Sunteți pe pagina 1din 54

Printele Efrem Athonitul

DESPRE CREDIN SI MNTUIRE


5

Traducere dup originalul:


_

. S. . . 973 86183 5 5

Printele Efrem Athonitul

DESPRE
CREDIN SI MNTUIRE
6

Traducere: Cristian Sptrelu


Carte tiprit cu binecuvntarea
Prea Sfinitului Printe GALACTION,

Episcopul Alexandriei si Teleormanului


Editura Bunavestire
Galai, 2003
7

Eu sunt Lumina lumii... (Ioan 8,12).


Eu sunt Calea, Adevrul si Viaa (Ioan 14, 6).
Eu sunt nvtorul si Domnul (Ioan 13, 13).
Eu sunt nvierea si Viaa (Ioan 11, 25).

DESPRE ORTODOXIE
Iubiii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocsi si n general nu cunoastem
nlimea,
profunzimea, lrgimea Ortodoxiei. Va trebui s o vedem n toat sfinenia ei.
Ortodoxia este adevrul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat
nsusi
Dumnezeu cel ntrupat prin nvtura Sa desvrsit. Asa cum l-a exprimat mai trziu
cugetul si inima
dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si ali apostoli si
evanghelisti cu lumina
cereasc a Sfntului Duh. Ortodoxia este acea sintez minunat dintre dogm si obiceiuri,
dintre teorie si
practic. Asa cum ne-a fost predanisit de ctre prinii duhovnicesti ai Alexandriei,
Constantinopolului,
Capadociei, Siriei si, mai trziu, ai Sfntului Munte.
Toi acestia, de la Sfntul ierarh Policarp, care a fost, dup cum stii, ucenicul
apostolilor, si pn la
Sfntul Nicodim Aghioritul, care a adormit la nceputul secolului al XIX-lea, cu
nelepciunea si sfinenia
lor, cu jertfele si nevoinele pe care le-au ndurat, ne-au nmnat preioasa mostenire a
credinei si vieii
drepte, comoara tradiiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele
Sinoade, acele

adunri binecuvntate formate din membri ai Bisericii lui Hristos venii din toat lumea.
Atunci purttorii
de Dumnezeu prini, nzestrai cu toii cu stiina sufletului si Duhul dumnezeiesc,
au discutat despre
marile probleme care l preocup pe omul duhovnicesc, si au asezat postamentul, temelia
civilizaiei
duhovnicesti.
Ortodoxia a fost pecetluit cu snge de mucenicii tuturor vremurilor. De toat oastea
sfnt format
din milioane de eroi si mrturisitori, brbai, femei si copii. De la arenele Romei pn n
lagrele de
concentrare din Rusia, toi au dovedit c nvtura crestin nu este o simpl teorie, ci
adevr si via. Cel
mai frumos eroism, izbnda mpotriva violenei crude si a puterii materiale, domnia si
mpria Duhului.
A venit apoi s laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa
insuflat
de Dumnezeu, care mbib firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu
obstescul,
familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vdit cu ceea ce este tainic. ntr-o
atmosfer de nlare si
sfinenie este nfisat n cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasc a
Liturghiei, la fiecare
Liturghie la care particip credinciosii. De asemenea, acolo sunt ludate si slvite
izbnzile mai-marilor
credinei si ale Stpnei asezmntului bisericesc, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu,
Fecioara Maria.
Acolo este preamrit dogma, nu numai ca adevr, ci si ca rspuns la chemarea
oamenilor.
Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei.
Dup
cercettorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceasc ce s-a
luptat pentru
dobndirea libertii duhovnicesti, pentru desvrsirea omului. Scopul lui a fost s dea
chip sufletului
pentru nnoirea minii. Exact n acest punct este inima duhului monahal, este scopul si
izbnda
monahismului. Nevoinele duhovnicesti ale asceilor sunt noile lupte duhovnicesti ale
duhului. l conduc
pe om ntru totul spre viaa iubitoare de nelepciune, spre ndumnezeire. Drumul
monahismului este
drumul curirii si ntoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificaia sfineniei nu
numai asceilor, ci
ntregii lumi crestine.
Am

inclus acest volum n Colecia Predania pentru c arat ct se poate de bine legtura dintre credina
ortodox si modul n

care aceast credin se exprim n fapte. Cei care consider c sporirea duhovniceasc nu este legat de
mrturisirea drepteicredine,
c pot dobndi mpria lui Dumnezeu fr a pstra nvturile Bisericii, vor vedea c punctul de
vedere al Tradiiei
ortodoxe le st mpotriv. Cei care cred c nu trebuie s mrturiseasc dreapta-credin, si c pot face
compromisuri pentru a fi
pe placul lumii acesteia, vor primi o replic echilibrat, izvort din inima unuia dintre cuviosii care in
aprins fclia
Ortodoxiei. Pentru rugciunile lor, Dumnezeu mai ine lumea (n. ed.).
8

Prin aceast semnificaie a nlat obiceiurile societii. Vedem acest lucru ndeosebi
n percepia
social. Elementul de baz al Ortodoxiei este iubirea de oameni, luat n cel mai profund
sens al ei. Nu
numai ca milostenie, ci n general, ca afeciune. Ocrotirea social este descoperit n
ultimele decenii. Dar
a luat nastere la Ierusalim, dup nvierea Mntuitorului. Acolo s-au fcut primele cantine,
n care au slujit
primii sapte diaconi, dup cum apare n Faptele Apostolilor. Apostolul neamurilor, Pavel,
a fost totodat
si primul lucrtor social. Odat cu propovduirea Evangheliei, a nfptuit si cheta
dragostei, numit n
multe feluri. Lucrtori sociali au fost si urmasii apostolilor, episcopii. Nu exist o
sugrumare mai crunt a
adevrului dect s susin cineva c Prinii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si
nimic altceva. n
timpul sinoadelor, n Cezareea a aprut, dup cum se stie, Vasiliada, sub cluzirea
Sfntului Vasile cel
Mare. n Constantinopol funcionau cantine pentru sapte mii de sraci, iar n Alexandria
s-au ntemeiat
primele materniti. Nu numai episcopii, ci si mpraii si chiar monahii participau la
astfel de lucrri ale
dragostei. Pentru toi acestia Ortodoxia a fost n acelasi timp si dreapt lucrare.
Un alt element important al Ortodoxiei a fost ntotdeauna eroismul pe care l vedem n
mucenicie.
Dar nu s-a oprit numai la jertfa sngelui. Fiii Ortodoxiei au artat mereu curaj si vitejie n
faa oricrui fel
de samavolnicie, fie c provenea de la Iulian, mpratul cel nelegiuit, fie de la arieni si
monofizii ori de la
iconoclasti si de la monahii atrasi de rtcirile latinilor. Aceast mulime de eroi ai
Bisericii Ortodoxe nu-i
cuprinde doar pe Sfntul Atanasie, Sfntul Vasile si Sfntul Ioan Gur de Aur, ci si pe
Sfntul Teodor
Studitul, egumenul mnstirii Studion, mpreun cu toi monahii ei, pe Maxim
Mrturisitorul si pe marele
erou Sfntul Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.
O caracteristic a Ortodoxiei a fost dintotdeauna si ierapostolia ctre barbari, combinat
cu

civilizarea. Biserica noastr, fr s fac vreodat prozelitism, a rspndit lumina


Evangheliei si a
scrierilor, a iubirii si blndeii. Aceast cale spre nvtur si civilizare ne este artat
ndeosebi de Sfinii
trei ierarhi prznuii astzi, care au iluminat toat fptura cu razele vii ale dreptei
nvturi despre
Dumnezeu si om. Sfinii trei ierarhi sunt marii astri ai trmului duhovnicesc al
Bisericii.
Ortodoxia a fost ntotdeauna calea mprteasc a Evangheliei. A pstrat curat si autentic
duhul
crestinismului n faa misticismului ntunecat al ereziilor din Rsrit, a centralizrii
papalo-cezareene a
latinilor si a subiectivismului raionalist al protestantismului. A pstrat mereu msura si
armonia, n-a fcut
nimic gresit. Pentru c Prinii au fost miscai de duh, au fost cluzii de Dumnezeu
n chip sfnt si
duhovnicesc.
Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici nelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost
neomenoas. Le-a
explicat pe toate si a creat cultura. Dup cum spune troparul Sfinilor trei ierarhi, a
ntrit firea celor ce
sunt si obiceiurile oamenilor le-a ndreptat.
Ortodoxia este marsul omului ctre Fctorul lui, ctre ndumnezeire. l conduce pe om la
dezvoltarea lui deplin ntru Hristos si pentru Hristos. Ortodoxia nu este numai teologie,
este totodat si
adevrat psihologie, si umanism autentic, si sociologie. Este un diamant care reflect
prin toate laturile
adevrul.
S cunoastem deci Ortodoxia noastr. Nu teoretic, ci s o simim si s o trim n toat
profunzimea
si lrgimea ei. Doar asa vom putea s o provocm si s-i artm valoarea.
Ortodoxia noastr nu este muzeu, nu este trecut, ci via, creaie si strlucire. Este
marele nostru
ideal, este ndejdea preioas a mntuirii noastre. Este mndria noastr ntru Hristos s o
propovduim cu
eroism si slav, ca niste fii adevrai ai marilor eroi ai Ortodoxiei.
Ortodoxie preafrumoas, mireas mpodobit a lui Hristos, s nu te tgduim noi,
nevrednicii, ci
dac vremurile si mprejurrile o vor cere, nvredniceste-ne s vrsm pentru tine si
ultima pictur de
snge din noi!
9

MRTURISIRE DESPRE HRISTOS


Domnul a spus si rosteste continuu din Sfnta Sa Evanghelie: Cel care este sluga Mea
credincioas, cel ce se lupt cu vitejie pentru numele Meu, cel ce s-a botezat n numele
Meu si a rmas

credincios si mrturiseste despre Mine n faa oamenilor, cel ce M propovduieste ca


Dumnezeu adevrat
ntrupat n om, cel care zice c M-am rstignit si am nviat din iubire pentru oameni,
despre acela voi
mrturisi si Eu n faa ngerilor Tatlui Meu, n faa ngerilor din ceruri.
Preamrit si fericit este omul crestin, drept-credinciosul care va mrturisi n faa
tiranilor, n faa
ateilor, n faa materialistilor si raionalistilor, dumnezeirea Hristosului nostru. Biserica
noastr crede si
mrturiseste c va naste sfini pn n vremurile de pe urm, pn la sfrsitul veacurilor,
c va arta fii
sfini si vrednici de cunun.
Dup cum vedem, astzi nu avem oameni care s se nevoiasc precum vechii ascei si
pustia nu mai
arat ca atunci sfini fctori de minuni si purttori de duh. Care vor fi, deci, sfinii
timpurilor de pe urm,
de vreme ce nu lucrm nevoina si virtutea vechilor ascei si monahi? Trebuie s
credem neclintit c n
vremurile de pe urm, n care am intrat deja, oamenii sfini vor fi aceia care vor da
mrturie despre Iisus al
nostru si vor propovdui si vor spune rspicat c Hristosul nostru este Dumnezeu
adevrat, ntrupat n om.
Prin aceast mrturisire se vor ncununa si se vor sfini.
Mucenicii au dat mrturisirea cea bun n primii ani ai crestinismului. Minunile au fost
foarte multe.
Fceau minuni cu mare usurin. Exista mult sfinenie. Oamenii credinciosi erau plini
de Duh Sfnt.
Virtutea era lucrat din belsug. Acum ns noi nu mai avem virtui, noi ne strduim, dar
nu reusim nimic.
Pretutindeni ntuneric, pretutindeni amgire, pretutindeni pierzanie. Toate pturile vrstei
si treptele
sociale ale oamenilor sunt pline de pcat si ntuneric. ntunericul acesta al pcatului si al
lipsei moralei va
nainta, se va ntinde, si cu ct vom fi mai aproape de capt, de sfrsit, se va ntei. De
aceea, atunci chiar
si cea mai mic virtute, cea mai mic nevoin duhovniceasc, va avea o valoare urias
n faa lui
Dumnezeu.
La nceput, un om l ajuta pe cellalt n formarea duhovniceasc, acum se mping unul pe
cellalt
spre rele, spre prbusire duhovniceasc. Nu mai auzi discutndu-se altceva ntre oameni
dect despre un
pcat sau altul. Desigur, problema pcatului trupesc se menine si domneste n toate
domeniile. Diavolul a
reusit cu rutatea lui, cu viclenia lui, s stpneasc peste gndurile si dorinele
oamenilor. Astzi cauza

ntr-un rzboi (s-i zicem rzboi si s nu-l numim nfrngere) este cugetul trupesc. Se
strduieste s ne
pteze gndirea, cele cinci simuri, att trupesti, ct si sufletesti. Si n felul acesta s ne
ntineze att de
tare nct Sfntul Duh s nu gseasc loc s Se slsluiasc n noi, nct s nu purtm
Duhul lui
Dumnezeu, s nu primim focul iubirii lui Dumnezeu care ar putea astfel s ne renasc, s
ne renvioreze si
s ne fac puternici ca s putem nfrunta toate cele cte se vor ntmpla n viaa noastr.
Va trebui s ne strduim s ne curim pe noi, s ne curim pe dinuntru si pe dinafar,
si ndeosebi
s ne curim cugetul. Cci din cuget pornesc toate relele, att n inim, ct si n trup.
Rul se
exteriorizeaz prin membrele trupului, dup ce mai nainte cugetul si mintea devin
slujbasi ai pcatului.
Asa cum vedem, albinele nu merg la florile care nu au polen, ci merg acolo unde exist
polenul, pe care l
culeg si prepar gustoasa miere. Si Sfntul Duh umbl, si unde gseste cuget si minte
curat, linistit, se
aseaz si rodeste. Zis-a cel nebun n inima lui: nu este Dumnezeu. Nebun este acela care
nu se poate
nfrna. Gndirea nu crmuieste bine n el, nu are crmuire sntoas, de aceea face
greseala de a se
exprima si a spune c nu exist Dumnezeu. Cea mai mare prostie pe care o poate spune
omul este s zic
c nu exist Dumnezeu. Dumnezeu este n el, este n sufletul lui, dar el este strin de
Dumnezeu. Nu are
nici o legtur si nici un contact cu Dumnezeu.
Pcatul a furit un zid, a desprit lucrurile si le-a fcut de netrecut. Asadar, ca s primim
Sfntul
Duh si Acesta s ne fac puternici si s ne nvredniceasc s mrturisim dumnezeirea lui
Hristos, va trebui
s ne nevoim, s ne curim si s ne ncununm. Sfinii vremurilor de pe urm vor fi
mrturisitori. Cei
care vor mrturisi c Hristosul nostru este Dumnezeu adevrat ntrupat...
Dumnezeu a fost, este si va fi. Si Sfntul Duh, precum i va ntri pe aceia, ne va ntri si
pe noi,
dac iubirea si mila lui Dumnezeu voieste s ne miluiasc, si ngduie si ne nvredniceste
si pe noi s dm
mrturisirea bun, n faa ateilor, n faa celor lipsii de evlavie, si s ne nvrednicim si
noi muceniciei.
10

Cci lucrrile noastre sunt att de nefolositoare, pcatele noastre sunt att de multe,
patimile noastre
adevrate fiare; o mucenicie ne va salva, o mrturisire a credinei. Gndii-v ce frumos
e cnd un crestin

mrturiseste n timpurile noastre, cnd mrturiseste n faa celor ce nu cred n


dumnezeirea lui Hristos, n
dumnezeirea n trei ipostasuri, si cnd, pentru o clip, l iau ngerii si ncep marsul
triumftor al izbnzii si
al laudelor!
Toi zicem: Dar cum s mucenicim?. Noi nu putem s ndurm o durere de dini si
primul care nu
poate asta sunt eu. Ne neap un mrcine sau altceva si ncepem imediat s simim
durerea, s strigm;
avem nevoie de spirt si de altele. Cnd ne doare puin, alergm ndat la doctor, la
medicamente. Dar
acolo nu vor fi astfel de cazuri, acolo va fi mucenicie curat. Lucruri nfricostoare! Ce se
va ntmpla
atunci?...
V voi aduce exemplul unui mucenic, al unui tnr care a mucenicit cu mult timp n
urm. Si vei
vedea cum muceniceste omul si cum dimpreun cu ispita vine si puterea de a o birui.
Dumnezeu l
cheam pe un om la mucenicie. Pe cnd nainte era las si fricos, dup aceea ajunge la
nenfricare. Dar
cum? Ascultai.
Un domnitor se pregtea s mearg la rzboi si, cum se obisnuia, trebuia s se duc la
ghicitor, ca s
primeasc informaii de la diavol, s-i spun dac va nvinge sau nu n rzboi. Acest
domnitor s-a dus la
ghicitor, a ntrebat dac va birui sau nu si ghicitorul, adic diavolul, a zis: i voi
rspunde dac scoi din
orasul tu moastele Sfntului Mucenic Vavila si ale celor trei tineri. Asa stnd lucrurile,
domnitorul le
porunceste crestinilor s ia sfintele moaste ale acestor sfini si s le scoat afar din oras,
ca s poat
diavolul s-i rspund dac va birui n rzboi. Crestinii nostri, mari si mici, chiar si copiii,
au luat sfintele
moaste si le-au scos cu cntri si imnuri. Si ziceau: Idolii neamurilor sunt aur si argint,
lucrarea minilor
oamenilor, ochi au, dar nu vd, urechi au, dar nu aud. Auzind domnitorul toate acestea a
zis: Acestia ne
njur cu vorbele astea ale lor, si a trimis ostasii s-i aresteze pe unii dintre ei. ntre cei
care au fost
arestai se afla si un tnr de 18 ani, pe nume Teodor. Pe acest Teodor l-au spnzurat de
un stlp, i-au scos
hainele, au apucat niste gheare de fier nzestrate cu cuite si i-au jupuit pielea, i-au fcut
rni adnci, nct
sngele curgea praie. V dai seama, s-i jupoaie de viu copilului toate membrele lui? A
fost un adevrat

mcel. Apoi de diminea pn seara, soldaii s-au schimbat unul dup altul si aproape
c l-au omort.
Vznd c va muri si c nu mai are vlag n el, l-au dezlegat si l-au dat prinilor si.
Prinii si-au luat
copilul si au nceput s-l ngrijeasc. Tnrul si-a deschis ochii si prinii au nceput s-i
zic:
- Fiul meu, cum de ai rbdat? Cum de nu ai gemut? Cum de nu ai strigat?
- S v spun. Cnd m-au spnzurat sus pe stlp si soldaii au nceput s m rup cu
acele gheare de
fier, a nceput s m doar si durerea a mers pn n inima mea. Si am zis: Teodore,
rabd aceast durere
ca s scapi de durerea vesnic a iadului. Preocupndu-mi gndirea cu acest cuget la iad,
am zis s fac
rbdare. Atunci cnd m ncurajam cu acest cuget si am luat aceast hotrre, vd c vin
trei tineri
preafrumosi. Unul dintre ei avea n mini un lighean cu mir ceresc. Altul avea prosoape
mici si s-au
apropiat de mine. Al treilea a luat un prosop, l-a nmuiat n arom si mi-a uns faa. Din
pricina acestei
miresme a Sfntului Mir nu am mai simit nici durerea, nici chinul, nici altceva. Triam
o stare fericit si
ngereasc. Mai bine s nu m fi cobort niciodat de pe acel lemn si s m fi jupuit ani
ntregi ca s fiu
fericit.
Vedem aici c n cazul muceniciei, Dumnezeu intervine n mod suprafiresc. Dumnezeu
este Acela
Care ncepe si termin mucenicia. Dac focul dumnezeiesc nu aprinde inima
mrturisitorului, este
imposibil ca omul s dea mrturie despre Hristos si s rabde cu vitejie si biruin. De
aceea, cnd cugetul
ne spune: cum vei rbda mucenicia? s credem c, dac Dumnezeu vrea s mucenicim,
va veni nsusi
Hristos, va trimite Sfntul Duh, va trimite foc din cer, ne va aprinde si ne va da puterea
muceniciei.
Vznd cum evolueaz lucrurile n lume si creznd n cele spuse de Biserica noastr, ne
dm seama
c se apropie vremuri grele. Poate c suntem n cercul din exterior si n continuare vom
nainta n
urmtorul si n urmtorul, si vom ajunge n centru. S ne preocupe n mod deosebit lucrul
care trebuie.
S ne pregtim n ntregime si cu duhovnicie, s ne pregtim sufleteste, s ne curim pe
dinuntru
de orice pcat. S ne pocim pentru pcatul pe care l avem sau pentru ceea ce vom
nfptui mai trziu,
nct s ne comportm ct se poate mai bine n faa acestui sfrsit. Nu stim dac n zilele
noastre vom

ajunge la mucenicie. Prinii trebuie s se ngrijeasc de credina copiilor lor. S


sdeasc si s transmit
copiilor dreapta-credin. S le vorbeasc despre dumnezeire, s cread n Dumnezeu ca
s nu se clatine
11

de duhul necredinei care domneste pretutindeni. Cci dac copiii nostri nu vor avea
credin vitejeasc n
suflet, cum l vor nfrunta mine pe Antihrist? Cum i vor nfrunta pe antihristii de acum
care sunt
diferitele erezii? Dac nu avem credin curat n Hristos, nu avem temelie si, fr
temelie, casa se
prbuseste. S dobndim n noi temelia puternic, serioas si statornic a credinei, nct
mine s facem
fa nevoinei pe care o va cere mrturisirea dumnezeirii Hristosului nostru... Prin
urmare trebuie s
ntrim si s nsufleim propria credin, si aceasta ne va fi o mare binefacere.
***
* Credina ortodox se numeste adevr, pentru c nu are nselciune n ea, nu are
minciun, nu este
desart, ci este adevrul vdit pe deplin al Evangheliei.
* Biserica Ortodox binecuvntat ne ajut n chip minunat. Avem Sfnta Liturghie,
pomenirile,
milostenia, faptele bune, rugciunea. Avem attea prin care Biserica noastr i ajut pe cei
adormii. Ne
trebuie credin si via ortodox. S le inem pe acestea n Biserica noastr Ortodox
pe care a ntemeiato
Hristos si pe care au stropit-o sngele mucenicilor si eforturile, lacrimile si nevoinele
asceilor si ale
sfinilor ierarhi ai Bisericii noastre.
* Sufletul nostru are privilegiul nemuririi. Va lsa lumea aceasta si va pleca ctre
Dumnezeu. Patria
lui este n ceruri, cci este nestriccios.
* Cnd noi cugetm la viaa cealalt si credem cu desvrsire n ea, vom primi
nendoielnic dorina
nevoinei.
* nvierea lui Hristos este prevestirea si prenstiinarea c oamenii vor nvia la a Doua
Venire, n
nestricciune si duhovnicie.
12

Despre Ortodoxie
* Trebuie s pstrm Ortodoxia noastr cu precizie duhovniceasc, pentru a avea cu noi
harul
Sfntului Duh. S nu ne lsm tri de diferite doctrine si s nu ne cltinm de anumite
ntmplri.
* Biserica Ortodox este ascetic, este preafrumoas, are toat podoaba harului lui
Dumnezeu...

Biserica Ortodox are smerenia si pocina. Dac nu ne smerim, nu mergem pe calea


strmt si nu trecem
prin poarta ngust. Ci pe calea strmt si pe poarta ngust vor intra ci or s primeasc
pocina si
smerenia lui Hristos... De aceea numai prin smerenie si prin pocin ne vom ndrepta cu
siguran
intrarea n mpria lui Dumnezeu.
* S fim cu luare-aminte la viaa noastr, s fie ortodox. Dac vieuirea noastr este cu
luareaminte,
pe temelia poruncilor lui Dumnezeu,vom simi n noi usurare sufleteasc, pentru c
nimic nu ne
va nvinui.
* Credina Ortodox este singura religie care exprim adevrul n toat dimensiunea, n
toat
nlimea, adncimea si lrgimea lui. Biserica ne vesteste despre toate prin adevrul ei.
Noi vom rmne
fii credinciosi ai Bisericii Ortodoxe, Biserica mucenicilor. Mucenicia lui Hristos va
continua pn la
mucenicii si mrturisitorii din vremea lui Antihrist... S iubim Ortodoxia noastr si s-i
rmnem fii
credinciosi pn la moarte, ca s ne asemnm cu Mntuitorul nostru Hristos.
* Trebuie s avem via ortodox, ca s avem si credin adevrat, statornic si
neclintit.
13

UN LUCRU TREBUIE
* Un lucru trebuie, aceast porunc a lui Hristos este valabil pentru noi toi, nct grija
fa de
nevoile noastre de trai s fie att ct e necesar si s avem toi ca preocupare a noastr
cum s ne facem
plcui lui Dumnezeu, cum s ajungem la mntuirea sufletului nostru nemuritor. Toat
grija noastr
trebuie s fie cum s ne curim sufletul, cum s l modelm dup voia lui Dumnezeu,
cum s facem s nu
intrm n iad. Mntuirea sufletului nostru nu este o joac. Nu ne putem juca cu sufletul
nemuritor.
* Suntem muritori si suntem n trecere pe pmnt, si ntr-o zi vom pleca la cele vesnice,
la
Dumnezeu.
* Cnd nu avem mngiere dumnezeiasc, sufletul nostru nu si gseste odihna n nici un
fel, cci
lucrurile materiale sunt strine de firea lui. Prin urmare, cnd sufletul omului se
obisnuieste cu cele ale lui
Dumnezeu, prin rugciune si via virtuoas, atunci simte mulumire si siguran, si l
simte pe Dumnezeu
nluntrul su.

* De aceea trebuie s ne ngrijim ncontinuu s curim trupul nostru, s izbvim


constiina noastr
de legturile nevzute ale pcatelor si atunci, cu harul lui Dumnezeu, vom reusi lucrul
care trebuie.
* Din faptele noastre se va vdi n ce msur credem n Dumnezeu, n ce msur credem
n vesnicia
sufletului si a mpriei lui Dumnezeu. De aceea s cugetm cu toii serios si s nu ne
nsele diavolul si
pcatul n clipa n care avem nevoie de pocin, lacrimi si preri de ru, si s nu
hoinrim ncoace si
ncolo, jucnd, petrecnd si devenind altfel dect ne-a creat Dumnezeu. Nu, s lsm
acestea si s ne
ngrijim cum s ne facem plcui lui Dumnezeu. Dumnezeu se uit la suflet, nu la cele
dinafar. La cele
dinafar se uit diavolul si pcatul. Dumnezeu priveste la cele dinuntru, s
nfrumusem sufletul nostru
cu virtui. Cnd ne mpodobim pe dinafar, ne stricm pe dinuntru. Ne stricm si
sluim si sufletul
nostru. Pentru toate acestea Dumnezeu ne va cere socoteal.
* Asadar s lsm grija traiului nostru si s ne preocupm de cum s lucrm sufletul
nostru si s l
facem rodnic n faa lui Dumnezeu, cci moartea ne asteapt. Alt drum nu exist. Toi
vom trece pe acolo.
S inem cont de asta, c fiecare dintre noi va muri si va trece pe la tribunalul ceresc. S
ne ngrijim de
judecata noastr.
* Nu avem nimic n stpnirea noastr, nici mcar sinele nostru nu-l stpnim. Toate sunt
nesigure,
toate atrn de un fir de a, cci putem s le pierdem pe toate, si dup moarte... S
cerem n rugciunea
noastr ca Dumnezeu s ne dea pocin, ntoarcere si sfrsit bun, si s primim rspuns
bun naintea
Marelui Judector.
* Noi, crestinii, suntem datori s ne ngrijim mult de modul n care ne vom mntui. Avem
nevoie si
ne e absolut necesar s ne gndim la felul n care ne vom mntui. S ne preocupm si s
ne strduim a afla
cum s ne mntuim.
* nfricostor lucru este mntuirea noastr! Acum trim si peste puin timp murim,
nchidem ochii.
ndat ce i nchidem pe acestia, ni se deschid ceilali. Si ncepe imediat cealalt via.
Trim ns ca si
cnd credem asta fr convingere. De aceea patimile si slbiciunile ne biruie, lumea ne
atrage si fureste
n noi alte idei, nu acelea pe care le vrea Dumnezeu.

* Trebuie s curim sufletul nostru de viaa noastr de aici, folosind diferite mijloace
de curire,
precum taina sfintei spovedanii, lacrimile, nevoina, rzboiul cu gndurile, cu simurile
si cu orice alt
pcat. Mai nti trebuie s curim sufletul nostru si apoi Dumnezeu ne va da harul Su.
Si cnd Hristos
ne va da harul Su, cnd ne va deschide ochii sufletului, atunci sufletul nostru va deveni
rai si mprie
cereasc ce nu poate fi descris prin cuvinte!
* ntreaga via a lui Hristos nu este altceva dect calea dreapt, calea smereniei, iubirii
si iertrii.
Dac ai smerenie, iubire si iertare, esti fiu al lui Dumnezeu, esti frate al lui Hristos, esti
ucenic al lui
Hristos, esti omul care se va mntui, care va sta de-a dreapta Sa.
14

ADEVRURI PE CARE NU TREBUIE


S LE UITM
* Nasterea lui Hristos a fost nezgomotoas si smerit. A venit ca om, nu ca s judece
lumea, ci ca so
mntuiasc. A venit ca s-l miluiasc, s-l ierte si s-l mntuiasc pe om. A dat povee
mntuitoare, ne-a
lsat porunci, sfaturi si pilda Sa sfnt pe care s o urmm pentru a ne mntui sufletele
noastre.
Toate aici pe pmnt sunt trectoare si efemere, se duc ca un vis...
* Credem pe deplin n a Doua Venire a Domnului, care va fi mrea, nfricostoare si
slvit...
Marii prini ai Bisericii noastre, asceii care aveau minte curat si lumina Sfntului
Duh, au pstrat
pururea n constiina lor aceast nfricostoare a Doua Venire a lui Hristos. Au cugetat la
ea ncontinuu, si
asta i-a fcut s se ndurereze mereu si ochii lor s nu nceteze a plnge...
* Dup moarte, omul este condus direct la tribunalul lui Dumnezeu. Pn la a Doua
Venire,
lucrurile vor fi deja lmurite si rezolvate pentru fiecare suflet. Atunci se va face
mprirea final, se va
termina toat srbtorirea.
* Deoarece fiecare suflet omenesc va trece prin primul tribunal si apoi va merge la marea
Judecat,
marele adevr care va fi spus la sfrsitul vieii noastre trebuie s ne preocupe mai mult
dect orice alt
grij. Lumea ntreag nu este vrednic si nu preuieste ct un suflet. Sufletul este
nemuritor, lumea este
striccioas si se va sfrsi. Suntem aici pentru puin timp... S ne pregtim bine si
mntuitor pentru
aceast mare Judecat prin care trebuie s trecem. Moartea ne pndeste n fiecare clip.
Inima omului

lucreaz ca ceasul: la fel cum acesta se va opri la un moment dat, exact asa se va opri din
funciune si
inima omului. Si atunci va urma asezarea sufletului nostru, ori n mpria vesnic a lui
Dumnezeu, ori n
iadul cel vesnic, mpreun cu diavolii.
* S fim ateni s nu ne orbeasc lucrurile pmntesti, cci grija mult pentru cele
trupesti este
amgire. Grija pentru mntuirea sufletului nostru trebuie s fie nentrerupt, la fel si
rugciunea si
mulumirea ctre Dumnezeu. Fie c avem necazuri, fie bucurie, mulumirea s nu
lipseasc din sufletul
nostru.
* S nu credem c numai prin lucruri materiale i putem fi de folos sracului. Trebuie s-i
oferim si
hran duhovniceasc. De multe ori, chiar si sufletul nostru este ntemniat, este srac si
gol n fapte bune.
De acesta s ne ngrijim mai nti, s l mbrcm, s l hrnim si s l scoatem din
nchisoarea osndei,
vinoviei si pcatului. Si cnd ajutm sufletul nostru, e usor apoi s-l ajutm si pe
aproapele nostru.
Privii ct de jos a cobort Hristos. A cobort si a zis: Primii-M si pe Mine ca pe un
srac; orice
oferii acestui srac, Mie mi oferii. Si Eu voi lua ceea ce mi oferii voi si pentru
aceasta v voi da
mpria Mea.
Legea Evangheliei si poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, nu sunt de nenfptuit;
nfptuirea
poruncilor lui Dumnezeu este fericire si nu nefericire. Omul sufer cnd simte ur, cnd
simte gelozie,
cnd simte rutate. Si preferm s suferim dect s iubim. Cnd l miluiesti pe srac,
trebuie s simi
fericire, s simi bucurie, pentru c l-ai fcut s-si afle odihna. Era nfometat si acum nui mai e foame, ori
i era frig si acum s-a nclzit. Era la nchisoare, tu ai pltit si acum este liber. Aceste
fapte nu sunt grele si
omul se simte foarte fericit. Iat calea lui Dumnezeu!
* Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, sunt foarte usoare, odihnesc, rcoresc si nasc
fericire n
sufletul omului. De aceea Hristos nu a cerut multe lucruri. Si la a Doua Venire nu va zice:
De ce nu ai
lucrat nevoina?. Nu. Va zice: De ce nu l-ai mbrcat pe srac, de ce nu l-ai
mngiat pe cel
ntemniat?. Ce sunt acestea? Faptele dragostei. De aceea a spus Hristos: Cine este cel
care M iubeste?
Cel ce ine poruncile Mele. Cel ce nu M iubeste pe Mine nu ine poruncile Mele. Prin
cercetarea pe care

a fcut-o celor de-a stnga, a vrut s le zic: Voi nu ai avut dragoste si, pentru c nu
ai avut dragoste, nu
putei intra n cmara dragostei. Cmara dragostei se cstig numai cu iubire si jertf.
De aceea va trebui,
cu dragoste si smerenie, s intrm n mpria cerurilor.
Strmt si dureroas este calea ce duce la Via. Drumul larg i duce pe oameni n iad.
Care este
drumul larg? Viaa lumeasc nepstoare si zilele ce trec fr folos, goale...
Nu trebuie s ne amgeasc diavolul, ci s ne strduim, cum se spune n Evanghelia
Hristosului
nostru, s curim interiorul potirului, care este sufletul nostru, inima noastr, mintea
noastr. Dac vei
15

curi potirul pe dinuntru va fi curat si pe dinafar, omule. Prefcutule, nu-l spla pe


dinafar si nuntru
s-l lasi necurit. Ochii lui Dumnezeu le vd pe toate. Pe oameni i vom pcli, vom
arta alt fa, dar
cele dinuntru sunt cunoscute de ctre Dumnezeu. S ne strduim s devenim cum
trebuie pe dinuntru,
s ne schimbm. S umplem timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu cu fapte bune, cu
gnduri bune, cu
simminte curate.
S nu ne preocupm cu vorbe desarte, s nu ne ocupm cu discuii necuviincioase si
vtmtoare.
S ne ferim limba noastr de la a-i judeca pe oameni: pe fratele nostru, pe aproapele
nostru. Nu, s nu
facem asta! S ne judecm pe noi, s ne osndim pe noi. Dac ne osndim, ne vom izbvi
de osnda lui
Dumnezeu. Dac osndim, vom fi osndii, si dac judecm, vom fi judecai; si cu
msura cu care vom
msura altora, ne va msura si nou Dumnezeu.
Fiecare clip care trece nu se mai ntoarce. Diavolul cstig timpul nostru, si n acest scop
ne
preocup cu lucruri pmntesti si trectoare, nct s nu oferim mai mult lui Dumnezeu si
sufletului
nostru. S fim ct mai ateni s ne aflm n stare de veghe, s priveghem cu mintea, cu
inima, s nu lsm
s intre gndurile urte, s nu lsm inima s se molipseasc.
Dac nu suntem cu luare-aminte, chiar si n biseric putem s pctuim mult. Cnd venim
la
biseric si nu ne mbrcm decent, si prin lipsa de cuviin a mbrcminii noastre i
provocm sminteal
vreunui om, Biserica devine pricin de sminteal. Si venind omul s se cureasc pe
sine, pleac si mai
murdar. Pentru c privirea lui a czut undeva, pe ceva indecent. De aceea trebuie ca
ndeosebi femeile s

aib foarte mare grij ca atunci cnd vin la biseric s fie mbrcate cuviincios, atent.
Rspunderea este
foarte mare si este un pcat pe care oamenii nu-l mrturisesc. si spun pcatele, dar nu-i
auzi spunnd:
Stii, printe, n vremea necunoasterii, cnd nu-l cunosteam pe Dumnezeu, nu cunosteam
Evanghelia,
pocina, nu am fost nvat si poate prin neatenia mbrcminii mele am smintit
oameni. Fie cu hainele,
fie cu locul n care sedeam, fie cu poziia mea.
Acestea sunt pcate pe care diavolii ni le pot reprosa, si noi vom zice: Dar cum s-au
ntmplat
acestea?
- Iat, cnd purtai haina aceea, cnd sedeai asa, cnd nu ai avut grij si nu te-ai asezat
unde trebuia,
l-ai smintit pe acel om.
Atunci sufletul acela va fi intuit de vinovie si astfel judecata va fi pe msur. Vreau
s spun, cu
smerenie, c trebuie s fim ateni la toate astea, cci vom pleca din lume si vom merge la
tribunal, vom
merge la judecat... si acolo vor fi spuse toate. S avem grij, deci, s fim cuviinciosi n
toate. S curim
interiorul potirului nostru, sufletul nostru, inima noastr. Si unde simim vinovie, s
ne pocim.
Sfntul Vasile cel Mare a zis: Nici femeie nu am cunoscut, dar nici feciorelnic nu sunt.
Cnd
Sfntul Vasile cel Mare a zis c n viaa feciorelnic pe care a trit-o nu a cunoscut
femeie, cci nu a fost
cstorit si nici nu a pctuit, dar nici cu vreo femeie nu este, s-a referit la gndire.
Gndul pctos trece si
dac nu avem grij, ne poate lsa urme, ne poate lsa pete si murdrii. Prin urmare, cnd
ne ptm, de ce
avem nevoie? De splare, de curire. Cum se face curirea? Curirea se face prin
lacrimi, se face prin
spovedanie si pocin.
De aceea trebuie s avem grij s nu ne biruiasc cele lumesti sau cele care astzi ni se
ofer ca fiind
foarte bogate. M refer la ceea ce iubeste omul: i place s se nfrumuseeze si s se
gteasc, i plac
podoabele scumpe...
Cnd eu nu am grij, ca om, si provoc ispit fratelui meu, surorii mele, prin mpodobirea
neatent,
atunci eu port vinovia n spate. Lucru ce trece neobservat. De cte ori, dac ne
cercetm constiina, vom
vedea c n viaa noastr lumeasc, poate chiar si acum, nu suntem ateni? Prin urmare
producem
sminteal. Pe aceste pcate nu le cunoastem; s le mrturisim si vor fi sterse.

De aceea s fim cu luare-aminte la aceste lucruri, ca s fim pregtii. Moartea este


nfricostoare, nu
este joac. Dac vreunul dintre noi a cunoscut cte ceva despre moarte, dac a fost
primejduit de boal, a
vzut ct de nfricostoare este. Vedei cum lcrimeaz omul sau chiar plnge, si ochii i
sunt nelinistii n
ceasul morii? Deoarece vede cum vin puterile potrivnice, vin diavolii s-i smulg
sufletul. Si sufletul
tremur cum tremur frunza de toamn la cea mai usoar adiere de vnt.
Troparul slujbei de nmormntare zice: Ce lupt are sufletul cnd se desparte de trup, ct
lcrimeaz atunci, ctre ngeri si ridic ochii si n zadar se roag; ctre oameni si ntinde
minile si nu
are cine s-l ajute. Spune c si ntoarce ochii ctre ngeri si nu primeste nimic. Cci
ngerii zic: Dup
16

faptele tale, aliluia. Te-am fi ajutat dar trebuia s ne ajui si tu cu faptele tale. si ridic
minile spre
oameni si le cere s-l ajute. Si ei zic: Cum s te ajutm? Noi nu ne putem ajuta pe noi,
cum s te ajutm
pe tine? Si atunci omul si d seama de adevr. Dar ce mai poate face n ceasul acela,
cnd i iese
sufletul?
Aceast cercetare, acest adevr, aceast realitate pe care vedem c o trieste fiecare om
apropiat
nou, cnd pleac din via, ar trebui s ne fie lecie, pentru a ne pregti pe noi acum,
pentru ca atunci
cnd va suna ceasul, s fim gata. Si cu toate c ne vom amr, cci moartea este din
natura ei grea si
amar, dac constiina nu va mrturisi mpotriva noastr, vom simi un balsam n suflet.
Sufletul
ndjduieste, simte c ceva se va ntmpla. De aceea deci, nainte de a sosi acel ceas
nfricostor, nainte
de a veni aceast prim judecat a sufletului, si apoi marea Judecat de la a Doua Venire,
s ne pregtim,
s fim ateni, s ne grbim acum; nu mine ori poimine. De astzi, din clipa aceasta, s
punem n sufletul
nostru pocin si s ne ntoarcem la Dumnezeu. Si cnd Dumnezeu va vedea aceast
intenie bun din
partea noastr, ne va ajuta. Si va spori aceast mic intenie a noastr si o va face mare,
nct s ne putem
nvrednici de mntuirea sufletelor noastre.
* Hristos, Mntuitorul nostru, cunoscnd toate cte se vor ntmpla, ni le prevesteste n
Sfnta Lui
Evanghelie, pentru ca s lum msuri si s ne pregtim. S nu avem nici o justificare c
nu ni le-a spus, c
nu le-am citit, c nu le-am auzit si c de aceea nu ne-am pregtit. Nu, Hristos ni le-a spus
amnunit. La

fel Biserica si Sfinii Prini Propovduitori si toi cuviosii lui Dumnezeu vorbesc
despre cele pe care
trebuie s le lucrm. Adic despre faptele luminii, ale Evangheliei, pe care, lucrndu-le,
s scpm de
toat aceast urias primejdie.
Din nefericire, toate lucrurile, si mai ales pcatul, ne arat, precum se vede, c se apropie
sfrsitul.
Auzim de rzboaie, si se vor face. Vedem cutremure. Vedem pcatul, vedem satanismul,
si ce nu ne vd
ochii? Tehnologia va ajunge pn la a ne scoate din mini, din credin. La ce s ne mai
asteptm?
Cu toate c si moartea fiecrui om este o a doua venire, totusi o asteptm acum si o
vedem venind la
modul general. De aceea s ne pregtim ncontinuu, s ne curim, s fim neprihnii pe
dinuntru, s
lucrm faptele luminii, cele pe care ni le spune Hristosul nostru, faptele dragostei. Inima
noastr s devin
lipsit de rutate, precum a pruncilor. Asa cum a zis Domnul: Dac nu ne vom face ca si
copiii n
nerutate si n dragoste, nu vom putea intra n mpria Cerurilor. Nu zice s avem
mintea copiilor si
judecata lor, ci nerutatea inimii la care s ajungem n legtur cu aproapele nostru.
Acesta poate s ne
fac ru, s ne njure, s ne batjocoreasc, s rd de noi, s ne priveasc cu trufie, noi
trebuie s ne
pstrm inima n nerutate, precum pruncii, si astfel ne vom mntui. Dar dac ncepem s
pretindem ce-i
al nostru btndu-ne cu pumnii n piept si s cerem dreptate, vom fi gsii vinovai.
Cci Evanghelia nu ne
spune s rspundem rului cu ru.
Mai mult dect toate s ne aducem aminte de ziua aceea nfricostoare a Judecii, si
desigur, cum a
zis Sfntul Siluan Athonitul, s meditm la iad, nct noi s ne ferim a ajunge la aceast
stare. Cnd
aceast meditaie va deveni pentru noi temelie si via, vom fi ajutai s ne ferim de
faptele ntunericului
si astfel vom scpa de acest groaznic si nfricostor iad. S ne nchinm, s-I mulumim
si s-L slvim pe
Hristosul nostru, care S-a fcut om pentru ca noi s devenim dumnezei. S-L cntm si
s-L preamrim
pentru c S-a jertfit pentru noi, ne-a deschis ochii, ne-a artat drumul luminii, ni l-a trasat
si ne-a ajutat s
psim pe el. Ne-a dat ca arm cu care s-i lovim pe vrjmasi n dreapta si-n stnga, arma
luminii,
Evanghelia Lui, n care sunt scrise toate, pentru a ajunge biruitori la final, la poarta de aur
pe care scrie

Ierusalimul Ceresc. Ierusalimul Ceresc si asteapt copiii si copiii lui sunt cei care
urmeaz modelul, si
modelul este Hristos. Amin.
17

POVEE PRINTESTI
* Trebuie s avem luare-aminte si rugciune. Una ajut pe cealalt, precum se ajut
minile una pe
alta; luarea-aminte aduce rugciunea si rugciunea aduce luarea-aminte.
* Rugciunea s fie spus ncontinuu, fie grit, fie n minte; s nu se opreasc niciodat;
ntreruperea rugciunii si trndvia sunt ca si cnd cineva ar purta arma sa pe umr, n
vreme ce dusmanul
l ucide; pe cnd, dac si ine mereu degetul pe trgaci, ndat ce apare dusmanul el
trage primul si l
omoar.
* Diavolul tremur la numele lui Iisus Hristos si cnd rugciunea se face astfel nct
cineva s
neleag ce a cerut, adic s fie constient, atunci frica diavolului este mult mai mare.
* Spunei rugciunea; aceasta sfineste gura, sfineste aerul, sfineste locul n care a
fost rostit.
* Prin citire, prin convorbiri duhovnicesti, l lovesti pe vrjmas n cap, peste picioare,
peste mini.
Prin rugciunea minii l lovesti n inim, de aceea si reacioneaz att de cumplit.
* Rugciunea s fie spus ntr-una, zi si noapte, din gur, din minte, din suflet. S nu
lsm mintea
fr ocupaie, ci s lucreze la rugciune sau la contemplare, pentru c altfel vine
semntorul cel ru si
seamn tulburare n suflet. Monahul care nu zice rugciunea este monah doar pe
dinafar.
* Numele lui Iisus sfineste gura, mintea si inima; diavolul se strduieste s opreasc
rugciunea
prin diferite griji, treburi si nevoi; dup ce a fost legat, ca s zicem asa, stpnul casei,
lesne este dup
aceea s-si fac treaba; de aceea trebuie izgonit imediat din minte orice nchipuire, orice
lucru. n vremea
rugciunii, nimic s nu preocupe mintea, s nu existe nici un lucru pmntesc de care
mintea s se
ngrijeasc. Spune: da, diavole, mine, cnd mi voi termina rugciunea, le voi face pe
toate; dar acum
exist doar eu si Dumnezeu, nimic altceva.
* Diavolul ia mintea si o duce unde vrea el; cnd mintea se ntoarce, aduce n suflet toat
mizeria si
provoac maladii si boal n suflet. Leacul, terapia, arma mpotriva risipirii minii este
trezvia. Diavolul
si macin toate puterile lui ca s distrug trezvia.
* Vindecarea definitiv de patimi se face prin oprirea nlucirilor, adic a risipirii minii.
Pcatul nu

se poate face dac nu se primeste mai ntigndul pcatului. Mai nti se pred omul cel
luntric, prin
nlucire, si apoi urmeaz pcatul din afar.
* Dac mintea nu se cureste de nluciri, Dumnezeu nu scrie pe lespedea minii
cuvintele Sale.
* Diavolii pun o mulime de piedici pentru ca omul s nu se roage, deoarece toate
cursele, toate
capcanele diavolilor, sunt distruse prin rugciune.
* Rugciunea este o arm atotputernic care nu las pcatul s se apropie. Diavolii
tremur la
rostirea numelui lui Iisus Hristos.
* Lucrarea trezviei este mestesugul mestesugurilor si stiina stiinelor; e nevoie de un
nvtor
potrivit, care s cunoasc bine mestesugul. Dar e nevoie si de ascultare deplin, ntruct,
dac pentru a
nva un mestesug ori stiin trebuie s faci ascultare ctre nvtor, ct de mult
ascultare trebuie s faci
aici, n stiina duhovniceasc, unde diavolul ncearc s strice, s mpiedice toat
lucrarea: e ca si cnd, de
pild, maistrul ar ncerca s-l nvee pe ucenic o meserie, iar un alt maistru, de alturi, se
strduieste
ncontinuu s deformeze nvturile primului si se sileste s-l conving pe ucenic c
altfel stau lucrurile.
Asadar, gndeste-te acum dac e posibil ca ucenicul s nvee vreodat meseria
ascultndu-l pe diavol, pe
cel rtcit, fr s-l asculte ntru totul pe adevratul maistru si dascl duhovnicesc si fr
s nesocoteasc
sfaturile diavolului.
* Deoarece lucrarea minii noastre nu este desvrsit, de aceea nu primim mngiere
duhovniceasc si cutm mngiere prin vorba lung, rs si ntoarcere ctre cele din
afar.
* O cugetare diavoleasc te chinuie si, dac nu te spovedesti sau nu te rogi, ca s fug
cugetarea,
aceasta devine tortur; ct de nfricostor este s fii cu diavolii!
* Sfinii Prini foloseau aducerea aminte de moarte ca pe o cale de trezvie si plngeau
ntr-una,
rugndu-se s nu pctuiasc. Ct trebuie s ne rugm noi, cei bolnavi!
***
18

* Cu ct te ostenesti mai mult, cu ct te nevoiesti mai tare, cu att mai mare comoar i
aduni n
ceruri. Har mare vine n aceia care s-au chinuit, care au suferit mult; n aceia care au
trecut prin mari
ispite.
* Osteneala, sudoarea, chinul, smerenia, umilina, dispreul de sine, acestea l cldesc
pe monahul

adevrat, acestea sunt cununile vesnice. Dac monahul nu este strivit, nu se face vrednic
de a-L urma pe
Mielul cel blnd, n vecii vecilor. De aceea diavolul cel mndru rzboieste monahismul,
de aceea i pune
pe cei din lume s nesocoteasc monahismul.
* Mustrrile sunt ca apa srat care pstreaz dinii puternici si aduce sntate si
aprare; pe cnd
laudele sunt ca dulciurile care distrug dinii.
* Pentru ostenelile virtuii vom afla odihn n cealalt via; truda aceasta este aurul
care se adun n
cmrile lui Dumnezeu; este smna. Acum semnm, dup moarte vom secera si vom
fi uimii de
recolt. Cu ostenelile si suferinele de aici, zidim palatul nostru din Ceruri. Acum nu se
vede nimic.
* ngerul Domnului scrie ct te-ai ostenit, ct ai suferit n fiecare zi; si n vreme ce ziua se
pierde,
plata rmne. Cnd vom muri se va face socoteala si vom lua rsplat pentru silina
noastr.
* Unde sunt astzi oamenii care, pentru iubirea lui Hristos, se supun chinurilor si
dispreului?
* Sfinii Prini s-au strduit s se osteneasc ct mai mult cu putin, pentru c stiau
c vor gsi mai
multe bunti n cer.
* Viaa de acum este ca un trg; toi schimb mrfuri, asud, se ostenesc ca s cstige
mai mult;
dup ce se termin trgul, fiecare are cstig dup cum s-a strduit.
* Silina aduce smerenie, ntristare, lacrimi; fr trud, Hristos nu druieste harul Su.
***
* Ispitele sunt ca furtunile de pe mare; n vremea furtunii lemnele si murdriile din mare
sunt
aruncate afar; marea se cureste si devine linistit. Prin ispite se face curirea,
apropierea de
Dumnezeu, nfierea duhov-niceasc; la urm omul devine un mic dumnezeu dup har.
Dar s-L rugm pe
Domnul s scpm de ispita din ngduina Sa, pentru c atunci mntuirea omului atrn
de un fir de a.
* Harul experienei de dup ispit are valoare mult mai mare dect harul care vine si se
face din
mulumire si fericire; cci acest har pleac peste puin timp, pe cnd harul experienei
rmne toat viaa
omului.
* Folosul ispitelor este mare, dac ele provin de la Dumnezeu, spre nvtur. Prin
ispite se
dobndeste virtutea. Dar s ne rugm ca ispitele s nu vin din ngduina lui
Dumnezeu, cci acestea sunt

mai presus de puterile noastre. Dumnezeu ngduie asemenea ispite din pricina
egoismului nostru; desigur
toi avem egoism, dar aici e vorba de egoismul care si-a fcut locas nluntrul nostru si
nu vrem n nici un
fel s-l dm afar si atunci Dumnezeu ngduie s vin peste noi ispite care sunt mai
presus de puterile
noastre. Atunci dou lucruri se pot ntmpla: ori te smeresti si Dumnezeu te iart, ori,
datorit marelui
pcat al egoismului, te faci si mai ru si atunci se ajunge la sinucideri, iesiri din
monahism etc. De aceea
s-L rugm pe Domnul s ne izbveasc de asemenea ispite.
* Judecarea este egoism; nu vezi greselile tale, ci pe ale celuilalt. Un printe ce avea darul
naintevederii
a vzut harul plecnd de la un monah pentru c l judecase pe un alt monah. Un avva s-a
mntuit si
numele i-a fost scris n cartea vieii ntruct nu i-a judecat pe fraii ce se purtau
necuviincios. Un alt avva a
fost pedepsit trei ani de ctre un nger pentru c a czut n judecarea aproapelui.
* Ispitele care vin la om au scopul de a-l smeri.
* Mi-a spus printele meu: Din ispitele mari am primit har mare, am simit harul, l-am
atins. De
aceea trebuie s avem rbdare si s ndurm cu ndejde ispitele.
***
* ntr-o scoal, unii sunt notai foarte bine, alii binisor iar alii sunt respinsi. Acelasi
nvtor,
aceleasi povee. E de vin nvtorul sau elevul? Elevul silitor citeste zi si noapte, se
nevoieste, nu
doarme noaptea si astfel sporeste.
19

* S nu pierdem nici un minut; vom cere un minut din timpul nostru pierdut si nu ni se va
da; de
aceea, n fiecare minut din via s facem lucrarea cea bun.
***
* Diavolul urste mult schima ngereasc, haina neagr, si o rzboieste; stie c monahii
vor lua locul
pe care el l-a avut (vor nlocui tagma ngerilor ce au czut). Numele monahilor sunt scrise
n cartea
ngerilor. De aceea turbeaz diavolul si i face si pe oameni s turbeze mpotriva schimei
monahale.
* La ras trebuie s cugetm c este haina cinstit pe care au purtat-o mii de sfini si
fctori de
minuni; muli dintre ei au fost mprai, prini, episcopi, mini luminate.
* Ct trebuie s-i mulumim lui Dumnezeu pentru marea cinste pe care ne-a fcut-o
chemndu-ne n
asezarea monahal, dintre milioane de ali oameni! Nu cumva suntem noi nevrednici de
o asemenea
cinste?!

* Zic Prinii: dac oamenii ar cunoaste slava pe care o vor primi monahii n cealalt
via, ar pleca
toi n pustie ca s se fac monahi. Iarsi, dac ar fi cunoscut rzboiul venit din partea
vrjmasului si
suferinele, nimeni nu ar fi plecat din lume.
* Pentru a dobndi iubirea ctre Dumnezeu si pentru a se mntui, Prinii au prsit
lumea si pe cele
lumesti si au plecat n pustie; si dac atunci ar fi strigat: Plecai din lume!, cnd
virtutea era mare, cu
att mai mult ar striga astzi, cnd n lume exist o decdere asa de cumplit.
***
* Dumnezeu vrea s mntuiasc sufletul, dar acesta trebuie s conlucreze cu Dumnezeu;
dac
sufletul nu vrea s conlucreze cu Dumnezeu, nu se va mntui.
* Dac oamenii ar cunoaste mreia Raiului, ar jertfi totul pentru a-l dobndi.
* Harul Domnului este acela care ne ine; lutul nu se sfrm cnd l sprijin harul lui
Dumnezeu.
Dar dac are ndrzneal n sine, omul cade ndat; s ndjduim doar n puterea lui
Dumnezeu.
* Cu adevrat nespuse, nesfrsite, necuprinse cu mintea, necugetate si vesnice sunt
buntile
Raiului; de aceea trebuie s ne dm toat strdania, toat silina, orict de greu ar fi
pentru a cstiga viaa
vesnic. Acolo nu este nici durere, nici ntristare, nici suspin, ci via fr de sfrsit.
* Buntile pe care le-a pregtit Dumnezeu pentru copiii lui sunt de asemenea,
valoroase si de mare
cinste, dar mintea noastr nu le poate pricepe.
* Din bucuria cereasc si din fericirea negrit ne dm seama c mpria lui
Dumnezeu este
nluntrul nostru.
***
* Dac ai smerenie, ai sfinenie si dac ai sfinenie esti smerit.
* Dac nu te slveste Dumnezeu, slava oamenilor este desart, amgitoare. Dumnezeu nu
vede faa,
ci numai inima omului, oricine ar fi acesta.
* Adnceste-te n smerenia nesfrsit a lui Dumnezeu. Domnul a luat trup ca s vin pe
pmnt, a
mbrcat firea omeneasc, pentru c Dumnezeu este nconjurat de asemenea foc nct
trebuia s ard
pmntul si pe oameni: E cu putin s-L vezi pe Dumnezeu si s triesti?. Cu
adevrat, ct de mare a
fost smerenia lui Dumnezeu! Dumnezeul slavei S-a nscut si a ngduit s fie biciuit de
fptura minilor
Sale. Fctorul tuturor este nesocotit, este prsit de ucenicii Si, care au promis c vor
muri mpreun cu

El. E att de greu ca omul s se ncline n faa acestei smerenii a lui Iisus Hristos, s se
smereasc, s se
nesocoteasc? Nu, desigur. Domnul nsusi a artat: smerenie nesfrsit, iubire nesfrsit
si supunere
nemrginit.
Aceste trei virtui sunt absolut necesare pentru ca omul s se mntuiasc.
* Smereste-te ct poi de mult; chiar de vei cere s fii socotit ca o pocitanie, ca ceva
scrbos. Chiar
Apostolul Pavel a spus: Ca un gunoi ne-am fcut... nebuni pentru Hristos.
20

* Cine esti tu, viermele pmntului, plin de attea pcate, care nu vrei s te smeresti, s te
dispreuiesti, cnd Fctorul, Domnul Care e slvit de ngeri S-a smerit, a fost scuipat,
dezbrcat n faa
oamenilor si rstignit?
* Un monah s-a dus la un printe sfnt si l-a ntrebat: Cum ai dobndit o smerenie asa de
mare si
attea harisme, printe?. Fiul meu, i-a spus printele, eu sunt plin de slbiciuni si
neputine, sunt mai ru
dect toi. Monahul a struit. Atunci printele i zice: Primarul satului este ca
mpratul n satul lui; ns
cnd mpratul l cheam n capital si se ntlneste cu ministri si generali, atunci vede c
e un nimic, un
zero; astfel, cu ct se apropie cineva de Dumnezeu, cu att se smereste mai mult.
* Smerenia este cea mai important dintre virtui; cnd o dobndesti, vrjmasul nu poate
s te
loveasc. Se dobndeste ncet-ncet, i trebuie ani ntregi pentru a o dobndi pe deplin;
ns cnd o
dobndesti, nu mai e nevoie de strdanie, va lucra de la sine.
* Dup msura smereniei pe care am dobndit-o se socoteste sporirea noastr n viaa
duhovniceasc, n monahism; sporirea n dobndirea smereniei duce la sporirea n
dobndirea virtuilor.
* Zidurile egoismului sunt sfrmate prin trmbiarea smereniei lui Iisus Hristos;
smerenia
nesfrsit si ascultarea fcut de Hristos distruge zidurile egoismului.
* Este mare pcat s-l urasc cineva pe fratele lui (oricine si urste fratele este ucigtor
de oameni).
Si nu numai ur, ci chiar rceal sau cugete mpotriva fratelui su dac are, pctuieste.
* Osndirea de sine aduce dou lucruri bune, smerenia si nejudecarea aproapelui, care
sunt neaprat
necesare pentru mntuire. Cnd te nvinuiesti ntr-una pe tine, atunci nu ridici capul, te
smeresti, nu judeci
pe nimeni.
* S existe ntre voi iubire sincer si sfnt; unde nu exist iubire ntru Hristos, nu exist
via
duhovniceasc.
* Dragostea ctre frai trebuie s fie puternic, sincer, curat; aceasta se vede cnd i
rbdm pe

frai, cnd i ajutm, cnd nu-i ntristm. Dac avem dragoste ctre Dumnezeu, mplinim
toat legea.
Domnul a zis: orice oferii celui mai mic dintre oameni, Mie mi oferii. Gndeste-te
acum: orice ajutor
i aduci unui om srman, l slujesti pe nsusi Hristos, chiar dac de multe ori un ajutor
adus unui om din
lume e folosit pentru a pctui. Ct de mare rsplat are cel care l ajut pe un monah care
s-a nchinat pe
sine lui Dumnezeu!
* Mare lucru, ntr-adevr, sa faci milostenie unui om, cci vei lua rsplat n cer; ct de
important e
s miluiesti un suflet care este vesnic si neprihnit!
* Prinii ddeau orice, numai s nu-l ntristeze pe fratele lor. Nu v amri, deci, unul
pe altul.
* S fim cu luare-aminte ca s nu-l smintim pe fratele nostru.
* Aducerea aminte de moarte sensibilizeaz constiina, lumineaz mintea, arat drumul
cel curat.
* Loveste fiecare cuget care vine s te ucid: loveste-l cu tisul rugciunii. Cu fiecare
rugciune i tai
picioarele, minile, capul, n final l faci buci si dac l caui, nu mai exist.
* Prin risipirea minii, diavolul se strduieste s mpiedice mintea s duc numele lui
Iisus Hristos
n inim, adic mpiedic rugciunea curat.
* E nevoie de spovedanie curat. Cei ce au fost vtmai, rnii sau omori, au pit
acestea din
cauz c nu si-au mrturisit cum trebuie cugetele lor.
* Cugetele se aseamn cu viermele acela care ncet-ncet mnnc lemnul pe dinuntru;
astfel, pe
dinafar lemnul pare minunat, puternic, dar pe dedesubt a fost distrus, nct deodat se
rupe de la
jumtate. Asa si monahul si mireanul care nu-si spovedesc sincer cugetele, n final sunt
nimicii, cci
nespovedind chiar si cel mai mic cuget, ncet-ncet sunt mcinai pe dinuntru.
* Lupt-te din rsputeri s mpiedici risipirea minii. Risipirea minii este pcat, este
desertciune
duhovniceasc.
* Fii cu luare-aminte la ivirea cugetelor, la asaltul lor; ndeprteaz-te imediat;
spovedeste-te
grabnic. La fel este cu barajul unui ru: dac ndat ce a aprut crptura va fi reparat, nu
e nici un pericol,
ns dac este lsat asa, atunci apele vin cu slbticie si mtur totul n calea lor; astfel si
cu cugetele, dac
nu ne luptm cu ele dintru nceput, dac nu le spovedim imediat, atunci vin cu furie si
distrug totul.
* Risipirea minii este arma principal a diavolului; ndat ce aceasta i aduce n minte
vreun chip

sau vreun lucru, izgoneste-le! Mintea umbl ca un hoinar prin vecinti si adun ca un
burete toate mizeriile,
aducndu-le n suflet. Sileste-i deci mintea s fie ncontinuu n inim si s se ocupe cu
rugciunea sau cu
21

diferite alte lucrri duhovnicesti. Mintea s-a obisnuit s stea pe-afar; imediat ce observi
demonul risipirii,
adu-i mintea ta n inim. Opreste cu orice pre risipirea minii.
* Toate relele din om provin din risipirea minii. Rzboieste-te cu aceasta, ca Dumnezeu
s pun n
locul ei vederile Sale (contemplaii, revelaii).
* Printele meu, Iosif, si cerceta constiina n fiecare sear; ce nu a fcut bine, ce patimi
au nc
putere asupra lui, si apoi le izgonea.
* Prin spovedania sincer se vindec toate rnile si se iart toate pcatele.
* Fereste-te de vorba lung. Prin vorba lung te vatmi si pe tine, l vatmi si pe fratele
tu, pe care
l ndemni la vorb lung. Prin vorba lung nu simi c pctuiesti, nu te spovedesti, si
astfel n cartea
greselilor sufletului tu se scrie un pcat care merge la judecat. De asemenea,
spovedania nedeplin este
pcat; dac murim pe neasteptate, cum i vom ascunde lui Dumnezeu, ce-i vom spune
despre vorba
noastr lung nemrturisit, despre spovedania noastr care nu a fost deplin,
amnunit si sincer, de
vreme ce putem face o spovedanie curat?
* S facem n fiecare zi socoteala duhovniceasc. Ce am cstigat si ce am pierdut: si
pentru fiecare
fapt bun s-i atribuim izbnda lui Dumnezeu, iar pentru fiecare fapt rea s aruncm
vina pe noi nsine
si s ne ndreptm. Dac nu facem socoteala duhovniceasc, exist teama c vom esua.
***
* Adevrul ne elibereaz de legturile minciunii si amgirii... Duhul lui Hristos ne-a unit
si suntem
toi ca unul. S ne rugm pentru ceilali, ca s ne ntreinem unul pe altul cu dragostea
si cu unirea
sufleteasc a lui Hristos. S avem iubire unul ctre cellalt, s ne ngduim unul pe altul,
cci faptele
noastre de multe ori nu sunt fcute cu grij.
* Lui Hristos i pare ru pentru noi si nu ne prseste, dar ndeprteaz harul Su de la
noi, pentru ca
omul s se cumineasc si s neleag c a gresit si s se ntoarc prin pocin pe
calea dreapt, pentru ca
iubirea binecuvntat a lui Hristos s revin. Hristos este mngierea si izbvirea noastr.
* Fr nvturile Evangheliei nu avem cluz, nu avem busol, nu avem nimic, nu ne
putem
mntui.

* Aici, la mnstire, am venit ca la un cabinet medical, am venit s ne facem bine, nu s


ne
mbolnvim mai ru. La spital, bolnavii se ajut unul pe altul, se comptimesc, i uneste
durerea. Pe noi de
ce nu ne leag dragostea lui Dumnezeu? Am venit aici s facem sacrificii unul pentru
altul. Fr dragoste
nu putem face nimic. Iubire desvrsit are acela care se vinde pentru aproapele su.
* Cine este srguincios n a face ascultare este plcut printelui su, ia leciile cele mai
nalte si
merge la facultate. Cnd ne facem plcui printelui, ne facem plcui lui Dumnezeu.
Pentru Hristos facem ascultare, nu pentru om, ascultarea merge la Dumnezeu prin
printele nostru.
* Unde exist ordine si pace, acolo este si Dumnezeu; unde este dezordine, acolo este si
tulburare
sufleteasc; iar unde este tulburare sufleteasc, acolo este si diavolul.
* Cnd exist rugciunea printelui, exist ocrotire si binecuvntare si atunci omul
sporeste. De
aceea nu trebuie s facem lucrurile cu neornduial si dup bunul nostru plac, cci
acestea nu ne sunt de
folos pe calea duhovniceasc.
* Apostolii si toi oamenii sfini au asezat tot adevrul evanghelic pe credina si
neprihnirea vieii.
Nu poate exista via crestin dac nu exist neprihnire. De aceea fiecare dintre noi s
rmn la cele pe
care i le-a hrzit Dumnezeu. Unul este n preoie, altul n viaa de familie, altul n alt
parte. Acolo unde
l-a asezat pe fiecare Dumnezeu, acolo s rmn si s se nevoiasc, ca s-L
mulumeasc pe Dumnezeu.
* Cnd i mulumim lui Dumnezeu pentru toate, l facem pe Dumnezeu s ne dea mai
multe... Lui
Dumnezeu nu-i place atunci cnd crtim.
* Ci n aceast lume au rbdat chinurile oamenilor, ci au fost nvinuii si
defimai, njurai si
ndurerai, ci au suferit de boli si de alte ruti, ridicndu-si crucea lor, au dup
aceea dreptul de a cere
nvierea. De aceea ngduie Dumnezeu s ridicm crucea si s ndurm suferine, ca s
cptm dreptul de
a nvia. Nu ridicm crucea? Atunci s nu asteptm nviere.
Bunul Dumnezeu, ca s nu rmnem si noi fr nviere, ne d s ridicm cte o cruce,
pentru folosul
vesnic al sufletului nostru.
22

* Eforturile ntru Dumnezeu au mare rsplat si l nvrednicesc pe om s primeasc slav


si cinste
de la Dumnezeu.
* Neprihnirea are mare cutare la Dumnezeu. E nevoie de lupt trupeasc si sufleteasc.
S

stpnim bine gndurile noastre.


* Cnd inima noastr este curat, gura noastr nu va rosti vorbe rele. Cnd inima noastr
este curat,
frumoas si nmiresmat, frumusee si mireasm va mprstia.
* S cugetm mereu la ultima zi din viaa noastr, la ultimele clipe; astfel nu vom mai
pctui.
* Diavolul ntinde curse zi si noapte, sap transee, adun materiale de lupt, si noi facem
nvoial cu
acest vrjmas?
* Diavolul este uneltitor si viclean; zi si noapte e grbit, se grbeste s ucid sufletul
nostru; duhul
viclean conlucreaz cu alt duh viclean, ca s distrug sufletul, si noi suntem nepstori de
mntuirea
sufletului nostru, n vreme ce ar trebui s ne grbim; vrjmasul se strduieste s ne
mnnce timpul,
zilele, lunile si anii nostri, pn ce ajungem la moarte si atunci ne va spune: ai fcut asta,
ai fcut-o pe
cealalt, iar constiina va fi nevoit atunci s aprobe; dar dac toate acestea sunt
minciuni, dac am inut
legea, dac am fcut ascultare, atunci diavolii nu ne vor putea face nimic cu nvinuirile
lor mincinoase.
Noi, cnd vedem cursele satanei, nchidem ochii si mergem ntr-acolo; vrjmasul ncearc
s ne conving de
lucruri nentemeiate si mincinoase. Si n timp ce diavolul are putere s ne prind n
mrejele sale, de
cealalt parte, noi l avem pe Iisus Hristos, cluza noastr, Care lupt mpreun cu noi
prin harul Su,
prin ngerii Si, prin Biserica Sa.
* Cnd aici, pe pmnt, prin lucrri si fapte bune curim sufletul nostru, acesta va fi
pregtit s
treac vmile vzduhului... De aici va depinde ncotro va merge omul dup moarte.
* Cnd suntem pe drumul lui Dumnezeu, suntem fericii, dar dac mergem pe drumul
diavolului, ne
ntristm.
* Cnd lipseste rugciunea, lucrul, privegherea, veghea, spovedania, atunci rutatea va
veni n noi.
* Crestinul care doreste s se mntuiasc trebuie s-si schimbe gndurile si hotrrile, s
se
strduiasc s triasc mai decent, mai simplu. S nceteze strdania nfrumuserii
exterioare si s se
nfrumuseeze pe dinuntru.
* Omul trebuie s se pregteasc mai nti prin pocin, prin prsirea vieii pctoase,
prin
mbierea cu sfnta spovedanie, prin post si rugciune, prin iubirea aproapelui, si atunci
se va apropia, se

va mprtsi si se va nvrednici de viaa vesnic. ns cel care merge cu nerusinare s se


mprtseasc
atunci cnd se simte nepocit, cnd este nespovedit si necurit, acela nu are evlavie
fa de ceea ce
primeste. De aceea nu este vrednic de viaa vesnic, ci este vrednic de pedeaps.
* Preoia este o mare treapt, si prin evlavia pe care o artm ctre preoi l cinstim pe
nsusi
Dumnezeu si harul Sfntului Duh.
* Dac inima omului este curat, atunci si cuvintele lui vor fi cuviincioase, si diferitele
miscri si
simuri ale trupului vor lucra dup curia si neprihnirea inimii...
* Faptele bune sunt rugciunea, pocina, cntarea bisericeasc, participarea la slujbele
religioase,
sfnta spovedanie, sfnta mprtsanie, ajutarea celorlali pe orice cale, cu cuvntul sau
cu lucrul, si
ndeosebi prin lucrrile dragostei care se fac cu cuget smerit.
* Hristosul nostru este Dumnezeul dragostei, al ngduinei si al iubirii de oameni. Este
plin de
iertare si mil, dar este si drept. Toate celelalte haruri au primit loc si nfisare n viaa
noastr. Ne si
miluieste Dumnezeu, ne si ngduie. Ne d cu ndestulare. Ne iart mereu, dar nu si-a
artat dreptatea,
pentru ca lucrarea iubirii si ndurrii Lui s-l poat mntui pe om. ns dup moarte, la a
Doua Venire,
toate aceste ndurri vor fi nlturate si va lucra dreptatea lui Dumnezeu.
* Orict s-ar strdui omul, dac Hristos nu-i d binecuvntarea Sa, nu va reusi absolut
nimic.
Rugciunea nu are alt rost dect s cheme ajutorul lui Dumnezeu. Iar o dat venit ajutorul
lui Dumnezeu,
omul conlucreaz cu el si are mare cstig duhovnicesc.
* Nepsarea, trndvia si somnul sufletului sunt groaznice, sufletul doarme si pseste prin
via ca
un robot, fr s simt rostul si nclinaia omului.
* Diavolul nu vrea sub nici un motiv ca crestinul s se roage ntr-una la Dumnezeu,
deoarece stie c
n felul acesta se narmeaz cu o putere urias si l dezarmeaz pe el.
23

* nelepii prini au lovit pcatul cu ndrzneal. Vindecarea definitiv a patimilor se


face prin
ncetarea nlucirilor, adic a mprstierii minii...
24

DESPRE SMERENIE, OSNDIRE


DE SINE SI EGOISM
* Cel care ne nesocoteste, ne nedrepteste si ne nvinuieste, arde rana egoismului nostru
ca s ne

facem bine. Dumnezeu i ngduie ca s ne nsntosim, pentru c atta timp ct avem


egoism, avem si
dureri. Cnd va veni vremea n care ne vom smeri, nu ne va mai durea, si atunci ne va
cuprinde pacea si
linistea.
* Ce a zis Sfntul Antonie cel Mare? ndat ce am luat greutatea lucrului si am aruncat-o
asupra
mea, linistea mi s-a asezat n suflet. Din clipa n care am aruncat greutatea pe altul si am
spus, acesta e de
vin si nu eu, atunci am simit n mine suprare si amrciune. Iat care este drumul:
arunc vina pe tine,
osndeste-te si spune Eu sunt de vin pentru pcatele mele. Dumnezeu a ngduit asta
spre ndreptare,
pentru c sunt plin de egoism, si de aceea mi s-a ntmplat.... Dac zicem de ce s-mi
fac asta? si
altele asemenea, trim n boala egoismului nostru.
* Trufia este o boal greu de deosebit pentru c este duhul abia vzut al mndriei. Se
arat prin
patimi si cugete, si doctorul duhovnicesc o zreste si ncepe s cerceteze pentru a gsi
cauza.
* Dac vrem s umilim patimile si pe diavol, s umilim cugetul nostru, s facem ceea ce
e nevoie,
ceea ce porunceste Dumnezeu.
* Chiar si ntre soi, cnd se iveste scandalul? Cnd se isc certurile? Cnd apar
njurturile? Cnd
un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice cellalt, si se face foc si pulbere, si familia e
aruncat n aer.
Ce trebuie s facem n aceast situaie? Cnd unul din ei vede c cellalt e nfuriat, s
nchid gura, s se
linisteasc, s se roage pentru cellalt, si astfel pacea va reveni.
Ce face amiralul cnd vede valurile spumegnd? Dac ncepe s se lupte cu valurile,
fcnd pe
viteazul, va distruge corabia. Ce face cel cu experien? Opreste motorul si las corabia
s mearg dup
cum o duc valurile. Si, cnd marea se linisteste, porneste ncet motorul si astfel salveaz
si corabia si
echipajul. De aceea e nevoie de nelepciune cnd se ntmpl un asemenea caz ntre
dou persoane
egoiste; unul dintre ei trebuie s cugete, s opreasc motorul, si ncet-ncet s mearg
mpreun cu valul,
s lase egoismul si strigtele celuilalt s se sfrseasc si, cnd acela se va linisti, vor gsi
rezolvarea
nenelegerii. Asa trebuie s fac soii n familie, si nu numai ei, ci n general oamenii
din obste si din stat.
* Care este cauza certurilor, despririlor si divorurilor? Egoismul... Cnd dragostea
pleac, pleac

si Dumnezeu.
* Fr smerenie nici o lucrare nu mprstie mireasm. E ca si cnd am spune: nici o
mncare nu
este gustoas dac nu pui sare. Dac nu pui smerenie n lucrarea ta, mic sau mare, nu
are nici un sens.
Nici gust, nici bun-mireasm, nici frumusee, pentru c nu are n ea coninuturile
potrivite, care vindec.
Cci mndria este otrav, distruge totul, orice coninut de folos ar cuprinde sufletul, l
otrveste, l
anuleaz definitiv. Vedem lucrri mari ale oamenilor care, neavnd smerenie n ele, sunt
nefolositoare.
Dumnezeu le respinge pe toate.
* Fr s ai mndrie, nu-l poi judeca pe om. Smerenia este aceea care l scap pe om.
De aceea si
prinii zic: faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; ns
smerenia fr fapte l
face pe om fiu al lui Dumnezeu.
* Nimeni nu poate urca spre nlimi dac nu coboar, dac nu se apleac, dac nu
ngenuncheaz,
dac nu este chinuit de preocuparea de a izgoni toate ispitele. Nu e de-ajuns s se
cunoasc pe el,
slbiciunile si neputinele lui, ci trebuie s aib fapte bune.
* Fr smerenie nu naintm. Ispitele pregtesc smerenia. Fr ispite nu se cstig
smerenia. Vom
trece prin truda si cazna tierii propriei voine. Ne vom smeri cugetul si astfel vom urca
spre nlimi. Alt
drum nu exist. Smerindu-ne ne vom nla. Dac nu ne smerim, vom rmne jos, n
patimi si neputine,
si n acestea vom muri.
* Cnd vin ispitele asupra noastr, s nu ne certm cu alii. S ne ntoarcem dioptria
nluntrul
nostru ca s vedem starea noastr scldat de patimi, de unde ncepe tulburarea inimii.
Cnd avem lumin,
vedem c pricina si are izvorul n inim, n starea plin de patimi. n omul vechi care
trieste n noi.
* Cnd omul nu rabd durerea cercetrii, a mustrrilor, a tierii propriei voi, a
nesocotinei, a ironiei
celorlali, atunci va rmne n patimi, bolnav, si la sfrsitul vieii va vedea cu
limpezime c nu a lucrat
25

cum trebuia pentru mntuirea sa... Fr rbdarea durerii, omul nu se vindec. Trebuie s
rbdm
ncercrile tmduitoare ale lui Dumnezeu.
* Ascultarea este pentru noi mntuire. Este siguran. Omul care ascult se gseste n
liniste
duhovniceasc.

* S fim cu luare-aminte la purtarea noastr, s nu fie necuviincioas, ci s trim cu


cuminenie si
atenie. S nu facem ceva fr ascultare si binecuvntare. Un vapor nu se scufund
numai din cauza unei
rupturi mari, ci si din cauza mai multor crpturi mici. Asa si greselile mici, cnd se
repet, devin o
greutate mare si ne scufund sufletul.
* Smerenia se dobndeste cnd cerem iertare, cnd lum greselile asupra noastr.
Dobndim
smerenia cnd ne spovedim si primim poveele duhovnicului. Atunci dobndim si
discernmntul, care se
naste din smerenie, iar smerenia este rodul spovedaniei.
* Noi toi suferim de egoismul si mndria noastr, si tocmai de aceea suntem bolnavi
sufleteste. Om
sntos nseamn om smerit. Sntate sufleteasc este cnd omul este eliberat de pcate,
cnd nu are boli
sufletesti. Cnd nu sufer nici de gelozie, nici de invidie, nici de judecarea aproapelui,
nici de obrznicie,
nici de mndrie si egoism. Doar cel pe deplin sntos este omul smerit al lui Hristos.
* Nu exist amgire fr trufie si mndrie. n amgire nu se gseste nici urm de
smerenie si de
aceea cel amgit nu accept nimic!
* S nu nesocotim ndelung-rbdarea lui Dumnezeu. Hristos apreciaz foarte mult
strdania omului.
Si, cnd crestinul se strduieste, Dumnezeu i va da putina si ocazia de a se ndrepta. S
cercetm iubirea
si ndrumarea lui Dumnezeu, ca s ne smerim sufleteste n faa Lui.
* Egoismul este cauza tuturor relelor si rana ngrozitoare care ne provoac toate durerile
pcatelor.
Smerenia este virtutea cea mai mbucurtoare. n omul smerit, diavolul nu poate intra
niciodat.
* Nenumrate sunt milele lui Dumnezeu si din iubire pentru noi S-a rstignit. Poate o
asemenea
iubire s conduc la nedreptate? Dumnezeu este Acelasi, nu Se schimb niciodat. Dac
nu avem n noi
constiina iubirii lui Dumnezeu, ne vom cltina.
* Ca s fim fericii, trebuie s ne apropiem de lumina si bucuria lui Dumnezeu, prin
rugciune si
via virtuoas, si s ne strduim s supunem constiina, cnd ne cerceteaz, prin
ascultare.
* Pe pmnt, lucrurile nu sunt statornice, lumea cnd l nal pe om, cnd l umileste, si
asta se
ntmpl pentru c omul este nestatornic. Nestatornice sunt lucrrile lui, gndurile lui,
nestatornice sunt
cele ce se petrec n viaa lui n aceast lume. Minunat este smerenia Hristosului nostru.
ntreaga via a

Domnului nostru nu este altceva dect un exemplu de smerenie, ca s ne ajute s ne


smerim cugetele
noastre, cci mereu vrem s avem mai mult si s satisfacem egoismul nostru ntunecat.
* Viaa lui Hristos, de la Nasterea Lui si pn la rstignire, nu este altceva dect o lecie
cutremurtoare de smerenie. Prin smerenie l-a nvins Hristos pe diavol. Iar omul a fost
nfrnt de diavol
prin egoismul su.
* Asa si acum, cnd facem ascultare la strigtele diavolului, la cugetele rele la care ne
ndeamn, la
mndrie, la egoism, la mpotrivire, ne nfumurm. Si, fiind nfumurai, facem greseli n
gndire, n
vorbire, facem gesturi urte si multe altele.
* Smerenia nu ne las s alunecm, s pctuim grav. ns cnd ne cuprinde mndria,
cderea
noastr va fi prpstioas.
* Hristos a propovduit pretutindeni iubirea si iertarea, prin smerenia Lui. De aceea
smerenia este
frumuseea crestinilor.
* ntreaga nfisare a lui Hristos este smerit, simpl, fr slviri si cinstiri... Prin
smerenie vine la
ptimirea mntuitoare. L-a nfruntat pe diavol n fa, cu smerenie, si l-a dezarmat.
* Smerenia adevrat si sincer, izvort din experien, este vesmnt dumnezeiesc. Cel
ce este
nvesmntat cu smerenie adevrat este nvesmntat cu Dumnezeu.
* n firea omeneasc si-a ascuns Hristos Dumnezeu dumnezeirea Sa, si a cobort pe
pmnt si a
vorbit cu omul. n firea omeneasc si cu smerenie a dat marea lupt cu diavolul, si ca
nvingtor al luptei
l-a cstigat pe om cu Sngele Lui si ne-a adus la Dumnezeu Tatl...
* Dumnezeu l-a biruit pe diavol cu smerenia Lui; si noi, mbrcai cu smerenia, l vom
birui pe
vrjmas. Dar din pcate, pe noi ne nvinge diavolul, pentru c suntem egoisti. Egoismul
nostru devine
pricina datorit creia diavolul ne loveste cu cugete necurate, patimi, neputine, ntruct
nu dispunem de
26

vesmnt dumnezeiesc prin puterea cruia s-l izgonim pe diavol de lng noi. Se apropie
de noi pentru c
nu avem vesmntul dumnezeirii, smerenia adevrat n inima noastr.
* Cnd noi, oamenii, luptm de partea egoismului, diavolul ne nseal, si noi nu l
pricepem... La
asemenea nesocotin ne aduce egoismul nostru nfricostor. De aceea Hristos a venit pe
pmnt, ca s ne
salveze si s ne dea si leacul pentru a ne face bine. A venit s ne narmeze cu armele
luminii ca s-l
rzboim pe vrjmas. Si armele luminii sunt n minile noastre. S ngenunchem si s ne
rugm cu lacrimi,

iat o arm; alt arm este smerita cugetare, apoi arme sunt si iubirea, studierea Sfintei
Scripturi,
participarea la slujbele Bisericii, spovedania, Sfnta mprtsanie. Si ce nu avem? Avem
cuvintele
duhovnicesti, avem trezvia, atunci cnd cercetm omul luntric ca s nu primim microbi.
Aceasta este
lucrarea privegherii: s in departe pe orice vrjmas. Si astfel pstrm n noi
dumnezeiasca pace.
* Dumnezeu, dragii mei, cu toat slava Sa, este smerit, iar noi, oamenii srmani,
plsmuii din lut,
ne nlm fruntea si cerem dreptate, si atunci cdem n nesocotin, care ne face s fim
ncontinuu
vinovai n faa smereniei lui Dumnezeu.
* Cnd dinadins nu oferim, cnd fr s ne dm seama ne revoltm, atunci vom merge cu
traista
goal. N-o s avem nimic s-i oferim lui Hristos. Ce-i vom da? n loc s avem n traist
aur, diamante,
lucruri frumoase si preioase, vom avea paie, gunoaie, resturi. Acestea vor fi lucrrile
noastre. Si ne va
zice Hristos: Bine, n toi anii pe care i-ai trit, pe care vi i-am dat, att ai reusit?
Asta ai lucrat? Asta
Mi-ai adus?... Atunci constiina ne va spune adevrul. Atunci vom avea martorul
acuzrii care este
constiina si omul va tcea, si va nchide gura, nemaiavnd nimic cu care s se apere.
* Dac nu ne smerim cugetul si dac nu credem nesovielnic c suntem mici si
nensemnai, c
suntem cei mai pctosi, nu vom putea simi bucuria nvierii. Dumnezeu ascult
rugciunea celui smerit.
Doar prin smerenie se cureste inima. Fiecare virtute, strdanie si trud are ca scop
curirea inimii. Iar
smerenia este medicamentul cel mai puternic. Cerurile s-au deschis si Hristos a cobort
ntre noi si noi,
oamenii, nu ne nchinm frunile n faa Domnului. Nu ne smerim cugetele, ci lsm s
triasc n noi
duhul mndriei.
* n vreme ce Dumnezeu, Care a fcut cerul si pmntul, a zis c este smerit si blnd, noi,
cei mici,
pctosi, plini de patimi, miluii din belsug de Dumnezeu, ne mndrim si ne nchipuim
c suntem
cineva?... Egoismul spurcat este acela care fureste toate relele din viaa noastr.
* Cei smerii l vor vedea pe Dumnezeu n lumea cealalt. Cei mndri vor fi lsai afar
din
mpria Cerurilor.
* S ne luptm mpotriva egoismului narmai cu rugciunea. Doamne Iisuse Hristoase,
miluiestem

s nu se opreasc, dac e posibil, zi si noapte. Cnd rugciunea lipseste din suflet, acesta
devine locas
al bolilor molipsitoare. E nevoie de lupt pentru a-L slvi pe Dumnezeu n Sfnta Treime,
si cu glasul si
cu duhul.
* Asa cum Hristos ne-a nvat prin exemplul Su, suntem chemai si noi s urmm
smerenia,
iertarea, iubirea si ndelung-rbdarea Sa. Si precum Tatl nostru ceresc este ndurtor,
milostiv, ndelungrbdtor
si preabun, asa trebuie s fim si noi cu semenii nostri, pentru ca Hristos s ne deschid
porile
mpriei Lui. Aici e toat nelepciunea. Ecuaia preioas a mntuirii omului se
afl n fraza: orice dai,
vei lua.
* S ajungem la o asemenea iubire si smerenie nct s ne rugm pentru fraii nostri cu
lacrimi.
* Dac nu ne smerim si nu-l iertm pe fratele nostru, nu vom fi n stare s-L urmm pe
Hristos n
lucrrile Lui si s ne aflm mpreun cu El.
* Dac vrei s avei pace n casa voastr, la lucru, oriunde ai fi, smerii-v. Doar n
anumite cazuri
ne putem dezvinovi...
* Smerita cugetare este cea mai mare virtute. Pe aceasta a mbrcat-o Cuvntul lui
Dumnezeu si a
venit pe pmnt, a luat trup si l-a biruit pe diavol. Asa si noi, dac vom mbrca smerita
cugetare, l vom
birui pe diavol, vom birui patimile noastre, vom deveni si noi hristosi si dumnezei dup
har.
* S credem c, dac avem smerenie, vom atrage harul-aceast mare putere a lui Hristos.
Prin
smerenie vom atrage puterea lui Hristos si vom nvinge.
* S studiem cele care ne-au fost date spre nvtur, ca s se modeleze n noi Hristos
n virtuile
Lui.
27

* ndat ce ncepem justificrile, eul si de ce-ul, smerenia si ia zborul si pleac.


Numai prin
smerenie si pocin suntem condusi cu siguran la intrarea n mpria lui
Dumnezeu.
* Noi putem s aducem harul lui Dumnezeu n ajutorul nostru cnd avem smerenie si
cerem sprijin
de la Dumnezeu.
* La toate gsim vindecare, dar nu vrem s ne trudim pentru a ajunge la vindecare.
* Osndirea de sine are nluntrul ei umilin, are harul smereniei, care este mireasma
lui Hristos.
* Nu trebuie nici s-l dezndjduim si nici s-l ludm pe om nainte de sfrsit si nainte
de moarte.

Toat sporirea, tot rezultatul duhovniciei omului const n dobndirea smereniei, care
conine
discernmnt. Discernmntul se schimb si se anuleaz cnd omul este cuprins de duhul
mndriei.
* Dac nu hrnim fiara egoismului cu delsri, ncet-ncet va fi strpit cu harul lui
Dumnezeu.
* Orice om mndru si egoist se ndeprteaz de Dumnezeu, pe cnd omul smerit se face
iubit si
ndrgit de Dumnezeu.
* Harul lui Dumnezeu trebuie s vin ca s ne ndeprtm de omul vechi, ca s ne facem
oameni ai
lui Hristos, ai Adevrului si nvierii. Lupta nu este usoar, si izbnda si triumful
mpotriva egoismului
aceast fiar cu multe capete nu se obine n timp scurt. Lupta noastr trebuie s fie
continu si
rugciunea nentrerupt.
* Leacul principal mpotriva egoismului este smerenia si blndeea, pentru c ne
druiesc odihn
duhovniceasc n suflet si lumin, nct s vedem lucrurile mai limpede. Diavolii tremur
n faa
smereniei.
* Cnd omul pune ncuietoare gurii si limbii sale, scap de o mulime de pcate.
* Mndria si egoismul l macin pe om n interior, si duhoarea ajunge si se simte n fapte
si n
vorbe, si ne facem de rs.
* Dac inima nu s-a curit, dac nu a scpat de egoismul scrbos, de trirea mndr, si
dac n ea
nu si-a fcut slas smerenia lui Hristos, lumina nvierii nu e vzut de ochii sufletului, nu
e simit de
inim. Hristos ne-a artat drumul curiei. nvai-v de la Mine c sunt blnd si
smerit cu inima, si vei
afla odihn sufletelor voastre.
* Ce dovedesc greselile si pcatele noastre? Dovedesc egoism... Astzi Dumnezeu trebuie
s ne
trimit mil nesfrsit ca s ne cureasc.
* Cnd lipseste rugciunea, asceza, pzirea minii, pocina, privegherea, spovedania,
Sfnta
mprtsanie, studierea cuvntului dumnezeiesc, atunci rutatea va ptrunde adnc n noi.
Lipsurile devin
cauza intrrii relelor...
* Nu avem acea osndire de sine care s zdruncine sufletul din temelie si s-l fac s se
smereasc si
s plng. Adic avem un simplu simmnt al pcatelor si al pctuirii. Acest
simmnt nu este profund
si de aceea nu avem n ochii nostri lacrimile ce izvorsc din adnc, si folosul este foarte
mic.
28

DESPRE IUBIRE, MIL SI MILOSTENIE


* Sfntul Apostol Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, a luat dragostea lui Hristos si a vorbit
despre
dragoste. A mprit dragostea, a rspndit-o n lume si lumea s-a mbogit prin
cunoasterea iubirii lui
Dumnezeu. Ne spune: Iubiilor, s ne iubim unii pe alii, pentru c dragostea este de la
Dumnezeu si
oricine iubeste este nscut de Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a
cunoscut pe
Dumnezeu pentru c Dumnezeu este iubire.
* Cnd dragostea exist ntre oameni, i uneste, le uneste inimile. Vrei s vezi dac-L
iubesti pe
Dumnezeu? Vezi asta din ct l iubesti pe fratele tu. Dragostea adevrat se vede cnd
aproapele tu nu
se poart bine cu tine, cnd te nvinuieste. Atunci se dovedeste ct l iubesti tu pe acest
om.
* Dumnezeu, pe omul care pleac de lng El si trieste departe, n pcat, l viziteaz n
diferite
feluri, ca s-l aduc aproape de El si s-l miluiasc. Dac nu facem si noi la fel, nu avem
dragoste n
sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
* Omul care iubeste nu sufer. Sufer acela care urste, care simte rutate, care este
ntunecat de
rele, care este cuprins de invidie si gelozie. Rutatea este apstoare, dragostea si virtutea
sunt usoare.
Dragostea lui Dumnezeu este odihn duhovniceasc.
* S ne rugm la Dumnezeul iubirii s intre n noi, s-L simim si, cnd l simim pe
Dumnezeu, ne
vom drui si noi fratelui nostru... Pentru a ne izbvi de datoria pcatelor noastre trebuie s
ne druim
aproapelui nostru...
* Omul crestin trebuie s msoare, s cntreasc iubirea lui Dumnezeu si s ia poziia
cuvenit.
Rspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este s-L mulumeasc pe Dumnezeu.
Dumnezeu este
mulumit cnd omul face voia Lui, adic atunci cnd mplineste poruncile Lui. Porunca
dragostei si
porunca smereniei. Cnd omul are smerenie si dragoste rmne n Dumnezeu si
Dumnezeu n el.
Smerenia si iubirea lui Hristos trebuie s ne cutremure si s ne nvee. Dac Dumnezeu
cel fr de
pcat S-a smerit ntr-att, din iubire pentru noi, nct a murit pe cruce, noi, care suntem
din fire umili,
oameni de lut, ct ar trebui s ne smerim si s urmm exemplul Lui mntuitor?
* Iubirea ctre Dumnezeu si ctre aproapele sunt cele dou mari virtui pe care se
sprijin tot

edificiul duhovnicesc. Dac lipsesc aceste dou mari virtui, toate celelalte nu au nici un
fundament.
* Cnd harul lui Dumnezeu aprinde inima, omul duhovnicesc simte dragoste nesfrsit
pentru
fratele su. Simte nluntrul su c i mbriseaz pe toi, si frai, si prieteni, si
dusmani, si toat zidirea
nensufleit.
* Dragostea cere efort la nceput, dar pe urm d mult odihn... Cnd un om are
ndelung rbdare
si buntate, acestea arat c are iubire n el. Iar cnd nu are ndelung rbdare, mil si
buntate, este lipsit
de dragoste, lipsit de Dumnezeu. Sfntul Cosma Etolianul ne spune: Am vzut dou
iubiri care
mntuiesc si acestea sunt iubirea ctre Dumnezeu si iubirea ctre aproapele.
Ce ne cere Dumnezeu? S-L iubim cu toat inima, puterea si fiina noastr; s-l iubim pe
aproapele
nostru ca pe noi nsine. S ne schimbm purtarea si Acela ni se druieste nou, ne
deschide raiul. Si totusi
nu facem asta, si ne chinuim.
* De aceea noi, crestinii, prin iluminarea lui Dumnezeu, putem multe. Putem face mult
milostenie
si ndeosebi milostenie sufleteasc, care are o valoare urias. Trebuie s ncepem toi o
nou cruciad de
milostenie pentru aproapele nostru. S-l ajutm pe aproapele nostru nu att pe plan
economic, ct
duhovnicesc.
***
* Milostenia se rsplteste n aceast lume, iar n cealalt ni se d napoi nsutit. S ne
ngrijim
mereu de sraci si s-i ajutm, cci ei mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Milostenia are
mare putere.
Suntem datori s facem mai nti milostenie sufleteasc, s artm iubire ctre oameni, si
apoi, cu
sinceritate, dragoste si discernmnt, s-i ajutm pe ei.
* Oamenii lui Dumnezeu trebuie s aib dragoste. Dragostea are limbajul ei, limbajul lui
Hristos, si
cine l are pe acesta este bine cluzit n lucrrile lui.
29

* Milostenia formal nu are mare nsemntate. nsemntate are cnd mila conine n ea
dragoste si,
miscat de aceast dragoste, l miluieste pe srac.
* Domnul nu d importan lucrului mult sau puin, ci inteniei pentru milostivire, si
pe aceasta o
preamreste.
* Milostenia noastr trebuie s izvorasc din iubirea de oameni, care au nevoie nu numai
de lucruri

materiale, ci si de ajutor sufletesc. S-i ajutm si duhovniceste. Cnd i dm curaj si


putere unui om
dezndjduit s continue lupta sa, greaua lui ncercare, si n felul acesta l scpm de
primejdia unei
catastrofe, aceast milostenie este foarte mare. De aceea orice oferim aproapelui nostru s
izvorasc din
inima noastr si s nu fie o fapt formal. S cunoastem bine c rsplata milosteniei
noastre, de la nsusi
Dumnezeu, este nsutit. Druiesti ceva si Dumnezeu i d de o sut de ori mai mult.
Orice druim
sracilor ni se va da nmulit n ceruri; si, cnd sufletul o s plece din aceast via, si
va ridica rsplata
milosteniei lui.
* Noi suntem inui n via de mila lui Dumnezeu. Zi si noapte cerem mil si iertare.
Le vom primi
atunci cnd si noi le vom nfptui la rndul nostru.
* Milostenia urc pn la tronul lui Dumnezeu. Face s coboare mila lui Dumnezeu la
om. Mil
face, mil gseste. Iubire rspndeste, iubire primeste.
* La a Doua Venire, Hristos va preamri si va osndi. i va preamri pe cei de-a dreapta,
deoarece
au artat iubire si milostenie celor nfometai si nsetai, strinilor, bolnavilor si
ntemniailor, si i va
osndi pe cei de-a stnga, pentru c nu au avut aceste virtui.
S cerem asadar de la Dumnezeu s ne dea duh de iubire, cci cel care are iubire stie cum
s
miluiasc.
* Noi toi s-i miluim pe semenii nostri si ndeosebi pe cei care sunt ndeprtai de
Dumnezeu...
Nimic n lume nu poate sta n faa valorii si mntuirii unui suflet. S ne strduim s-i
miluim pe oamenii
care sunt sraci la suflet, si rsplata noastr va fi foarte mare naintea lui Dumnezeu. S-l
ajutm pe
aproapele nostru ct putem, pe plan material si duhovnicesc.
* Durerea preschimb sufletul omului, l face sensibil, si astfel primeste s asculte
cuvntul lui
Dumnezeu. Asadar cnd durerea face pregtirea si se apropie de un om al lui Dumnezeu,
ajut la
mntuirea lui...
* Milostenia nu const doar n cele materiale, ci mai mult n cele duhovnicesti. V-ai
gndit
vreodat s v rugai pentru sufletele care sunt n asteptarea osndei lui Dumnezeu?
Pentru acele suflete
cine se va ruga? Aici este marea milostenie. Aceast milostenie este cea mai mare pe care
o poate nfptui
crestinul.

* Hristos a murit pe cruce pentru fiecare suflet si cere pricin ca s-i miluiasc pe acesti
oameni.
Dumnezeiasca dreptate caut s gseasc pricin pentru scparea omului de la osnd. Iar
noi, oamenii,
ntunecai de pcat, de nestiin, nu dm nici un motiv pentru care iubirea lui Hristos s
miluiasc aceste
suflete.
* Dumnezeu iubeste milostenia din sufletul omului mai mult dect orice alt virtute.
Milostenie
faci? Milostenie vei gsi.
Deoarece nu avem iubire, nu avem milostenie n suflet. S cerem de la Dumnezeu s ne
dea
iluminarea, harul si puterea. S ne dea harul milosteniei, ca s miluim acele suflete care
sunt n cealalt
lume. Si dac noi nu le vom uita, nici pe noi nu ne va uita Hristos...
* Cnd cineva druieste celuilalt din puinul lui, asta are valoare. Cei doi bnui ai
vduvei au fost
ludai, nu cei muli pe care i-au dat alii. Si dac din puinul nostru druim celuilalt,
Dumnezeu este
drept, odihna si bucuria acelor suflete ne vor aduce nou folos. Aceia si afl odihn, noi
primim rsplat.
30

Eu sunt Pstorul cel Bun (Ioan 10, 11)


Eu sunt usa oilor (Ioan 10, 7)
31

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU, POST, RUGCIUNE, IERTARE,


SUFERIN,
ASCULTARE, SI JUDECAT
Despre frica de Dumnezeu
* Frica de Dumnezeu este fclia care ne lumineaz ca s psim pe drumul drept, care ne
cluzeste
la mpria lui Dumnezeu. Frica dumnezeiasc este absolut necesar ca s naintm pe
calea Domnului.
*S ne ridicm de la frica slugii si, sporind, s ajungem la frica fiului, care este cea mai
nobil
treapt a fricii de Dumnezeu.
* Crestinii nostri, avnd frica de Dumnezeu n sufletul lor, pzesc legea lui Dumnezeu.
Pzind legea
lui Dumnezeu, si pzesc sufletul si l apr de cel viclean, si astfel se nvrednicesc s ia
parte la
mostenirea viitoare.
* Dup msura fricii de Dumnezeu pe care o avem n noi, asa este si grija cu care ne
trim viaa.
Despre post
* Postul este izgonitorul diavolilor. Cu post si rugciune, a zis Domnul, diavolii sunt
alungai.

* De pntecele plin, Sfntul Duh nu se apropie.


* Fiecare crestin care vrea s triasc crestineste trebuie s pun la temelie postul,
rugciunea si
trezvia, cci atunci omul ajunge la o msur mare a virtuii.
* Boala este un post fr de voie, bolnavul prin rbdare si mulumire va nlocui postul
pe care nu-l
poate face datorit bolii.
* Cnd postul este ntrit si nsoit de rugciune, citirea crilor duhovnicesti, trezvie,
participare la
slujbele Bisericii, spovedanie, Sfnt mprtsanie, fapte bune si milostenie, atunci se
ntregeste
frumuseea pregtirii sufletului pentru intrarea n Sptmna Mare. Atunci va simi
Sfintele Patimi. n
toat aceast perioad, inima se va preschimba, sufletul va deveni sensibil si va simi
mai intens Ptimirea
lui Hristos. Va cunoaste ct de puternic este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea c
Hristos
Dumnezeul nostru a trit muceniceste viaa Sa pe pmnt, ca s ne ajute pe noi,
trndavii, s ne nevoim.
Dac Hristos a suferit, oare, noi, ucenicii Lui, vom alege alt drum?
* Dac l judecm pe fratele nostru, postul nu ne e de folos. Nu ne e de folos s postim
dac nu
suntem ateni la gndurile, la cuvintele si la inima noastr. Postul e de folos cnd
conine si dragoste ctre
fratele nostru.
* Numai prin smerenie vom nainta. Postul este bun, iubirea bun, milostenia este
frumoas, la fel si
ndurarea. Dar ce este mai presus de toate? Trebuie s devenim smerii. Si mai sus de
smerenie ce este?
Puterea de deosebire. Dac puterea de deosebire lipseste din virtui, gresim. Si virtuile
au nevoie de
crmuire. Binele, dac nu se naste cu cuviosenie, nu este bine. Postul este bun, dar este
mijloc, nu scop.
Mijloacele au scop si scopul este smerenia, si din smerenie vine puterea de deosebire.
De aceea trebuie s armonizm tot ce facem, prin discernmntul duhovnicului.
Duhovnicul i va
spune ct s postesti, cnd s te mprtsesti, cum s cugei, cum s-l lovesti pe vrjmas,
ce trebuie s faci
aici, si astfel, cu discernmntul duhovnicului iluminat prin Sfntul Duh, pregteste-i
sufletul tu. Deci
postul este sfnt, dar este o cale. O vom aranja cum ne spune duhovnicul si dup puterile
noastre
psihotrupesti. S nu facem mai mult dect se cuvine, mai mult dect putem face. Trebuie
msur n toate.
Pentru c lipsa de msur nimiceste folosul.
Despre rugciune

Rugciunea druieste oxigen duhovnicesc. Crestinul nu poate s triasc crestineste, cu


ndejdea
vieii vesnice, dac nu inspir oxigenul rugciunii. Trebuie s ne rugm, s cugetm la
numele lui
Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gndi la orice lucru si nu
ne putem gndi
la numele lui Hristos si al Maicii Domnului? Putem, e de-ajuns s vrem.
32

Desigur, avem piedicile diavolului, cci diavolul nu vrea rugciune, ci vorb lung si
desart. Vrea
s rtcim cu mintea noastr, s colindm cu gndul prin toat lumea, ne permite intrarea
oriunde, dar ne
mpiedic intrarea ctre Hristos si Maica Domnului. ns noi s ne strduim cu orice pre
s comunicm
ntr-una cu Dumnezeu, s lum oxigen.
n orice necaz, suprare, ispit si problem grea ne-am afla, s nu uitm rugciunea. S
ne rugm
cu rvn si durere n suflet, si Dumnezeu ne va da de veste, si cererea noastr va fi
mplinit...
Cu numele lui Hristos, asceii au rzboit toate patimile; prin rugciune au fost
nvrednicii de
eliberarea de patimi, au primit mari harisme. Cnd suntem sraci la suflet nseamn c nu
avem
rugciune. Harul lui Dumnezeu vine prin rugciune.
* Cnd mintea omului se ntineaz de aducerea aminte de Dumnezeu, cnd l uit pe
Dumnezeu,
cnd crestinul nu se roag si nu mplineste voia lui Dumnezeu, cnd nu ine poruncile lui
Hristos, atunci
se afl n neascultare, cade n pcate.
* Mintea omului se molipseste lesne si se cureste lesne. Inima se molipseste greu si se
cureste
greu. Inima este mpovrat de rdcinile mptimirii. Toate patimile sunt nrdcinate n
aceast inim.
De aceea pe toi ne doare cnd Dumnezeu, Care voieste mntuirea noastr, ncearc din
cnd n cnd s ne
scoat cu clestele duhovnicesc rdcinile patimilor si s ne druiasc sntatea
sufleteasc si eliberarea
duhovniceasc.
* Toate ne sunt trimise si ni se dau prin pronia Preabunului nostru Dumnezeu, ca s
dobndim
sntatea sufleteasc pe care am pierdut-o. Sntatea sufletului, a inimii, este eliberarea
de patimi, este
sfinenia, adic adevrata sntate.
* Cnd vedem n noi revolta egoismului si cugetele necuviincioase, atunci s
ntrebuinm osndirea
de sine. S ne osndim pe noi nsine. Pentru c tulburarea si cugetele arat c fiara
scrboas a egoismului

locuieste nluntrul nostru.


* Cu toate c vedem fiara nluntrul nostru, de multe ori orbim de bunvoie si ne
prefacem c nu o
vedem; si ntr-un fel rmnem orbi sufleteste, si inima noastr, ca si cnd ar fi moart
duhovniceste, nu
simte.
* Cnd avem scandaluri, necazuri, ispite, primejdii, s ngenunchem si s ridicm
minile, rugndune
cu cldur si smerenie la Hristos si la Maica Domnului, si s lsm cererile noastre s fie
rezolvate. S
nu lsm mintea si gura noastr fr rugciune. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe
noi. Preasfnt
Nsctoare de Dumnezeu, ajut-ne pe noi. Fr rugciune, diavolul ne fugreste, prin
cugete murdare,
gnduri, cuvinte, trndvie si attea altele. Si mai trziu ne nseal cu totul. De aceea
rugciunea noastr
trebuie s fie ct se poate de fierbinte si nentrerupt.
* Cu ct se roag cineva mai mult, rugciunea devine mai adnc, nmiresmat si plin de
har,
schimb inima omului si acesta i iubeste pe semeni cum se cuvine si fr patim.
* Fr trezvie si rugciune, inima nu se cureste. Inima curat l vede pe Dumnezeu, l
vede prin
simurile ei. Aceast parte sensibil a inimii, cnd este curit prin nevoin si
rugciune, l simte pe
Dumnezeu.
* n rugciunea noastr s cerem de la Dumnezeu s ne druiasc iluminarea bun pentru
a ne
cunoaste pe noi nsine, pentru a cunoaste mreia noastr duhovniceasc. S ne strduim
s mpodobim
sufletul nostru binecuvntat si druit de Dumnezeu cu ct mai multe virtui. S l
hrnim, s l adpm, s
l nvesmntm, s l gtim, nct n ochii lui Dumnezeu sufletul nostru s fie frumos.
* Cnd ne apropiem de Dumnezeu cum se cuvine, lum, simim, gustm nsusirile lui
Dumnezeu.
De pild: cnd ne rugm, simim iubirea lui Dumnezeu, bucuria Lui, milostivirea Lui,
devenim si noi
milostivi. Devenim si noi luminai, plini de dragoste, curai, pentru c lum de la
Dumnezeu puterea de a
ne curi... Cnd omul se tvleste prin pcat, sufletul se slueste.
* Omul mptimit are nevoie de vindecare ca s scape de patimi, cci acestea sunt
adevrai tirani.
* Mare valoare duhovniceasc are rugciunea fcut cu credin si lacrimi.
* Cnd inima omului se roag si se uneste cu Dumnezeu, se simte bine. Trebuie neaprat
ca inima
s se fac precum un tron al lui Dumnezeu, ca un jertfelnic pe care s se aduc jertf si s
se pomeneasc

numele lui Hristos. Si la fel cum jertfa lui Hristos pe sfnta mas aduce binecuvntri
mulimii din
biseric, asa si numele lui Hristos, pomenit n inim, aduce binecuvntri dumnezeiesti n
ea si, n felul
acesta, inima se simte unit cu Dumnezeu.
33

* Dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, suntem templu al lui Dumnezeu. Pentru a
pstra templul
lui Dumnezeu curat, asa cum se cuvine fa de Dumnezeu, trebuie s ne rugm n
continuu. S-l inem pe
diavol departe. Nici un ho nu poate fura o sob aprins si ncins, pentru c se va arde
pe de-a-ntregul;
ns cnd o vede fr foc n ea, o fur usor. Asa si diavolul, cel ce vrea s ne fure sufletul.
Cnd l vede pe
acesta mort, rece, ngheat, ne fur lesne curia si neprihnirea, ne fur orice lucru bun
avem n noi. Ne
fur sufletul cu totul. Dar cnd l vede aprins cu flacra rugciunii, i este greu s l fure si
chiar s se si
apropie de el. Trebuie s reaprindem mereu n noi dorina si rvna pentru rugciunea
minii.
Rugciunea minii si, n general, trezvia aduc rezultate bune si cu un efort ascetic mai
mic; dar
efortul ascetic mare, fr rugciunea minii, are folos foarte mic. Trezvia si rugciunea
aduc mari bunuri
n suflet, rodnicie duhovniceasc, mngiere n vreme de necaz si alinare pe calea
mntuirii.
Despre iertare
* Pe pmnt nimeni nu este fr pcat, toi suntem pctosi, vinovai si purtm cu noi
pcatele cu
care ne-au mpovrat neatenia, patimile si slbiciunile noastre. Toi avem nevoie s
lum iertare de la
Dumnezeu. Ca s reusim iertarea si mpcarea cu Dumnezeu trebuie s inem seama de
cuvntul
evanghelic care spune: dac le iertm oamenilor greselile lor, Printele Ceresc ne va
ierta si nou
greselile noastre. mplinind acest cuvnt vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua
povar a
pcatelor pe care le purtm n spate. Ducem toi un catastif cu pcate diferite, grele sau
usoare, multe sau
puine, si nimeni nu face excepie, n afar de Dumnezeu. Asadar, dac iertm, vom fi
iertai, dac lsm,
ne va lsa si nou Printele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putin, n nici un caz, s
lum iertare de la
Dumnezeu, dac noi nu-l iertm din inim pe aproapele nostru.
* Iertarea nu cere efort si greutate. E nevoie doar de smerenie. Vom primi iertarea
nenumratelor
noastre pcate dac i dm si noi iertare fratelui nostru.

* Asa cum vrem s ne iubeasc Dumnezeu, s ne ierte, s ne poarte de grij, s ne apere


si s ne
ocroteasc prin Pronia Lui, dac oferim toate acestea aproapelui nostru, s fim siguri c le
vom lua de la
Dumnezeu cnd ne vom ntlni cu El. Toat viaa noastr continum s pctuim, cu
gndul, cu inima, si
cu toate simurile trupesti si duhovnicesti ale sufletului. Gndii-v ct de mare este
izvorul pcatelor
noastre. Dac i iertm pcatele aproapelui nostru, secm tot acest izvor al pcatelor.
* Cnd nu avem iubire si iertare, harul lui Dumnezeu ne prseste.
* Iertarea pe care Dumnezeu o d omului este necuprins, si vine acum omul srman,
omul de lut,
cel vinovat si mpovrat cu osnd grea si ndeprtat de Dumnezeu, si nu vrea s-i ierte
seamnului su un
cuvnt, o greseal mic. Cum i va da Dumnezeu dac el nu d, dac nu-l iart pe
aproapele lui?
* Dumnezeul nostru este ocean nesfrsit de iubire, mil si iertare. Gndii-v ce
Dumnezeu avem!
De aceea s nu pierdem ndrzneala si ndejdea pocinei si ntoarcerii noastre. Dac ne
pocim, iubirea
Lui ne primeste cu inima deschis... Dac tlharul a deschis poarta Raiului cu cheia
cuvintelor lui, cu att
mai mult pocina, ntoarcerea si lacrimile vor deschide usor poarta mpriei
Cerurilor.
* Dac noi iertm greselile fratelui nostru, avem tot dreptul s spunem: si ne iart nou
greselile
noastre, precum si noi iertm gresiilor nostri. Asa cum eu iert greselile celorlali,
Doamne, iart si Tu
pcatele mele. Adic cu puterea, cu inima si cu hotrrea cu care am druit iertarea
noastr, nmiit o vom
primi napoi. Iat calea pe care ne putem mntui!
* Ct putem, fiii mei, s iertm cu toat inima noastr, ca s ne ierte si nou Dumnezeu.
Aceasta
este condiia, nvoiala lui Dumnezeu cu oamenii.
* Prinii Bisericii au avut grij s l iubeasc pe aproapele lor, asa cum nva
Evanghelia, si
izbutind aceasta, au ajuns la sfinenie. Iertnd din toat inima noastr, vom fi iertai de
Dumnezeu.
* Unul singur este adevrul, c fiecare om va sfrsi odat viaa sa si va ajunge n
vesnicie. Si
ntruct asa se va ntmpla, s avem grij. Trebuie s fim pregtii, curii, spovedii,
iubitori si celelalte.
S facem asta acum, cnd avem timpul la dispoziia noastr. S ne silim s credem acest
adevr, c vom
muri si vom fi judecai dup Evanghelie. S lum Evanghelia si s ne strduim s o
punem n practic.

* Omul care are dorina de a se mntui va fi urmrit de mila lui Dumnezeu. l va urmri
pn n
ultima clip, pentru c Dumnezeu gseste cu lupa pe care o are moleculele dorinei de
mntuire din inima
sa. Le va pune pe acestea n valoare si i va da omului puterea de a se mntui pn la
urm. Sfnta
34

Evanghelie a lui Hristos aduce mult mngiere si v povuiesc mereu s o cercetai


ca s avei lumina
Lui n viaa voastr.
* Cum va sterge Dumnezeu toate volumele n care sunt scrise pcatele noastre, cnd noi
nu vrem s
stergem nici mcar o pagin din greselile fratelui nostru? E nevoie de lupt mpotriva
inerii de minte a
rului, mpotriva dusmniei si a rzbunrii.
Ce au cstigat toi cei care au plecat fr s-i ierte pe ceilali? Nu se vor ci acum
amarnic, fr folos
si fr ndreptare?... De vreme ce ne aflm nc n aceast via, de vreme ce cortina
teatrului lumii
prezente nu a czut si firul vieii noastre nu s-a rupt, mai putem nc ierta.
* Hristosul nostru este o rug desvrsit, mngiere nalt, larg si ntins; nu are
msur. Prin
urmare trebuie s-L iubim si s pomenim ct putem de des numele Lui sfnt.
* Hristos a venit s ne nvee cu ntreaga Lui via si exemplul Lui, cu felul n care a
trit, cum
trebuie s trim si noi. Hristosul nostru este ndurare, dragoste si milostivire ctre
aproapele nostru... De
aceea noi toi ar trebui, cu duhul recunostinei noastre, s-L iubim pe Hristos, s-L
cinstim, s cugetm la
El. S-I promitem c vom asculta voia Lui. S ne recunoastem pcatele si s-I
mulumim pentru ndurrile
Sale. Mulumirea noastr mplineste o datorie de recunostin ctre Dumnezeu si
totodat l provoac si l
ndeamn pe Dumnezeu s ne dea si mai multe harisme dect ne-a dat pn acum.
* Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu. Vrem s ne iubeasc, s ne ierte, s ne
poarte de grij,
s ne ocroteasc... Dar pentru a dobndi acestea de la Dumnezeu, trebuie s le dm noi
mai nti
aproapelui nostru si atunci le vom primi. Vom drui iubire, blndee, nejudecare,
milostivire, ajutor si le
vom primi cu siguran de la Dumnezeu.
Va trebui s ne petrecem ct mai mult timp cu Hristosul nostru. S-L iubim, s-L cinstim,
s-L
slvim, s ne nchinm Lui, s-L mrturisim si s-L urmm n exemplul Su. Cnd vom
face toate
acestea, s credem nendoielnic c lum n noi nsusirile lui Hristos.
Despre necazuri

* Cnd avei un necaz, o ispit, o suprare sufleteasc, economic, trupeasc, fie c-i
boal, fie
ispit sau orice alt ru, ngenuncheai si rugai-v s se fac voia lui Dumnezeu si nu a
voastr... Domnul,
Care a ngduit ispita, i d totodat omului si mijlocul prin care s o depseasc.
* n orice ispit am cdea, dac nu ngenunchem, dac nu ridicm minile si nu vrsm
lacrimi de
implorare, ispita nu se ndeprteaz... Ajutorul l vom lua de la Hristos numai prin
rugciune.
* Dac suntem nepstori si trndavi n nfruntarea ispitelor, acestea se ntresc, devin
mai
amenintoare, si pcatul devine mai primejdios.
* Rugciunile pe care le facem cu cldur, de bunvoie, cu durere si lacrimi vor fi
ascultate.
* E cu neputin ca Dumnezeu s-l lase s piar pe omul pocinei si al rugciunii; e
imposibil.
* Ceea ce vrea Hristos de la noi e s nelegem pctosenia noastr, s avem cunoastere
de sine, s
cerem iertare si s-L iubim sincer. Aceast iubire o cere Dumnezeu de la om, c altfel l
iubim pe diavol si
ne ducem n iad.
* Dumnezeu nu va nesocoti rugciunea smerit n duhul adevrului, ci se va ngriji si o
va rsplti.
Cnd rugciunea noastr este smerit, cnd este nsoit de faptele iubirii si milosteniei,
Dumnezeu o va
asculta si va rspunde.
* Prin ispitele de folos trebuie s trecem ca s ne mntuim, dar s ne rugm la Dumnezeu
s nu ne
lase s trecem prin cele fr de folos si primejdioase.
Despre ascultare
* Ascultarea druieste lipsa de griji, cci grija este o tuberculoz duhovniceasc, care
ncet-ncet,
precum microbul tuberculozei otrveste viaa omului, sufletul si trupul, si treptat aduce
moartea. Asa face
grija vieii, l macin pe om ca microbul si i ucide sufletul.
* Ascultarea se raporteaz la Hristos si nu la omul de care ascult cineva. Si cnd
ucenicul ascult
fr gnduri ascunse, ci doar din iubirea pentru Hristos, atunci ascultarea lui este
cuviincioas naintea lui
35

Hristos. S ascultm doar din iubire pentru Hristos, si astfel drumul nostru ctre Hristos
va deveni
statornic si fr povrnisuri.
* Care om de pe pmnt nu a fcut greseli si nu a fost rnit n lupta cu diavolii, cu
patimile si cu
lumea? Nu e vorba despre aceste rni, ci despre faptul c trebuie s vedem ncontinuu
locul unde trebuie

s ajungem. Cu cele dou virtui, ascultarea din iubire pentru Hristos si rugciunea, vom
reusi s
dobndim iubirea lui Hristos. Si cnd iubirea lui Dumnezeu va veni n sufletul nostru,
atunci vom primi
lumin pe drumul nostru. Atunci dragostea lui Hristos ndeprteaz orice greutate si
simim c suntem
foarte fericii n via.
Ascultarea l smereste pe om si smerenia alung orice lucrare ispititoare. Unde este
smerenie,
diavolul piere. Unde este mndrie si egoism, acolo si face apariia diavolul, ispitele si
patimile.
Ascultarea este o virtute foarte frumoas, deoarece l narmeaz pe om cu mult smerenie
atunci cnd
ascult din iubire pentru Hristos, cu luare-aminte.
Despre judecare
* Printele Ceresc a lsat judecata Fiului, ca Acesta s judece lumea, si Hristos ne spune
s nu
judecm. Vine omul si ia judecata lui Dumnezeu si judec. Fiul lui Dumnezeu nu judec,
dar judec
omul!
* Rdcina pcatului judecrii ncepe din egoism si mndrie, care sunt mari boli
duhovnicesti. Toate
patimile, pcatele si cderile si au punctul de plecare n egoism.
* S nu judecm si s nu osndim, cci acesta este pcat nfricostor. Avem attea pcate
asupra
noastr, suntem att de mpovrai, avem attea greseli personale, si nu trebuie ca din
cea mai mic
pricin, cnd auzim ceva, s ncepem s brfim, si n felul acesta s-i dm diavolului
dreptul de a scrie
nvinuiri n catastiful greselilor noastre. S nu judecm lesne. Printele meu Iosif spunea:
Omul care nu-l
judec pe fratele su se va mntui. Cci dac si crmuieste cum se cuvine limba sa,
nseamn c se
crmuieste pe sine dup voia lui Dumnezeu.
Mntuirea noastr este foarte important si este o lucrare plin de primejdii.
36

DESPRE POCIN SI SPOVEDANIE


* Taina pocinei este cea mai mare si mai binecuvntat tain, care ne pregteste
minunat pentru
ceruri... Nici un pcat de pe pmnt nu este de neiertat pentru omul care s-a pocit si
pentru Dumnezeul
iubirii Care l primeste... Dumnezeu este mulumit si si afl odihn n omul care se
pocieste, orict de
pctos ar fi fost el. Pocina este mereu deschis pentru fiecare om pctos. Dumnezeu
voieste doar

mrturisirea greselii. De aici nainte se sfrsesc toate. Prin smerenie, ajungem la


spovedanie si spovedania
aduce curia, iar curia aduce vederea lui Dumnezeu.
* Lacrimile sufletului pocit curesc inima, mintea, sufletul, trupul, viaa, cuvntul,
curesc chiar
si fiecare gest al omului.
* Niciodat s nu pierdem ndejdea. Orict am cdea si ne-am rni, s nu dezndjduim.
De vreme
ce Dumnezeu ne druieste viaa, aceasta constituie o garanie a lui Dumnezeu c ne
asteapt. Dac
Dumnezeu nu ar fi preamilostiv, nimeni nu s-ar mntui... Hristos ne asteapt, nu trebuie
s ntrziem si s
amnm.
* Dac harul lui Dumnezeu nu ne lumineaz, nu ne vom schimba. Dac ne schimbm,
dac ne
pocim, dac ne gndim s ne ntoarcem, este harul lui Dumnezeu. ns pentru ca harul
lui Dumnezeu s
vin la noi, trebuie s fim primitori... Nepsarea si trndvia mpiedic buntile lui
Dumnezeu s vin
spre noi.
* Postul Mare este perioad de curie, lacrimi, rugciune si apropiere de Dumnezeu.
Biserica, ca
mam duhovniceasc ce ne este, are grij de sntatea sufletului nostru si, printre alte
leacuri, ne ofer si
leacul postului, al rugciunii, al milosteniei, al spovedaniei si al Sfintei mprtsanii.
* Postul, printre altele, nfrneaz poftele dobitocesti pe care le avem si este mereu de
folos
sufletului si trupului.
* Toi suntem pctosi. Nici unul nu a umblat pe pmnt fr de pcat, numai
Dumnezeul-om, Iisus
Hristos. Prin urmare, toi avem nevoie de pocin si de ntoarcere la Dumnezeu, si
doar prin pocin
sincer si spovedanie ne vom curi. Cci oricine vine n lumina sfintei spovedanii va
primi iertare de la
Dumnezeu prin reprezentantul Su - duhovnicul.
* Orict ne-am murdri si orict am pctui, cnd ne pocim, cnd ne ntoarcem, cnd
cdem la
Dumnezeu cu pocin curat si mrturisire adevrat, e cu neputin s nu primim
iertare de la
Dumnezeu.
* Trebuie s credem pe deplin n puterea Tainei, c toate primesc iertare si se sterg, si
cartea
pcatelor noastre devine alb. Ceea ce nu a fost mrturisit, aceasta se va judeca. Orice
greseal care a
trecut prin tribunalul spovedaniei este stears si omul trece cu bine.
* Virtutea pocinei niciodat nu ajunge la desvrsire.

* Cugetarea la rstignirea, punerea n mormnt si nvierea lui Hristos, si la alte cugetri


sfinte s nu
nceteze nicicnd din lucrarea noastr luntric, deoarece toat aceast lucrare este:
pzirea minii, a
inimii si a trupului. Cnd aceast lucrare se nfptuieste, cealalt, a diavolului, este
alungat. mpiedicm
cugetele rele si nu le lsm s se apropie de noi. Si fiecare cuget ru este o musctur a
diavolului. Si
fiecare musctur a diavolului are nuntru otrav duhovniceasc. Otrveste inima cu
licoarea plcerii
ptimase. Otrveste, de asemenea, si cugetul, cci fiecare imagine scrboas conine n
ea chiar aceast
otrav.
* Cnd cugetele rele ne neap cu otrava plcerii si le alungm, cnd alungm imaginea
rea,
pctoas, ptimas si scrboas din nchipuirea noastr, atunci vom scpa de moartea
sufleteasc adus
de pcat.
Aceasta o vom izbuti cnd vom lucra trezvia. Cnd ne vom aduce aminte de moarte, de
judecata lui
Dumnezeu, de iad, de rai, de vesnicie. ns cnd lsm mintea noastr liber, fr luareaminte, aceast
libertate o va conduce la risipire. Risipirea va aduce scrbosenie, si n continuare
pierzanie. Dar cnd
suntem cu luare-aminte la ce ni se ntmpl, cnd lucrm trezvia si priveghem pentru
sufletul nostru,
atunci oprim tot acest sir de pcate.
37

* Cartea curat a faptelor noastre se pregteste de aici, precum pasaportul... Cnd


pasaportul
sufletului nostru va fi bine ntocmit fa de Legea dumnezeiasc, nu ne vor putea opri
vamesii vzduhului
care mpiedic mersul sufletului spre nlimi.
* Omul care-si plnge pcatele sale nu piere. Omul care plnge nu pierde rvna si frica
dumnezeiasc din viaa sa. Lacrimile pocinei sunt o mbiere a sufletului.
* Pocina sincer si adevrat ia locul primului botez, pe care l-am murdrit cu toii,
ca niste
pctosi.
* Constientizarea strii de pctosenie i-a ajutat pe muli s devin mai smerii si
smerenia este cea
care-l familiarizeaz mai tare pe omul pctos cu Dumnezeu.
* Orice vine n lumina spovedaniei, oricte pcate sunt mrturisite, primesc automat
iertare, ns
vindecarea rnilor sufletesti se face n timp, dup ct de mult s-a rnit pe sine acela.
* Pocina ndurerat sterge pcatele si Dumnezeu le uit, ca si cnd nu ar fi avut loc.
* Deoarece noi, oamenii, suntem pctosi, avem dreptul s ne pocim si s ne sfinim.
Pcatele sunt

ale noastre, sfinirea este a lui Dumnezeu.


* S alergm cu toii, ca pctosi ce suntem, la Taina atotputernic a Sfintei Spovedanii,
ca s ne
mbiem si s ne mntuim fr plat.
* ncrederea n sinele nostru este egoism si mndrie. Cnd se urmeaz pilda Sfntului
Apostol
Petru, care a plns amarnic, vina se sterge. Lacrimile spal greseala, orict de rea,
murdar, nvrjbit,
crunt si plin de ur ar fi ea. Greseala pe care am fcut-o se spal cu lacrimile amare ale
pocinei si
omul revine la starea lui de dinainte.
* Struind, pomenind numele lui Dumnezeu, se sfineste mintea, inima si gura omului...
Lucrul de
care suntem chemai s ne ngrijim foarte mult este lupta pentru mntuire.
* Orice ne-ar face, s-i iertm si s ne rugm pentru vrjmasii nostri, pentru toi. Dar
dac ne rugm
doar cu buzele si n interior avem ur si nu iertm, nu facem nimic.
* S ne nevoim acum si s facem pregtiri pentru Cer. Cina de dup moarte nu ne va
folosi deloc.
* Cnd omul se pocieste de pcate si se ntoarce ctre Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu
si ntinde
braele si-l mbriseaz pe omul pctos care se ntoarce, si oricte murdrii si pete ar
avea, se cureste si
devine porumbel neprihnit... Pocindu-se sincer, omul ajunge la o msur nalt a
virtuii si se
mntuieste.
* Sfinii Prini erau severi cu ei nsisi, dar cu alii erau foarte ngduitori, cci i
vedeau cu duhul
iubirii lui Dumnezeu.
* Att de frumos este Dumnezeu! Avem o credin att de frumoas, avem o Ortodoxie
att de
minunat, avem un asemenea Dumnezeu, dar nu vrem s-L nelegem.
* Nu exist suflet de crestin ortodox pentru care, atunci cnd acesta si plnge pcatele,
Dumnezeu
s nu iconomiseasc mijloc de mntuire. Cnd omul caut mntuirea, gseste ci si
mijloace ca s atrag
mila lui Dumnezeu asupra sa, de aceea trebuie s nu trndvim, ci s ne pregtim.
* Dac Dumnezeu vede lacrimile omului, pocina lui, l iart. Cu ct mai mare este
pocina, cu
att se bucur Dumnezeu si si afl odihn n omul pocit.
* Dumnezeu ngduie de multe ori ca cei mndri s cad, pentru a se statornici mai bine
n pocin
profund, si totodat pentru a se folosi si ceilali...
* Dumnezeu ne iart toate pcatele mrturisite, e de-ajuns s ne pocim. S cerem de la
Dumnezeu

s ne dea pocin, ntoarcere, dorin de mntuire, si s ne arate cum s ne ispsim


pcatele noastre nct
ele s ne fie sterse si s gsim mil.
* Cnd cineva are grij s evite, pe ct e posibil, greselile, nu se va cutremura n faa
dreptii lui
Dumnezeu.
* Sfinii plngeau si noi suntem nepstori. Ne gndim la att de multe lucruri, dar un
lucru trebuie,
si acestui lucru foarte important, pregtirii si aducerii aminte de moarte, nu i dm nici o
atenie.
* S ne rugm ca ochii linistii ai Hristosului nostru s nu se ntoarc de la noi n ceasul
Judecii.
S ne priveasc cu veselie si s ne dea de veste c El si afl odihna n noi pentru c neam nevoit pentru
numele si iubirea Sa.
38

* Frumuseea Feei dumnezeiesti a lui Hristos nu poate fi egalat de mii de raiuri!...


Chinurile,
ispitele, necazurile si durerile vieii de acum sunt nimicuri n comparaie cu ceea ce a
pregtit Dumnezeu
pentru cei ce-L iubesc pe El, pentru copiii Lui!
* Cnd se teme un om? Se teme cnd l apas povara constiinei. Iar povara constiinei
ncepe cu
frdelegea. Cum e posibil ca un om s aib mngiere de la Dumnezeu cnd nu ine
poruncile Lui? Cnd
constiina lui l acuz c este clctor de lege? Omul primeste mare binecuvntare cnd
se mpac cu
Dumnezeu prin pocin adevrat si spovedanie curat; atunci curajul lui este de o
valoare
duhovniceasc nepreuit.
* V druiesc din toat inima urrile mele de sporire duhovniceasc si fie ca lucrarea
curiei s fie
mai rodnic, taina pocinei s se ntind pretutindeni si sufletele s gseasc aceast
mbiere izbvitoare,
s se cureasc, s devin neprihnite si s dobndeasc mngierea lui Dumnezeu. S
ne rugm pentru
toi oamenii care sufer trupeste si sufleteste.
39

DESPRE SUFLET, MOARTE SI


JUDECAT
* Unul este adevrul nendoielnic: sufletul omului este nemuritor si dup moarte intrm
n vesnicie.
Si de aici depinde unde va fi asezat sufletul omului dup moarte. S ne ngrijim deci de
sufletul nostru si
s-l avem ct se poate de curat.

* Constiina fiecrui om va fi cel mai mare acuzator la judecata lui Dumnezeu. De


aceea, acum,
cnd suntem n via, s ne schimbm si s ne pocim. S-L rugm pe Dumnezeu ca
sfrsitul vieii noastre
s fie crestinesc si s dm rspuns bun la nfricostoarea Judecat.
* Prezena lui Dumnezeu nseamn prezena ndurrii, iubirii, prezena mbrisrii
lui Dumnezeu.
Noi suntem cauza pentru care nu suntem mbrisai de Dumnezeu, nu primim
dragostea Sa si astfel
rmnem lipsii sufleteste si suferim. Si toate acestea pentru c nu avem legtur
sufleteasc cu
Dumnezeu. Dumnezeu este lumin; dac noi simim ntuneric, nseamn c nu avem n
noi lumin
dumnezeiasc. Dac simim povara constiinei este pentru c nu ne-am mpcat cu
Dumnezeu.
* Fiecare om va avea de nfruntat greutatea morii. ns cu ct devine omul mai
duhovnicesc, cu att
mai puin va gusta din chinurile iesirii sufletului. Va trebui s ne gsim n rugciune,
pocin si trezvie.
S fim cu luare-aminte la gndurile, cuvintele, simurile si faptele noastre. S rbdm
ispitele si s-i
iertm din inim pe cei ce ne nvinuiesc.
* Orice nfptuim pentru aproapele nostru ni se va ntoarce de ctre Dumnezeu. Iertm,
vom fi
iertai, iubim, vom fi iubii, facem milostenie, vom fi milostivii. Nu l judecm pe
seamnul nostru, nu ne
va judeca nici Dumnezeu pe noi. Toate se vor face n mod egal. Orice druim, aceasta
vom primi.
* Cnd cunoastem calea de mntuire, este usoar mntuirea... Este imposibil ca omul care
iubeste,
care nu judec, care iart, trece cu vederea si miluieste, s rtceasc drumul mntuirii.
S fim ateni s nu
pierdem mntuirea sufletului nostru, cci lumea ntreag nu preuieste ct un suflet
nemuritor.
* Moartea este puntea care-l trece pe om din lumea aceasta spre cealalt. Dup ce se
nchid ochii
trupului, se deschid ndat ochii sufletului si acesta vede lucruri pe care nu le vedea
nainte cu ochii
trupului.
* Sufletul care se nevoieste, care rabd, care crede neclintit n existena lui Dumnezeu si
n viaa
cealalt, n zilele n care primeste harul se simte ca si cnd ar fi narmat cu armele luminii
si capt
ncredere deplin n Dumnezeul si Printele Ceresc.
Pentru a ajunge cineva la aceast msur, trebuie ca mai nainte s depun aici, n lume,
eforturi

dup porunca lui Dumnezeu. S rabde ispitele, necazurile, durerile. S se smereasc


ncontinuu. S
izgoneasc cugetele rele imediat ce acestea si fac apariia. S fie cu luare-aminte la
propria via. Si
atunci, n vremea cnd nu se asteapt, va simi cercetarea harului lui Dumnezeu.
* Sufletul este duh, este suflarea lui Dumnezeu. A venit de la Dumnezeu si la Dumnezeu
se va
ntoarce. Sufletul este important si este superior ngerilor. Aceast suflare va pleca n
ceasul morii, l va
ntlni pe Dumnezeu Tatl si, dac a nfptuit lucrrile lui Dumnezeu, se va mntui
vesnic, dac le-a fcut
pe ale diavolului, va merge cu diavolul... De aceea s ne ngrijim s ajutm sufletul care a
plecat, prin
Sfinte Liturghii, prin rugciuni, prin milostenii. Toate aceste fapte mijlocesc n faa lui
Dumnezeu pentru
sufletul care a plecat.
* Sufletele sunt nemuritoare. Moartea nu atinge sufletul. Acesta nu cedeaz dispare si are
valoare
nepreuit. Si pentru c este vesnic si nemuritor trebuie s avem foarte mult grij de el,
ca s nu-l
pierdem. Sufletul nostru piere cnd urmm calea pctoas, cnd ne mbolnvim de
cancerul pcatului.
Atunci vom avea parte de moartea sufleteasc, care este desprirea vesnic a sufletului
de Dumnezeu.
* Orice lucru de pe pmnt poate fi nlocuit, dar dac pierdem sufletul nostru, nimic nu
ne mai poate
salva, de aceea s-l aprm cu orice sacrificiu, strdanie si nevoin.
* Mila Hristosului nostru nu are limite, este abis. Dumnezeu l iubeste nespus pe om. S
punem n
valoare aceast mil a Sa, prin pocin, prin spovedanie si prin viaa noastr
credincioas.
* S ntrebuinm timpul si clipele pentru mntuirea sufletului nostru. S nu ne atrag
lucrurile
pmntesti, s ne fie de-ajuns cele strict necesare.
40

* S nu lsm mintea noastr s rtceasc fr scop. S-i dm de lucru numele lui


Hristos si al
Maicii Domnului. S cugetm la moarte, la Judecat, la cum s facem binele, la cum s-L
mulumim pe
Dumnezeu... De vreme ce microbii umbl si ne molipsesc cu gnduri rele, noi s ne
aprm cu
rugciunea:
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m; Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, ajut-m;
Doamne Iisuse
Hristoase, mntuieste-m.
Rugndu-ne, asigurm sufletul nostru, l pstrm sntos, curat si pregtit.

* Moartea este nfricostoare, nu am gustat-o si nu o stim. Cnd va veni, nu vom putea


mrturisi
despre ea, doar o vom ndura... De aceea l vedem pe muribund cum nghite, lcrimeaz
si are privirea
nceosat. Nu are contact cu cele de lng el si vede alte lucruri... Prin aceast moarte
vom trece cu toii.
S ne pregtim deci s nfruntm moartea constient, s nu ne acuze constiina, si s
avem si fapte bune s
punem n balan.
* Cnd omul este pregtit, nfrunt moartea nfricostoare cu leacul ndejdii, cu usurarea
constiinei.
Acestea vin si ndulcesc chinul si frica, si dau curaj nelinistii sale.
* Trebuie s ne dm seama c lumea este desertciune si c plecm cu adevrat n viaa
vesnic. Ne
asteapt o alt lume, duhovniceasc, vesnic, sfnt. Aici toate sunt mincinoase. Cel care
merge acolo nu
vrea s se mai ntoarc nicicnd napoi.
41

Printele Efrem mprind anafur


Cuprins
Despre ortodoxie 5
Mrturisire despre Hristos 11
Un lucru trebuie 19
Adevruri pe care nu trebuie s le uitm 23
Povee printesti 31
Despre smerenie, osndire de sine si egoism 47
Despre iubire, mil si milostenie 57
Despre frica de Dumnezeu, post, rugciune,
iertare, suferin, ascultare si judecat 63
Despre pocin si spovedanie 75
Despre suflet, moarte si judecat 81