RADIOLOGIE

CONVENȚIONALĂ
Radiografie abdomen – incidenta AP – decubit dorsal/ortostatism
Radiografie renala simpla
• Patologie evidenţiată: volvulus, organomegalie, pneumoperitoneu, tumori,
ascita, obstructie intestinala, boala inflamatorie intestinala.
• Dimensiuni casetă şi orientare: 35 x 43 cm, portret.
• Regim: 75-90 kVp, 35 mAs
• Distanţa focală: 100 cm
• Raza centrală: direcţionată la ½ distantei dintre crestele iliace, perpendicular
pe caseta.
• Colimare: inferior – simfiza pubiana, lateral - la nivelul marginilor exterioare
ale corpului.
• Respiratie: apnee expiratorie.
• Poziţionare: pacientul în decubit dorsal sau in ortostatism, membrele
superioare usor departate de corp; linia mediana a casetei coincide cu planul
medio-sagital.
 -- -
�-
, .. 'I,
�
---
l ·.,11
.
_
1
.._..., "": --- -
Criterii de evaluare:
• Vizualizarea abdomenului in intregime, de la nivelul diafragmei
pana la simfiza pubiana.
• Vizualizarea sistemului urinar in intregime (rinichi,uretere,
vezica urinara).
• Evitarea rotatiei.
Radiografie abdomen – incidenta decubit lateral
• Patologie evidenţiată: nivele hidro-aerice, pneumoperitoneu,
obstructie intestinala.
• Dimensiuni casetă şi orientare: 35 x 43 cm, portret.
• Regim: 80 kVp, 40 mAs
• Distanţa focală: 100 cm
• Raza centrală: direcţionată catre planul medio-sagital, 5 cm deasupra
crestei iliace, perpendicular pe caseta.
• Colimare: superior – diafragma, lateral - la nivelul marginilor exterioare
ale corpului.
• Respiratie: apnee expiratorie.
• Poziţionare: pacientul în decubit lateral, membrele superioare flectate, ridicate
la nivelul capului.
Radiografie abdomen – incidenta laterala

• Patologie evidenţiată: nivele hidro-aerice, anevrisme, calcificari aortice,

hernii ombilicale.
• Dimensiuni casetă şi orientare: 35 x 43 cm, portret.
• Regim: 85 kVp, 40 mAs
• Distanţa focală: 100 cm
• Raza centrală: orizontala, direcţionată catre planul medio-coronal, 5 cm
deasupra crestei iliace.
• Colimare: superior si inferior - la nivelul marginilor exterioare ale corpului.
• Respiratie: apnee expiratorie.
• Poziţionare: pacientul în decubit dorsal, bratele deasupra capului.
 Urografia intravenoasa
• Indicatii: boli inflamatorii, litiaza renala, anomalii congenitale.
• Contraindicatii: insuficienta renala (Uree > 1g U.I.),
insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica, alergie la
substantele iodate.
• Dimensiune si orientare caseta: 35 x 43 cm, portret.
• Pregatirea bolnavului:
• In ziua precedentă examinării
• dupa ora 12.00,pacientul nu mai mananca nimic
• nu se consumă băuturi carbogazoase dulci, fructe sau alimente
care fermentează
• administrarea a 4 pastile de Dulcolax (sau 2 pliculețe Fortrans), iar după
orele 18:00 se administrează 2 comprimate de cărbune medicinal
• In ziua examinării se recomandă pacientului să nu mănânce nimic, poate
în schimb să bea apă.
Desfasurarea examinarii:
• Pacientul – in decubit dorsal pe masa de radiografiat, dezbracat
pana la centura, cu capul sprijinit.
• Se realizeaza radiografia renala simpla.
• Se injecteaza produsul de contrast iv (20-40 ml).
• Se fac achizitii la 5, 15, 25 de minute de la inceputul injectarii.
 RADIOSCOPIA
• Radioscopia este metoda radiologică cea mai simplă, rapidă şi
ieftină. Ea constă în examinarea la ecranul aparatului Röentgen a
imaginilor pe care le formează fasciculul de raze X, după ce a
traversat o anumită regiune anatomică şi se bazează pe
următoarele proprietăți ale razelor X: propagare în linie dreaptă,
penetrabilitate, absorbție inegală şi fluorescență.
• Radioscopia ne furnizează date importante asupra aspectului
morfologic (de ansamblu, raporturile, mobilitatea, punctele
dureroase ale organelor) şi funcțional; disociază imaginile.
• Radioscopia trebuie efectuată sistematic, după un anumit plan
începând cu examenul de ansamblu, continuând cu examenul pe
regiuni, succesiv şi simetric în diferite incidențe. Ea trebuie să aibă
o durată scurtă pentru a iradia cât mai puţin bolnavul şi
examinatorul.
• Avantaje:
• - metodă ieftină;
• - permite examinarea aspectului morfologic şi funcțional al organelor;
• - permite disocierea imaginilor, prin posibilitatea
examinării bolnavului în mai multe incidenţe.

• Dezavantaje:
• - nu identifică leziunile mici (sub 5-6 mm);
• - metodă subiectivă;
• - nu se obține un document pentru controlul ulterior;
• - iradiază mult bolnavul.
RADIOSCOPIA cu AMPLIFICATOR de IMAGINE şi
TELEVIZIUNE
• Progresele realizate în domeniul electronicii au dus la creșterea calității acestei
metode de examinare, atât prin aportul informațional, cât şi printr-o serie de
alte avantaje:
• - reduce doza de radiații cu aproape 50%, asigurând protecția ideală a bolnavului
şi medicului;
• - mărește gradul de luminozitate a ecranului de 3.000 până la 6.000 de ori
față de radioscopia obișnuită;
• - realizează imagini care pot fi analizate şi interpretate la lumina zilei;
• - evidențiază leziuni mici;
• - imaginea poate fi transmisă la distanță de ecran pe aparate de televiziune
aflate în alte încăperi;
• - imaginea poate fi înregistrată pe film radiografic sau bandă magnetică
cu posibilitatea redării ei ulterioare.
• Amplificatorul de imagine este format dintr-un tub electronic care
prezintă vid în interior şi este dotat cu două ecrane: ecranul primar
situat la intrarea în tub – este format dintr-un ecran fluorescent
care transformă fotonii X în fotoni luminoşi şi un strat fotoelectric
care transformă fotonii luminoşi în electroni.
• Aceştia sunt acceleraţi într-un câmp electric de 15-25 KV şi
focalizaţi spre ecranul secundar care are dimensiuni mai mici, dar
un efect luminos cu mult mai mare. Ecranul anodic fosforescent
formează o imagine mai mică decât secţiunea regiunii examinate,
care apoi este reflectată pe o oglindă de unde va fi transmisă pe
ecranul de televiziune, la o cameră fotografică (ampliofotografie)
sau înregistrată pe film.
• Dezvoltarea electronicii a dus la electromecanizarea manoperelor
de examinare cu telecomandă, care permite o examinare la
distanţă, în afara încăperii în care se află bolnavul.
Examenul radiologic al stomacului si duodenului

• Necesita folosirea substentei de contrast ( sulfat de bariu – 150

mg dizolvat in 250 ml apa)
• Pregatirea bolnavului:
• Nu trebuie sa bea, sa manance sau sa fumeze inainte de examinare
• Nu trebuie sa manance cu cel putin 6 ore inainte
• Examinare in ortostatism:
• Examen radioscopic pulmonar, cardiac, al cupolelor diafragmatice si
al stomacului pe gol;
• Pacientul este pozitionat in OAD si va ingera o cantitate mica de substanta
de contrast – se urmareste progresiunea acesteia la nivelul esofagului
• Pacientul va ingera progresiv substanta de contrast – se apreciaza
aspectul stomacului in umplere partiala si umplere totala;
• In momentul cand bariul incepe sa treaca prin pilor in bulbul dudenal se
fac achizitii ale bulbului in OAD, OAS, fata
• Se fac achizitii de ansamblu ale stomacului si duodenului
• In cursul examinarii fascicolul de radiatii se colimeaza la nivelul zonei
de interes
• Durata examinarii trebuie sa fie cat mai scurta
• Examinare in decubit (Trendelenburg):
• Se examineaza polul superior gastric, regiunea cardio-tuberozitara.
• Tehnica dublului contrast:
• Substanta de contrast + introducerea de gaz in stomac
( sonda/medicamente ce emit gaze)
• Buna evidentiere a reliefului gastric
 \GE JlJ CllON

' TIP OFNG

Examenul radiologic al intestinului gros cu substanta de
contrast:

• Examenul radiologic prin clisma baritata:

• Bolnavul – in decubit
• Substanta baritata – 1-1,5 L ( 450 g bariu la 500-700 ml apa) este plasata
intr-un irigator care este fixat pe un suport la 80-100 cm deasupra mesei
de radiografiat.
• Se introduce canula rectala (dupa ce a fost lubrefiata) cativa cm.
• Se incepe introducerea substantei de contrast si se incepe
examinarea progresiva a segmentelor intestinului gros.
it::ia'.IM ·fiii
hăitu
• Examinare:
• 1. examenul in umplere completa – in decubit pentru vizualizare de
ansamblu; rectul si jonctiunea rectosigmoidiana – in pozitii oblice; colonul
sigmoid – in OPS si prodecubit; unghiul colic stang - in OPD; unghiul colic
drept si colonul ascendent – in OPS; colonul transvers – in prodecubit.
• Dimensiunea filmelor: 24 x 30 cm / 35 x 35 cm / 30 x 40 cm
• examenul in ortostatism – mai rar; util pentru aprecierea motilitatii.
• 2. examenul dupa evacuare – lumenul colonic este foarte micsorat; un
cliseu de ansamblu sau achizitii pe segmentele suspectate.
• 3. Proba Fischer (examenul prin insuflatie): insuflarea aerului in intestinul
gros, dupa evacuarea suspensiei baritate; se introduce in rect o sonda
adaptata la un dispozitiv prevazut cu para de cauciuc care permite
trimiterea aerului in rect si in restul intestinului gros; permite vizualizarea
contururilor intestinului.
Proba Fischer
 Histerosalpingografia
• Indicatii: evaluarea cazurilor de sterilitate primara si secundara,
valoare terapeutica – sterilitatea datorata obstructiei tubare
prin dopuri de mucus sau detritusuri celulare.
• Contraindicatii: boala inflamatorie pelvina, interventii chirurgicale
uterine sau tubare recente, metroragii, sarcina intrauterina, alergia
la substanta de contrast.
• Instrumentar:
• Aparat Schultze:
• seringa de 20 ml, cu filet pe ambou, permitand racordarea la o canula uterina;
• Canula uterina
• Aparatul Brommelaer – prevazut cu o ventuza pentru prinderea colului uterin
• 2 valve (sau speculum)
• Pensa col uterin
• Pensa port-tampon
• Histerometru
• Comprese sterile
• Alcool iodat
• Substanta de contrast:
• Liposolubila – rar folosita; permite aprecierea probei Cotte dupa 24 ore.
• Hidrosolubila – aprecierea probei Cotte in timpul examinarii; dureroasa.
• Pregatirea pacientei:
• Examinarea se efectueaza in zilele 8-12 ale ciclului.
• Antibioterapie profilactica cu o seara inaintea examinarii
• Evacuarea vezicii urinare, toaleta vaginala cu solutie antiseptica in
ziua examinarii.
• Cu 30 min inainte se administreaza antispastice, sedative.
• Efectuarea examenului:
• Pacienta asezata pe masa radiologica pe o aleza sterila, in pozitie ginecologica;
• se expune colul si se practica dezinfectia si uscarea acestuia;
• Se prinde colul uterin cu pensa
• Se introduce histerometrul
• Se introduce aparatul Schultze si se ataseaza de pensa tribal care prinde colul;
• Se scot valvele/speculu
• Se realizeaza o achizitie pe gol
• Se incepe injectarea lenta a substantei de contrast (cantitatea variaza)
sub control radioscopic.
• Rimpul de iradiere scopica si numarul expunerilor grafice trebuie sa fie
cat mai reduse.
• Realizarea expunerilor:
• Prima expunere – la inceputul injectarii
• A doua expunere – in momentul evacuarii peritoneale prin
ostiumul pavilionar sau in momentul umplerii complete a
salpingelor obstruate.
• A treia expunere – reprezentata de proba Cotte.