RADIOGRAFIA

Szilagyi Andrea
Dorhoi Anamaria

Datorita proprietatilor razelor X de a penetra materia

organica si de a produce un efect fotografic pe o
suprafata fotosensibila, radiografia reprezinta scopul
unui diagnostic de prima intentie in diferite afectiuni
si simptomatologii ale organismului.
Radiografia poate evidentia anumite anomalii de organ:
de pozitie si relationarea cu organele din jur;
marime;
contur;
densitate;
arhitectonica;
functionalitate;
raspuns la tratament.
Toate acestea pot genera un diagnostic radiologic in
diferite afectiuni ale sistemului respirator, osteoarticular, reno-vezical.

Descrierea investigatiei
Pregatirea pacientului in vederea realizarii unei
radiografii consta in indepartarea materialelor
metalice care se pot suprapune pe zona de
radiografiat, iar pentru o radiografie de calitate
colaborarea cu tehnicianul radiolog este esentiala.
Este vorba despre comenzile de inspir-expir (apnee
sau tinerea respiratiei) pe care pacientul trebuie sa
le execute.
O pregatire speciala este necesara in cadrul
efectuarii unei urografii (investigatie cu substanta
de contrast a sistemului reno-vezical).

Radiografia reno-vezicala
Radiografia reno-vezicala simpla(RRVS) -

investigatie necesara pentru certitudinea

diagnosticului; ofera informatii despremarimea
si pozitiacalculului,rasunetul litiazeiasupra
rinichiului,functia renalasiconturul rinichiului.

Este utila doar in cazul

calculilor radioopaci.
Calculii
radiotransparenti nu
pot fi vizualizati prin
radiografie simpla.
Defineste calculii radio-opaci pentru
ESWL
Sensibilitatea cu ecografia de 79%
Se pot confunda calculii cu flebolitii

Diagnosticul litiazei prin intermediul

radiografiei
In litiaza urinara pe radiografia reno-vezicala vizibilitatea calculilor
este apreciata in functie de compozitia lor chimica si de indicii de
absorbtie ai razelor X, fiind cu atat mai vizibili cu cat substantele
ce il formeaza au un numar atomic mai mare.
Cu ajutorul radiografiei renale putem evidentia si localiza un calcul
care se proiecteaza de fata pe aria renala, iar de profil in plin corp
vertebral sau posterior coloanei vertebrale.
Calculii trebuie diferentiati de umbrele parazite date de :
Corpi straini cutanati
Urme de injectii
Corpi straini din tubul digestiv.
UIV pune in evidenta calculii radiotransparenti, localizeaza bine
calculii in raport cu calea excretoare a rinichiului si cu alte organe
vecine.

Modificari radiologice

Examenul radiologic urmareste evidentierea

calculului, rasunetul asupra functiei cailor
urinare superioare, stabilirea cauzei
favorizante.

Absorbtia fata de Rx. depinde de compozitia chimica, fiind

radiotransparenti calculii de cistina, acid uric, xantina,

radioopaci - carbonati, fosfati, oxalati, trifosfati de calciu.
Calculii duri nu se muleaza pe cavitati; cei mai putin duri pot
da calculi coraliformi, prin mulare pe cavitatile pielo-caliceale.
Calculii radiotransparenti se evidentiaza prin metode cu
substante de contrast. Dar si unii si ceilalti trebuie investigati
urografic, pentru stabilirea sediului si efectului asupra functiei
secretorii si excretorii. Ei pot fi blocati in bazinet, ureter, col
vezical, uretra posterioara. Gradul sindromului obstructiv
determinat de litiaza este determinat pe U.I.V : absenta sau
diminuarea secretiei cu intarzierea opacefierii . In caz de
rinichi secretor , apar diferite grade de hidronefroza.
U.I.V si examenele retrograde pot descoperi cauzele locale
ale unei litiaze ce creaza staza si infectie : stenoza pielocaliceala, vas aberant, stenoza ureterala, joasa - cu eventual
ureterocel, anomalii ale calculului vezical maladia colului,
hipertrofia prostatei, sau ale uretrei - stricturi castigate sau
congenitale, etc

Litiaza renala

Radiografia cu substanta de contrast.

Urogafia
Urografia intravenoasa este o metoda radiologica de examinare a
rinichilor si cailor urinare, cu ajutorul unei substante de contrast
injectate intravenos. Ea ofera date privind structura (anatomia)
acestora, dar si asupra capacitatii functionale renale, informatii
care nu se pot obtine printr-o radiografie obisnuita a rinichiului.
Este o metoda simpla, accesibila, eficienta. In acelasi timp, ca orice
examinare radiologica, foloseste radiatii, chiar daca in doze mici,
nefiind lipsita de riscuri, unele legate de folosirea substantei de
contrast, altele de starea pacientului.

De regula, substanta de contrast este injectata intravenos. Ea ajunge in

sange, de aici la rinichi, fiind apoi eliminata in caile urinare prin urina.
Substanta de contrast opacifiaza structurile respective, acestea devenind
de culoare alba, stralucitoare, in contrast cu tesuturile din jur care sunt
intunecate. Investigatia este indicata in cazul durerilor in partea lateralamijlocie a abdomenului, in hematurie (prezenta de sange in urina, vizibil
sau doar microscopic), daca se suspicioneaza existenta unui obstacol in
caile urinare (de exemplu, un calcul), a unei tumori in rinichi sau pe caile
urinare, a unor malformatii, in cazul unor infectii urinare repetate, dupa
traumatisme etc .
Pentru o mai buna vizualizare este indicata pregatirea digestiva. Se
recomanda un regim alimentar care sa evite acumularea gazelor in colon ,
iar in ziua precedenta examinarii se ia un laxativ. Cu cel putin opt ore
inainte nu se mai mananca si nu se mai bea nimic. Substanta care se
injecteaza contine iod, acesta putand da (rareori) reactii alergice sau
nealergice, simple sau severe (eruptie pe piele, umflarea fetei si gatului,
tulburari respiratorii, scaderea tensiunii arteriale, aritmii etc.). De aceea
trebuie sa mentionati medicului daca suferiti de alergie la iod sau alte
tipuri de alergii. De asemenea, urografia intravenoasa trebuie facuta la
distanta de cel putin patru zile dupa o radiografie cu bariu si trebuie
evitate medicamentele ce contin bismut
Investigatia este considerata suficient de sigura pentru a fi indicata si
copiilor, de obicei, in cazul suspiciunii unor malformatii renale. Totusi,

Pacientul este intins, culcat pe spate, pe o masa in cabinetul radiologic.

Se injecteaza substanta de contrast (intravenos, de obicei, intr-o vena
a bratului). Se face imediat o radiografie, acestea repetandu-se in
continuare la un interval de cateva minute. Radiografiile se
developeaza pe loc si, in functie de natura afectiunii si anomaliile
descoperite, se fac la anumite intervale, individualizat. Bolnavului i se
poate indica sa isi schimbe pozitia, sa isi tina respiratia, i se poate
aplica o usoara presiune pe abdomen (pentru a mari vizibilitatea), i
se poate administra un diuretic. Ultima radiografie se face dupa ce
bolnavul urineaza. Investigatia dureaza, de regula, o jumatate de ora
- o ora, dar ea se poate prelungi uneori pana la 3-4 ore. Dupa
investigatie, pacientul poate manca si isi poate relua activitatile
obisnuite, recomandandu-se sa bea suficiente lichide pentru a elimina
substanta de contrast.
Urografia intravenoasa ofera detalii structurale asupra dimensiunilor,
formei si pozitiei rinichilor, poate depista dilatatii sau ingustari ale
cailor urinare, poate evidentia formatiuni tumorale, calculi, semne de
inflamatie sau infectie. Foarte important insa poate informa asupra
functiei renale, adica asupra capacitatii de formare a urinei, dupa cat
de rapid, de intens si complet rinichiul se opacifiaza.

CONTAINDICATII
Alergie la substanta de contrast iodata.
Istoric de astm bronsic indicand o predispozitie pentru a dezvolta o reactie la contrast.
Atentie la pacienti cu boala cardiaca semnificativa.
Insuficienta renala,nerfotoxicitatea de contrast reprezinta deteriorarea rapida a functiei

renale dupa administrarea contrastului.

Creatinina serica de peste 1,5mg/dl si diabetul,deshidratatrea ,folosirea diureticelor.
Varsta inaintata (peste 70 de ani) hipertensiunea, hiperuricemia.
Contraindicatiile relative cuprind:feocromocitomul,sclemia,mielomul multiplu.
CONTRAINDICATIILE MANEVREI DE COMPRESIE ABDOMINALA
Evidentierea obstructieila radiografia dupa 5 minute.
Anevrism aortic abdominal sau alte mase abdominale
Trauma suspectata a tractului urinar,prezenta diversiuni urinare.
Prezenta transplantului renal
CONTRAINDICATIILE PROCEDURI
Complicatiile sunt determinate de administrarea contrastului si de folosirea compresiei
,cuprinzand:
Infiltratia locului de acces venos ,tratata prin aplicatie de gheata,masaj si ridicarea bratului
pana la resorbtie in 2-4 ore.
Contrastul iodat poate determina nefrotoxicitate la pacienti cu functie renala afectata,fiind
importante testele de laborator renale inainte de administrarea contrastului.
Complicatiile folosiri padelelor de comprese abdominala cuprind discomfortul pacientului
pana la urgente chirurgicale daca pacientul are anevrism abdominal aortic

Mai ales femeile nsrcinate i copiii trebuie s fie protejai de expunerea inutil la razele X. Radiografia este esenial pentru
diagnosticarea corect, dar trebuie s foloseasc doze minime de radiaii, au subliniat ieri specialitii, cu ocazia Zilei Mondiale a
Radiografiei.
Decizia de a face o investigaie imagistic este una medical, ce ia n calcul att beneficiile, ct i riscurile iradierii. Pentru
radiografiile care folosesc doze mici de raze X, cum sunt cele dentare, decizia poate fi una uoar, dar pentru o tomografie
computerizat (CT) sau pentru o radiografie care folosete i substan de contrast, medicul va trebui s in cont de istoricul
pacientului n ceea ce privete aceste investigaii. Aceasta pentru c un CT poate genera de pn la 500 de ori mai multe radiaii
comparativ cu radiografiile clasice. De aceea, nu sunt recomandate copiilor i femeilor nsrcinate.
Iradierea, periculoas n funcie de doz
Razele X sunt radiaii electromagnetice ionizante cu energie nalt, care folosite n exces asupra esuturilor vii le pot provoca
probleme. Acest lucru se ntmpl pentru c energia care strbate aceste structuri le ncarc pozitiv sau negativ i poate duce la
reacii chimice. Radiografiile, tomografiile computerizate, mamografiile, urografiile i fluoroscopiile sunt investigaii care folosesc
raze X. Riscul iradierii depinde de doza de radiaie folosit, de sensibilitatea organului expus i de vrsta bolnavului. Organe mai
sensibile la radiaii sunt gonadele (testiculele i ovarele) i snii, iar pielea este un esut mai radiorezistent. Riscul este mai mare
pentru copii (maxim pentru ft) i nesemnificativ pentru un adult de peste 45 de ani", explic doctor fizician Constantin Milu,
preedintele Societii Romne de Radioprotecie. Doza de radiaii electromagnetice pe care o primim printr-o radiografie
pulmonar, de exemplu, echivaleaz cu cantitatea pe care am primi-o din mediul nconjurtor n zece zile.
Cu precauii maxime n sarcin
Efectuarea de radiografii este contraindicat n sarcin, mai ales n primul trimestru, cnd se formeaz organele ftului. Radiaiile
ionizante cresc riscul de malformaii congenitale, de retard psihic i de avort spontan. n situaiile n care radiografia se impune,
beneficiile ei fiind mai mari dect nocivitatea, decizia de a face aceast investigaie se ia mpreun cu medicul ginecolog i cu
radiologul. Astfel, se vor ajusta dozele de raze X, iar gravida va purta un or special de plumb care va proteja ftul. Aceste
precauii se iau i dup primele trei luni de sarcin, precum i n cazul femeilor care cred c ar putea fi nsrcinate. De asemenea,
se poate lua n calcul nlocuirea acestei investigaii cu una mult mai puin nociv, precum ecografia.
Organismul copiilor, mai expus
Potrivit cercettorilor americani de la Universitatea California", radiografiile cresc riscul de leucemie n cazul copiilor. Ei au analizat
827 de copii cu vrste de pn la 15 ani, diagnosticai cu leucemie acut limfoid (LAL) sau cu leucemie acut mieloid (LAM) i au
observat c acetia primiser un numr mai mare de radiografii nainte de debutul bolii dect populaia general. Studiul nu a luat
n calcul radiografiile dentare, deoarece implic doze foarte sczute de radiaii. Totui, i aceste radiografii pot pune probleme
pentru sntate. Mai exact, ele se aociaz cu un risc crescut de cancer tiroidian, potrivit unui studiu realizat de specialitii din
Marea Britanie i din Kuweit. Radiografiile dentare sunt adesea eseniale pentru diagnosticarea unor probleme stomatologice, dar
medicii atrag atenia c ar trebui fcute doar atunci cnd situaia o impune, i nu n cadrul verificrilor de rutin. Pstrai filmele Nu
exist un numr limit de examinri radiologice pe care le poate primi o persoan, spun specialitii. Totui, anumite reglementri
previn repetarea acestora la intervale prea mici de timp. De aceea, este bine s v informai medicul asupra numrului i asupra
tipului de radiografii pe care le-ai fcut recent, pentru a lua o decizie n cunotin de cauz. De asemenea, colecionai" filmele
radiologice, n ambalajul n care le-ai primit .

BIBLIOGRAFIE
http://www.neuromed.ro/radiologie
http://jurnalul.ro/
http://proceduri.romedic.ro/urografia
Curs patologie
http://www.scientia.ro/

VA
MULTUMIM!