SISTEMUL LIMFATIC

A N ATO M I E Ş I PATO LO G I E
 Sistemul cardiovascular este compus din:

Sistem sanguin Sistem limfatic

 GENERALITĂŢI
 Sistemul limfatic este compus din
ganglioni limfatici, vase limfatice,
ducturi limfatice.
 Sistemul limfatic este o parte a
sistemului vascular ce conţine:
capilare, vase, noduri limfatice;
trunchiul limfatic-drept, stâng,
jugular, subclavicular, bronho-
mediastinal şi lumbal.
 GENERALITĂŢI
 Sistemul limfatic transportă un lichid clar numit limfă direcțional spre inimă. Sistemul
limfatic a fost descris pentru prima dată în secolul al XVII-lea, în mod independent de
către Olaus Rudbeck și Thomas Bartholin. Spre deosebire de sistemul cardiovascular
sistemul limfatic nu este un sistem închis.
 FUNCŢII
 Sistemul circulator uman procesează în medie 20 de litri de sânge pe zi prin filtrare
capilară, prin care se elimină plasma, rămânând celulele sanguine. Aproximativ 17 litri
din plasma filtrată sunt reabsorbiți direct în vasele de sânge, în timp ce restul de 3 litri
rămân în lichidul interstițial. Una dintre principalele funcții ale sistemului limfatic este
de a asigura o cale alternativă pentru ca acești 3 litri în plus pe zi să revină în sânge.
 DUCTUL LIMFATIC ŞI LIMFA
 Ductul limfatic principal se împarte în sectorul toracal şi cervical, care se deschide în
venele cervicale stângi.
 Limfa este un lichid interţestiţial, depozitat între ţesuturi, adunându-se în capilare,
vase, noduri limfatice şi mai departe – în ductul principal limfatic şi în sângele venos.
Limfa şi fluidele celulare constituie 80% din fluidele corporale, iar sângele furnizează
restul de 20%. Fluidul limfatic transportă toate substanţele nutritive, oxigenul, dioxidul
de carbon şi alte deşeuri metabolice de la miliarde de celule.
 FUNCŢII
 Cealaltă funcție principală este aceea de
apărare a sistemului imunitar. Limfa este
foarte asemănătoare cu plasma sanguină
însă conține limfocite și alte celule albe. Ea
conține, de asemenea, produse reziduale și
resturi de celule împreună cu bacterii și
proteine.
 LIMFOCITE
 Organele asociate compuse din țesut limfoid sunt locurile de producție ale limfocitelor.
Limfocitele sunt concentrate în ganglionii limfatici. Splina și timusul sunt, de asemenea,
organe limfoide ale sistemului imunitar. Amigdalele sunt organe limfoide, care sunt de
asemenea asociate cu sistemul digestiv.
 LIMFOCITE
 Țesuturile limfoide conțin limfocite și, de asemenea, alte tipuri de celule pentru sprijin.
De asemenea, sistemul include toate structurile dedicate circulației și producerii de
limfocite (componenta celulară principală a limfei), care include, de asemenea, măduva
osoasă, și țesutul limfoid asociat cu sistemul digestiv.
 PARTICULARITĂŢI
 Sângele nu vine în contact direct cu celulele și țesuturile parenchimatoase din organism,
ci mai degrabă constituenții sângelui mai întâi părăsesc vasele microvasculare de schimb
pentru a deveni fluid interstițial, care apoi vine în contact cu celulele parenchimatoase
ale corpului. Limfa este lichidul care se formează atunci când fluidul interstițial intră în
vasele limfatice inițiale ale sistemului limfatic.
 PARTICULARITĂŢI
 Limfa este apoi deplasată de-a lungul rețelei de vase limfatice fie prin contracțiile
intrinseci ale pasajelor limfatice, fie prin compresia extrinsecă a vaselor limfatice
datorită forțelor externe exercitate de țesuturi (de exemplu, contracțiile mușchilor
scheletici), sau prin intermediul inimilor limfatice în cazul unor animale.
 PARTICULARITĂŢI
 Organizarea ganglionilor limfatici și a drenajului urmează organizarea corpului în
regiuni interne și externe; prin urmare, drenajul limfatic al capului, membrelor și
pereților cavității corpului urmează un traseu extern, iar drenajul limfatic al toracelui,
abdomenului, precum și al cavităților pelviene urmează un traseu intern. În cele din
urmă, vasele limfatice se golesc în conductele limfatice, care se varsă într-una dintre cele
două vene subclaviculare, aproape de joncțiunea lor cu venele jugulare interne.
 FUNCŢIILE SISTEMULUI LIMFATIC
Sistemul limfatic are multiple funcții interdependente:
 Este responsabil pentru eliminarea fluidului interstițial din țesuturi;
 Absoarbe și transportă acizii grași și grăsimile precum chilul din sistemul digestiv;
 Transportă globule albe către și de la ganglionii limfatici în oase;
 Limfa transportă celulele prezentatoare de antigen, precum celule dendritice către
nodulii limfatici unde este stimulat un răspuns imun.
 FUNCŢIILE SISTEMULUI LIMFATIC
Funcția de sistem de transport al acizilor grași:
 Vasele limfatice numite chilifere sunt prezente în endoteliul tractului gastrointestinal,
predominant în intestinul subțire. În timp ce mulți alți nutrienți absorbiți de intestinul
subțire sunt trecuți în sistemul venos portal pentru a fi drenați pe calea venei porte în ficat
pentru procesare, grăsimile (lipidele) sunt trecute în sistemul limfatic pentru a fi
transportate în circulația sangvină prin intermediul canalului toracic. Limfa îmbogățită
provenită din vasele limfatice ale intestinului subțire este denumită chil. Nutrienții care
sunt eliberați în sistemul circulator sunt procesați de ficat, fiind traversați prin circulația
lui sistemică.
 STRUCTURA SISTEMULUI LIMFATIC
 Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol
imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația.
El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă.
 STRUCTURA SISTEMULUI LIMFATIC
 Timusul și măduva osoasă constituie principalele organe limfoide implicate în
producerea și selecția clonală precoce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e
responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și de producția și maturizarea
celulelor B. De la nivelul măduvei osoase, celulele B se alătură imediat sistemului
sangvin și merg spre organe limfoide secundare în căutarea agenților patogeni.
 STRUCTURA SISTEMULUI LIMFATIC
 Celulele T, pe de altă parte, merg de la măduva osoasă către timus, unde se pot dezvolta
mai departe. Celulele T mature se alătură celulelor B în căutarea agenților patogeni.
Restul de 95% din celulele T încep un proces de apoptoză (moarte celulară programată).
 STRUCTURA SISTEMULUI LIMFATIC
 Organele limfoide primare sau centrale
generează limfocite din celulele progenitoare
imature.
 Organele limfoide secundare sau periferice
care includ nodulii limfatici și splina, conțin
limfocite mature naive și inițiază un răspuns
imun adaptativ. Organele limfoide periferice
sunt locurile de activare a limfocitelor de către
antigen. Activarea conduce la expansiune
clonală și maturizarea afinității. Limfocitele
mature recirculă între sânge și organele
limfoide periferice până când își întâlnesc
antigenul specific.
 STRUCTURA SISTEMULUI LIMFATIC
 Țesutul limfoid secundar oferă mediul pentru ca moleculele native, alterate sau străine
(antigene), să interacționeze cu limfocitele. Sunt exemplificate de nodulii limfatici și
foliculii limfoizi din amigdale, plăcile Peyer, splina, polipi nazali, tegument, etc care sunt
asociate cu mucoasa-țesut limfoid asociat (MALT).
 În peretele gastrointestinal, apendicele are o mucoasă asemănătoare cu cea a colonului,
însă aici este puternic infiltrat cu limfocite.
 TIMUSUL
 Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este
localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate,
după care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni
(partea posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.
 TIMUSUL
 Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este
acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce
împart lobii în lobuli.
 TIMUSUL
Funcțiile timusului:
 Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (asigură imunitatea celulară);
 Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așa-
numitele boli autoimune;
 Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină);
 Funcții limfatice.
 SPLINA
 Splina este unul din cele mai importante organe ale sistemelor limfatic și imunitar.
Aceasta este situată în partea stângă a abdomenului.
 La fel ca și timusul, splina are doar vase limfatice eferente. Atât artera gastrică scurtă cât
și artera splenică o irigă cu sânge. Centrii germinali sunt irigați de arteriole denumite
rădăcini peniciliforme.
 SPLINA
 Până în luna a cincea de dezvoltare prenatală, splina creează celule roșii sangvine. După
naștere măduva osoasă rămâne singura responsabilă de hematopoeză. Ca un organ
limfatic major și având un rol central în sistemul reticuloendotelial, splina păstrează
capacitatea de a produce limfocite. Splina stochează celule roșii sangvine și limfocite. Ea
poate stoca suficiente celule roșii sangvine pentru a ajuta în cazul unei urgențe. În orice
moment pot fi stocate până la 25% din limfocite.
 SPLINA
 Splina sintetizează anticorpii în pulpa sa albă și îndepărtează bacteriile acoperite de
anticorpi și celulele sangvine acoperite de anticorpi pe calea circulației sangvine și a
nodulilor limfatici. Un studiu publicat în 2009 utilizând șoareci a descoperit că splina
conține, în rezervele sale, jumătate din monocitele corpului la nivelul pulpei roșii.
 SPLINA
 Aceste monocite, după deplasarea către țesuturile lezate (cum ar fi inima), se transformă
în celule dendritice și macrofage în timp ce inițiază vindecarea tisulară. Splina este un
centru de activitate a sistemului fagocitic mononuclear și poate fi considerată
echivalentul unui ganglion limfatic mare, deoarece absența sa predispune la anumite
infecții.
 SPLINA
Funcțiile splinei:
 Distrugerea eritrocitelor și trombocitelor bătrâne;
 Transformarea hemoglobinei în bilirubină;
 Un depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma descompunerii
hemoglobinei);
 Poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipsește splina sunt mai predispuse la
anumite afecțiuni bacteriene);
 La fetuși, splina produce eritrocite și leucocite, însă către ultimele luni ale vieții
intrauterine, această funcție este preluată de măduva oaselor.
 GANGLIONII LIMFATICI (NODULII LIMFATICI)
 Un ganglion limfatic este o colecție organizată de țesut limfatic, prin care limfa trece pe
traseul său înapoi în sânge. Ganglionii limfatici sunt localizați la anumite intervale de-a
lungul sistemului limfatic. Câteva vase limfatice aferente aduc limfa, care pătrunde prin
substanța nodulilor limfatici, și este apoi drenată printr-un vas limfatic eferent. Sunt între
5 și 6 sute de ganglioni limfatici în corpul uman, dintre care mulți sunt grupați în clustere
în diferite regiuni, precum în zona axilară sau abdominală.
 GANGLIONII LIMFATICI (NODULII LIMFATICI)
 Corpul unui nodul limfatic constă din foliculi limfoizi aflați în partea exterioară denumită
cortex. Partea interioară a nodulului este denumită măduvă, și este înconjurată de cortex
pe toată suprafața, cu excepția unei porțiuni denumită hil. Hil-ul se prezintă ca o
adâncitură pe suprafața ganglionului limfatic, făcând ca ganglionul limfatic - sferic de
felul lui - să aibă forma bobului de fasole sau ovoidă. Vasul limfatic eferent pornește
direct din nodulul limfatic de aici. Arterele și venele care irigă nodulul limfatic cu sânge
intră și ies la nivelul hilului.
 GANGLIONII LIMFATICI (NODULII LIMFATICI)
 Există o zonă la nivelul
ganglionului limfatic, denumită
paracortex, care înconjoară
imediat măduva. Spre deosebire
de cortex, care conține în
principal celule T imature sau
timocite, paracortexul conține
un amestec de celule T mature
și imature. Limfocitele intră în
ganglionul limfatic prin venule
endoteliale înalt specializate,
care se găsesc în paracortex.
 GANGLIONII LIMFATICI (NODULII LIMFATICI)
 Un folicul limfatic este o colecție densă de limfocite, numărul, mărimea și configurația
acestora modificându-se în concordanță cu starea funcțională a ganglionului limfatic. De
exemplu, foliculii se extind semnificativ când întâlnesc un antigen străin. Selecția
celulelor B, de asemenea numite limfocite B, apare în centrul germinal al ganglionului
limfatic.
 GANGLIONII LIMFATICI (NODULII LIMFATICI)
 Ganglionii limfatici sunt în mod particular mai numeroși în mediastin, în torace, gât,
pelvis, axilă (sub braț), regiunea anghinală și în asociere cu vasele sangvine ale
intestinelor.
 ALTE TIPURI DE ȚESUT LIMFATIC
 Țesutul limfoid asociat cu sistemul limfatic se ocupă cu funcțiile imunitare, apărând
corpul de infecții și de răspândirea tumorilor. El constă din țesut conjunctiv format din
fibre reticulare cu diverse tipuri de leucocite (celule albe sangvine), în principal limfocite
prinse în acesta, prin care trece limfa.
 ALTE TIPURI DE ȚESUT LIMFATIC
 Regiunile țesutului limfatic care sunt dens impregnate cu limfocite sunt cunoscute ca
foliculi limfatici. Țesutul limfatic poate să fie bine organizat structural sub forma
ganglionilor limfatici, ori poate consta în foliculi limfoizi vag organizați cunoscuți ca
țesut limfatic asociat mucoasei.
 ALTE TIPURI DE ȚESUT LIMFATIC
 Vasele limfatice de asemenea denumite uneori vase de limfă, conduc limfa între diferite
părți ale corpului. Ele includ vasele tubulare ale capilarelor limfatice, vasele colectoare
limfatice, ductul limfatic drept și ductul toracic denumit de asemenea și ductul limfatic
stâng. Vasele limfatice transportă limfa înapoi în sânge, în cele din urmă înlocuind
volumul pierdut din sânge în timpul formării lichidului interstițial. Aceste vase sunt
numite, de asemenea, canale limfatice sau simplu, limfatice.
 ALTE TIPURI DE ȚESUT LIMFATIC
 Limfaticele sunt responsabile pentru menținerea balanței lichidelor corporale. Rețeaua sa
de capilare și vase limfatice colectoare, funcționează pentru a drena eficient și a
transporta fluidul extravazat înapoi în sistemul cardiovascular. Fluidele împreună cu
proteinele și antigenele sunt capturate și returnate circulației sangvine. Există numeroase
valve intraluminale menite să asigure un flux unidirecțional fără reflux. Două sisteme de
valve sunt utilizate pentru a se obține acest flux unidirecțional - un sistem de valve
primare și secundare.
 ALTE TIPURI DE ȚESUT LIMFATIC
 Capilarele sunt înfundate, iar supapele de aici utilizează niște joncțiuni specializate,
împreună cu filamente de ancorare, pentru a permite un flux unidirecțional către vasele
primare. Limfaticele colectoare sunt prevăzute totuși să acționeze prin propulsarea limfei
în circulația sangvină prin acțiunea combinată a valvelor intraluminale și a celulelor
musculare limfatice.
 DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
 Țesuturile limfatice încep să se dezvolte pe la sfârșitul celei de a cincea săptămâni de
dezvoltare embrionară. Vasele limfatice se dezvoltă din sacii limfatici care apar din
venele în curs de dezvoltare, care sunt derivate din mezoderm.
 DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
 Primii saci limfatici care apar sunt cei doi saci limfatici jugulari aflați la intersecția
venelor jugulare și subclaviene. Din sacii limfatici jugulari, se răspândesc plexurile
capilare limfatice către torace, membrele superioare, gât și cap. Unele dintre plexuri se
lărgesc și formează vasele limfatice din regiunile lor corespunzătoare. Fiecare sac
limfatic jugular reține cel puțin o conexiune cu vena sa jugulară, cea stângă dezvoltându-
se în porțiunea superioară a ductului toracic.
 DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
 Următorul sac limfatic care apare este sacul limfatic retroperitoneal nepereche aflat la
nivelul rădăcinii mezenterului intestinelor. Se dezvoltă din vena cavă primitivă și venele
mezonefrice. Plexurile capilare și vasele limfatice se întind de la sacul limfatic
retroperitoneal către viscerele abdominale și diafragm. Sacul stabilește conexiuni cu
cisterna chilului limfatic, dar își pierde conexiunile sale cu venele învecinate.
 DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
 Ultimii saci limfatici, sacii limfatici posteriori pereche, se dezvoltă din venele iliace.
Sacii limfatici posteriori produc plexurile capilare și vasele limfatice ale peretelui
abdominal, regiunii pelvice și membrelor inferioare. Sacii limfatici posteriori se alătură
cisternei limfatice și își pierd conexiunile cu venele adiacente.
 DEZVOLTAREA EMBRIONARĂ
 Cu excepția părții anterioare a sacului de la care se dezvoltă cisterna chilului, toți sacii
limfatici devin invadați de celule mezenchimale și sunt transformați în grupuri de
ganglioni limfatici.
 Splina se dezvoltă din celule mezenchimale între straturile dorsale ale mezenterului
stomacului. Timusul apare ca o excrescență a celei de-a treia pungi faringiene.
 FACTORI NEGATIVI ASUPRA SISTEMULUI LIMFATIC
 extenuarea - lipsa de odihnă;
 sedentarismul - lipsa de exerciţii sănătoase;
 consumul de alimente procesate;
 depresia cronică;
 substanţele chimice toxice;
 atitudini şi comportamente negative care blochează energia pozitivă.
 PATOLOGIILE SISTEMULUI LIMFATIC
 Studiul drenajului limfatic al diferitelor organe este important în diagnosticul,
prognosticul și tratamentul cancerului. Sistemul limfatic, datorită proximității sale fizice
cu principalele țesuturi ale corpului, este responsabil pentru transportul celulelor
canceroase între diferite părți ale corpului într-un proces denumit metastază. Ganglionii
limfatici implicați pot captura aceste celule canceroase. Dacă aceștia nu sunt eficienți în
distrugerea celulelor canceroase, ganglionii pot devenii locuri ale tumorilor secundare.
 LIMFADENOPATIA
 Limfadenopatia se referă la unul sau mai mulți ganglioni limfatici măriți. Grupuri mici
sau ganglioni limfatici individuali măriți sunt în general reactivi ca răspuns la infecție sau
inflamație. Aceasta este denumită limfadenopatie locală. Când mai mulți ganglioni
limfatici din diferite părți ale corpului sunt implicați, se numește limfadenopatie
generalizată.
 LIMFADENOPATIA
 Limfadenopatia generalizată poate fi determinată de infecții precum mononucleoza
infecțioasă, tuberculoza și HIV, boli ale țestului conjunctiv precum LES (lupus eritematos
sistemic) și artrita reumatoidă, și cancere, incluzând ambele tipuri de cancere ale
țesutului din ganglionii limfatici, discutate mai jos și metastaza celulelor canceroase din
alte părți ale corpului, care au ajuns prin intermediul sistemului limfatic.
 LIMFEDEMUL
 Limfedemul este umflarea cauzată de acumularea limfei care poate să apară dacă
sistemul limfatic este afectat sau are malformații. De obicei afectează membrele, deși
fața, gâtul și abdomenul pot fi de asemenea afectate. Într-o stare extremă denumită
elefantiazis acest edem progresează astfel încât pielea devine groasă cu un aspect similar
pielii de la nivelul membrelor unui elefant.
 LIMFEDEMUL
 Cauzele sunt necunoscute în majoritatea cazurilor, dar uneori există un istoric anterior de
infecție severă, de obicei cauzată de o parazitoză precum filarioza limfatică.
 Limfangiomatoza este o afecțiune ce implică chisturi multiple sau leziuni formate din
vasele limfatice.
 LIMFEDEMUL
 Limfedemul poate de asemenea să apară după îndepărtarea chirurgicală a nodulilor
limfatici canceroși de la nivelul axilei (cauzând edem al brațului datorită drenajului
limfatic deficitar) sau inghinal (ce determină edem la nivelul piciorului). Tratamentul
constă în masaj și nu este permanent.
 CANCERUL SISTEMULUI LIMFATIC
 Cancerul sistemului limfatic poate fi primar sau secundar. Limfomul se referă la cancerul
care ia naștere din țesutul limfatic. Leucemia limfoidă și limfoamele sunt acum
considerate a fi tumori ale aceluiași tip de linii celulare. Ele sunt denumite leucemii
atunci când sunt localizate în sânge sau în măduva osoasă și limfom când sunt localizate
în țesutul limfatic. Sunt grupate împreună sub denumirea de cancer limfoid.
 CANCERUL SISTEMULUI LIMFATIC
 Limfomul este în general considerat ca fiind limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin.
Limfomul Hodgkin este caracterizat printr-un tip particular de celule, denumite celule
Reed-Sternberg, vizibile la microscop. Este asociat cu infecția anterioară cu virusul
Epstein-Barr și, în general, determină o limfadenopatie „gumoasă” nedureroasă. Este
diagnosticat pe stadii utilizând metoda Ann Arbor. Chimioterapia în general implică cura
ABVD și poate implica și radioterapia
 CANCERUL SISTEMULUI LIMFATIC
 Limfomul non-Hodgkin este un cancer caracterizat prin proliferarea crescută a celulelor
B sau T, în general apare la vârstă mai înaintată decât în cazul limfomului Hodgkin. Este
tratat în funcție de grad - avansat sau incipient - și prezintă un prognostic mai rezervat
față de limfomul Hodgkin.
 CANCERUL SISTEMULUI LIMFATIC
 Limfangiosarcomul este o tumoră malignă a țesutului moale în timp ce limfangiomul este
o tumoră benignă care apare frecvent în asociere cu sindromul Turner.
Limfangioleiomiomatoza este o tumoră benignă a musculaturii netede a limfaticelor care
apare la nivelul plămânilor.
MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE!