SUBSTANȚELE DE CONTRAST

SE FOLOSESC IN:
1. RADIOLOGIA CONVENȚIONALĂ
2. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ
3. REZONANȚA MAGNETICĂ
4. ANGIOGRAFIE
5. ECOGRAFIE
ADMINISTRAREA LOR PER OS SAU INTRAVASCULARĂ DETERMINĂ
MĂRIREA CONTRASTULUI NATURAL AL COMPARTIMENTELOR IN CARE
SUNT DISTRIBUITE SAU ELIMINATE.
Beneficiile utilizării substanțelor de contrast sunt:
•Devin vizibile structuri care nu sunt vizibile în mod obișnuit
(ex. esofag – în radiologia convențională)
•structuri care pot fi vizualizate în mod obișnuit devin mai bine vizibile
( vase sanguine în CT)
•Se pot caracteriza unele leziuni după administrarea
substanței de contrast (sunt analizate: vascularizația,
zonele de necroză, pereții, aspectul tubului digestiv,etc.)
 TIPURI DE SUBSTANTE DE CONTRAST

• Cu contrast negativ – gazele: O2,aer, oxid nitric – au nr. atomic mic și

absorbția radiațiilor foarte mică și dă o creștere a transparenței structurilor în
care ajung.
• Cu contrast pozitiv- BaSO4 si substanțele iodate – au nr. atomic mare și o
absorbție mare de radiații (50-1000 ori mai mare decât țesuturile moi)
• Mixte –gaz + BaSO4 (pt. tub digestiv) sau +contrast hidrosolubil iodat (pt.
articulații).
• Substanțele de contrast liposolubile- Lipiodol- se folosesc pt. explorarea
cavităților și traiectul fistulelor. Nu se injectează i.v. pentru că este uleios
CONCENTRATIILE

• Intracavitar -120-250mgI/ml
• Angiografie -240-300mgI/ml
• Computer -350-370mgI/ml
tomografie
 SUBSTANȚELE DE CONTRAST IODATE SUNT DESTINATE
EXPLORĂRII:
• altor lumene decât cele digestive:
• - vase sanguine (arteriografie, flebografie)
• - căi biliare (colangiografie anterogradă sau retrogradă) – substanța de contrast se
administrează direct în căile biliare
• - căi excretorii urinare ( urografie intravenoasă, ureteropielografie retrogradă sau
percutană, uretrografie, cistografie) – cu injectare direct in căile urinare sau intravenos
• -canal rahidian (mielografie) – injectare in canalul rahidian
• - articulatii (artrografie) – injectare direct in articulatie
• In tub digestiv – substanța de contrast este administrată per os sau prin
clismă
• In fistule - substanța de contrast este administrată direct la nivelul traiectului
fistulos, retrograd
• Examinarea în dublu contrast se realizează doar la nivelul tubului digestiv și
are cel puțin 2 etape:
• a)administrare de sulfat de bariu
• b) urmată de administrarea de aer
Această examinare se realizează pentru vizualizarea leziunilor mici de la
nivelul tubului digestiv
SUBSTANȚELE DE CONTRAST IODATE ( FOLOSITE PE SCARĂ LARGĂ DIN 1950)
SE ÎMPART ÎN:

• - monomeri ionici cu osmolaritate ridicată, au osmolaritate mai mare decât a

plasmei, de 5-8 ori si de aceea apar frecvent reacții adverse la injectare
• - in 1970 au aparut monomeri non - ionici reducând riscul de reacții
adverse, osmolaritatea lor fiind de 2 ori mai mare decât a plasmei
• La sfirșitul anilor ꜥ80 apar dimerii non-ionici având osmolaritate egală cu a
plasmei și având o toleranță foarte bună la injectarea intravasculară
 SUBSTANTELE DE CONTRAST DIN PUNCT DE VEDERE A
OSMOLARITATII SUNT:

• - cu osmolaritate mare
• -cu osmolaritate mică
• - contrast izoosmolar
VISCOZITATEA DEPINDE DE:

• Temperatura – injectare la temperature corpului

• Concentrație
• Natura chimică - dimerii au viscozitate mai mare
ELIMINAREA SUBSTANȚEI DE CONTRAST

• Cea mai mare parte se elimină renal-90-95% -filtrare glomerurală (în

4ore -75%)
La bolnavii cu IR se elimină prin cale:
- biliară
- salivară
- sudorală
- lacrimală
• ATENȚIE LA PACIENȚII CU:
• Mielom Multiplu, diabet zaharat, lupus, insuficiență renală și cardiacă,
glaucom, astm, antecedente de reacții anafilactoide, HTA malignă etc.
 CLASIFICAREA REACTIILOR ADVERSE

• Reacții minime - greață, vertij, episod unic de vărsături, prurit, urticarie

localizată, congestie nazală, cefalee – nu necesită tratament
• Reacții moderate - urticarie, vărsături, palpitații, dispnee, cefalee, dureri
abdominale,edem periorbitar, edem laringian, modificări tensionale moderate
– necesită urmărire atentă, tratament în ambulatoriu
• Reacții grave - cianoză, edem laringian obstructiv, hipotensiune, infarct,
stop cardiac,convulsii, pierderea constienței – internare ATI
 EFECTE SECUNDARE LA ADMINISTRARE INTRAVASCULARĂ
• - modificări hemodinamice – determină creșterea presiunii în arterele pulmonare,
a volumului sanguine total și a debitului cardiac
• - reacții anafilactoide – determină eliberarea de histamină, bradichină
• - efecte cardiace – diminuarea frecvenței și a contractilitătii miocardului,
vasodilatație coronariană
• - efecte renale – insuficiență renală acută
• - efecte asupra globulelor roșii – rigidizare și modificări de agregabilitate
• - efecte asupra coagulării – efect anticoagulant
• -efecte asupra endoteliului vascular – determină fenomene inflamatorii cu
formare de trombi
 CE SE URMĂREȘTE ÎN TIMPUL INJECTĂRII

• a) respirația – dispnee inspiratorie și stridor indică edem laringian

- dispnee expiratorie indică bronchospasm
- b) culoarea tegumentelor – cianoză (hipoxie), roșeată (manifestări
anafilactoide), paloare (reactiv vaso-vagală)
- c) aspectul cutanat – urticarie, edem facial
- d) tensiunea arterială – tahicardia indică soc anafilactic sau colaps
cardiovascular
e)- bradicardia indică șoc vagal
 TRATAMENTUL REACȚIILOR ADVERSE

• Administrarea de calciu i.v. poate diminua reacțiile minore și medii

pentru ca substanțele de contrast sunt chelatoare de calciu – dau
hipocalcemie
• Accident respirator – O2 pe mască și aerosoli, dacă are edem laringian –
adrenalină 0,3-0,5mg subcutanat la fiecare 15min., HHC 250mg la 6ore,
antihistaminice 200-400mg la 6 ore
• Dacă se sufocă și este agitat se intubează
 ACCIDENT VASCULAR

• Accident circulator – O2 pe mască 3l/min, perfuzie cu ser sau Ringer – 1l

în 20 min. și adrenalină 10% - 02>>>2ml la fiecare 5min. i.v. sau noradrenalină
– 1f. diluată în 500ml glucoză 5% - 1 pic.pe min.
• Șoc vagal ( cu bradicardie, hipotensiune și paloare) – O2 pe mască, așezat în
Trendelemburg, perfuzie cu ser fiziologic și atropină 1mg i.v.
• Edem pulmonar acut – O2 pe mască și furosemid i.v. 20-40mg
• Convulsii – diazepam 5-10mg i.v.
• Extravazarea contrastului – pungă cu gheață peste un tifon, nu direct pe
mână , unguent cu hialuronidază,iar bolnavul va sta cu mâna ridicată( exista
risc de necroză locală extinsă)
 SUBSTANȚE DE CONTRAST FOLOSITE LA IRM
• Substanțe de contrast paramagnetice cu ioni cu unul sau mai multi
electroni liberi (gandolinium, crom, mangan, fier, nichel).
- Cel mai utilizat – cu gandolinium –are efect mare de relaxare al secvențelor
T1 si T2.
In stare naturală ionii de gandolinium sunt toxici însă în combinație cu un acid
dă naștere unui produs cu o mare toleranță la inj. i.v.-0,1mmol/Kgcorp.
Eliminarea este renală – timp de injumătățire 90min. Nu este nefrotoxică.
 SUBSTANȚE DE CONTRAST FOLOSITE LA
ECOGRAFIE

• Suspensii de particule solide

• Microbule de gaz pur
• Bule de gaz încapsulate în albumină
• Galactoză sau acid palmitic
• Lichide care introduse în sânge eliberează microbule de gaz
Rolul lor este de a crește ecogenitatea structurii în care ajung și nu au efecte
adverse.