rgtrfhyjhFranz Josef I al Austriei (în română Francisc Iosif I, în germană Franz Josef I.

,
în maghiară I. Ferenc József, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I,
în italiană Francesco Giuseppe I), (n. 18 august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena)
a fost: împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege
al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe al Transilvaniei, marchiz al Moraviei,
mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.
Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a
regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

Cuprins

 1Copilăria
 2Domnia
 3Familia
 4Ultimii ani
 5Arbore genealogic
 6Vezi și
 7Note
 8Legături externe

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Arhiducele Francisc Iosif în 1840 (portret de Moritz Daffinger).

Francisc Iosif s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena, fiind primul născut al

arhiducelui Francisc Carol Joseph (1802 - 1878), care era fratele mai tânăr al
împăratului Ferdinand I al Austriei. Mama lui a fost Prințesa Sophie Friederike Dorothée
Wilhelmine de Bavaria (1805 - 1872).
Pentru că unchiul său, împăratul Ferdinand, era bolnav psihic iar tatăl său nu era ambițios
și era în vârstă, tânărul arhiduce "Franzl", a fost crescut de mama sa ca un viitor împărat,
cu accent pe devotament, responsabilitate și sârguință. Franzl și-a idolatrizat bunicul, der
Gute Kaiser Franz, ca pe monarhul ideal, care a murit cu puțin înainte ca Francisc Iosif să
împlinească cinci ani. La vârsta de 13 ani a început cariera militară în rang de colonel în
armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieții.[1]
Francisc Iosif a avut trei frați și o soră: arhiducele Ferdinand Maximilian (1832–1867),
viitorul împărat al Mexicului; arhiducele Karl Ludwig (1833–1896) tatăl viitorului
arhiduce Franz Ferdinand de Austria; arhiducele Ludwig Viktor (1842–1919) și arhiducesa
Maria Anna (1835–1839), care a murit la vârsta de patru ani.
În urma demisiei prințului Metternich în calitate de cancelar, în timpul Revoluției din 1848,
tânărul arhiduce a fost numit guvernator al Boemiei la 6 aprilie, însă nu a preluat postul
niciodată. În schimb, Franz a fost trimis pe front în Italia, alăturându-se mareșalului
Radetzky; a primit botezul focului la 5 mai la Santa Lucia. Curând, arhiducele a fost chemat
în Austria, la mijlocul lui iunie fiind alături de familie la Innsbruck. La Innsbruck, Francisc
Iosif a întâlnit-o pentru prima dată pe verișoara lui primară, Elisabeta, viitoarea lui soție (pe
atunci, o fetiță de zece ani).
După victoria asupra italienilor la Custoza la sfârșitul lunii iulie, Curtea s-a simțit în siguranță
pentru a reveni la Viena, și Francisc Iosif a călătorit cu ei. Dar în termen de câteva luni,
Viena părea din nou nesigură iar în septembrie, Curtea a plecat din nou, de data la Olmütz,
în Moravia. Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz, influentul comandant militar din Boemia, era
hotărât să-l vadă pe tânărul arhiduce cât mai curând pe tron. Se credea că un nou
conducător nu ar fi fost obligat să respecte guvernul constituțional cu care Ferdinand a fost
obligat să fie de acord, și că era necesar să se găsească un împărat tânăr, energic, pentru
a-l înlocui pe amabilul, dar debilul împărat.[2]
La 2 decembrie, la Olmütz, prin abdicarea unchiului Ferdinand și prin renunțarea la tron a
tatălui său, Francisc Iosif a succedat ca împărat al Austriei, la vârsta de 18 ani. Numele de
"Francisc Iosif" a fost ales în mod deliberat, în onoarea unchiului lui îndepărtat și
împărat, Iosif al II-lea (1765-1790), care a fost considerat un reformator modern.[3]