu tesutul conjunctiv inconjurator. Functionarea vaselor limfatice este asigurata prin coroborarea mai multor mecanisme: 1) Prezenta valvulelor impune limfei o directie centripeta, fara posibilitate de reflux. 2) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 3) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 4) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 5) Segmentele intervalvulare au capacitate spontana de contractilitate, atunci cand prin umplere se produce distensia miocitelor din medie. 6) Contractia muschilor vecini, pulsatia arterelor, miscarile pasive, pe scurt, tot ce exercita o compresiune temporara goleste segmentul vascular corespunzator in "aval".
16
7) In cazul venelor mari, miscarile respiratorii exercita o aspiratie ritmica ce videaza segmentele centrale, atragand in aceasta directie limfa periferica.
colicus), limfocentrul mezenteric caudal. Acest ultim trunchi poate fi izolat de trunchiul visceral la bovine. Uneori este dublu, chiar triplu la carnivore, leporide si om. Sub denumirea de trunchi jejunal (Truncus jejunalis) este desemnata portiunea trunchiului intestinl situata inainte de confluarea trunchiului colic. Aceasta portiune este in mod obisnuit dubla la leporide. Trunchiul celiac (Truncus coeliacus) dreneaza limfocentrul cu acelasi nume, in general prin doua radacini: gastrica si hepatica. La ecvine el se directioneaza direct in cisterna chilului, iar la celelalte specii direct in trunchiul visceral. Limfa din nodurile hepatice si hepatice accesorii trece prin trunchiul hepatic (Truncus hepaticus), radacina a celui precedent, cu exceptia rumegatoarelor, unde ajunge direct in trunchiul intestinal. Trunchiul gastric (Truncus gastricus) care dreneaza nodurile limfatice de la stomac si de la splina formeaza cea de-a doua radacina a trunchiului celiac, dar la rumegatoare poate sa se descarce direct in cisterna chilului. Conductul toracic Acest colector (Ductus thoracicus) este cel mai lung si cel mai important. El primeste limfa din tot corpul, cu exceptia jumatatii drepte a capului, gatului si toracelui, ca de altfel si de la membrul toracic drept. De un calibru relativ redus (8-10 mm la ecvine, 3-4 mm la om, porc si caine), el se intinde din regiunea lombara craniala pana in unghiul venos axilo-jugular stang. Origine. Este mai greu de precizat deoarece conductul prelungeste in mod progresiv cisterna chilului. Este simpla la om, la rumegatoare si suine, la ecvine este dubla, iar la carnivore si uneori la leporide este reprezentata de doua sau de trei ramuri. Traiect si raporturi. Conductul toracic acompaniaza aorta si se angajeaza impreuna cu aceasta in traversarea diafragmei, exceptand rumegatoarele unde exista un mic orificiu propriu in pilierul stang al diafragmului. In interiorul toracelui este plasat in mod obisnuit intre aorta si vena azigos dreapta, incrucisand arterele intercostale dorsale drepte. Poate fi intalnita si dorsal de aorta, intre arterele intercostale dorsale drepte si stangi, iar in mod exceptional, pe partea stanga a aortei. Mai ales la carnivore, dar si la om, ecvine si leporide, el se divide in doua trunchiuri in portiunea sa mijlocie, una din cele doua ramuri trecand pe partea stanga a aortei. Cele doua ramuri raman unite prin una sau mai multe anastomoze, dispozitie care devine aproape plexiforma la canide. In dreptul celei de-a cincea vertebre toracale (a sasea la ecvine) isi reuneste cele doua ramuri (daca a fost divizat), se desparte de aorta, incruciseaza pe partea stanga vena azigos dreapta (cand exista), apoi se angajeaza in mediastinul cranial. Se plaseaza pe partea stanga a esofagului si traheei, pana la intrarea in cavitatea toracica unde incruciseaza fata mediala a venei subclaviculare stangi. Terminatie. Portiunea terminala este plasata usor cranial de prima coasta stanga. Dispozitia acestei extremitati este complicata uneori, variind de la un individ la altul. La
18
om, ecvine, carnivore si adesea bovine, ea apare sub forma unei ampule. Nu sunt rare cazurile cand acest conduct este divizat la acest nivel in doua sau mai multe ramuri care se deschid izolat in sistemul venos. Deschiderea se gaseste intotdeauna in vecinatatea unghiului format de venele subclaviculara si jugulara (comuna, externa sau interna) stanga, in portiunea terminala a uneia din venele de mai sus sau chiar in unghiul de confluare. La acest nivel exista in mod obisnuit o valva. Deficienta sau absenta acestei valve permite, in cazul cadavrului, un reflux sanguin lejer in acest conduct, a carui portiune terminala fiind colorata, ia aspectul unei vene. Afluenti. Provin de la viscere si de la peretele toracal stang, ca si de la membrul toracic stang, jumatatea stanga a capului si gatului. Pe parcursul sau juxta-aortic se intalnesc numerosi afluenti, de calibru mic, provenind de la nodurile limfatice ale peretelui toracal (limfonodurile intercostale si toraco-aortice) si de la mediastin. Foarte aproape de portiunea sa terminala, conductul toracic primeste, direct la om si la cele mai multe mamifere (indirect la ecvine) eferentele limfocentrului axilar si trunchiul traheal sau jugular stang (Truncus trachealis, s. jugularis sinister). Ultimul dreneaza partea corespunzatoare a capului si gatului. El isi are originea in vecinatatea faringelui prin confluenta vaselor care dreneaza nodurile limfatice retrofaringiene si cervicale profunde craniale stangi. Insoteste fata stanga a esofagului si apoi a traheei, in vecinatatea arterei carotide comune, unde primeste la diferite niveluri si in diferite moduri eferentele altor noduri limfatice cervicale. In principiu el abordeaza partea terminala a canalului toracic dar, in unele cazuri poate sa se deschida separat in unghiul axilo-jugular sau in vecinatatea lui. Structura si functionalitate. Structura este adaptata la conditiile locale. In ciuda faptului ca grosimea acestuia este redusa, peretele are o structura net trilaminara, dar media variaza in functie de nivel si de specie. In general ea este bogata in miocite in jumatatea caudala a conductului, unde valvulele sunt mai apropiate. Spre partea terminala numarul de miocite diminua mult, crescand numarul de fibre elastice si marindu-se spatiile dintre valvule. Tot aici se exercita direct forta de aspiratie a limfei catre vene la fiecare miscare inspiratorie. Prin miscarile diafragmei, respiratia intervine prin mai multe mecanisme in circulatia limfei. In inspiratie, cresterea presiunii abdominale comprima cisterna chilului si impinge limfa in conductul toracic, in acelasi timp in care ea este aspirata, ca si sangele venos, prin scaderea presiunii intertoracale. In expiratie, conductul este comprimat, valvulele impiedica refluxul, iar limfa este drenata spre sistemul venos. Conductul limfatic drept
19
Acest conduct (Ductus lymphaticus dexter), denumit in trecut si "vena limfatica dreapta", este foarte scurt ( 1 cm la om si caine si 4 cm la ecvine). Adesea este absent, radacinile lui ramanand separate. Acesta este de fapt prelungirea sau simplul segment terminal al conductului traheal sau jugular drept (Ductus trachealis, s. jugularis dexter). Are o dispozitie asemanatoare celui stang, se plaseaza la dreapta traheei si acompaniaza la mica distanta artera carotida comuna dreapta, vasele si nervii ei sateliti. Ca si cel stang, are ca origine vasele eferente ale nodurilor retrofaringiene si cervicale profunde craniale si primeste in traiect pe cele ale altor noduri limfatice ale gatului. Foarte aproape de intrarea in torace, se uneste cu vasele eferente ale limfocentrului axilar (formand uneori, ca si la om, un trunchi subclavicular drept) si cu altele care vin de la limfocentrul mediastinal drept. Conductul limfatic drept produs prin aceasta confluare prezinta un calibru inferior celui al conductului toracic. Adesea dilatat, el se deschide in unghiul venos axilojugular drept sau in apropierea acestuia, in una din venele lui constituente, uneori chiar in vena brahio-cefalica dreapta. Deschiderea acestuia este adeseori valvulata. Frecvent, se constata ca vasele limfatice axilare drepte si mediastinale se deschid izolat in venele amintite. In acest caz nu se poate vorbi de un veritabil conduct limfatic drept, dar acest nume este dat de regula, portiunii terminale, dilatate, a condutului traheal drept. Comunicatiile limfo-venoase Desi in cea mai mare parte limfa este deversata in radacinile venei cave craniale, exista multiple exceptii (minore insa ca importanta functionala), atat la om cat si la mamiferele domestice. Astfel, unele vase limfatice din zona gatului se deschid intr-una din venele jugulare iar altele, provenite din nodurile limfatice parietale ale trunchiului se descarca fie in vena azigos, intr-una din venele iliace sau in vena cava caudala. Aceste dispozitii particulare sunt explicate prin intimitatea relatiilor dintre vene si vasele limfatice in cursul dezvoltarii, constituind mai degraba varietati individuale decat anomalii. Ultimele, mult mai rare, sunt reprezentate mai ales de anastomoze intre canalul toracic si vena azigos dreapta sau intre canalul traheal si una din venele jugulare.
20
Ele sunt prezente la mamifere si lipsesc la alte vertebrate, cu exceptia catorva specii de pasari palmipede. Conformatie Exista o mare variabilitate de forma, culoare si dimensiuni ale limfonodurilor de la o specie la alta, in cadrul aceleiasi specii sau chiar la acelasi individ. Dimensiunile unora sunt mai mici de ordinul milimetrilor, iar ale altora ating 10 cm si uneori chiar mai mult. La cal aceste organe sunt mici si grupate mai multe intr-o arie redusa, pe cand la bovine si canide sunt adesea voluminoase dar izolate. In cazul inflamatiilor sau infectiilor pot creste mult in volum. Culoarea prezinta de asemenea o mare varietate de nuante. Ea poate varia de la alb-gri sau roz pana la gri mai mult sau mai putin inchis. Exista noduri limfatice cu aspect de mici spline eratice, de culoare rosiatica sau maronie. Acestea nu trebuie confundate cu nodurile limfatice infectate sau congestive, lucru ce se poate clarifica prin sectionarea formatiunii. Unele noduri limfatice pot sa se incarce cu particule inerte, care pot schimba culoarea acestora. Acest lucru se produce frecvent in cazul aparatului respirator, cand sunt retinute particule fine de praf sau de fum. In aceasta situatie limfonodurile pot capata o tenta foarte inchisa, chiar negriciosa. Forma este adesea rotunjita sau ovalara, dar se pot intalni noduri limfatice aplatizate sau foarte mult alungite. Uneori forma lor este influentata de organele vecine pe care acestea le muleaza. Cel mai adesea vasele limfatice aferente abordeaza periferia nodului limfatic in mai multe puncte, in timp ce vasele eferente, mai reduse numeric si mai groase, parasesc organul printr-o zona mai deprimata, ce constituie hilul. La acest nivel se observa si vasele sanguine ale limfonodului. Numarul si repartitia A determina cu precizie numarul nodurilor limfatice ale unui animal pare a fi un lucru nu foarte important. La un anumit individ pot exista unul sau doua limfonoduri mari, la altul in acelasi loc pot fi 6-10 limfonoduri mici iar alteori pot exista forme intermediare. Unele limfonoduri apar inconstant. Statistic s-a putut trage concluzia ca anumite specii, cum ar fi calul, magarul si in mai mica masura omul, prezinta noduri limfatice de talie mica dar foarte numeroase, in timp ce carnivorele si iepurele au mai putine limfonoduri dar mult mai voluminoase. La rumegatoare si porc se intalneste o situatie intermediara. In general o grupa de mici noduri limfatice de la o sepcie echivaleaza cu un limfonod mare de la alta specie. Frecvent, un nod limfatic voluminos si constant poate fi acompaniat de mai multe noduri mici, variabile sau inconstante. In plus, anumite specii pot prezenta unul sau mai multe limfonoduri care se intalnesc la putine alte specii sau nu se intalnesc deloc. In
21
aceasta categorie se intalneste limfonodul bucal la leporide, ovarian la iapa, testicular la vier, epigastric si al fosei paralombare la bovine. In cadrul aceleiasi specii numarul total de noduri limfatice poate varia de la simplu la dublu si chiar mai mult. Ca titlu informativ si in mod foarte aproximativ se poate aprecia ca numarul de noduri limfatice variaza intre 6000 si 10000 (din care mai mult de jumatate sunt anexati intestinului) la ecvine, 240-350 la bovine, 200-350 la porc, 50-100 la caine, 70-120 la iepure si 450-700 la om. In functie de situatia topografica, putem incadra limfonodurile in doua categorii. Unii sunt superficiali si in general explorabili pe animalul viu. Altii sunt profunzi, inabordabili in conditiile obisnuite de clinica. Examenul acestora este util in cazul necropsiei si mai ales la examinarea carcasei in abator. Structura nodurilor limfatice Organizarea interna a nodurilor limfatice este relativ uniforma in seria mamiferelor domestice. Totusi, se pot observa si particularitati, cum sunt cele intalnite la porc si la unele din nodurile limfatice ale rumegatoarelor. In esenta, nodurile limfatice sunt formate dintr-o trama conjunctiva care circumscrie un ansamblu de celule, cea mai mare parte a acestora fiind reprezentata de limfocite. Suportul conjunctiv formeaza o capsula periferica, travei si o retea interna. Aceste elemente impreuna cu populatia celulara formeaza un parenchim divizat in cortex si medulara. Stroma nodurilor limfatice Capsula (capsula) acopera toata suprafata nodului limfatic. Ea este traversata in multiple puncte de vasele limfatice aferente (Vasa lymphatica afferentes). De la nivelul hilului (Hilum) iau nastere vasele limfatice eferente (Vasa lymphatica efferentes). Capsula este formata din fibre colagene dispuse intr-o retea stransa, intrepatrunse cu fibre elastice si fibroelastice. La unele specii (rumegatoare, rozatoare) capsula prezinta si unele fibre musculare netede. Fata superioara a capsulei este in continuitate cu un tesut conjunctiv lax, invelit la randul lui de tesut adipos. Fata profunda trimite trabecule (Trabeculae) conjunctive subtiri, care traverseaza cortexul si il imparte in lobuli. In centrul nodului, trabeculele se anastomozeaza, formand o retea de trabecule medulare. Capsula si trabeculele constituie locul de prindere a numeroase si foarte delicate fibre ce formeaza reticulul, ce adaposteste in ochiurile lui celulele parenchimului, carora le ofera un suport. Aceasta retea de fibre ramificate si anastomozate infiltreaza in totalitate nodul limfatic, dar densitatea lor nu este uniforma. In cortex, reteaua se organizeaza ca o
22
plasa conjunctiva in jurul fiecarui nodul, dar in interiorul acestuia, ramane sub o forma discreta. La nivelul sinusurilor limfatice insa, unde celulele sunt mai putin numeroase, reteaua ramane mult mai bine reprezentata. Sinusurile limfatice internodale Sinusurile limfatice (Sinus lymphatici) sunt spatiile pe care le urmeaza preferential limfa atunci cand traverseaza nodul limfatic. Principalele sinusuri sunt situate intre capsula sau trabecule si parenchimul cortical, dar pot exista de asemenea si in medulara. Sinusurile sunt anastomozate intre ele. Toate sunt traversate de numeroase fibre reticulare, dispuse neregulat si prezinta celule reticulare fixate la pereti sau la fibre prin numeroase prelungiri. Peretii, ca si fibrele, sunt tapetati de un endoteliu in continuitate cu cel al vaselor aferente. Endoteliul care tapeteaza peretii fibrosi este continuu; in schimb cel care tapeteaza parenchimul este fenestrat. Apropiate de pereti sau de fibre sau dispuse printre acestea, macrofagele si limfocitele sunt singurele care intervin in reactiile de aparare, deosebindu-se de celulele endoteliale si reticulare. Ultimele au ca functie reducerea vitezei fluxului limfatic, favorizand astfel contactul cu celulele active. La nivelul sinusului limfatic se pot recunoaste trei etaje de comunicare cu o dispozitie "labirintica". Sinusurile subcapsulare (Sinus subcapsulares) sunt plasate direct sub capsula si sunt cele la nivelul carora se deschid vasele limfatice aferente. Ele se prelungesc pe fetele laterale ale trabeculelor, aceste prelungiri fiind descrise uneori ca sinusuri trabeculare. Plecand din aceste spatii, limfa se infiltreaza in parenchim, unde exista spatii inguste denumite sinusuri perinodulare (Sinus perinodulares) dispuse in jurul nodurilor limfatice. Ultima categorie de sinusuri se gasesc intre cordoanele medularei, fiind denumite sinusurile medulare (Sinus medullares) din care limfa ajunge in vasele limfatice eferente. Parenchimul nodurilor limfatice are doua zone: cortexul si medulara. a.Cortexul Cortexul, incomplet divizat in lobuli prin trabecule, este format dintr-un agregat de limfocite, caruia i se adauga macrofage si cateva granulocite. Acest ansamblu este sustinut de reticul. Cortexul este impartit in doua zone: una superficiala si alta profunda. Portiunea superficiala, unde sunt majoritare limfocitele B, este caracterizata prin prezenta, in apropierea sinusurilor subcapsulare, a nodulilor limfatici sau limfonodulilor (Noduli lymphatici, s. lymphonoduli), denumiti in trecut si foliculi limfatici, primari si secundari, asemanatori din toate punctele de vedere cu cei descrisi la sistemul limfoid. Coroana nodulilor este adesea mai groasa la unul din poli, superficial sau profund, in functie de specie si de conditii. Intre noduli si in restul portiunii superficiale, textura
23
parenchimului este omogena. Numarul si volumul nodulilor creste atunci cand nodul limfatic reactioneaza la o infectie in arealul pe care il controleaza. Portiunea profunda, mai groasa decat cea superficiala, constituie paracortexul. Este calificata drept zona timodependenta (Zona thymodependens) deoarece reprezinta principala generatoare de limfocite T. Structura este mai uniforma, prezentand grupari dense de limfocite colorabile. b.Medulara Medulara este formata, in continuitate cu portiunea profunda a cortexului, din cordoane medulare (Chordae medullares), reprezentate de benzi de parenchim ramificat si anastomozat in mod neregulat. Aceste cordoane sunt delimitate de trabecule medulare, dar cu care nu vin in contact direct, pentru ca intre formatiuni se interpun sinusurile medulare. Ansamblul celular este format din limfocite si plasmocite, printre care se intrepatrund macrofagele, mai numeroase decat la nivelul cortexului, si granulocitele. Endoteliul sinusurilor medularei se continua cu cel al vaselor limfatice eferente. Vasele si nervii Vasele sanguine penetreaza nodulul limfatic la nivelul hilului. Vasele accesorii, mai fine, traverseaza capsula si in alte puncte, conectandu-se la reteaua formata de cele ce strabat hilul. Imediat dupa penetrarea hilului, arterele emit ramuri subtiri in medulara, apoi ramuri mai puternice, ce penetreaza trabeculele, alimentand reteaua capilara a cortexului. Aceasta retea este foarte bine reprezentata in jurul nodulilor. De la acest ansamblu se vor forma venulele postcapilare la nivelul carora numeroase limfocite parasesc curentul sanguin si se insinueaza printre celulele endoteliului. Venulele converg spre medulara de unde se vor desprinde prin hil venele eferente. Limfocitele care ajung in nodulul limfatic provin din maduva osoasa, iar la animalele tinere si din timus. O parte din acestea nu fac decat sa treaca prin nodulul limfatic. Altele colonizeaza nodul (limfocitele B) sau paracortexul (limfocitele T), unde se multiplica. Cele care sunt astfel produse sunt restituite curentului sanguin pe calea vaselor limfatice eferente si a colectorilor. Totusi, plasmocitele produse de limfocitele B stimulate, raman in ochiurile cordoanelor medulare, de unde anticorpii secretati sunt preluati de limfa. Fibrele simpatice acompaniaza arterele ce penetreaza nodul limfatic, avand efect vasomotor. Exista si fibre senzitive. In caz de inflamatie ele sunt comprimate si excitate de turgescenta parenchimului sub capsula putin extensibila. Astfel, nodul limfatic va fi dureros si dur la palpare.
24
Nodurile limfatice "inversate" Nodurile limfatice la porc au o organizare in aparenta diferita de cea intalnita la alte specii. In acest caz se pot intalni numerosi noduli situati profund precum si o zona medulara si un hil mai putin distinct. Rezulta ca structura acestora pare inversata, cortexul fiind ascuns de medulara devenita componenta periferica. Acest tip, intalnit la porc, este considerat nod limfatic inversat (Nodus lymphaticus inversus). Totusi, o analiza atenta arata ca structura sa nu este atat de "anormala" pe cat pare. Capsula nodului limfatic este abordata de cateva vase limfatice aferentre, ca si la celelalte mamifere. Ele se deschid in sinusuri subcapsulare foarte inguste, sub care exista un anumit numar de noduli limfatici. Mult mai numeroase sunt insa vasele aferente care penetreaza direct prin trabecule, in linie dreapta, spre partea centrala a nodului. Ele se deschid in sinusurile trabeculare, neregulate si relativ largi. In zona adiacenta locului de deschidere al acestora se dezvolta cea mai mare parte a nodurilor. Coroana lor este foarte groasa la polul opus deschiderii vasului in sinus. In jurul acestor grupari de limfonoduri, intr-o situatie de mijloc se gasesc grupari de celule care echivaleaza cu paracortexul. Ansamblul este dispus intr-un tesut lax, neorganizat, unde macrofagele si plasmocitele lor se amesteca cu limfocitele. Nu exista un veritabil hil, dar exista o anumita regiune de unde pornesc vasele limfatice eferente. In aceasta parte a nodului limfatic tesutul periferic se organizeaza in cateva cordoane medulare, integrate unei discrete retele a sinusului medular. In principiu, sensul de circulatie al limfei nu difera in mod real de cel intalnit la alte tipuri. Limfa ajunge mai intai in sinusurile trabeculare si subcapsulare, spala nodulii inainte de a difuza in parenchim, de unde revine in sinusul medular si apoi in vasele limfatice eferente. Nodurile limfatice hemale Acest tip este intalnit numai la rumegatoare si cu cateva diferente la rozatoare. La speciile amintite ele coexista in numar mic cu tipul general. Acest tip de noduri limfatice acompaniaza cel mai adesea nodurile limfatice propriu-zise, in vecinatatea marilor vase sanguine ale abdomenului si toracelui, in mod accesoriu in regiunea gatului, dar chiar si in alte regiuni corporale. Au o culoare rosie, mai mult sau mai putin inchisa, uneori fiind chiar maronii. Ei nu trebuie confundati cu nodurile limfatice obisnuite care, la toate speciile, pot fi congestionati si infiltrati cu sange in caz de infectii. Un nod limfatic hemal (Nodus lymphaticus hemalis) este caracterizat, in afara prezentei eritrocitelor in sinusurile si parenchimul sau, prin absenta vaselor limfatice aferente si eferente. Capsula este subtire la bovine, dar mai groasa la micile rumegatoare, in special la oaie. Ea prezinta un strat superficial fibros, ce include si fibre elastice si un strat profund, prevazut cu o retea densa de capilare sanguine. La oaie se intalnesc si cateva
25
miocite. Trabeculele sunt discrete. Sinusurile subcapsulare sunt largi, mai ales la ovine. Ele comunica prin intermediul unor sinusuri intermediare cu un sinus central ce inconjoara vasele sanguine axiale. Parenchimul, foarte bogat vascularizat, nu prezinta o medulara distincta (cu exceptia ovinelor unde pare sa se conturenze aceasta zona). Doar la animalele tinere exista cativa noduli primari putin distincti. Apar astfel nodulii secundari, dar sunt foarte putini. Dupa stimularea antigenica insa, creste atat volumul cat si numarul lor. Parenchimul prezinta o incarcatura limfocitara redusa. Se intalnesc insa numeroase macrofage incarcate de resturi eritrocitare. Eritrocitele sunt numeroase mai ales in sinusuri, unde limfocitele si macrofagele sunt in numar redus. Ele provin din sangele ce ajunge aici printr-o redusa artera axiala ce penetreaza hilul. Aceasta artera se divide in ramuri care trec in sinusurile intermediare, apoi se ramifica in parenchim. Ultimele diviziuni ale arterei alimenteaza o retea capilara bogata. Venulele sunt colectate in final printr-o vena care acompaniaza artera prin hil. Functia nodurilor limfatice hemale este inca putin cunoscuta. Se considera ca ei au o activitate asemanatoare splinei si fiind comparabili si ca structura, sunt considerati mici spline accesorii "aberante".
26
Pentru injectare s-a folosit solutia : tus de China 40 % in ser fiziologic si solutie diluata de albastru de Evans , seringi si manusi . Solutia de tus de China este o solutie de culoare neagra, solubil care ajunge cu predilectie in sistemul limfatic. S-a administrat animalelor vii pe cale intradermica, subcutanat, intratraheala si intraperitoneala. Solutia de albastru Evans este o substanta de culoare albastru inchis foarte solubila si usor penetranta, fiind retinuta cu usufinta de linfa, permitand astfel evidenlierea limfonodurilor si vaselor limfatice din organismul animal. Nu induce nici un efect toxic, de aceea poate fi injectata pe animalul in viata. Se prezinta in fiole de cate 5 ml a cate 25 mg. S-au ufilizat aceste substante contrastante in dilutii diferite, dupa ce in prealabil s-au filtrat prin hartie de filtru asezata intr-o pilnie de sticla, montate pe un pahar Berzelius. S-au lasat circa 40 de minute sa se filtreze, iar apoi s-au realizat dilulii unitare de: 1/1; 1/0,8; 1/0,6; 2/1 (tus/ser fiziologic). La 24 de ore dupa injectare cobaii au fost sacrificati prin narcoza protunda.
27
Inaime de injectare, animaieie s-au izoiat din locul de crestere. Dupa 3 zile s-a inceput injectarea cu subsrante colorante Inainte de iniectare s-au srabiiit zonele care vor fi abordate. Nu a fost necesara amestezia ammaielor, acesrea putand fi injectate in urma contentionarii. Injectarile s-au facut cu seringi sterile, acele utilizate au fost atraumatice pentm a patrunde mai usor ,si mai bine in tesuturi, injectarea s-a realizat lent.
28
4.4 VASCULARIZATIA LIMFATICA 4.4.1. Limfocentrii capului si gatului 4.4.1.1. Limfocentrul mandibular
Cuprinde limfonodurile bucale, faciale. mandibulare. Cobaii prezinta si un numar de 2 -3 limfonoduri evidente, aglomerate in dou pachete limtbnodulare distincte si anume un pachet limfonodular mandibular rostral si un pachet limfonodular mandibular lateral.
29
30
31
32
33
34
globuloasa iar dimensiunea este de ~-0,5 mm aceste limfonoduri sunt situate pe fata extema a muschiului buccinator, putin aboral si dorsal fata de limfonodurile bucale, intre limfonodurile faciale si bucale se aflia glandele molare superioare . Vasele limfatice aferente recolteaza limfa din portiunea orala a cavitaii bucale. Vasele limfatice eferente sunt tributare limfonodurilor mandibulare.
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
Antero-lateral de aceste limfonoduri se situeaa si lobul inferior al glandei parotide. La falta intema a acestor limfonoduri se gaisete muschiul sternomastoidian iar la exterior apar acoperite de pielea regiunii gatului. Vasele limfatice aferente colecteaza limfa din regiunea cervicala corespunzatoare , muschiul sternocefalic , laringe.
din
situate la polul posterior al glandei submandibulare pe traiectul arterei maxilare externe . Aspectul lor este reniforrm , avand diametrul longitudinal de 2,5 mm si diametrul transversal de 1 mm. Limfonodurile cervicale profunde mijlocii apar constant formate dintr-un singur pachet cu aspect alungit , cu dimensiunea de 8 mm lungime si 4mm latime. Aceste linfonoduri se gasesc in treimea mijlocie a gatului , lateral de
45
muschiul sternotiroidian in apropierea arterei carotide comune. Fata lor laterala vine in contact cu muschiul sternomandibular. Uneori aceste limfonoduri au aspect bilobat ( la 3 cazuri) , prezentand , prezentand la polul caudal al doilea limfonod redus , globulos cu diametrul de~ 1mm. Limfonodurile cervicale profunde caudale (prepectorale) sunt situate la extremitatea caudala a regiunii cervicale , la ~ 4 mm de radacina venelor jugulare de o parte si de alta a traheii. Din cercetarile efctuate se observa existenta unui singur limfonod pe o parte si deasupra un singur limfonod pe partea opusa. Limfonodurile cervicale profunde caudale au aspect globulos , cu diametrul de 2 mm. Vasele limfatice aferente colecteaza limfa de la trahee , esofag , apertura craniala toracala , regiunea cervicala ventrala , mijlocie , caudala. Vasele limfatice eferente se deschid in vena limfatica si in canalul toracic.
Vasele eferente conduc limfa la lnn. cervicale sau retrofaringiene., nglobat sau nu n glanda parotid, dispus pe traiectul arterei transvers a feei. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile feei i dorsal a craniului. Vasele eferente conduc limfa spre lcc. retrofaringiene mediale i laterale. limfocentrul Retrofaringian este plasat n fosa retromandibular, fiind alctuit din: Limfonodurile retrofaringiene mediale; Limfonodurile retrofaringiene laterale; Limfonodurile hioidian rostral la bovine, inconstant; Limfonodurile hioidian caudal la bovine, inconstant. Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt plasate pe traiectul arterei palatine ascendente sau pe artera carotid extern n contact cu faringele. Vasele aferente colecteaz limfa de la faringe, limb, mucoasa cavitii orale, de la lnn. parotidiene i mandibulare. Vasele eferente conduc limfa la lnn. retrofaringiene laterale. Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt situate fie sub aripa atlasului, fie dorsocaudal n loja parotidian, pe traiectul arterei occipitale. Vasele aferente colecteaz limfa din regiunile cefei i parotidian i de la lnn. retrofaringiene mediale. Vasele eferente converg i formeaz originea trunchiului traheal (jugular), plasat lateral de trahee, n care se dreneaz toate limfocentrele capului. Limfonodurile hioidiene sunt specifice bovinelor, prin vasele aferente colecteaz limfa de la limb, faringe i laringe i o dreneaz n trunchiul traheal.
47
Vasele aferente culeg limfa din regiunile caudal a capului, superficial a gtului i toracelui, torace i faa lateral a membrului toracic. Vasele eferente conduc limfa la lnn. cervicale profunde, n trunchiul traheal sau n conductul toracic. limfocentrul cervical profund plasat de-a lungul traheei, a arterei carotide comune sau a venei jugulare interne este alctuit din: Limfonodurile cervicale profunde craniale; Limfonodurile cervicale profunde mijlocii; Limfonodurile cervicale profunde caudale; Limfonodurile costocervical la bovine i ovine; Limfonodurile subromboidian inconstant la bovine. Vasele aferente culeg limfa din regiunile profunde ale gtului, spetei i braului, din regiunea caudal a capului i de la organele plasate n regiunea cervical. Vasele eferente conflueaz i realizeaz originea trunchiului traheal.
la cobai de :
48
reprezentati la cobai de : 4.3.1. Limfocentrul popliteu unde se regasesc: Limfonodurile poplitee 4.3.2. Limfocentrul iliofemural cu limfonodurile aferente acestei zone. 4.3.3. Limfocentrul inghinofemural unde se regasesc Limfonodurile inghinale superficiale Limfonodurile subilisce (precrurale) 4.3.4. Limfocentrul ischiatic ( al tuberitatii ischiatice)
CONCLUZII
1. Pentru cercetarile experimentale s-au folosit 2 cobai adulti ,ambii masculi , ambii au fost injectati retroauricular pentru evidenlierea limfonodurilor si vaselor limfatice din zona capului si gatului , intereseaza in mod special zona retrofaringiana.
49
2. In urma studiului efectuat am constata ca vasele limfatice si limfonodurile s-au evidentiat cu usurinta in urma injectarii cu tus de china 40%. 3. Limfocentrul retrofaringian este present la cobai prin Limfonodurile retrofaringiene mediale si Limfonodurile retrofaringiene laterale . 4. Pe parcursul experimentului am intalnit atat limfonoduri inglobati in tesut gras cat si neinglobati in tesut gras. 5. Limfonodurile mandibulare s-au putut deosebi cu usurinta de glanda mandibulara , atat datorita marii acestea fiind vizibil mai mici , dar si datorita timpului de raspuns al substantei colornte care a evidentiat foarte bine tinfonodulii si vasele limfatice , pe toata suprafata corporala experimentata. 6. In nici una din zonele studiate nu am intalnit limfonoduri marite in volum . 7. Pe suprafetele studiata[e , respective cea a capului si gatului , am intalnit atat limfocentrii cu un singur limfonod , cat si limfocentrii cu 2,respectiv3 limfonozi.
Bibliografie 1. Bareliuc, Lucia; Natalia Neagu - Embriologie uman. Ed. Medical, Bucureti, 1977. 2. Cotea, C. - Histologie, embriologie - vol. I-II, Tipo Institutul Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", Iai, 1979. 3. Botrel, S., Cotea, C, Gaboreanu, M. - Histologie si embriologie, Ed. Didactic i
50
Pedagogic, Bucureti, 1982. 4. Apostoleano, E. - Contribution a 1'tude du systme lymphatique mamaire chez les carnivores domestiques (tude Anatomique, Physiologique et Pathologique). Thse, Ecole Nationale Vtnnaire d'Alfort, 1925. 5. Predoi, G.. Georgescu, B.; Belu, C; Danacu, V.; Dumitrescu, I. Anatomia comparat a animalelor domestice, Vol. I. Lito. A.M.C. - U.S.A.M.V. Bucureti, 1997. 6. Cornil, N.; Manolescu, N. - Structura si ultrastructura organelor la animalele domestice. Ed. Ceres, Bucuresti, 1995. 7. Charlemagne, J. - Immunologic des Pokilothermes. In: P.P. Pastoret, A. Govaerts, H. Bazin (editeurs): Immunologic animale. Medicine - Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990. 8. Claus, C.; Groben, K.; Khn, A. - Lehrbuoh dor Zoologie. Berlin, 1932. 9. Pan. I.; Grancea, V. Radiodiagnostic i radioterapie. Ed. didactic i pedagigic, Bucureti, 1977. 10. Fir, Valeria; Maria Nstsescu - Zoologia nevertebratelor. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1977. 11. Bruni, A.C.; Zimmerl, U. - Anatomia degli animali domestici. Casa ed. Franc. Vallardi, Milano, 1951. 12. Georgescu. D. - Animale nevertebrate (morfofiziologie). Ed. didactic i pedagogic R.A., Bucureti, 1997. 13. 14. Coman. T.; Cornila, N. Embrioiogie veterinar. Ed. Fundaiei "Romnia de Constantinescu Gh.M. - Clinical Dissection Guide for Large Animals. Mosby Year miine", Bucuresti. 1999. Book, St Louis - Baltimore - Boston - Chicago - London - Philadelphia - Sydney - Toronto, 1991. 15. Coofan, V. - Anatomia topografic a animalelor domestice, vol. I - II. Lito. AMD Inst. Agronomic Iai, 1975. 16. Apostoleano, E. - Contribution a 1'tude du systme lymphatique mamaire chez les
51
carnivores domestiques (tude Anatomique, Physiologique et Pathologique). Thse, Ecole Nationale Vtnnaire d'Alfort, 1925. 17. Pereianu, D.; Saragea, M. (sub redaca) - Imunologia n teoria si practica medicinei. Vol. I. Ed. ALL, Bucureti, 1996. 18. 19. Moraru, I. - Imunologie. Ed. Medical, Bucureti, 1984. Coofan, V. Anatomia si fiziologia animalelor domestice. Ed. Ceres, Bucure ti,
1986. 20. 21. Congdon, E.D. - Transformation of the Aortic Arch System During the development Coofan, V.; Palicica, R.; Valentin Hricu, Enciu, V. Anatomia animalelor
of the Human Embryo. Contrib. Embryol 68, Carnegie Inst.Wash 14,47-110, 1922. domestice, vol. I. Ed. Orizonturi universitare, Timioara, 1999. 22. eicaru, Anca - Morfologia comparativ a sistemului limfatic la roztoarele de laborator . Tez, F.M.V. Bucureti, 2001. 23. Coofan, V.; Palicica, R.; Valentina Hricu; Carmen Ganffi; Enciu, V. - Anatomia animalelor domestice, Vol. III. Ed. Orizonturi Universitare, Timioara, 2000.
24. Vlgioiu, C; Tudor, N. - Lucrri practice de semiologie veterinar. Ed. Fundaiei Romnia de mine", Bucureti, 1998.
25.
Dnacu, Viorel - Cercetri morfotopografice comparative privind sistemul limfatic la leporide. Tez, F.M.V., Bucuresti, 2000.
26. Olinescu, A. Imunologie. Ed. didactic i pedagogic R.A., Bucureti, 1977. 27. Gheie, V. - Contribuiuni la studiul vaselor limfatice ale vezicei urinare la cal. Teza F.M.V., Bucuresti, 1928. 28. 29. Gheie, V ; Bica Popii, O.; Chiescu, t; Nicolescu, V.; Opri escu, P.; Blnescu. Fl. Charlemagne, J. - Immunologic des Poissons. In: P.P. Pastoret, A. Govaerts, H. Bazin (editeurs): Immunologic animale. Medicine - Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990. - Anatomia animalelor domestice. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1967.
52
30. Gluhovschi, Gh. (coordonator) - Actualiti in imunologia clinic. Ed. Helicon, Timioara, 1994. 31. 32. 33. Kaufmann. A. - Limfografia. Ed. Medical, Bucureti, 1970. Manolescu, N. (coordonator) - Tratat de hematologie animal, Vol. I. Ed, Funda iei Micalencu, D.; Florica Mailat - Micalencu - Anatomia comparat a vertebratelor.
"Romnia de mine", Bucureti, 1999. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1982. 34. Necrasov, O.C.; Dornescu, G.T. - Anatomia comparat a vertebratelor, vol. II. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1971. 35. Nickel, R.; Schummer, A.; Seiferle, E. Lehrbuch der Anatomie der Haustiere, Band I II. Verlag Paul Parey, Berlin und Hamburg, 1973. 36. Olinescu, A. - Elemente de imunologie comparat. Ed. Ceres, Bucureti, 1988. 37. Pastoret, P.P.; Govaerts, A.; Bazin, H. (editeurs) Immunologie animale. Mdicine Sciences/Flammarion Co., Paris, 1990.
38. Patea, E.; Constantinescu, Gh.; Mureianu, E.; Coofan, V. Anatomia comparativ i topografic a
Anatomia comparativ i topografic a animalelor domestice, Vol. II - Partea I. Lito. A.M.D. - I.A.N.B., Bucureti, 1981.
40. Patea, E.; Coofan, V.; Chiescu, t.; Miclea, M.; Cornil, N.; Nicolescu, V.; Radu, C; Popovici, I.;
Palicica, R. - Anatomia comparat a animalelor domestice, Vol. I - II. Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1985.
41. Patea, E.; Nicolescu, V.; Cornil, N.; Predoi, G.; Tnase, A. - Aspecte
morfotopografice ale
limfocentrilor musculari la caprine. Lucr. t. IA.N3., Seria C Medicin veterinar, Vol. XXXII, Bucureti, 1989.
42. Punescu, V.; Tatu, C.A.; Diana I. Stnescu; Medrea, D.P. Imunologie - concepte fundamentale i
aplicative. Ed. He l ico n, Timioara, 1996. 43. Pintea, V. Cotru M.; Manta, D.A.; Slgeanu, Gh. - Fiziologie medical - veterinar.
53
Ed. didactic i pedagogic, Bucureti, 1982. 44. Popa, V.V - Semiologie medical veterinar. Ed. ALL, Bucureti, 1998. 45. Popescu, L.M.P.; Bancu, A.; Ursaciuc, C; Cialacu, V. Imunologie medical, lid. Universitara "Carol Davila", Bucureti, 1998. 46. Popovici, I.; Damian A.; Popovici, N.C. Anatomie comparat sistemul nervos. Ed. Genesis, Cluj-Napoca, 1994. 47. Sisson, S.. Grossman, J.D.; Getty, R. - The Anatomy of the Domestic Animals, vol. I II (Fifth Edition). W.B. Saunders Company, Philadelphia - London- Toronto, 1975. 48. Smith, H.M. - Evolution of Chordate structure - An Introduction to Comparative Anatomy. Holt, Rinehart and Winston Inc., New York - Chicago - San Francisco Toronto - London, 1960. 49. Ticer, J.W - Radiographic technique in small animal practice. W.B. Saunders Comp., Philadelphia - London - Toronto, 1975. 50. Ulici Petru, I. - Utilizarea unor substane de contrast radiologic in medicina veterinar la cine. Teza, F.M.V., Cluj - Napoca, 1996. 51. Vlgioiu, C. - Semiologie medical-veterinar. Ed. Fundaiei "Romnia de mine", Bncureti, 1998.
54
55