COMPUTER TOMOGRAFIA

Inventatorul metodei computer tomografiei a fost Sir Godfrey Hounsfield și

Carmack in 1967, invenție pentru care au luat premiul Nobel, în 1967.
Primul computer tomograf a fost construit in 1971 și a fost instalat la un spital
din Londra, , iar prima tomografie computerizată a fost efectuată unei paciente
suspectată de tumoră cerebrală.
In scurta sa existență s-a dezvoltat foarte rapid, producând o adevarată revoluție
în radiologie în ceea ce privește precizia diagnosticului și calitatea imaginilor.
Computer tomografele mai vechi reconstruiau imaginea în 5-10 secunde, iar la
cele moderne în fracțiuni de secundă, stochează imaginile pe bandă magnetică sau
pe disc optic, iar imaginea poate fi reprodusă pe film sau alt suport convențional.
Caracteristicile computer tomografului:
• -scanarea cu fascicol de raze X colimat
• - reconstrucția imaginii
• - conversia imaginii numerice într-o imagine vizibilă (scara de 2000 de gri-uri
acesta fiind coeficientul de atenuare convertit in Unitati Hounsfield).
Ca exemplu, pentru a vedea diferența - ochiul uman distinge cam 16-20 nuanțe
de gri-uri.
Am trecut în revistă toate aceste caracteristici ale computer tomografului
pentru a vedea cât de mult s-a dezvoltat aparatura din radiologie față de anii din
urmă și beneficiile pentru o diagnosticare mai rapidă și mai precisă. CT este
utilizat în diagnosticarea unei patologii abdominale multiple, iar pentru cea
pelvină are valoare limitată ( cu excepția celei tumorale și traumatice) –
pentru patología pelvină prioritate are ecografia și IRM-ul.
Computer Tomografia are rol și de a detecta și de a diagnostica boli vasculare
care pot duce la accident vascular cerebral și chiar la deces, evaluarea
emboliilor și anevrismelor aortei abdominale.
Computer Tomografia mai este utilizată pentru diagnosticarea într-o serie de
alte boli ca: peritonită, diverticulită, ocluzie intestinală, apendicită, litiază
biliară si renală, rupturi ale diferitelor organe interne, chisturi hidatice, fracturi
osoase, sinuzite, etc.
 Componența aparatului CT
1.tubul radiogen
2. detectorii: cu iodură de cesiu sau xenon presurizat
3. colimatorul
4. circuitele de răcire pentru tub (ulei/apă, ulei/aer)
5. gantry – în care se găsesc încorporate: tubul radiogen,colimatorul și
detectorii cu sistemele lor proprii de alimentare electrică și de funcționalitate
6.computerul
7. masa mobilă pentru bolnav
Masa este de bună calitate când are o viteză mare de introducere a bolnavului în
gantry și are o mare precizie cu care vine la o anumită distanță (0,5- 1mm).
La echipamentele moderne achiziția imaginilor se face prin rotiri succesive,
concomitente cu deplasarea mesei rezultând o sumă helicoidală de achiziții
succesive, care sunt reconstruite datorită calculatorului echipamentului
( achiziții spiral).
 Formarea imaginii

 Imposibilitatea analizării si reprezentării a 2000 de nivele de absorbție a

determinat studierea informației ,,pe felii”.
 Pentru asta se utilizează ferestre de imagine

Largimea ferestrei poate fi modificată, ceea ce permite variația numărului de

uH.
Utilizarea ferestrelor duce la o mai bună vizualizare a micilor diferențe de
densitate și pentru obținerea unui contrast mai bun între structuri.
 Operațiuni pentru obținerea imaginii
Pentru obținerea imaginii sunt necesare 3 operațiuni principale:
- achiziția
- reconstructia
- postprocesarea
Imaginea este o matrice de elemente individuale, în care volumul studiat este
compus din mici elemente de volum, numite voxeli.
Mărimea unui voxel depinde de:
- - câmpul de reconstrucție
- - mărimea matricei (64, 128, 256,512,1024 pixeli) reprezentată de suprafața
achiziționată. Fiecare punct al imaginii are o strălucire omogenă (o nuantă de gri)
- Voxelul este corespondentul tridimensional al pixelului si are un număr CT
(unitate Haunsfield – unitate ce reprezintă a mia parte din diferența de densitate
între aer (-1000) și apa(0)
-
Pregătirea pacientului pentru o examinare CT, mai ales cu substanță de
contrast, trebuie riguros respectată având în vedere mai multe cauze:
1. - nu se mai poate repeta examinarea imediat, ci după 48 de ore
2. - iradirea inutilă a pacientului
3. - artefactele datorate eventualelor substanțe sau medicamente ingerate de
pacient pentru că nu a fost bine informat
4. - substanța de contrast are un cost relativ ridicat
Pregătirea pacienților se face în două etape: prima începe în clínica de unde

vine pacientul și a doua în cadrul serviciului de radiologie.

 În ziua dinaintea explorării se poate mânca numai pâna la ora 12:00. După
această ora nu este permisă decât ingestia de lichide limpezi - ceai neîndulcit, apă
plată, sucuri limpezi . Cel puțin în ziua anterioară explorării (ziua pregătirii) este
interzis să se consume legume , fructe, semințe sau cereale, indiferent dacă sunt
crude sau gătite Se pot mânca paste fainoase, supe cu galuște sau tăiței,
lactate/brânzeturi, ou, carne în cantitate mică. Foarte important este ca după ultima
masă ingerată să treacă minim 4 ore până a incepe să bea soluția de pregătire
Începând cu ora 17:00-18:00, cu o zi înaintea explorării, se beau soluții pentru
curățarea intestinului, ca PICOPREP sau FORTANS.
 Pentru injectarea substanței de contrast este necesară puncționarea
unei vene, aplicarea unei flexule si adaptarea la injectomat.
Injectarea substanței de contrast în caz de insuficiență renală, se
face după evaloarea valorilor ureii si creatininii și la indicația
medicului radiolog, care va obține, la rândul său, acordul nefrologului
că va monitoriza pre și post examinare bolnavul sau îi va face o
dializă (la maxim 24 ore după injectare).
Pacientul va fi informat să bea 2 l de lichid post examinare cu contrast
sau va fi perfuzat pentru a îndepărta mai rapid substanța de contrast
din rinichi.

Înainte de orice examinare CT se va îndepărta proteza dentară sau alte

obiecte metalice.
-se explică pacientului cum va decurge examinarea și ce trebuie să respecte
pentru a se obține imagini bune: să mențină poziția corpului așa cum a fost
așezat ,să mențină apneia, (dacă e nevoie), apoi ce va simți la injectarea
substanței de contrast (gust metalic și senzație de căldura).
- în cazul femeilor se întreabă de o eventuală sarcină, explicându-le că
examinarea este cu raze X și există riscul de iradiere a fătului.
- după ce a fost informat pacientul se obține de la el consimțământul scris
- i se face și o anamneză pentru a afla dacă nu are boli care nu permit folosirea
substanțelor de contrast la examinarea CT
- mobilizarea traumatizaților se face fară a îndepărta gulerul cervical
- înainte de a începe examinarea se fac câteva exerciții de respirație pentru a ști
pacientul cum să procedeze când i se transmit comenzile prin interfon.
- pacientul trebuie informat că este singur în sala de examinare, dar că este
supravegheat în permanență de examinator prin geamul din fața aparatului și va
comunica mereu cu el prin interfon, iar dacă este o problema poate întrerupe
examinarea.
Pentru o invesigație CT cu substanță de contrast pacientul va avea nevoie să
facă unele analize- uree și creatinină, care trebuie să fie în limite normale astfel
ca pacientul să nu facă insuficiență renală.
Pacientul va fi intrebat de eventualele alergii și dacă a mai făcut examinari cu
substanța de contrast.

 a) pentru CT gastric se dă pacientului să bea apa aproximativ ½ litru,

alteori unii medici preferă 1/2 litru apă cu substață de contrast 0,02%
• b) pentru CT de cap de pancreas va bea apă, iar pentru corp si coadă de
pancreas va bea 0.7501 apă amestecată cu contrast 0,02%
• c) pentru CT ficatului se dă ½ litru apă cu contrast 0,02%
• d) pentru CT de intestinului subțire se dau 2litri de apă cu 5 ml. substanță
de contrast.
 CT cranio- cerebrală
Examinarea CT cranio-cerebrală este un examen ușor de practicat, reproductibil
și puțin invaziv. Se obțin imagini axiale și frontale ale capului, care pot fi folosite
pentru a genera imagini tridimensionale (3D), sau imagini reconstruite în planuri
multiple ale spațiului. Cu ajutorul acestui examen se pot depista, localiza și
caracteriza leziunile tumorale, traumatice, vasculare, abiotrofice, infecțioase și
inflamatorii.
Poziționarea pacientului
- in D.D. cu membrele superioare pe lânga corp
- capul fixat pe tetieră ( dacă este necesar, se folosesc accesorii de poziționare și
de mobilizare)
- se ajustează înalțimea și deplasarea mesei în interiorul si exteriorul gantry-ului
ca regiunea de scanat să fie în centrul câmpului de scanare, realizat cu ajutorul
marcatorului de lumina laser
- fascicolul de laser trebuie să se intrsecteze cu vertexul pacientului si astfel
este gata pentru scanare
 Achiziția imaginilor

- se introduc datele personale ale pacientului în câmpul de achiziție a consolei

- se selectează setul de protocoale de scanare: adult/copil
- se selectează poziția dorită a pacientului(ex: cu capul în gantry)
- protocoalele sunt grupate după regiunile corpului și se selectează protocolul
de scanare corespunzator regiunii anatomice de interes (encefal și cutie
craniană hipofiză, ureche medie și internă, orbită, articulație temporo-
mandibulară, masiv facial, protocol de trauma, etc.).
- se realizează topograma – lateral 256 mm, după care se efectuează examenul
nativ, analizând zona de interes, de la baza craniului pâna la vertex
- când medicul radiolog decide să se injecteze substanță de contrast, se
injectează și scanarea se face dupa 2-3 minute. Acest fel de examen este
necesar pentru evidențierea accidentelor vasculare, tumorilor sau recidivelor,
etc.).
- substanța de contrast se administrează 1ml/kg corp, cu un flux de 1-2ml/s
- se monitorizează starea pacientului pe durata întregii proceduri pentru a
interveni urgent în cazul apariției eventualelor reacții adverse sau a semnelor
de extravazare.
După deconectarea pacientului de la injectomat, se verifică starea acestuia și
locul de administrare a SC.
Artefacte care apar în examinarea CT a capului:

1.Artefacte de mișcare:
determinate de mișcări involuntare ale corpului care pot fi evitate
prin: poziționarea și imobilizarea corectă a capului, prin sedare sau
anestezie de scurtă durată, prin scurtarea timpului de achiziție
2. Artefacte determinate de configurația craniului
3. Artefacte determinate de erorile de calibrare ale scanerului
4. Efectul de volum parțial
Examinarea CT abdomino – pelvină trebuie efectuată înaintea
examinarilor cu sulfat de bariu, întrucât sulfatul de bariu generează
artefacte ce fac ca interpretarea imaginilor să fie greu de interpretat
sau chiar imposibil.
Examinarea CT abdomino – pelvină poate fi utilizată:
- in examinarea de orientare si stadializare a limfoamelor si
urmărirea evoluției bolilor
- pentru a ajuta la elucidarea durerilor abdominale sau pelvine, a
bolilor organelor interne sau în diagnosticarea bolilor inflamatorii
ale intestinelor (colită ulcerativă, B. Crohn), ciroză hepatică,
tumori: hepatice, renale, pancreatice, ale glandelor suprarenale,
ale uterului, ovariene și vezicale, ale prostatei și a limfomului
- pentru a analiza eventualele anevrisme aortice, dar și în cazul
leziunilor posttraumatice ale organelor interne
- pentru ghidarea acelor de biopsie și a altor proceduri (drenaje
abcese,în monitorizare posttransplant de organ, chimioterapie, etc.
 Pregătirea pacientului

În cazul urgențelor (ex. traumatisme majore) nu se face nicio pregătire

Pentru celelalte afecțiuni, pentru un diagnostic corect, se va face pregătire în
două etape: una la salon și alta în serviciul de radiologie.
a)- la salon, cu o zi înainte de examinare, va bea Fortrans sau Picoprep, eventual
o clismă evacuatorie, laxative și nu va consuma alimente flatulente si băuturi
carbogazoase.
În ziua examinării pacientul nu va mânca cu 4 -6 ore înainte.
Se incepe întotdeauna cu o examinare nativă.
b) în serviciul de radiologie, la indicația medicului i se va administra substanța
de contrast pe una din aceste căi:
- pe cale orală se va da substanța de contrast diluată sau apă
- pe cale endorectală - clismă cu substanța de contrast în diluție cu apă 1/10
(pentru examinarea duodenului și pancreasului) sau numai cu apă ( pentru
investigarea intestinului subțire sau gros).
La indicația medicului radiolog, pentru colon sau intestin subțire se dă
pacientului să bea 1000 -1500ml substanță de contrast diluată sau apă, pe
parcursul a 30 – 45 minute, urmată de o clismă (dacă medicul recomandă) cu
apă sau cu substanță de contrast diluată.
 Poziționarea pacientului
- în decubit dorsal
- membrele superioare ridicate deasupra capului
- se ajustează înalțimea și deplasarea mesei în gantry și înafara
gantry-ului ca regiunea de examinat să fie în centrul câmpului
de scanat
- când fascicolul laser se întâlnește cu linia mamelonară pacientul
se află în poziție optimă scanării.
Achiziția imaginilor
-se introduc datele personale ale pacientului în computerul aparatului
-se selectează poziția dorită a pacientului (cap în gantry)
- se selectează protocolul de scanare corespunzător regiunii
anatomice de interes (ex.: protocol de traumă, protocol de părți moi)
- se realizează topograma A.P. 512mm
- după efectuarea topogramei se realizează examenul nativ
 Efectuarea topogramei

- pentru abdomen superior topograma se face de la partea

superioară a diafragmului până la creasta iliacă (organele
vizualizate pe această regiune sunt: ficat, splină, rinichi, stomac)
- pentru abdomen inferior topograma se face de la creasta iliacă
până la simfiza pubiană (organele vizualizate sunt: o parte din
colon si intestin subțire, vezică, col uterin, ovare, prostată)
- intreaga regiune abdomino-pelvină topograma se întinde de la
partea superioară a diafragmului până la simfiza pubiană.
 Administrarea substanței de contrast
La indicația medicului radiolog se injectează substanța de contrast
pentru caracterizarea leziunilor și pentru evidențierea vaselor urmată
de o scanare. Substanța de contrast se administrează 1,5-2ml/kgcorp,
cu un flux de 2-3,5ml/sec, dacă linia venoasă permite.
Scanarea se face în funcție de ceea ce se dorește să se obțină și se
poate face în timp, astfel:
a) timp arterial – la 30-35 sec.dupa injectare ținând cont și de vârsta
pacientului și starea lui (ex.- în insuficiența cardiacă substanța de
contrast se răspândește mai greu în sistemul arterial)
b) timp venos – scanarea la 70 sec după injectare
c) uneori urmată de timpi tardivi – astfel:
la 4-5min. – pentru ficat si splină
la 8-10min. – pentru excreția renală
la 15min – pentru gl. suprarenale
d) după finalizarea procedurii, la cererea medicului radiolog, se pot
face reconstrucții pe zonele solicitate de acesta (ex. cu secțiuni fine,
în fereastră de os, etc)
- în timpul administrarii substanței de contrast se monitorizează
permanent pacientul pentru a interveni urgent în cazul apariției
eventualelor reacții adverse sau extravazării substanței de contrast.
 Examinarea CT musculo-scheletală

Este o metodă simplă, accesibilă, neinvazivă si are avantajul major că

se explorează concomitent sistemul osteo-articular și părțile moi adiacente
Metoda permite:
- bilanțul leziunilor traumatice
- diagnosticul tumorilor benigne și maligne
- stadializarea tumorilor maligne și evaluarea post-terapeutică
- diagnosticul anomaliilor congenitale, afecțiunile inflamatorii
- reconstrucția tridimensională a regiunii anatomice de interes, plecând
de la secțiunile axiale.
Informațiile utile obținute în urma explorării sunt oferite chirurgiei,
ortopediei și planificării radioterapiei oncologice.
 Poziția pacientului

a) - pentru membrele inferioare pacientul este așezat cu picioarele în gantry, în

D.D. și cu membrele superioare pe abdomen sau pe lângă corp
b) - pentru membrele superioare, pacientul va sta in D.D. sau D.V. în funcție de
starea pacientului
c) - se ajustează înălțimea mesei și deplasarea sa în interiorul și în afara gantry-
ului
Achiziția imaginilor
- se introduc datele pacientului în calculatorul aparatului
- se selectează setul de protocoale de scanare – adult/copil
- se selectează poziția pacientului ( cu picioarele în gantry)
- se selectează protocolul de scanare a regiunii anatomice interesate și în funcție
de necesitate se selectează protocolul de părți moi sau de traumă
- se realizează topograma în funcție de zona de interes scanată, lateral 216 mm
antero-posterior 216 /512 mm
- după efectuarea topogramei se realizează examenul nativ
La indicația medicului radiolog se injectează substanța de contrast pentru
evidențierea vaselor și caracterizarea leziunilor și este urmată de o scanare în
timp:
- timp arterial
- timp venos
- Substanța de contrast se administrează în cantitate de 1,5-2ml/kgcorp, cu un
flux de 2-3,5ml/sec dacă linia venoasă permite
Pe toată perioada examinarii , pacientul va fi monitorizat în permanență pentru a
interveni de urgență în eventualitatea unor reacții adverse sau extravazării
substanței de contrast
Dupa deconectarea de la injectomat se verifică starea pacientului și a locului de
injectare
După finalizarea examinării, la solicitarea medicului radiolog se pot face
reconstrucții pe zonele solicitate de acesta ( secțiuni mai fine, secțiuni de os, etc)
 Examinarea CT a toracelui

Prin examinarea CT a toracelui se obțin imagini axiale și se determină densitatea

structurilor normale și patologice explorate.
În patologia pleuro-pulmonara, computer tomograful reușește să caracterizeze
leziunile focale, multifocale si difuze. Cu ajutorul acestui examen se pot depista
tumori, metastaze, limfoame, noduli limfatici, anomalii vasculare.
Examinarea CT este indicată în patologia pareto-pleuro-pulmonară:
• neoplazii
• traumatisme toracice
• pneumonii
• revărsate pleurale
• patologie traheo-bronșică
• -emfizem pulmonar
• stadializarea metastazelor
 Pregătirea pacientului

- în general nu se face niciun fel de pregătire

Dacă se injectează substanță de contrast pacientul va trebui să nu mănânce cu cel
puțin 4 ore înainte de examinare.
Pacientul este rugat să comunice:
- o eventuală sarcină, dacă este femeie
- dacă are anumite alergii
- dacă au anumite afecțiuni datorită cărora nu se poate injecta S.C.(insuficiență
renală, mielom multiplu, rinichi unic, etc)
Pacientul trebuie informat cu privire la procedură
Obținem acordul informat al pacientului, dupa ce îl citește
Se verifică rezultate creatininei si a ureei
- dacă se injectează substanță de contrast se înștiințează pacientul să consume
2l apa după examinare
- dacă este cooperant i se explică modul în care va trebui să respecte
instrucțiunile care i se dau prin interfon și că este singur în sală, dar că este
supravegheat în permanență.
 Pozitionarea pacientului
- în D.D. cu mâinile deasupra capului
- la indicația medicului radiolog pacientul poate fi poziționat în D. L. pentru a
demonstra mobilitatea colecțiilor lichidiene pleurale.
-se ajustează înălțimea mesei și deplasarea mesei în interiorul și înafara gantry-
ului ca regiunea de scanat să fie în centrul câmpului de scanare realizat cu ajutorul
marcatorului laser
- când fascicolul laser transversal se intersectează cu mentonul pacientului, acesta
se află în pozția optimă scanării
Achiziționarea imaginilor
- se introduc datele personale ale pacientului în calculatorul de la consolă si apoi
se selectează:
- setul de protocoale de scanare – adult/copil
- poziția pacientului ( cu capul în gantry)
- protocolul de scanare a regiunii anatomice interesate și în funcție de necesitate se
selectează protocolul de părti moi sau de traumă
- se realizează topograma în funcție de zona de interes scanată, A-P 512 mm
- după efectuarea topogramei se realizează examenul nativ
 - analizând zona de interes, de la vârful plămânilor până la sanțul
cardiofrenic posterior, unde se pot decela noduli, fracturi costale, lichid pleural,
tumori,etc
La indicația medicului radiolog se injectează substanță de contrast (pentru a
evidenția vasele și a caracteriza leziunile) și se face o scanare în 2 timpi:
- timp arterial – scanarea la 25-27sec de la injectare
- timp venos - scanarea la 70sec. de la injectare
Se injectează 1,5-2ml/kgcorp cu un flux de 2-3,5ml/sec dacă linia venoasă
permite.

La finalizarea examinării, medicul radiolog, dupa vizualizarea imaginilor, poate să

ceară reconstrucții pe anumite zone (ex. cu secțiuni mai fine, cu fereastră de
os,etc)
 Examinarea CT a gâtului

Prin examinarea CT a gâtului se obțin imagini axiale în plan transversal sau înclinat.
Cu ajutorul acestui examen se pot depista leziuni laringiene, fracturi ale coloanei
cervicale, hematoame, corpi străini,tumori primare, adenomegalie metastatică,
abcese, anevrisme,etc.
Pregătirea pacientului
- în general nu este necesară nicio pregătire
În cazul injectarii de substanță de contrast asistentul are obligația de a comunica
pacientului anumite lucruri:
- să nu mănance cu cel puțin 4 ore înainte de examinare
- dacă este femeie să comunice o eventuală sarcină
- dacă are anumite alergii
- dacă are anumite afecțiuni datorită cărora nu se poate injecta S.C.(insuficiență
renală, mielom multiplu, rinichi unic, etc)
- pacientul trebuie informat cu privire la procedură
- să citească și să semneze acordul informat al pacientului
- se verifică rezultatele creatininei si a ureei
- dacă este cooperant i se explică modul în care va trebui să respecte instrucțiunile
care i se dau prin interfon și că este singur in sala, dar că este supravegheat în
permaneță,iar dupa examinare sa bea 2l de lichid.
 Poziționarea pacientului

- pacientul va fi asezat în D.D. pe masă

- membrele superioare pe lânga corp
- umerii cât mai coborâți
- barbia ușor ridicată, dacă se poate
- capul fixat pe tetieră
- se ajustează înălțimea și deplasarea mesei înăuntru și înafara gantry-ului
pentru a centra regiunea de scanat în mijlocul câmpului de scanare
- fascicolul laser să fie la bordul supra-orbitar și astfel pacientul este
pregătit pentru scanare
 Achiziția imaginilor

se introduc datele personale ale pacientului în calculatorul consolei si se selectează:

- setul de protocoale de scanare – adult/copil
- poziția pacientului (cu capul in gantry)
- protocolul de scanare a regiunii anatomice interesate și în funcție de necesitate se
selectează protocolul de traumă sau de parți moi (ex. faringe, laringe, formațiuni
vasculare)
se realizează topograma în funcție de zona de interes scanată, lateral 256 mm sau A-P
512mm
-după efectuarea topogramei se realizează examenul nativ analizând zona de
interes de la baza craniului pana la coasta I (care cuprinde regiunea cervicala
delimitata de C1-C7)
La indicația medicului radiolog se injectează substanță de contrast (pentru a evidenția
vasele și a caracteriza leziunile) scanare făcându-se în 2 timpi:
-timp arterial – scanarea la 22-25sec de la injectare
- timp venos - scanarea la 70sec. de la injectare
Se injectează 1,5-2ml/kgcorp cu un flux de 2-3,5ml/sec dacă linia venoasa permite.
După finalizare, medicul poate cere reconstructiții pe o anumită zonă (cu secțiuni
fine, cu fereastră de os).