Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Facultatea Stomatologie
Catedra de Odontologie, paradontologie și patologie orală

Referat:
“TACTICA MEDICALĂ ÎN DIAGNOSTICUL ȘI
TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR ALERGICE”

A efectuat: Grosu Veronica

Anul V, grupa S1308
A verificat: Popa Svetlana

Chișinău 2018
In ultimul timp, afecţiunile alergice sunt foarte răspândite, devenind o problemă socială.
Cauzele răspândirii atât de ample a acestei patologii pot fi foarte diverse:
1. Poluarea mediului înconjurător cu diferite substanţe nocive (gaze, pesticide, erbicide
etc.).
2. Utilizarea în masă şi necontrolată a preparatelor medicamentoase (antibiotice, anestezice,
sulfamide etc.).
3. Factori climaterici (insolaţia, umiditatea sporită etc.).
4. Caracterul alimentării.
5. Ereditatea.
6. Bolile somatice şi ale sistemului nervos.

Alergia (din greaca veche: allos - alta, ergon - acţiune) reprezintă o reacţie a organismului la
contactul acestuia cu substanţele antigene care şi produc un şir de dereglări imunitare de tip
umoral şi celular, care nu apar (în normă) la alte persoane.

Diagnosticul specific al afecţiunilor alergice se bazează pe trei compo-nente:

1.Anamneza alergologică.
2.Probe alergice de diagnostic.
3.Investigaţii de laborator.

Prin anamneza alergologică se stabileşte:

• contactul posibil cu diferite substanţe
• predispoziţia la reacţii alergice (ereditară sau dobândită)
• reacţia la vaccinări
• dacă au mai fost în trecut careva reacţii alergice
• depistarea alergenului

Probele alergice de diagnostic- prezintă metode de determinare a sensibilizării specifice prin

introducerea în organism a diferitor alergeni (piele,mucoase):
• probe alergice aplicative
• probe alergice prin scarificare
• probe alergice intracutanate
• probe alergice provocatoare (nazală, conjunctivală, inhalatoare)
Diagnosticul specific se face şi cu ajutorul reacţiilor de laborator – reacţia de degranulare a
leucocitelor bazofile (test Shelli).
Şocul anafilactic
Tratamentul:
Trebuie efectuat imediat, în următoarea consecutivitate:
1. încetarea administrării alergenului, la posibilitate înlăturarea
substanţei alergene, aplicarea metodelor de reducere a absorbţiei acesteia.
2. încălzirea corpului bolnavului.
3. Fixarea limbii şi înlăturarea protezelor dentare mobile pentru a
preîntâmpina asfixia cu acestea.
4. In caz de alergizare prin injecţie, pentru micşorarea cantităţii de
alergen, se aplică garoul mai sus de locul injectării medicamentului.
5. Introducerea intravenoasă de Prednisolon 75,0-150,0 mg cu
Dexametazon 4,0-20,0 mg, Hidrocortizon 150,0-300,0 mg.
6. Introducerea subcutanat în zona focarului a soluţiei de 0,1%
Adrenalină (Epinefrină) 0,3-0,5 ml sau intravenos se mai picură 1,0 ml Adrenalină sublingual
- 0,5 ml, cu repetare peste 1-3 minute.
7. Preparate antihistaminice (hiposensibilizante): sol. 2,5% de
Prometazonă - 2,0-4,0 ml, subcutanat, sol. 2% de Cloropiramină - 2,0-4,0 ml.
8. In caz de asfixie, se administrează intravenos soluţie de 2,4% de
Aminofilină - 10,0-20,0 ml.
9. Soluţie de 0,06% de Corglicon - 1,0 ml, în soluţie izotonică de clorură de sodiu (NaCl).
10. In cazul în care şocul survine de la Penicilină, se introduce
intramuscular Penicilinază 1000000 UI în 2,0 ml soluţie izotonică de clorură de sodiu.
11. Vitamina C.
Edemul Quincke
Diagnosticul diferenţial se face cu:
• sindromul Rossolimo-Melkerson-Rosenthal
• edemul în cazul parodontitelor apicale acute
• edemul în cazul rujeolei

Tratamentul:
1. Stoparea contactului cu alergenul.
2. Administrarea preparatelor antihistaminice (Dimedrol, Suprastin, Pipolfen, Taveghil,
Claritin etc.).
 3. In cazul localizării edemului în ţesuturile limbii, se administrează 25,0 mg de
Prednisolon hemisuccinat.
4. In caz de necesitate, se efectuează traheostomia şi spitalizarea.
5. în stările grave (scăderea tensiunii), se administrează 0,5 ml sol. 0,1 ml sol de Adrenalină
intracutanat.

Prognosticul este grav, în edemul cu localizare pe limbă şi laringe.

Profilaxie Evitarea contactului cu substanţele alergene.

Alergia medicamentoasă
Diagnosticul diferenţial se face cu: hipovitaminozele C, B, bolile
infecţioase, afecţiunile micotice, leziunile actinice.
Tratamentul trebuie să fie complex - general şi local.
General:
• evitarea contactului cu substanţa alergenă;
• administrarea preparatelor hiposensibilizante;
• administrarea preparatelor de calciu, Vitamina C;
Local:
• preparate anestezice;
• badijonări, înlăturarea depunerilor, crustelor;
• gargarisme, aplicaţii cu preparate antiseptice slabe;
• unguente cu hormoni corticosteroizi, desensibilizante.

Stomatita alergică (erozivă)

Diagnosticul diferenţial se face cu:
• stomatita herpetică acută;
• eritemul exsudativ polimorf;
• pemfigusul;
• stomatita ulcero-necrotică.
In diagnostic un rol important se acordă anamnezei alergologice.

Tratamentul
General:
• înlăturarea alergenului;
• în cazuri grave - tratament în staţionar (hormoni corticosteroizi, desensibilizanţi).
Local:
• substanţe anestezice;
• substanţe antiseptice (gargarisme, badijonări);
• enzime proteolitice;
• substanţe keratoplastice;
• dietă bogată în lichide;

Stomatita aftoasă cronică recidivantă

Histologie: sectoare necrotice cu distrugerea membranei bazale, inflamaţie, afectarea glandelor
salivare mici şi reacţii inflamatorii periglandulare.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- herpesul recidivant;
- sifilisul secundar;
- ulcerele decubitale;

Tratamentul
Local:
• igienizarea atentă, specifică, regulată sub controlul medicului;
• asanarea cavităţii bucale (dinţi cariaţi, focare de infecţie cronică);
• înlăturarea factorilor traumatizanţi;
• înlăturarea galvanismului;
• badijonări, aplicaţii cu substanţe anestezice, antiseptice (Stomatidină, Tantum verde,
Nucină, lodsept)
• stimularea proceselor de regenerare cu uleiuri de cătină-albă, arbore de ceai, cedru, Aevit,
Regisan.
General
Pentru administrarea tratamentului general este necesară o examinare complexă, generală cu
participarea medicului de familie.
Se administrează următoarele tipuri de preparate:
• imuno-corectori (levamizol, T-activin, Vilozen, Imunal, VMM)
• preparate metabolice (Pantotenat de calciu, Lipamid, Orotat de potasiu).
• preparate dezintoxicante (Hemodez, Alvezil etc.)
• complexe de vitamine (grupa B, C, acid folie, vitamina PP)
• tranchilizante minore, valeriană
 • hiposensibilizante (vitamina C, preparatele calciului, Alergozil,
Astemizol, Fenistil)
• dietă (se exclud produsele picante)
Sindromul Behcet
Morfopatologie:
La baza ulcerului se observă un infiltrat, alcătuit din neutrofile ,monocite,limfocite, în care se
determină modificări caracteristice pentru endarterita obliterantă, vasculită.
Tratamentul este foarte dificil. Se administrează:
• preparate antihistaminice;
• preparate dezintoxicante;
• preparate citostatice (Colhicină);
• corticosteroizi;
• se efectuează transfuzii de sânge;
• imunocorectori;
• antibiotice;
Este necesară consultaţia medicului de familie, a neurologului şi o
examinare minuţioasă multilaterală.

Eritemul exsudativ polimorf (EEP)

Diagnosticul
1.Analiza clinică a sângelui. Se observă modificări caracteristice pentru un proces inflamator
acut (leucocitoză, deplasarea formulei leucocitare spre stânga, VSH mărită, eozinofilie,
monocitopenie, limfocitopenie).
2.Citologic - se atestă un proces acut nespecific cu macrofagi, eozinofile, limfocite.
3.Morfopatologic - edem intercelular, vasele sunt înconjurate de un infiltrat limfocitar şi
eozinofile, lacune subepiteliale (vezicule), necroză.

Diagnosticul diferenţial se face cu:

• stomatita herpetică acută;
• boala Duhring;
• sifilidele secundare;
• pemfigusul;

Tratamentul
1. înlăturarea factorilor provocatori:
 • asanarea cavităţii bucale (înlăturarea focarelor de infecţie cronică)
• carii, parodontite apicale şi marginale, galvanism, angine,sinuzite;
2. Desensibilizarea nespecifică a organismului;
3. Desensibilizarea specifică a organismului;
• anatoxină stafilococică după o schemă specială, clorură de calciu,
• acid ascorbic 1,0 g de 3 ori/zi; Dimedrol, Alergodil, Clemastin,
• Fencarol, Taveghil, Pipolfen, Tiosulfat de sodiu, Acid salicilic, Etacridină lactat;

Formele grave se tratează cu:

• corticosteroizi (Prednisolon, Triamcinolon, Dexametazon);
• antibiotice cu spectru larg de acţiune;
• antivirale;
• complexe de vitamine (C, B(, B, şi PP);
• terapie dezintoxicantă;

Local:
• substanţe anestezice - topic (soluţii, aerosol, unguente)
• substanţe antiseptice - irigări, badijonări
• fermenţi proteolitici - aplicaţii
• antibiotice - aplicarea pe suprafeţele curăţate sub formă de emulsii, soluţii, unguente (în
combinaţie cu fermenţi proteolitici şi antiseptice)
• substanţe keratoplastice cu scop de epitelizare (peste câteva zile de la începutul
tratamentului)

Tratamentul formelor grave se face în staţionar cu participarea medicilor dermatovenerologi şi

alergologi.

Alte preparate
în tratamentul EEP se recomandă:
• Levomizol - 100-150 mg/zi;
• Talidomid - 200 mg/zi;
• Azatioprin - 100 mg/zi;
• Ciclofosfamid - 100-150 mg/zi;
• Dapson - 50-100 mg/zi.
 Ulcerele medicamentoase pe mucoasa bucală
Aceste manifestări pot fi atribuite şi la grupul manifestărilor chimice, noi însă le referim la
alergii. Deseori acţiunea adversă a multor preparate poate provoca diferite eroziuni/ulcere pe
MB.

Diagnosticul se bazează pe anamneza minuţioasă.

Diagnosticul diferenţial se face cu:
- Eritemul exsudativ polimorf;
- Stomatita aftoasă;
- Sifilisul;
- Tuberculoza;
- Stomatita ulcero-necrotică;
- Ulcerul decubital;
- HlV-infecţia;
- Pemfigus;

Tratamentul
• Anularea preparatului;
• Igiena minuţioasă a cavităţii bucale;
• Desensibilizanţi;
• Vitamine;
• Gargare – ierburi
Local - unguente cu corticosteroizi, paste, pelicule medicamentoase adezive.

Deseori medicul-stomatolog poate fi primul care va presupune prezenţa la bolnav a maladiei

SIDA, de aceea trebuie să ocupe o poziţie activă în depistarea maladiei. Medicul stomatolog
trebuie să cunoască toate simptomele acestui sindrom şi să conştientizeze faptul că face parte din
grupul de risc.